178 matches
-
Turismului (până în anul 1970), și apoi al Congregației pentru Episcopi (până în anul 1971). În paralel cu cursurile Universității Pontificale Gregoriene (1969-1973), unde și-a luat doctoratul în Drept Canonic (1973), a urmat și cursurile de Științe Diplomatice ale Academiei Pontificale Eclesiastice (1971-1973). A intrat în serviciul diplomatic al Sfântului Scaun la 4 iulie 1973. Și-a desfășurat activitatea în cadrul reprezentanțelor pontificale din Africa de Sud (1973-1976), Peru (1976-1980), Franța (1980-1983), Pakistan (1983-1984), Japonia (1984-1986). Ulterior a fost rechemat în dieceza de origine, unde
Jean-Claude Périsset () [Corola-website/Science/299553_a_300882]
-
eclesiologie. În general, îndeosebi în teologia protestanta și ortodoxă răsăriteana, prin biserică particulară se înțelege o uniune de Biserici locale, ce au un bagaj comun, de natură istorico-culturală și geografică. Conform Codului Canonic al Bisericii Catolice, o este oricare comunitate eclesiastica organizată, care se află în comuniune deplină cu Episcopul Romei, fiind astfel parte a Bisericii Catolice. Canonul 368 explică: ""Bisericile particulare, în care și din care se constituie Biserică Catolică, sunt în general dieceze. Dacă nu se stabilește altfel, următoarele
Biserică particulară () [Corola-website/Science/299579_a_300908]
-
O arhidieceză este o dieceză superioară celorlalte dieceze din provincia eclesiastică, datorită dimensiunilor sale sau din rațiuni istorice. Arhidieceza este condusă de un arhiepiscop. În Biserica latină, arhidiecezele sunt de obicei și mitropolii, având dieceze sufragane. În acest caz, arhidieceza este condusă de un arhiepiscop mitropolit. De exemplu, Arhidieceza de București
Arhidieceză () [Corola-website/Science/299584_a_300913]
-
Växjö și Åbo, și în același timp, scaunul de la Sigtuna s-a transferat la Uppsala. Eparhiile, începând cu 1104, țineau de arhiepiscopul din Lund, iar altele țineau de danezi. Situația a rămas așa până la 1164, când Suedia a devenit provincie eclesiastică, cu un Ștefan drept primul arhiepiscop de Uppsala. Între 1100-1200, s-au înființat mai multe ordine călugărești. Mănăstirile Alvastra, Nydala și Varnhems erau cisterciene, iar dominicanii și franciscanii aveau mănăstiri la Visby și Skara. Personalitatea bisericească cea mai importantă a
Biserica suedeză () [Corola-website/Science/299716_a_301045]
-
erudit asupra cărții sale, după care, în cinci capitole le dezvoltă: "Concepție și viziune / Evoluție / Creația / Expresia / Polivalența poeziei culte". Apoi, cele aproape trei veacuri de veche poezie cultă românească sunt defalcate în cinci părți: I - "poezia sacră religioasă / poezia eclesiastică sacerdotală / poezia hieratică voievodală / poezia de inscripție heraldică / poezia de prezentare a tipăriturilor / poezia de inscripție murală / poezia de parenetică sacrală"; II - "poezia profană de meditație / poezia profană parenetică / poezia profană epică"; III - "poezia profană modernă"; IV - "originalitate și înrâuriri
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
IX-lea al Franței, Alphonse, care avea să i se alăture în expediție în 1245. Alt frate regal, Charles I de Anjou, s-a alăturat de asemenea regelui Franței în cruciadă. În următorii trei ani, Ludovic a colectat o zeciuială eclesiastică (în principal din dările bisericești) și, în 1248, el și aproximativ 20.000 de militari au plecat din porturile din Aigues-Mortes și Marseille, cu corăbii care fuseseră construite special pentru expediție. Preparativele finaciare ale expeditiei s-au dovedit mai bune
Cruciada a șaptea () [Corola-website/Science/306831_a_308160]
-
