12,960 matches
-
într-un rol de ( altă) gospodină americană din anii ’50, bine machiată, bine-mbrăcată și cu toate mergîndu-i țais, care află că este suspectă de-un chist uterin, Collette este atît de uluitoare încît cele nici cinci minute de apariție pe ecran fac din Orele, în primul rînd, filmul ei. Că poți face un film viu și vibrant despre monștri sacri o demonstrează Frida, cea de-a doua peliculă a regizoarei Julie Taymor ( prima a fost o ecranizare epatantă după Shakespeare, Titus
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
în pat cu o femeie pătimașă ca Frida, șoptindu-i vorbe dulci și-apoi trecînd la dictarea unor fraze care încep cu democrația socială... Dincolo de partea anecdotică, filmul lui Julie Taymor este un exemplu fericit de cum poate fi pusă, pe ecran, o personalitate artistică atît de colorată ca Frida: fără prudențe inutile, fără timorări castratoare, cu imaginație și panaș Filmul este în același timp precis și luxuriant, reușind să găsească racordul sugestiv între pictura Fridei ( un suprarealism naiv) și viața ei
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
antologic este mai degrabă Alfred Molina ( Rivera), comunisto-capitalistul bucălat, bonom și afemeiat care, deși nu i-a fost fidel Fridei, i-a fost loial pînă la moarte... El, împreună cu acea imaginație pe care Taymor o lasă să explodeze, surprinzător, pe ecran - vezi scena de după accident, cu doctorii ca niște radiografii, sosirea lui Diego și a Fridei la New York ( un memorabil videoclip) și, evident, finalul - fac din Frida un film ce nu trebuie ratat
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
evocare a realului topit în viziune era anamorfotică, turbulentă, alinînd și totodată înfricoșînd. Materia suferea alături de om, în numele lui. Era o solidarizare a universului cu suferința morală, sub istorice pecete. Timpul epocal al prăbușirilor de tot felul se proiecta pe ecranul unui timp apocaliptic absolut. Se instituiau "corespondențe" de expresionistă factură între ființă și ambianța acesteia, în accepția cea mai generoasă a ultimei. Pătrunzînd în profunzimile inextricabile ale materiei, în împletirea ei de fețe și mișcări, în amestecurile ei de viață
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
ar fi făcut pe Deleuze să delireze pe pagini întregi - cum nu sînt Deleuze, mă opresc aici. Mai spun doar atît: locul ideal unde mi-ar fi plăcut să văd Gerry este un Imax, iar eu să fiu singur cu ecranul! 31 mai. Dezbaterea premiilor: ne ia o oră! Norocul meu este că nimeresc întotdeauna în juriu cu oameni simpatici, cu care mă-nțeleg bine. Alt noroc este că - fiind vorba de cinema - ai de judecat filme din toată lumea. Stabilim întîi
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
dimineața, emoțe etc., dar îmi zice Narcis Șelaru, trimisul nostru tv: au fost 950 de pumni, dintre care vreo 360 și-au atins țnta numită în limbaj pugilistic plex, arcadă, ș.a. Bun. Și Spadaflora? El câț...? Am întrebat spre micul ecran cu teamă, că tocmai reintrasem în normalitatea românească începând deja să vorbesc cu televizorul. Vreo 250, aud. Deci... Deci? Deci? Îmi dau lacrimile în timp ce îmi zic: mă, familistul ăsta de Doroftei le-a făcut-o, fi-r-ar mama lor a drr
Promisiunea lui Doroftei by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13806_a_15131]
-
de oră de Oxford cu mașina. LV. Mulți poeți contemporani citesc din versurile lor în public iar unul dintre ei chiar spunea că așa va supraviețui poezia. Ce părere ai: trece poezia printr-o criză de comunicare? Ar putea oare ecranul calculatorului să câștige bătălia? N-ar putea internetul să ajute poezia, să unească poeții și să devină un aliat? FS. Cred că ecranul ni se va alia. Profesia mea n-ar exista fără internet: prietenii mei vin din toate colțurile
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
așa va supraviețui poezia. Ce părere ai: trece poezia printr-o criză de comunicare? Ar putea oare ecranul calculatorului să câștige bătălia? N-ar putea internetul să ajute poezia, să unească poeții și să devină un aliat? FS. Cred că ecranul ni se va alia. Profesia mea n-ar exista fără internet: prietenii mei vin din toate colțurile lumii. E-mail-ul e așa de literar: e rapid ca un telefon dar e text scris. Poți scrie o conversație! Poți trimite variante ale
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
