178 matches
-
era nedumerit de duritatea poruncii părintești, iar pe de altă parte voia să se reculeagă în studiu și în rugăciuni. Această fragedă pasiune ar fi fost, după unii biografi, adevăratul motiv al hotărârii lui Oliveira Salazar de a îmbrățișa cariera eclesiastică. Familia, și-n deosebi Dona Maria, l-a încurajat în hotărârea luată. Nimic mai măgulitor pentru părinți decât să-l vadă într-o zi preot în Santa Comba. O viață liniștită, aproape de ai săi, liber de griji; idealul acesta corespundea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Eroarea poate avea logica ei internă; prizonier al primei erori, principele e forțat s-o facă și pe a doua, și altele probabile. De aici o întreagă teorie a cauzelor pierderii puterii (Cap. XXIV). Lectura atentă a capitolului "Despre principatele eclesiastice" (asta însemnînd puterea papală, teocratică) descoperă o calculată detașare ironică. Intrucît sînt guvernate de o Rațiune superioară, ar fi un semn de orgoliu, spune autorul, dacă s-ar încumeta să le analizeze. Ar comite, deci, un fel de hybris. Folosește
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
glas domol, obosit... Uite ce înseamnă un prieten! Îți ghicește și cel mai adânc gând. Căci „Pecete de smarald cu meșteșug de aur este glasul cîntăreților la vinul cel dulce” - se spune în „Cartea înțelepciunii lui Iisus, fiul lui Sirah (Eclesiasticul)” Și mai spune cartea: „Bucuria inimii și veselia sufletului este vinul, cînd se bea la vreme cu măsură”. Apoi „Întocmai ca apa pentru viață este pentru om vinul, de-l vei bea cu măsură”. Iar „Amărăciune sufletului este vinul cînd
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
parte: ... a) un reprezentant al Ministerului Administrației și Internelor, desemnat prin ordin al ministrului administrației și internelor; ... b) un reprezentant al Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, desemnat prin ordin al ministrului comunicațiilor și tehnologiei informației; ... c) 2 reprezentanți ai bibliotecilor eclesiastice, desemnați de Patriarhia Română. ... (3) La propunerea Comisiei, Ministerul Culturii și Cultelor și Ministerul Educației și Cercetării pot angaja, cu contract de muncă pe perioadă determinată, specialiști și/sau pot încheia contracte de parteneriat public-privat cu firme specializate pentru consultanță
EUR-Lex () [Corola-website/Law/217421_a_218750]
-
1991, p. 81-112. 37. Istoria Românilor (Tratat), vol. II, p. 592-595. AL. Madgearu, Romanizare și creștinare la nordul Dunării în secolele IV-VII, în AIIX 31, 1994, p. 479-502 38. Istoria Românilor (Tratat), vol. II, p. 595-597. 39. Emilian Popescu, Organizarea eclesiastică a provinciei Scythia Minor în sec. IV-VI, în S.T., 1980, nr. 7-10, p. 590-605; Centenarul autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, București, 1987, p. 327-353; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 143-146. 40. Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Constanța , III, 1970, p. 255-274; G. Ceacalopol, Crucea relicvar de la Capidava, în SCIV, IX, 1, 1962, p. 192-194; Petre Diaconu, Despre datarea ¨circumvalației¨ și a ¨bisericii treflate¨ de la Niculițel, în SCIV, 23, 1972, nr. 2, p. 307-319; Idem, Despre organisarea eclesiastică a regiunii Dunării de Jos (sec. X-XIII), în S.T., 1990, nr. 1, p. 103-120; I. Barnea, Din nou despre datarea valului și a bisericuței treflate de la Niculițel, în SCIV, 24, 1973, nr. 2, p. 311-315; Idem, Arta creștină în România
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a avut loc în anii 1381-1386, sub domnia lui Petru Mușat și a patriarhului Nil. Solicitarea venea din partea domnului țării, bun organizator și ctitor de biserici și mănăstiri, precum cea de la Neamț. În septembrie 1386, mitropolia Moldovei figura printre "provinciile eclesiastice bizantine", ceea ce înseamnă că domnul obținuse anterior acordul patriarhiei pentru înființasrea ei. Însă, foarte curând, izbucnește un conflict între patriarhie și domnia Moldovei, în legătură cu titularul noii mitropolii. Conflictul s-a declanșat în 1387 sau în anii următori, în momentul în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sec. IX-XI), în Pontica 4, 1972, p. 373-380. Idem, Păcuiul lui Soare, vol. I, București, 1972 (vol. II, 1977). Idem, Despre datarea ˝circumvalației˝ și a ˝bisericii treflate˝ de la Niculițel, în SCIV, 23, 1972, nr. 2, p. 307-319. Idem, Despre organizarea eclesiastică a regiunii Dunării de Jos (secolele X-XIII), în S.T., 1990, nr. 1, p. 103-120. Diculescu C., Vechimea creștinismului la români. Argumentul filologic, București, 1910. Idem, Contribuție la vechimea creștinismului în Dacia: din istoria religioasă a gepizilor, în AIINC, III, 1924-1925
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