care se cuceresc prin armele și prin favoarea altuia capitolul VIII. Despre aceia care au dobândit principatul prin fapte nelegiuite capitolul IX. Despre principatul civil capitolul X. În ce fel trebuie să apreciem forțele unui principat capitolul XI. Despre principatele eclesiastice capitolul XII. De câte feluri sunt armatele și despre soldații mercenari capitolul XIII. Despre soldații auxiliari, amestecați și proprii capitolul XIV. Care este datoria unui principe privitor la pregătirea războiului capitolul XV. Despre acele lucruri pentru care oamenii, și, mai
Principele () [Corola-website/Science/303152_a_304481]
-
cei doi, care își găsesc refugiu în casa surorii lui Abélard. Aici Heloise naște un fiu, Astralabius. Abélard și Heloise se căsătoresc, încercând să-l îmbuneze pe unchiul Heloisei, Fulbert, care începuse să-și manifeste dezamăgirea față de turnura evenimentelor. Cariera eclesiastică promițătoare a lui Abélard era în contradicție cu ideea de căsătorie, motiv pentru care ei se decid să o țină în secret. O va duce pe Heloise la o mănăstire benedictină de maici din apropierea Parisului. Fulbert nu consimte la acest
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
din apropierea Parisului. Fulbert nu consimte la acest lucru și, crezând că Abélard încearcă să scape de Heloise, caută răzbunarea. Dă buzna, noaptea, și îl mutilează, asigurându-se în acest fel că Abélard va fi nevoit să renunțe definitiv la cariera eclesiastică. Acoperit de rușine, Abélard se retrage la mănăstirea benedictină St. Denis, unde trăiește în liniște până în 1118, predând călugărilor. Aici Abélard îndrăznește să se îndoiască de faptul că Dionisie Areopagitul este același cu patronul spiritual al mănăstirii, așa cum credeau călugării
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
societate perfectă, tolerantă religios, în care lipsește proprietatea privată. Luteranul Matthias Flacius (1520-1575) a scris "Centuriile de la Magdeburg" și "Istoria Bisericii până la 1298", în care discretitează Sfântul Scaun, considerându-l Antichristul. Cardinalul italian Caesar Baronius (1538 - 1607) a scris "Analele Eclesiastice", în care tratarea este științifică și nu teologică. Secolul al XVII-lea a fost un secol critic și dificil. A constat în crize economice, stagnare demografică, războaie (precum Războiul de 30 de ani sau Războaiele lui Ludovic al XIV-lea
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
au întâmpinat dificultăți într-o societate dominată proaspăt despărțita și din ce în ce mai Protestanta a Biserică a Angliei. Fiica lui Henric, Elisabeta I, a răspuns diviziunii religioase prin introducerea Înțelegerii Religioase Elisabetane, prin care orice persoană numită într-o funcție publică sau eclesiastică trebuia să jure credință față de monarh în calitate de cap al Bisericii și statului. Sancțiunile pentru refuz erau dure au fost aplicate amenzi pentru , și recidiviștii riscau pedepse cu închisoarea și chiar execuția. Catolicismul a devenit marginalizat, dar, în ciuda amenințării cu tortura
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
redimensiona puterea bisericii în înapoiatul regat al Sardeniei, a promovat construirea de grădinițe, a dus o luptă puternică împotriva Iezuiților care dețineau monopolul instrucției. A determinat aprobarea unei legi care suprima ordinele monastice cu scop contemplativ și abolea privilegiile forurilor eclesiastice. Această lege a determinat un mare scandal și opoziția regelui care a forțat Cavour să demisioneze, așa-zisa criză Calabiana (26 aprilie 1855). După câteva zile însă, regele trebuind să renunțe, îl rechemă pe Cavour, dar proiectul de lege a
Camillo Benso Conte de Cavour () [Corola-website/Science/304930_a_306259]
-
luau numele de la numele moșiei pe care întindeau, de la numele proprietarului, dacă acesta nu corespundea cu al moșiei, de la numele unei personalități marcante a cărei viață, ale cărei calități și activități lăsaseră amintiri trainice în amintirea localnicilor (personalitate laică sau eclesiastică), de la anumite îndeletniciri sau meșteșuguri care dominau preocupările locuitorilor mahalalei, de la unele toponimice anterioare, de la unele evenimente istorice marcante din viața localității sau a mahalalei, precum și de la diverse amintiri sau legende de sorginte laică sau religioasă. In cazul bisericilor sau
