982 matches
-
Ilie Rad Stimate Domnule Profesor, numele Dvs. se leagă indisolubil de cel al revistei „Echinox”. Nu vă întreb ce au însemnat cei 14 ani de activitate la „Echinox”, fiindcă ați mai răspuns la această întrebare. Dar aș vrea să știu: Care a fost contextul în care a apărut revista? A fost o inițiativă exclusiv a studenților? O revistă ca „Echinox” n-ar fi putut apărea decât într-un
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
au însemnat cei 14 ani de activitate la „Echinox”, fiindcă ați mai răspuns la această întrebare. Dar aș vrea să știu: Care a fost contextul în care a apărut revista? A fost o inițiativă exclusiv a studenților? O revistă ca „Echinox” n-ar fi putut apărea decât într-un moment de relativă destindere, de „liberalizare” a regimului comunist, care a atins punctul maxim în 1968, anul spectaculoasei afirmări a unui soi de independență față de Moscova, începută prin 1964, cu o expresie
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
concret. „Nu era momentul”... Exista, la Facultatea de Filologie, doar un fel de modestă gazetă literară de perete, a cenaclului studențesc, pe care am intitulat-o sadovenian „Anii de ucenicie”, la care publicau Ion Alexandru, Gheorghe Pituț, Matei Gavril, Prelipceanu... „Echinox”-ul a apărut, așadar, în acest nou context mai favorabil, pornind de la un cenaclu astfel botezat de Marian Papahagi, care își desfășura reuniunile în astăzi aproape legendara cramă de la restaurantul „Metropol”, unde șef de sală era un tânăr de treabă
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
culturale specifice - și în acest cadru s-a ajuns la acceptarea unei reviste care să reunească, conform lozincilor zilei, tinerii scriitori români, maghiari și germani. Fapt e că de data aceasta demersurile studențești au avut succes și primul număr din „Echinox” a fost imprimat în decembrie 1968, în formula trilingvă amintită. Sloganul devenit clișeu propagandistic, al înfrățirii, a devenit realitate productivă în acest caz și a contribuit în timp la o colaborare frumoasă între vorbitorii și scriitorii tineri ai celor trei
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
culturală în cadrul Asociației Studenților, ocupându-mă și de cenaclul literar al Facultății. Eugen Uricaru a trecut în poziția de redactor- șef adjunct, alături de colegul maghiar de la Filosofie, Zoltán Rostás. În 1983 ați fost înlocuit, în mod abuziv, de la conducerea revistei „Echinox”. Aș vrea să lămurim, pentru istoria literaturii române, acest moment. Cum s-a produs schimbarea? Există ceva documente? Ați primit telefoane? Ați fost chemați la rector, la partid? Destituirea noastră, a lui Marian Papahagi, a lui Ion Vartic și a
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
pentru istoria literaturii române, acest moment. Cum s-a produs schimbarea? Există ceva documente? Ați primit telefoane? Ați fost chemați la rector, la partid? Destituirea noastră, a lui Marian Papahagi, a lui Ion Vartic și a mea, de la conducerea revistei „Echinox”, în iunie 1983, era, în fond, de așteptat. Un nou dogmatism, neostalinist (sau de „revoluție culturală” maoistă) pusese stăpânire pe cultura română în acel început de „deceniu satanic”, ducând către extreme un proces de gravă deteriorare a vieții spirituale românești
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
neostalinist (sau de „revoluție culturală” maoistă) pusese stăpânire pe cultura română în acel început de „deceniu satanic”, ducând către extreme un proces de gravă deteriorare a vieții spirituale românești sub dictatura cea mai severă. În aceste condiții, o revistă ca „Echinox”, care nu era dintre cele mai supuse, nu putea rămâne nesancționată. Fiind o publicație trilingvă, după principiul egalității dintre români și „naționalitățile conlocuitoare”, ea nu putea fi totuși desființată pur și simplu... În acești vreo paisprezece ani de la întemeiere, redacția
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
îndelungată activitate în presa studențească”, și mari buchete de flori, în prezența unui tovarăș membru al Comitetului Central al UTC, trimis special pentru această ocazie, cu ipocritele felicitări de rigoare. Se încheia astfel o etapă din mica istorie a grupării „Echinox”. Am întâmpinat-o, desigur, cu o mare tristețe, interpretând-o ca pe un sfârșit. Lumea nu s-a încheiat, însă, cu noi, și dacă majoritatea celor care trecuseră până atunci prin redacție ori prin paginile revistei n-a mai colaborat
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
încheiat, însă, cu noi, și dacă majoritatea celor care trecuseră până atunci prin redacție ori prin paginile revistei n-a mai colaborat deloc sau a făcut-o doar sporadic după acest moment, dintr-un fel de solidaritate cu vechea echipă, „Echinox” a continuat să apară, totuși, avându-l ca nou redactor-șef pe colegul Aurel Codoban, de la Facultatea de Istorie- Filosofie. Știu că nu i-a fost ușor să refacă un anume echilibru redacțional, după mica alunecare de teren, așezat cum
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
