206 matches
-
ci naivitatea, că iubirea e salutară prin caracterul ei sacrificial, sau că, în fine, deznădejdea nu e lipsa speranței, ci învârtoșarea ei în clipele de criză (deznădejdea e începutul nădejdii, așa cum desprimăvărarea e începutul primăverii, prefixul „des" având sensul unei ecloziuni inaugurale). Autorul împărtășește convingerea lui Paul Valéry că civilizația europeană s-a ridicat pe trei stâlpi - filozofia greacă, legislația romană și religia creștină -, deplângând în consecință obtuzitatea cu care politicienii refuză să recunoască oficial creștinismului rolul de rădăcină întemeietoare a
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
autentificate” și publicate de acesta din urmă abia în 1969 și reluate de M.Mincu în antologia din 1983. Trecerea, care nu poate să nu aibă o legătură directă cu condiția în care traversează anii de război, tocmai în momentul ecloziunii și maturizării unui talent critic cu apetit teoretic deosebit, rămâne încă o necunoscută în detaliile ei omenești și artistice și (în pofida numelui său augural) efectul unei zguduiri, al unui fel de sinucidere intelectuală, cum a fost și abandonul din ultima
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
Gabriel Dimisianu Cartea consacrată de Al. Săndulescu memorialiștilor români apare într-un moment care ne îndreptățește să vorbim despre ecloziunea genului memorialistic, după ce multă vreme, la noi, înainte de 1990, acesta s-a aflat în dificultate și chiar în regres. În timpul comunismului, publicarea de memorii, de jurnale, ale clasicilor sau ale autorilor contemporani, era privită cu mefiență de cerberii ideologici. Genul
Memorie și memorialiști by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13087_a_14412]
-
ale lui Pandrea între două închisori), ieșite la lumină după 1990, într-un climat care le-a asigurat o extraordinară receptare. Împreună cu altele, de asemenea comentate în cartea sa de Al. Săndulescu, au scos din criză genul memorialistic, determinând acea ecloziune de care vorbeam, configurând un curent care aproape că a pus în umbră, pentru o vreme, literatura de ficțiune. Jurnalele, cărțile de memorii și cărțile-document, epistolarele erau căutate cu fervoare de cititorii primului deceniu postdecembrist și mai sunt căutate și
Memorie și memorialiști by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13087_a_14412]
-
Sîrbulescu, mai încenușat la Gherasim și Paștina, cu o tentă de roz palid, uneori, la Paraschiv) și al formulei compoziționale, incluzând aici și formatele de suport (pânza, hârtia). Dar, să revin la raportul artistului modern cu natura. Odinioară - în plină ecloziune a plein-air-ului - când pictorul își proptea șevaletul în fața motivului, practica sa era condiționată de nevoia captării proaspete a senzației. Senzație de lumină, de aer, de vibrație, de culoare în umbră (faimoasele umbre colorate!). Printre altele, putem vorbi, fără teamă de
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
disidență” într-un climat „neosecuristic”, iar terminologia economiei socialiste utilizată evident ironic reapare la suprafață cu regizori precum Sergiu Nicolaescu. Valerian Sava scrie o minuțioasă cronică a metamorfozelor, fracturilor, dilemelor refondării cinematografului românesc, o istorie de interval generaționist urmărind tocmai ecloziunea noii generații filmice. Evenimentele au prospețimea momentului, intrate în trecut ele se văd evident mai puțin dramatic decât felul în care le prinde criticul asemeni unui reporter de război. Or, tocmai această vivacitatea a lui Valerian le redă unui spațiu
Ultimul Val – cronica unei generații by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4937_a_6262]
-