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
din craniul Sfanțului Gheorghe, fragmente din Sfântă Cruce, degetul Sfintei Cuvioase Parascheva, trupul Sfanțului Vasile de Ostrog, etc. Emigrarea sârbilor sub conducerea patriarhului Arsenie al III-lea, în 1690, pe teritoriul Imperiului habsburgic a făcut posibilă înființarea unei noi structuri eclesiastice, cu un rol esențial în emanciparea poporului sîrb. Trecera patriarhului Arsenie al III-lea în nordul Dunării și Savei la mănăstirea Cruședol (pînă în 1701) și apoi la Szentendre ridică problema înființării unei noi organizații bisericești, cunoscută sub numele de
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
toate deciziile luate de predecesorii Papei Leon cel Mare și acordul cu depunerea patriarhului "Antim". Câteva dintre alte scrisori scrise de papa în primii ani ai pontificatului său s-au păstrat și ne oferă informații despre intervențiile sale în treburile eclesiastice ale diferitelor țări. Astfel, pe 6 martie 538 a scris episcopului "Caesar de Arles" în ceea ce privește penitența regelui austrasian "Theodobert", fiindcă se măritase cu văduva fratelui său. Pe 29 iunie 538, un decret a fost trimis episcopului "Profuturus de Braga" care
Papa Vigiliu () [Corola-website/Science/305406_a_306735]
-
auditor” la „școala de muzichie” deschisă de Fotino, „scriitor erudit și compozitor muzical”, cunoscător perfect al muzicii orientale (1769-1821). În 1816 părăsește această școală și se înscrie la școala deschisă de dascălul Petru Efesiul, unul din grecii pricepuți în muzica eclesiastică, care i-a transmis nu numai cunoștințele de bază ale artei muzicale, școală care funcționa pe lângă biserica Sf. Nicolae Șelari. Aici învață și meșteșugul tiparului, în tipografia aceluiași Petru Efesiul, iar în 1819 ajunge „director” al tipografiei și tipărește pentru
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
tipărește pentru întâia dată un Axion în românește, care, din nefericire, nu s-a păstrat în nici un exemplar. În 1819, scaunul arhieresc din Capitală e ocupat de Dionisie Lupu, om luminat care inițiază o adevărată campanie de „autohtonizare” a vieții eclesiastice. Astfel, în 1820, la numai 23 de ani, Anton Pann este numit de Prea Sfințitul Dionisie Mitropolitul în comisia pentru traducerea cântărilor bisericești din grecește în românește, folosindu-se de noua semiologie hrisantică, dovadă că devenise un nume cunoscut în
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
ale cărei strânse raporturi cu oficiile și cu spectacolele liturgice au fost puse mai de mult în lumină, după cum tipul de "platium" romano-bizantin avea să fie copiat în reședințele epocii lui Carol cel Mare de la Aachen și Ingelheim. Asemenea monumente eclesiastice și laice, ctitorii imperiale și ale unor demnitari erau împodobite cu piese de artă concepute și ele după moda antică-"ad iustar antiquorum operum", spre a relua expresia cronicarului vremii Eginhard,-sau înrâurite de modele ale Răsăritului bizantin și islamic
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
St. Catherine, Pembroke oferă curs pentru studenții care doresc să învețe limba engleză înainte de intrarea în învățământul de masă. Din 2008, există două școli internaționale, Școala Internațională Verdala și QSI Malta. Statul plătește o parte din salariile profesorilor din școlile eclesiastice. Educație în Malta se bazează pe . Școala primară durează șase ani. La vârsta de 11 ani, elevii dau un examen pentru a intra la un liceu, sau la o (examenul comun de admitere) sau la o . Elevii dau un nou
