373 matches
-
de geografie, istorie ori poetică. Era prețuit pentru erudiția și spiritul său sever, fiind omagiat cu gesturi de amiciție de scriitori precum B. Delavrancea, Al. Vlahuță, I.L. Caragiale ș.a. Colaborarea la publicațiile din epocă, discontinuă, se caracterizează prin diversitate și eclectism. În „Națiunea”, „Conservatorul”, „Timpul” ori „Epoca”, gazete de orientare conservatoare, publică articole politice. La „Tranzacțiuni literare și științifice” și la „Revista contimporană” se manifestă mai ales ca istoric, interesul pentru ideile lui H. Taine fiind relevant (Domnul Taine, 1876). Societatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286727_a_288056]
-
multitudinea proiec telor literare, putem să afirmăm atât: că poetul se iniția în problemele filosofice și citea de toate, dar noțiuni temeinice și pornire tehnică de specialitate n-avea.[...] Titlul Archaeus și apoi folosirea lui Kant arată felul informației și eclectismul lui Eminescu.[...] Nu se vede de nicăieri din manuscrisele și operele publicate intenția de a face studii speciale de filosofie, nici acea febrilitate bibliografică ce este sindromul începerii lor8, așa cum constatăm că există în altă latură (Călinescu: vol. I, 1999
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
este opusul modernității și reînvierea umanului ancestral ca întruchipare originară a dualității intrinseci a Binelui și Răului (nimic rousseauist, deci, în gândirea lui Michel Maffesoli, și nici urmă de imprecație anti-barbaristă originară). Pluralitatea etică nu are nimic în comun cu eclectismul valorilor. "Activismului modern ofensiv față de sine (educație), față de natură (productivism), față de mediul social (politică) este pe cale să-i urmeze un raport de o cu totul altă natură. Un fel de dezangajare radicală" (p. 191) întemeiată pe pluralitatea valorilor și a
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în mare măsură cu istoria corespunzătoare a credințelor lor religioase. Cartea se adresează celor care sunt capabili să admire și să se lase cuceriți de întregul șarm* al vrăjii practicate și de ghicitoarea țigancă din zilele noastre, capabili să descifreze eclectismul din cuvintele pe care le pronunță, să evalueze cu obiectivitate efectele comportamentale ale acestora și, ori de câte ori este cazul, să le contrapună altor preziceri cu rost, asemenea celor inspirate din cultura științifică a Renașterii. De ce? Pentru că la acea vreme, s-a
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
ori în Schițe de istoria literaturei române (1885), în articole, ca și în conferințele de la Ateneul Român, U. se manifestă ca un popularizator entuziast al mișcării literelor autohtone, al perioadei vechi cu deosebire, opinii teoretice mai largi, dar de un eclectism dezarmant, aflându-se în De clasicism, romantism și realism (1865). Afirmațiile exagerate, bombastice privind valoarea unor scriitori români, inflamația retorică, confuziile, inadvertențele i-au adus multe ponoase, printre care și critica lui Titu Maiorescu într-o serie de articole (Observări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
a mai produce valori noi, de a face din actul creației ceva spontan și, deopotrivă, liber. Și asta într-un moment în care procesul cultural era pur și simplu obsedat de perspectivism istoric și amenințat, în puritatea lui organică, de eclectism. Influențat, probabil, de viziunea lui Spengler, Cioran își explica relativ simplu acest impas cultural: "Orientarea religioasă la o cultură puțin religioasă dovedește un caracter de decadență a acestei culturi, de apropiere de moarte, de rupere a echilibrului intern, sau [...] rupere