G., Izvoarele istoriei românilor, vol. I-XII, București, 1935-1938. Idem, Secuii și secuizarea românilor, București, 1932. Idem, Izvoarele istoriei românilor, XII, Brodnicii, București, 1938. Popescu Em., Inscripțiile grecești și latine din secolele IV-XIII pe teritoriul României, București, 1976. Idem, Organizarea eclesiastică a provinciei Scythia Minor în sec. IV-VI, în S.T., 1980, nr. 7-10, p. 590-605. Idem, Christianitas Daco-Romanae, București, 1994. Popescu N. M., Ioan, ˝preutul˝ Episcopiei aromânilor, 1934, nr. 7-8, p. 457-460. Popescu-Ciocănel Gh., Influența orientală în toponimia românească, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
puteau rezolva altfel problemele acestor vremuri zbuciumate. În împrejurări normale, autoritățile locale și cele bisericești aveau putere de decizie asupra celei mai mari părți a problemelor legate de viața satului și de menținerea ordinii. Dreptatea era împărțită pe baza legii eclesiastice și a cutumei. Sub atacurile din afară și dinăuntru, Imperiul Otoman a devenit în secolul al optsprezecelea o organizație politică tot mai instabilă. Guvernul central nu reușea să-i respingă pe invadatorii străini și să-și mențină autoritatea în propriile
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
apare în catagrafii este cea a stărilor nesupuse dărilor. Membrii lor alcătuiau la 1845, în cinci din cele mai importante orașe ale Moldovei, peste 0,90% din totalul familiilor. Cei mai numeroși erau bătrânii și nevolnicii, apoi văduvele și orfanii, eclesiasticii, slugile boierești și privilegiații (căpitani, polcovnicei, în general ranguri mărunte, scutiți de obligații fiscale pentru serviciile aduse statului). Numărul lor real era cu siguranță mai mare, dat fiind că, de pildă, slugile boierești erau mai numeroase decât ne lasă să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Inchiziții deoarece a trădat credința în Cristos. Dar atunci când din evreu s-a făcut creștin nu mai era osândit ca trădător. Ești sperjur. Îți poruncesc, asta și în numele altor confrați și al Starețului nostru, să te adresezi în scris autorităților eclesiastice pentru a expune faptele respective și a le aduce în atenția Bisericii. Dar de ce n-ar face-o fra' Giuliano sau fra' Rocco; sau chiar Starețul nostru, de ce nu, un om sfânt și drept? Plănuiți oare împreună ceva împotriva moralei
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
tot mai stăruitoare: Spune-mi și mie, fra' Tommaso, de ce cardinalii și episcopii se tem atât de mult de schimbări? Se uitase lung la el, întrebarea aceea putea fi insidioasă și răspunsul putea să-l implice în afirmații în contra autorităților eclesiastice, dar răspunse în chip sincer: A schimba înseamnă a intra în joc. Dacă ție, Căpitane, ți se spune să schimbi ruta pentru a sosi la Marsilia o faci cu inima ușoară și fără teamă? Fără să-ți pese de marinarii
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
limbii moldovenești o constata lingvistul Carlo Tagliavini la Congresul de romanistică din 1956. El afirma că „pretinsa limbă moldovenească nu este, în fond, decât româna literară, scrisă cu alfabet rusesc, ușor modificat (adică în chirilică modernă, diferită de chirilica slavei eclesiastice folosite de Țările Române pe parcursul secolelor), cu unele ușoare concesii către forme dialectale moldave, cunoscute de altfel, și în România”: z pentru g, a, ia pentru ea, și altele asemenea. Și alte argumente susțin unitatea locuitorilor din spațiul carpato-danubiano-nistrean
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
împuțit făcătura voastră sataniștilor! În Aduersus Iudeos, același plăsmuitor minte spunînd că sarmații, geții și sciții erau creștinați, chiar dacă tot el îi spurcă vîrtos ca mari iubitori de Mitra, practicînd o ...erezie creștină! La fel zice și Eusebiu în Historia eclesiastica lll, 1. Ardă-v-ar para focului de întunecați cu minciunile voastre drăcești! În Recunoașteri clementine, lV, 6 autorul ne spune că pe vremea lui, adică pe la anul 200, creștinii nu aveau lăcașuri de cult stabile ci se întîlneau în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
sa teoretică Principii de retorica și elocuința amvonului (I-II, 1859). Mare predicator al vremii - avea „o sabie în gură” spuneau contemporanii -, D.R. a lăsat numeroase discursuri rostite la inaugurarea de școli și instituții, panegirice închinate unor personalități politice și eclesiastice, cuvântări funebre, gen în care excelează, etalându-și cultura și finețea oratorică. Bun cunoscător al limbii franceze, acest monah autodidact și „bonjurist” traduce importante scrieri moral-filosofice, cu tangențe religioase. Tălmăcirea din Lamennais, Cuvintele unui credincios, ce face elogiul libertății, publicată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