nu eram încă nici căsătorit, și nu puteam lăsa pe nimeni „zălog” acasă, ca garanție a întoarcerii. Șansa mea se numește profesorul istoric Ștefan Pascu, rectorul de atunci al Universității din Cluj, care a avut față de revista și redactorii de la „Echinox” o atitudine mai mult decât binevoitoare. Or, s-a întâmplat ca, aflându-mă într-o zi de pe la sfârșitul anului 1971 sau începutul lui ’72, la Rectorat, să aud din gura rectorului o frază care suna cam așa: „Dragă Pop, fiindcă
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
decât binevoitoare. Or, s-a întâmplat ca, aflându-mă într-o zi de pe la sfârșitul anului 1971 sau începutul lui ’72, la Rectorat, să aud din gura rectorului o frază care suna cam așa: „Dragă Pop, fiindcă ai făcut din revista „Echinox” o publicație care face mare cinste Universității noastre, eu vreau să ajungi într-o zi lector la Roma, unde am fost și eu bursier în tinerețe, la Școala Română de acolo și știu ce poate însemna pentru un tânăr o
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
asociat în străinătate, dar la Universitatea Paris 3-Sorbonne Nouvelle, unde tocmai se înființase o mică secție de Română, în cadrul unui „UER d’Italien et de Roumain”. N-a fost, așadar, Roma, ci Parisul, însă evenimentul acesta, venit după cel al „Echinox”-ului, a însemnat al doilea mare moment, aș zice și el decisiv, din viața mea. Oricâte vorbe rele s-au putut rosti ori scrie despre istoricul sau omul politic Ștefan Pascu, el se va bucura în amintirea mea de un
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
modă pe atunci. Faptul că am avut recomandarea inițială și sprijinul rectorului Ștefan Pascu, membru în Comitetul Central al PCR, mă va fi scutit, providențial, de astfel de agresiuni. Însă înainte s-a încercat obținerea unor păreri despre atmosfera de la „Echinox”, o dată chiar la Facultate, într-un cabinet de la Catedra de Limba Română, unde a trebuit să suport întrebările securistului „afectat” Filologiei noastre, botezat, cred că de profesorul Mircea Zaciu, „Uscățivul”, care a încercat să obțină odată de la mine comentarii despre
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
se vede, vorbe de mare curaj, dar nici nu mi-e rușine de ele, mai ales că închideau o mică anchetă, care nu s-a mai repetat. Ar fi interesant de văzut, desigur, ce se va fi notat prin dosarele „Echinox” ori într-al meu, de va fi fiind unul. Va veni, poate, și momentul acestei amare curiozități, căci ceva trebuie să fie, cum a și scris, de pildă, Dan C. Mihăilescu, în dosarul căruia se cereau referințe despre relațiile sale
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
însuși, tot lui ar trebui să-și ceară socoteală). Așa, de la mine, nu cred c-aveam destule motive și nici prea serioase. Dar Ion Pop a zis c-aș putea, așa că tot încerc. Poate-poate... - Ce a însemnat pentru dumneavoastră climatul „Echinoxului”? Ce fel de „școală” a fost aceasta, în comparație cu școala (ardeleană) a Filologiei? - Nu vreau să fac pe eroul echinoxist; am fost un echinoxist mai degrabă de duzină decît de prim-plan. Dar însă totuși, emulația de acolo a fost decisivă
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
parte, și Virgil Mihaiu, de cealaltă. Nicidecum nu găseam o notă „autentică”, pe cînd ei erau, probabil, siguri de propria lor autenticitate (o aveau oricum, sigurinesiguri). Pe partea critică, emulația era, poate, și mai dură; pe atunci echipa critică a Echinox-ului era făcută din Nicolae Oprea, Constantin Hârlav, Al. Th. Ionescu, Mircea Constantin; ei erau titularii seriei noastre. Abia mai găseam și eu cîte un colț liber, prin bunăvoința lor. Dar importante cu adevărat erau simpozioanele de la cafea și discuțiile
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
și la examene. „Impresionismul e chiar partea vie a criticii, partea ei de dialog imediat cu opera și de verdict prompt” - O bună parte din activitatea dvs. de cronicar literar se leagă de numele unor reviste importante ale literaturii noastre: „Echinox” „Familia”, „Vatra”, „Luceafărul”, „Cuvîntul”, „Cultura”. Ce rol are o revistă în devenirea unui critic literar? Ce rol are un critic literar în devenirea unei reviste? - Asta devine, firește, după facultăți și momente. Sînt momente (și cazuri) în care revista (climatul
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
rolurile se inversează și criticul e cel care determină „devenirea” revistei (e caz eroic; n-am avut onoarea); cele mai frecvente sînt cazurile în care nu există nici o determinare, nici dintr-o parte, nici din alta. În ce mă privește, Echinox-ul va fi fost de primul caz; poate și Familia, o vreme, măcar pentru că m-a lăsat să fac ce mă tăia capul la cronica de poezie; e posibil ca Vatra să reprezinte, într-o mică măsură, cazul al doilea
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
ar genera un yield de aproximativ 8,5%. Diferența aceasta este o veste bună pentru investitorii interesați de achizitii, dar puține proiecte de succes sunt astăzi de vânzare", a explicat Cristian Ustinescu, Investments Director, în cadrul companiei de consultanță imobiliară DTZ Echinox.