o patrie/ sunt patriot” (ibidem). Ion Mircea captează nerăbdarea înfățișărilor lumii fenomenale de-a se schimba, presiunea lor lăuntrică doritoare de-a fixa mișcarea pură, aidoma acelor imagini cinematografice care surprind în cîteva clipe mișcarea lentă a norilor sau laborioasa ecloziune a unei flori. Însuși conceptul de „viteză” se lasă încărcat de un fior poetic: „piatra/ a fost odată lumină/ și lumina a fost odată lumină/ dar piatra dar piatra/ dar lumina dar limina.// avidă mulțimea/ privește-nspre ultimul vagon/ și ca
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
decantat spre a urmări ce se petrece înaintea "înghețării sufletului" în perfecțiunea formei. Adoptînd o postură modestă (ca si cum ar schimba un veșmînt de gală cu o haină de lucru), se apleacă asupra aspectelor enigmatice ale lumii fenomenale, pîndește miracolul măruntelor ecloziuni vitale: "în casele joase din copilărie, primăvara,/ viermii mătăsii foșneau noap-tea-ntreagă/ în frunzele lucii de dud,/ și noi așteptăm fără somn, auzindu-i/ să se ducă, să se închidă..." (în frunze de dud). înainte de-a semna protocolul acelei "amante
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
Precizarea se cuvine făcută deoarece, în discuțiile pe marginea onirismului, numele lui apare destul de rar și cam din întâmplare, probabil pentru că, ieșean fiind și încă nedebutat (primul său volum a întârziat 3 ani pe masa cenzurii), nu a participat la ecloziunea ideologică a curentului, survenită în medii „singaporeze” bucureștene. Corespondența cu Leonid Dimov consemnează, la pp. 159-163, cererea oficială de primire „în Isarlâk”, adică în grupul oniric, însoțită de o Anexă-program și datată „25.IX.1967”. Data este importantă, întrucât este
Un mărturisitor impenitent by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4075_a_5400]
-
Gabriel Cercel, Cristian Ciocan, Christian Ferencz-Flaz, Paul Marinescu și Paul Balogh. Cum protagoniștii se știu prea bine între ei, interesul cărții stă în felul în care fiecare își asumă trecerea de la etapa 1, de înfrînare instructivă, la etapa 2, de ecloziune creatoare. Rolul celor doi doctoranzi e diferit: Gabriel Cercel are meritul de provoca o întîlnire de care el însuși avea nevoie: o apropiere spirituală în urma căreia, comunicînd cu maestrul într-un chip cum puțini dintre doctoranzii lui Gabriel Liiceanu au
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
și spăimântătoare: au crucificat, au otrăvit și au ars ființa miraculoasă. N'au copii; geniile sunt uneori cu totul sterile trupește, iar alteori procrează oameni comuni, dacă nu de-a dreptul stârpituri, din cine știe ce osteneală și sleire a generației, prin ecloziunea bruscă a marelui lor soare vital." (p. 64) Firește, există o răsplată, și aceea e jocul, cu spectatori, cu emoții, cu bucurie și rînduială: "Lumea văzută estetic este numai un joc de copii. Știm și credem în acest lucru de
Manuale și manifeste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8071_a_9396]
-
ea poate explica și faptul că tânăra generație critică are multe nume de reală aplicație, de inteligență și competență. Judecată în calitatea ei de «corp critic», generația aceasta nu seamănă decât cu generația critică a anilor '60: același tip de ecloziune, aceeași «cantitate» critică impresionantă și aceeași calitate a actului critic". Pe lîngă tinerii „foiletoniști" cu voci distincte și exprimare (mai mult sau mai puțin) limpede, s-au afirmat în paginile revistelor de cultură și prin volume numeroși eseiști (chiar în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6879_a_8204]
-
de odinioară. Terrei i se mai dă o șansă, însă pentru această șansă societatea de pe Axiom trebuie să se trezească din narcoza hedonistă. Dragostea celor doi roboți ca primum movens pune în mișcare o întreagă lume, care renaște sub semnul ecloziunii vegetale. Excelentă ideea de a transfera întregul potențial de afecțiune uman unor roboți și, dincolo de emoția care se declanșează din recuperarea unor gesturi familiare limbajului îndrăgostiților, al afecțiunii în general în registrul robotic se află reflecția asupra lucrurilor cu adevărat