care propovăduiește o emancipare și o eliberare din spațiul oprimant al căminului, care uneori recurge la violență verbală sau chiar fizică, nu poate fi decât un element negativ, demonic, pentru bărbatul medieval autoritar, vetust în concepții, legat strâns de canoanele eclesiastice. O problemă care rămâne controversată este aceea a atitudinii pe care au avut-o Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer față de personajul feminin: au apreciat în mod deosebit rolul femeii în societate, i-au acordat un loc distinct, central în operele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se ofereau gratuit, cu pasiune, ci erau mai mult impuse.73 Existau anumite îndatoriri legate de sexualitate pe care căsătoria le presupunea și pe care bărbatul și femeia aveau libertatea de a le solicita de la partenerul de viață, potrivit legilor eclesiastice.74 Preotul vorbește despre supunerea trupurilor, unul altuia, în căsnicie. El pretinde că cei doi parteneri de viață au trei motive pentru a fi împreună, unul dintre acestea fiind și abandonarea trupească în voia celuilalt, și le laudă pe acele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
punct de vedere. Personajul feminin își instituie propriile legi de guvernare în căsnicie, un fel de lex non scripta, care au ca izvor preceptele biblice, interpretate însă într-o manieră personală.287 Este o primă manifestare a nesupunerii față de dogmele eclesiastice, undă de revoltă chiar, emancipare (trebuie să ținem cont și de contextul istoric al redactării operei, sfârșitul Evului Mediu este străbătut de numeroase proteste și mișcări 282 David Williams, op. cit., pp. 53-100 passim. 283 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 278. 284
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
devine familiară cu argumentele clericilor și încearcă să li se opună, respingând imaginea defavorabilă prin care erau portretizate femeile, văzând-o ca pe un produs al unor bărbați bătrâni și lipsiți de virilitate, erijați în voci impersonale ale unei autorități eclesiastice, pe care ea, cu dezinvoltură, îi acuză de viciu.324 Reproduce în vorbirea ei aceste blamări misogine asupra sexului slab și astfel oferă o parodie spirituală, expresivă, care subminează autoritatea numelor pe care le folosește în exemplificările date.325 „Autoritatea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
amănunte care particularizează și individualizează personajul, conferindu-i unicitate, mult mai mult decât făcuse Giovanni Boccaccio, ce se dovedise mai schematic și mai interesat de firul epic decât de reliefarea caracterelor în mod vădit, ne conturează o lume a decăderii eclesiastice, a optării pentru malefic, perceput desigur ca o înclinație permanentă spre deliciile vieții mundane. 551 Ibidem, p. 257. 552 Ibidem, vol. I, p. 248. 150 Am remarcat în capitolul precedent falsitatea vocației stareței din suita pelerinilor, preocuparea ei excesivă pentru
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
experiența umană le poate atinge.564 Prima calitate pe care o înfățișează aceste personaje este aceea a unor indivizi care înfruntă destinul pentru a-și impune propria existență. În societatea Decameronului virtutea nu are standarde prea înalte și nici strict eclesiastice. Eroul din prima povestire, aparținând dinamicei clase a negustorilor, distruge, prin luare în derâdere, cea mai solidă bază a societății tradiționale, Biserica. În ultima istorisire, și de fapt pe parcursul întregii zile finale, moralitatea și demnitatea umană sunt bazate pe exemple
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
istoric vorbind, este un fenomen foarte recent. De asemenea, este important să ne amintim că au existat, de fapt, alte forme de organizare politică competitive, cum ar fi monarhiile multinaționale (Austro-Ungaria), orașele-stat (Veneția, Florența, Geneva), ligile statale (Liga Hanseatică), entitățile eclesiastice (abații, mănăstiri) precum și monarhiile teritoriale (Franța, Anglia, Scoția, Suedia).7 Statul-națiune a reușit să înlăture aceste forme teritoriale variate îndeosebi deoarece părea a fi cea mai bună soluție pentru apariția capitalismului industrial și pentru ridicarea burgheziei industriale.8 Capitalismul industrial
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
varietate de credințe în Dumnezeu și care a fost atribuit unor figuri istorice celebre precum Newton și Galileo. Cel puțin în ultimul caz, pare a fi o greșeală, de vreme ce Galileo, în ciuda tuturor problemelor pe care le-a avut cu autoritatea eclesiastică, pare să fi rămas un catolic credincios până la moarte. 15 "L'homme est né libre, et partout il est dans les fers." 16 Vezi G. Kates (editor), The French Revolution: recent debates and new controversies (London, New York: Routledge, 1998). 17
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
sens se înscrie la loc de frunte Colecția datorată binecunoscutului patrolog Jean Paul Migne (†1875). Lucrarea Codicis Canonum Ecclesiasticorum Dionysii Exigui, editată de acesta, are următorul cuprins: xPraefatio (Prefață); xRegulae Ecclesiasticae Sanctorum Apostolorum prolatae per Clementem Ecclesiae Romanae Pontificem (Rânduielile eclesiastice ale Sfinților Apostoli înmânate prin Clement; Părinte al Bisericii Romei). Este vorba despre cele 50 de canoane apostolice traduse în limba latină înainte de epoca lui Dionisie. xRegulae Ancyrani Concili (Canoanele Sinodului de la Ancira, în număr de 24); xRegulae
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]