Cât valorează magazinul Unirea () [Corola-journal/Journalistic/52278_a_53603]
-
ziua următoare, biblic socotită. La Cluj sau în alte orașe vestice, cimitirele gem de flori, de lume care aprinde lumânări, cum știm toți, sărbătorind "Iluminația", devoțiune de origine romano-catolică. Dinu Flămând compunea, student, un poem mult apreciat, Ceața, publicat în "Echinox", nr. 1, 1968, pe acest motiv "De ziua morților e târg de flori/ Ceața ca măduva de lumânare/ Se-ngrașă între ierburi cenușii/ Supuse în cununi în sărbătoare" (vezi Poeții revistei Echinox, antologie 1968-2003, de Ion Pop, vol. I, Dacia
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
student, un poem mult apreciat, Ceața, publicat în "Echinox", nr. 1, 1968, pe acest motiv "De ziua morților e târg de flori/ Ceața ca măduva de lumânare/ Se-ngrașă între ierburi cenușii/ Supuse în cununi în sărbătoare" (vezi Poeții revistei Echinox, antologie 1968-2003, de Ion Pop, vol. I, Dacia, 2004).
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
universitate. Încep să cobor scările clădirii sobre, cu mai multe etaje, cu pereții albi, în care mă găsesc. Îmi dau seama curând că n-am să reușesc să ies din ea. Aseară, Adrian Papahagi la H.R.P. Îl observasem, demult, în Echinox. Tobă de carte, de pe atunci. Nu m-am mirat, avea de unde să i se tragă. După aceea, când se dusese la Paris, n-am mai auzit decât un cuvânt: fundamentalist. Mi-a părut rău pentru Marian. Acum: de-ar fi
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4754_a_6079]
-
de a-l fi acceptat „sub patrafirul laic”. Din mulțimea subiectelor aduse în discuție câteva se impun ca teme de prim ordin, răsfrângând împrejurări dintre cele mai semnificative din biografia (și bibliografia) lui Ion Pop. Acestea ar fi: universitatea, revista „Echinox”, relația cu Franța culturală. Sunt mereu evocate din variate unghiuri. Viața universitară clujeană Ion Pop o trăise întâi ca student, coleg cu viitorii confrați literari Gheorghe Pituț, Nicolae Prelipceanu, Ana Blandiana, Liviu Petrescu, Ion Alexandru (căruia nu-i poate spune
Melancolia echilibrului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4423_a_5748]
-
Mircea Zaciu, apoi el însuși profesor, după ce a urcat toate treptele ierarhiei didactice. Trăitor în această lume se va vedea impregnat sufletește de „atmosfera Bibliotecii”, deschis totodată contactelor cu generațiile mereu înnoite de studenți. Aceștia i-au deschis drumul către „Echinox”, publicația la a cărei întemeiere a pus umărul în decembrie 1968. Se afla în echipă cu Eugen Uricaru, Marian Papahagi, Ion Vartic, Petru Poantă, Dinu Flămând și cu alți tineri de atunci lângă care a rămas aproape 15 ani , „într-
Melancolia echilibrului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4423_a_5748]
-
și începusem să nici nu mai cred că-i voi ajunge vreodată/ nu cu opera/ nu/ vai de mine/ cu pasul vreau să vă spun” (o noapte ploioasă în bucureștiul veacului douăzeci și unu); cu pasul, în adevărul trist al „Odioseii”, din Echinox-ul crîșmei lui Mongolu’ a vremii surpate, pe la plaja nudiștilor de la 2 Mai, în troleibuzele 79 și 86, pe tocătorul perseverent, în turnul înclinat spre partea neagră a existenței și, deopotrivă, spre partea de lumină a poeziei înalte.
Sufletul mărunțit pe un tocător by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4559_a_5884]