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ai „poeziei noi”: simbolistul Karnabatt, simbolist-expresionistul Cotruș, avangardistul (autohtonizant) Adrian Maniu, expresionistul Blaga. Cezar Petrescu și Crainic sunt neosămănătoriști, Agârbiceanu suportă mai curând încadrarea în poporanism. Articole și cronici semnează Dan Rădulescu, Radu Dragnea, D. I. Cucu și Victor Ion Popa. Eclectismul învederat de sumarul primului număr se menține ani în șir, cu limitări tot mai pronunțate după transferarea periodicului la București. Alături de majoritatea colaboratorilor inițiali, mai scriu, între alții, Demostene Botez, Emanoil Bucuța, Ion Pillat, Al. O. Teodoreanu, Al. Busuioceanu, Al.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
Teodoreanu, Al. Busuioceanu, Al. Davila, Gib I. Mihăescu, Ionel Teodoreanu, Mihail Sadoveanu, G. Bogdan-Duică. Poposesc în paginile revistei și Ion Vinea, Al. A. Philippide, Perpessicius. Alți scriitori precum Tudor Arghezi, G. Bacovia, Camil Petrescu trec pe aici doar meteoric. Oricum, eclectismul e principiul călăuzitor al redacției și, la rubrica „Cronica măruntă” din al doilea număr, el e reformulat în termeni categorici. Precizând că G. nu voia să reprezinte „un curent sau o tendință”, autorul anonim al notei anunță: „Vom deschide larg
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
distanțarea față de orice școală literară sau cenaclu, păstrându-se în schimb „linia sănătoasă a tradiționalismului”, trădată totuși, în destule rânduri, de includerea unor texte literare ce ies din cadrul proiectat sau chiar a unor texte teoretice promovând o orientare literară diferită. Eclectismul revistei devine astfel un argument în favoarea ei, prin faptul de a nu fi constrâns, printr-un dogmatism estetic rigid, talentele critice și literare ce au gravitat în jurul nucleului redacțional. Începând din 1936 publicația înregistrează o sensibilă scădere, pierzând din substanță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289225_a_290554]
-
limita patologicului, precum și dezvoltări ale unor episoade biblice (Maria din Magdala, Femeile), câteva povestiri fantastice (Zâna din fundul lacului, Nitokris cu obrajii de trandafir), un eseu epic (Duhovnicul și Don Quichotte), fizionomii și pagini dintr-un jurnal de campanie. Același eclectism caracterizează și antologia Crima din Strada Nopții, căreia i se adaugă nuvela de atmosferă poescă ori cea istorică, pe un motiv biblic (Patriarhală), povestirea cu nervuri onirice etc. Pe aceeași traiectorie, dar cu obiective mai ambițioase, se înscriu și romanele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
Al tău, Aurel Dumitrașcu Borca, 1 aprilie '81 Bună, dragul meu! E o lună de cînd tac. Tăcerile necesare, manevre involuntare ale spiritului meu mereu nemulțumit! Dar muțeniile ascund și surprize. Ele trebuie să fie, însă, întotdeauna remarcabile. Mă plictisește eclectismul multora, în timp ce nici ergotismul altora nu-mi place. Excesele au totuși măsură. Nu-ți dau dreptate în ceea ce privește "cazul" Mircea Cărtărescu. Sau, în orice caz, nu se pune problema cum ai pus-o tu. Mircea n-a vrut să "culturalizeze", cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
că nu mă Înțelegeau. Eram și sunt adept al unui stil fără stil și În teatru am vrut Întotdeauna să explorez toate formele cu același entuziasm. Iar prin natura mea sunt un tip eclectic și nu mi-e rușine de eclectismul meu. Într-o zi, la sfârșitul reprezentației cu Umbrelele, am aflat că cineva ținea morțiș să-mi vorbească. Mi s-a recomandat: era Brian McMaster, directorul Operei din Cardiff, În Țara Galilor. Era un muzicolog rafinat (câțiva ani mai târziu, avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