Wall-E și Eva by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8197_a_9522]
-
Mircea Mihăieș Ani de zile, am nutrit iluzia că istoria decorativă predată în școli, că stilul propagandist de a prezenta evenimentele trecutului erau o creație a comunismului. Etapa formării mele a concis cu ecloziunea național-bolșevismului, cu goana disperată după priorități și întâietăți românești. Din zorii Antichității, până la nașterea la Scornicești a lui Ceaușescu trebuia să avem o istorie permanent triumfătoare, acut expresivă și violent curajoasă, alcătuită din figuri una și una - un fel de
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
care se trece rapid), fiind menționat și arborele său genealogic (de facto, tot romantic), în care descifrăm "aventură, versatilitate, morgă aristocratică, inconformism, utopie a blazoanelor, veleități literare și politice, voluntarism, replica spectaculosului și orgoliul, orgoliul țeapăn". Un factor care întîrzie ecloziunea barocului macedonskian ar fi atracția simbolistă. Aceasta ar rămîne doar la o treaptă a gesticulației programatice, fără a afecta figura profundă a poetului. Contactul cu René Ghil a generat "bufonerii instrumentale", dar și... o nostalgie clasicistă, căci Macedonski îl apreciază
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
nu pleca de la ideea greșită că, la un interval atât de scurt cum este un deceniu, poate apărea o generație nouă, și-ar fi dat seama, probabil, de diferențele dintre poezia ajunsă la apogeu a șaizeciștilor și aceea pe cale de ecloziune a optzeciștilor și ar fi devenit nașul celei din urmă. Chiar dacă nu fuseseră decât rar băgați în seamă de revistele literare, iar editurile întârziau să le publice volumele, diferențele erau ușor de remarcat, dat fiind că tinerii poeți își prefațaseră
Portretul generației la maturitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2742_a_4067]
-
2008 sunt absolut identice: "pentru că, în structura sa, în tezele susținute și în cea mai substanțială parte a cărții, cea care abordează nașterea culturii moderne, încercările de reformă în spirit european, primele manifestări literare (traduceri, scrieri originale, publicații și manuscrise), ecloziunea ideii naționale, definiția mișcării romantice - nu am nimic esențial de schimbat. Consider, azi ca și ieri, că romantismul românesc, în accepția lui de curent care tinde să-și impună preponderența spre sfârșitul primei jumătăți a secolului al XIX-lea, își
Anxietatea diferenței by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8395_a_9720]
-
fi încheiat la 1843, la vîrsta de 33 de ani, și nu în 1885, cum s-a întîmplat în realitate, poezia lui Alexandrescu n-ar fi fost în perspectiva timpului mult diferită, deoarece imaginea lui literară se afla deja desenată. Ecloziunea spectaculoasă din tinerețe, rapiditatea arderii și tăcerea ulterioară s-au combinat la poet cu altă trăsătură romantică la fel de tipică: boala mentală ce i-a întunecat a doua parte a vieții. Ca și Hölderlin, lovit de nefericire la aproape 50 de
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
înaintează spre noi zone, deschide noi priveliști, în consonanță cu o epocă în care a serbat triumfuri insolite. Apare nu doar proliferant, ci și monstruos diversificat. "Paradisului în destrămare", schemă oarecum prea generală, îi succede meditația existențialistă asupra condiției umane, ecloziunea absurdului, perspectiva nihilului care absoarbe orice efort omenesc, nelăsîndu-ne, aparent, nici o șansă. Altfel mobilat conceptual decît lirica interbelică, discursul lui Dan Damaschin e mai apropiat de cel al "ruralilor" noștri șaizeciști. Străbatem un timp al crizei tuturor valorilor, înregistrăm o