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
edificii în spirit național ca în Bălți. În această perioadă la Bălți se înregistrează cele mai rapide tempouri de dezvoltare economică și arhitecturală dintre toate centrele urbane din Basarabia. Orientarea neoromânească a arhitecturii orașului arată adevărata sa măsură în cadrul programelor eclesiastice. Apariția lor datorează, în special, episcopului Visarion Puiu care invită la construcție arhitecți cu renume. Primul exemplu de stil neoromânesc în Basarabia îl constituie biserica “Sfinții Apostoli Petru și Pavel” (arhitect A. Ivanov), terminată în 1929. În anii 1924-1935 este
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
în stilul neoromânesc. Procedeele decorative utilizate denotă influența arhitecturii brâncovenești. O lucrare valoroasă - replică la vestita biserică a mănăstirii Argeșului - este biserica “Sfânta Cuvioasa Parascheva”, construită în anii 1924-1935. Autorul proiectului, arhitectul A. Gabrielescu se manifestă ca promotor al arhitecturii eclesiastice muntenești, probabil, pentru a comemora locul anterior de activitate a episcopului Visarion Puiu - mănăstirea Argeșului. Una din cele mai strălucite opere de arhitectură în spiritul stilului neoromânesc este palatul reședinței episcopului Visarion Puiu, fondată pe pământ viran, în suburbia Pământeni
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
că Ilarion s-a prezentat sfatului bistrițean și în 1523 și în 1533 nu în calitate de episcop de Vad, ci al unui episcopat distinct de acesta, întemeiat “pentru rumânii bistrițeni”. Preocupați de a lumina cât mai deplin aceste episode de istorie eclesiastică, cercetătorii au reușit să facă noi deschideri către adevăr. Astfel, invocându-se o greșală de transcriere a apelativului Kyr (domn), obișnuit în relațiile cu ierarhii Bisericii Ortodoxe care a devenit neînțelesul “Layr” și faptul că antroponimicului slavon “Iowan” îi corespunde
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
aproape doi ani (27 martie 1747 - 27 noiembrie 1748). După eliberare, s-a retras pentru reculegere la mănăstirea Sfânta Treime din insula Halki, în apropiere de Constantinopol. Acolo a intrat în contact cu alte personalități importante ale vieții politice și eclesiastice ale vremii sale: Ioanichie Caragea (viitor patriarh ecumenic), Paisie (fost patriarh ecumenic), Silvestru (fost patriarh al Antiohiei) și alții. S-a căsătorit apoi, în 1749, cu Mariora, fiica unor greci din Constantinopol, Ioannis și Fevronia. Au locuit împreună în insula
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
celebrat 1000 de ani de la înființarea statului polonez. Dorința statului comunist de a separa religia de stat a făcut din aceste festivități o perioadă de ciocnire culturală între stat și Biserică. În timp ce Biserica s-a concentrat asupra aspectelor religioase și eclesiastice ale botezului, cu sloganuri (în limba latină) cum ar fi "Sacrum Poloniae Millenium" (Mileniul Poloniei Sacre), Partidul Comunist Polonez au încadrat aceste festivități ca pe o aniversare seculară, politică de creare a statului polonez, cu sloganuri (în limba poloneză) cum
Creștinarea Poloniei () [Corola-website/Science/327754_a_329083]
-
și polimorfă, grotescă și poate tocmai de aceea aspirând la un soi de sfințenie greu de definit, ea întâlnește - angajată-n procesiune - personajele lui Federico Fellini. Mă gândesc, îngăduindu-mi luxul de-a greși, la acea fantastică „paradă a modei eclesiastice” imaginată de Fellini în finalul filmului Roma. Chirurg iscusit, Cătălin Bălescu ne dezvăluie tainele acestui țesut spiritual, multisecular și deopotrivă contemporan, care se vădește a fi viu. De viața sa molcomă ne impregnăm cu încetul, devenind parte a sa. După cum
Cătălin Bălescu () [Corola-website/Science/330906_a_332235]