numite mai ales după principiile pe care se bazează filozoful care studiază ființa: monoteismul, dualismul, panteismul, fetișismul, gnosticismul, atomismul, stoicismul, sofismul, cinismul, epicureismul, scolasticismul, empirismul, pragmatismul, transcendentalismul, scepticismul, enciclopedismul, tradiționalismul, idealismul, criticismul, ontologismul, ocazionalismul, dinamismul, sensismul, evoluționismul, raționalismul, materialismul, pozitivismul, eclectismul, neoplatonismul, neo-scolasticismul, modernismul, imanentismul, istoricismul, existențialismul, actualismul, teozofia. Să observăm că toate sistemele în care militează grupuri, mai mult sau mai puțin alimentate de filozofi, prezintă la rândul lor diferite subtilități și variante. Idealismul, de exemplu, poate fi subiectiv, obiectiv
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
orice condiții și în orice împrejurare 10. dualism = concepție filozofico-religioasă: lumea a fost formată și dăinuie prin prezența a două principii opuse și coeterne, unul bun și celălalt rău (ex.: materia și spiritul, corpul și sufletul, binele și răul) 11. eclectism = curent de gândire neunitar, care preia elemente din mai multe sisteme filozofice ceea ce i se pare mai bun 12. ecleziologíe= ramură a teologiei care tratează despre Biserică 13. empirism = concepție filozofică pentru care experiența senzorială este unica sursă a cunoașterii
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
efect profan; În acele biserici larg deschise cucoanelor noastre arțăgoase și necuviincioase cu tine până la vârsta când nu le mai stă bine să-ți poarte pică pentru simplul motiv că ți-ai exercitat frumoasele tale virilități cu inteligență și oarecare eclectism. Nu am avut norocul să surprind pe vreo femeie din bordel rugându-se cu fața spre peretele pustiu de orice imagine sfântă al odăilor lor rău mirositoare, În speranța că ușa milos tivirii se va deschide vreodată Înaintea lor, ceea ce
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Faptul că Heliade n-a putut „să urmărească o problemă până în amănuntele sale ultime” coincidea cu însuși „imperativul epocii sale: în locul explorării intensive, în adâncime, care duce la specializare, activitate extensivă, care duce la enciclopedism”. Istoricul literar urmărește cum, sub eclectismul și disparitatea suprafețelor diverselor scrieri, se încheagă comandamentele ce conferă operei o unitate de adâncime: ideea de naționalitate conjugată cu cea cosmopolită și umanitaristă a „omului evanghelic”, cultul „datelor generale ale sufletului omenesc” și „respectul de regulă și de model
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
vechii psihologii statice, logice, intelectualiste și asociaționiste înseamnă s-o anulăm.” Astfel de considerații sunt numeroase în scrisorile pe care le trimite prietenilor, dovadă că e preocupat mereu de găsirea unei metode proprii de lucru, chiar dacă una aflată sub semnul eclectismului, așa cum o va teoretiza în câteva lucrări speciale consacrate acestei probleme, precum Metoda și personalitatea în studiul literaturii (1940), Sensul și interesul cunoașterii literare (1940), De la metodă la cunoașterea literară (1941). Odată eliberat de obsesiile metodologice, M. se va dedica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
a realului cu idealul. Dumnezeu nu e pricina lumei, ci lumea însăși. Hegel a stabilit științificește filosofia naturei a lui Schelling. Toate sistemele filosofice se reduc la patru forme: sensualism sau materialism, spiritualism, scepticism și misticism. Aceasta după V. Cousin eclectism. Eclectismul nu e un sistem ci o expunere critică; un scepticism luminat, mai degrabă. Noua metodă a lui Bacon: a observa cu exactitate, a analisa cu precisie, a generalisa cu rigoare, metodă științifică în ale gândirii, este aceea care convine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
realului cu idealul. Dumnezeu nu e pricina lumei, ci lumea însăși. Hegel a stabilit științificește filosofia naturei a lui Schelling. Toate sistemele filosofice se reduc la patru forme: sensualism sau materialism, spiritualism, scepticism și misticism. Aceasta după V. Cousin eclectism. Eclectismul nu e un sistem ci o expunere critică; un scepticism luminat, mai degrabă. Noua metodă a lui Bacon: a observa cu exactitate, a analisa cu precisie, a generalisa cu rigoare, metodă științifică în ale gândirii, este aceea care convine în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
