162 matches
-
Ixion se apropie de Pluto la mai puțin de 20 de grade de separație unghiulară. Ixion se află momentan sub planul eclipticii și va ajunge la periheliu în 2070. Pluto a ajuns la periheliu în 1989 și momentan coboară spre ecliptică. Ixion are o perioadă orbitală de aproape 250 de ani și cu 0,5% mai lungă ca cea a lui Pluto. Ixion manifestă schimbări regulate de luminozitate, despre care se crede că sunt cauzate de rotație. Până în anul 2010 nu
Ixion () [Corola-website/Science/334576_a_335905]
-
mare, care posedă un satelit. Salacia are diametrul de circa 900 de kilometri. Salacia prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă majoră egală cu 42,2429286 u.a. și de o excentricitate de 0,1029692, înclinată cu 23,93490° în raport cu ecliptica. Acest obiect ceresc parcurge orbita în circa 275 de ani. Periheliul său îl aduce la circa de unități astronomice, iar afeliul îl depărtează la circa u.a. de Soare. Este un cubewano. Salacia este un potențial candidat la statutul de
120347 Salacia () [Corola-website/Science/334609_a_335938]
-
a timpului, pe celălalt corp: o eclipsă nu se poate produce decât atunci când cele trei corpuri cerești (Soare, Lună, Pământ) sunt aproape aliniate. Această condiție nu este realizată decât atunci când fazele de Lună plină sau Lună nouă se produc aproape de ecliptică, adică în apropierea unuia dintre cele două noduri ale orbitei lunare. Perioada dintre două treceri succesive la același nod este dat de luna draconică, 27,21 de zile. Combinația acestor două perioade produce condiții propice unei eclipse la fiecare 5
Saros (astronomie) () [Corola-website/Science/333985_a_335314]
-
Nodurile lunare sunt punctele orbitei Lunii în care ea traversează ecliptica, traiectoria Soarelui pe cer. Punctul în care ea traversează ecliptica din emisfera cerească sudică spre emisfera nordică se numește nod ascendent; cel în care ea o traversează din emisfera nordică spre cea sudică se numește nod descendent. Intervalul de timp
Nod lunar () [Corola-website/Science/333995_a_335324]
-
Nodurile lunare sunt punctele orbitei Lunii în care ea traversează ecliptica, traiectoria Soarelui pe cer. Punctul în care ea traversează ecliptica din emisfera cerească sudică spre emisfera nordică se numește nod ascendent; cel în care ea o traversează din emisfera nordică spre cea sudică se numește nod descendent. Intervalul de timp care separă două treceri ale Lunii la același nod al
Nod lunar () [Corola-website/Science/333995_a_335324]
-
la diferite epoci ale anului, datorită poziției aproximativ fixe în spațiu a axei de rotație a Pământului, precum și a înclinării sale față de planul orbitei acestuia. Astfel, pe sfera cerească, Soarele parcurge în decurs de un an un cerc mare numit ecliptica (ce marchează de fapt planul orbitei Pământului), care face cu ecuatorul ceresc un unghi de 23° și 27' . La momentul echinocțiului de primăvară, Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera australă a sferei cerești în cea boreală. Când Soarele se
GOOGLE. Echinocțiul de primăvară, marcat printr-un logo special by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/102219_a_103511]
-
momentul când soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera cerească nordică în cea sudică, în jurul datei de 23 septembrie, reprezentând echinocțiul de primăvară în emisfera sudică și echinocțiul de toamnă în emisfera nordică. Punctul de intersecție din acest moment al eclipticii cu ecuatorul ceresc se numește punctul autumnal. Trei evenimente astronomice într-o singură zi Echinocțiul de primăvară 2015, coincide cu Superluna și cu eclipsa de Soare. Trei evenimente astronomice rare - o eclipsă de Soare, o super-Lună și echinocțiul de primăvară
GOOGLE. Echinocțiul de primăvară, marcat printr-un logo special by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/102219_a_103511]
-
a celei de a doua legi a lui Kepler, viteza aparentă de deplasare a Soarelui nu este constantă. Apoi timpul solar mediu este dat pentru un Soare fictiv care se deplasează pe ecuator, în timp ce Soarele se deplasează de-a lungul eclipticii, trebuie să se țină seama de înclinarea axei de rotație a Pământului în raport cu planul eclipticii. Orientarea analemei depinde de oră. Pe la amiaza locală, forma de opt este aproape dreaptă în raport cu meridianul, cum o ilustrează figura alăturată. La o altă oră
Analemă () [Corola-website/Science/336709_a_338038]
-
nu este constantă. Apoi timpul solar mediu este dat pentru un Soare fictiv care se deplasează pe ecuator, în timp ce Soarele se deplasează de-a lungul eclipticii, trebuie să se țină seama de înclinarea axei de rotație a Pământului în raport cu planul eclipticii. Orientarea analemei depinde de oră. Pe la amiaza locală, forma de opt este aproape dreaptă în raport cu meridianul, cum o ilustrează figura alăturată. La o altă oră din zi optul este înclinat spre stânga (dimineața) sau spre dreapta (după-amiaza) .
Analemă () [Corola-website/Science/336709_a_338038]
-
denumire provizorie sunt situați înafara acestor limite, mergând până la pentru 2003 FH și pentru 2002 AO, dar 97 % dintre aceștia rămân cuprinși între limitele citate mai sus. Prin comparație, semiaxa majoră a lui Jupiter este egală cu . Înclinația troienilor față de ecliptică variază între ° ((65211) 2002 EK) și ° ((83983) 2002 GE), cu o dispersie a valorilor. Excentricitatea orbitală a 95 % dintre troieni este mai mică de ; cel mai excentric dintre troienii numerotați, 5144 Achates, atinge . Perioada sa orbitală este în revanșă egală
Asteroid troian al lui Jupiter () [Corola-website/Science/337182_a_338511]
-
descoperit la 17 octombrie 1930 de către astronomul Karl Wilhelm Reinmuth, la Heidelberg, în Germania. Asteroidul prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă majoră egală cu 5,3212114 ua și de o excentricitate de 0,1374969, înclinată cu 6,90992° în raport cu ecliptica. Își folosește orbita împreună cu Jupiter în jurul Soarelui în punctul Lagrange L, adică este situat la 60° în urma lui Jupiter. Calculele după observațiile făcute de IRAS i-au estimat diametrul la circa . Numele său face referire la Anchise, tatăl lui Enea
1173 Anchises () [Corola-website/Science/337297_a_338626]
-
execută atât o mișcare anuală de revoluție în jurul Soarelui, cât și o mișcare diurnă de rotație în jurul axei polilor tereștri. Axa polilor păstrează (în prima aproximație) o poziție fixă în spațiu, ea fiind înclinată pe planul orbitei Pământului (numit planul eclipticii) cu 66° 33'. Datorită acestui fenomen, cele două emisfere terestre sunt luminate de Soare inegal în decurs de un an, fapt ce generează la latitudinile medii inegalitatea zilelor și a nopților, precum și succesiunea anotimpurilor. Denumirea de solstițiu ("Soarele stă") este
SOLSTIȚIU DE VARĂ: Tradiții și obiceiuri pentru ziua de 21 iunie () [Corola-website/Journalistic/105056_a_106348]