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
e greu de dat, mai cu seamă că poemele, nedatate, subîntind o perioadă de două decenii (din 1972 până în 1993). Aceste secvențe ar fi putut fi scrise, practic, oricând. Anticipând sau, dimpotrivă, potențând o mișcare literară aflată pe atunci în ecloziune. Acestea fiind doar amănunte de parcurs, e cazul să constatăm că în întregul ei poezia lui Ion Monoran respiră un aer optzecist fără a fi epigonică. Aparent paradoxală, afirmația mea acoperă o realitate: destui dintre autorii raliați mai devreme sau
Monoran, plutonicul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2896_a_4221]
-
închine; e cunoscut ca un protector al dragostei, ce știe să împace dezbinările. Distribuind eficient statornică armonie, se cere prăznuit la 10 mai, îl simt veghind asupra născuților care îmi sunt scumpi, din anotimpul înflorit cu precădere. Dar cîte înviorătoare ecloziuni ni se nălucesc, a împăcare și nădejde, cînd crugul vremii, atingînd solstițiul, desferecă, din adîncuri, zestrea colindelor! Într-o piesă cu care m-au răsfățat colindătorii, aducîndu-mi tributul lor de calm și devoțiune, urarea se încununa cu busuioc și ruje
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
categoria „femeilor complete”, a seriei de eroine exemplare întâlnite de marinar în peregrinările sale. Mai mult de-atât, Pandora e, fie și cronologic, deschizătoarea de pluton: „Ea apare din primele casete ale Baladei, întrupând eternul ideal feminin, surprins în plină ecloziune, cu ingenuitatea și elanurile ei idealiste, cu inflexiunile și abandonurile sale. De-a lungul experiențelor, o vedem evoluând puțin câte puțin, devenind o femeie matură, hotărâtă, lipsită de ezitări. E suficient de echilibrată încât să se opună pulsiunilor sentimentului, rezistând
Iubitele lui Corto Maltese (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4160_a_5485]
-
diferența fiind făcută de absența, în povestirile și nuvelele de început, a elementului fantastic. Se poate, prin urmare, concluziona - iar Opere Ine întărește această concluzie - că întâlnirea prozatorului cu fantasticul lui Mircea Eliade și Vasile Voiculescu, petrecută în perioada de ecloziune a ciclului F, a fost hotărâtoare pentru trecerea lui D. R. Popescu la creația romanescă majoră. Nu ar fi stricat, zic eu, ca Opere I să aibă o structură mai clară și un mic aparat critic, care să indice măcar
Clasicizarea generației ’60 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6227_a_7552]
-
țară după revoluție. Paul Georgescu i-a fost adversar ideologic până la moarte. Critic dogmatic în anii 1950, liberal stângist în anii 1960-1970, romancier original în aceeași din urmă perioadă, și-a spălat în parte păcatele susținând generația noastră, în anii ecloziunii ei pe scena literară. Altă posteritate are Constantin Țoiu, mort în 2012, înainte de a fi împlinit 90 de ani. După stilizări de traduceri din rusă și un roman compromițător, Moartea în pădure, din 1965, uitat, din fericire de toată critica
Aniversări 2013 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3729_a_5054]
-
ale cafenelei literare bucureștene („Centrul” estetic autohton) devin scena predilectă a artei și a literaturii simboliste: dacă neoclasicismul francez s-a dezvoltat în saloanele literare, iar romantismul oficia în „existență”, cafeneaua și cabaretul au reprezentat spații predilecte de socializare și ecloziune ale noului curent estetizant (referințe utile în Emil Manu, Cafeneaua literară, Ed. Saeculum, 1997). Constantin Beldie înregistra „sociologic” mirajul simbolist al Terasei Oteteleșanu, unde „atîția tineri cu părul lung și fără manșetă la cămașă, debarcau fără nici un gologan în pungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]