chip de a argumenta. Ziceau: Adevărurile la care ajungem prin filosofie sunt, la urma urmei, aceleași pe care ni le descoperă religia. Descartes mătura de pe arenă pe acești iesuiți ai filosofiei. Propriul unei filosofii sănătoase, după cum spune V. Cousin, părintele eclectismului, e de a nu respinge nicio filosofie și a nu primi nici una. Toate sistemele se reduc la patru forme: sensualismul sau materialismul, spiritualismul, scepticismul, misticismul. Eclectismul nu-i decât o expunere a sistemului, urmată de o critică luminată. Doi oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe acești iesuiți ai filosofiei. Propriul unei filosofii sănătoase, după cum spune V. Cousin, părintele eclectismului, e de a nu respinge nicio filosofie și a nu primi nici una. Toate sistemele se reduc la patru forme: sensualismul sau materialismul, spiritualismul, scepticismul, misticismul. Eclectismul nu-i decât o expunere a sistemului, urmată de o critică luminată. Doi oameni, unul în vechime, altul în present, au arătat neantul filosofiei speculative: Pyrrhon și Kant. Pyrrhon din Elis, filosof grec, erijând scepticismul în sistem, a distrus filosofia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
între "casă părintească" "casă bătrânească". Referința panuiană vizează ideea de moștenire, căci, fără îndoială, după două decenii de folosire, casa nu putea crea impresia de bătrânesc. Din punct de vedere arhitectonic, Vasile Pogor (tatăl) a dovedit o înclinație pentru un eclectism foarte la modă între ceea ce criticul de artă Valentin Ciucă numește "joncțiunea tiparelor clasiciste cu cele medievale sau postmedievale", joncțiune având ca rezultat "o sinteză cu elementele unui nou mod constructiv cu specific local particularizant, unde tiparele impuse de autoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
să capete o singură formă de cultură, iar pe de o alta, un pericol acut de dezintegrare cultural-psihologică, atât pentru indivizi, cât și pentru societăți. Ambele riscuri sunt corelate. Provocarea și vulnerabilitatea procesului de globalizare ține de păstrarea echilibrată a eclectismului cultural al popoarelor și indivizilor. Filozoful și istoricul J. G. Herder aprecia că limba, literatura și memoria artistică constituie punctul forte al fiecărui popor și actul său de identitate. Deși "limba franca" a globalizării engleza este necesară pentru facilitarea contactelor
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
tematică preconizată de „părinții fondatori” ai școlii de la „Annales” (Marc Bloch și Lucien Febvre) spre domenii și subiecte noi și cât mai diverse, extrase din structurile de profunzime ale societății, dar, pe de altă parte, se potrivea perfect și cu eclectismul metodologic recomandat tot de ei, ca modalitate de a formula explicații cauzale complexe. În afară de aceste avantaje, antropologia lui Lévi-Strauss era, metodologic, atrăgătoare pentru istoricii francezi și grație capacității ei de a restitui ambianța cotidiană a vieții sociale (le vécu) și
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
convingerea că slavii, maghiarii și turcicii au venit ulterior pe terenul civilizației antice românești, de care au profitat și sub aspect lexical. Iată de ce Scraba se străduiește să reducă numărul cuvintelor considerate de tradiție împrumuturi din limbile acestor populații. Dincolo de eclectismul viziunii sale asupra istoriei limbii române, Scraba este unul dintre puținii cercetători care au încercat să perceapă această limbă nu ca pe o continuitate a latinei, ci ca pe o limbă aparte, cu rădăcinile sale înfipte în spațiul lingvistic indoeuropean
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]