l-ai scris. Gata cu xeroxul. Pot redacta Orient Express. Crește accesibilitatea comunicării: chiar și tu, m-ai găsit fiindcă am un site alături de Ruth Fainlight! Calculatorul anulează faptul că scriu urât la mașină și de mână. Cu alte cuvinte, ecranul ne va fi un aliat, nu uzurpator. Poezia și informația digitală sunt două lucruri total diferite... Dar îmi place și să-mi citesc cu voce tare poemele, îmi plac festivalurile unde cunoști o groază de scriitori. Ador muzica poeziei, felul
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
forma unei liste de iconi și nume" (news.infonet.ro). Cea mai bine fixată și mai răspîndită pare totuși a fi forma icoană, mai ales la plural (care, în principiu, ar putea fi și cel al neutrului): "icoanele apar pe ecran ca mici simboluri care simplifică accesul la un anumit program sau la o anumită comandă"; "utilizarea icoanelor și a mouse-ului" (M.T. Ban ș.a., Dicționar explicativ de calculatoare, 1994). Evident, marea problemă terminologică este creată tocmai de locul puternic pe care
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
clic pe iconița asociată programului (computerland.ro/gsm/manuale); "Desktop cu iconițe" (centru.go.ro); "un set de iconițe cu controale" (elektropc.as.ro); "abilitatea de a defini iconițe multiple" ( sunsite.bilkent.edu); "acea zonă din colțul din dreapta jos a ecranului Windows-ului, zona în care sunt afișate de regulă o serie de iconițe de dimensiune redusă" (e-scoala.ro/referate /informatica). Alternarea, în acelați text, a mai multor forme pare să indice o intenție de schimbare de registru, prin asocierea lui
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
provocare" sau nu va fi deloc. Cine-a zis asta? Mao Tze Dun? Malraux? Andreea Marin? Bush jr. I? Dan Negru? Lapsus În orișice caz, secolul XXI este un teritoriu în perimetrul căruia trăiesc oameni absolut normali, îndrăgostiți de micul ecran de parcă ar fi citit la ( tele)comandă "Prima iubire" de Turgheniev și au dat în a doua tinerețe. Ce caut eu printre ei? Ce pot avea eu cu cei doi prezentatori și cu "Vacanța mare" zece, care-i și întrece
Între ultraMARIN și NEGRU by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13856_a_15181]
-
foarte atașat - Copacul din cîmpie, imagine născută dintr-un exercițiu de „ce-ar fi fost dacă": celebrul Bernard Pivot își întreba invitatul, la sfîrșitul emisiunii, ce și-ar fi dorit să fie într-o altă viață. Iar răspunsul, de dincolo de ecran, al lui Gelu Ionescu, acesta ar fi fost - „un copac secular, mare, solitar, rămuros, puternic, aproape invulnerabil, într-o cîmpie ușor vălurată ce se pierde în zări." Interviurile și articolele, despre Tudor Vianu, al cărui asistent fusese, despre „memorialistica unor
Document moral by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13863_a_15188]
-
conduc publicații, edituri sau fundații, fiecare dintre ei continuă să reverse spre populația din ce în ce mai încovoiată de mizerie balele iluziilor de doi bani, împlinite numai și numai prin inevitabilele lor persoane. Fie că-și botează partidul-fițuică „România Mare", fie că blochează ecranul televizorului cu emisiuni sforăitoare gen „Bătălia pentru România", doi dintre indivizii menționați sunt parte a coșmarului dezlănțuit tocmai în numele țării, pe care n-au nici un scrupul să-l ia în deșert. Care Românie Mare, dom’ Vadim? România-stadion vegheată de țevile
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
filma totul într-un spațiu abstract, convențional, ca suprafața unei scene de teatru, pe care sînt desenate, cu cretă, o casă, o mină părăsită, locurile și traseele de joc, și chiar un cîine În final, cîinele desenat se transformă, pe ecran, într-unul adevărat, așa cum, cale de 3 ore, cît durează filmul, tot ce era convenție, distanțare, vid scenic capătă concretețe, carne, fibră nervoasă, suflet. Deși filmul are un "povestitor", o voce din off, și e împărțit în 9 capitole, cu
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
căutând disperat pieptul închis Gâtul alb cu pete al unui porumbel gângurindu-și depărtarea. Cerul din incubator Femeile pline de dor Fătul care a murit Stând în rotunda membrană din deschizătura vaginului Perechea de gemeni, nenăscutul care se arată pe ecran de ultrasunet încă viu Cer mut de incubator. Spin de consolare. Suseta de copil pe pietriș, și tu mergând mai departe. Ciudat... Ciudate zile cu iepuri și lebede cu vreascuri și cer înstelat vânt nordic oameni bătrâni cu ochi orbi
Eva Ström by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13913_a_15238]
-
organizată la Cannes (pînă acum au fost doar Lecții de cinema, susținute de regizori prestigioși). Muzica filmelor lui Fellini de la Nino Rota la Nicola Piovani va îmbrăca sonor ediția, de la Palatul festivalului pînă la Cinematograful de pe plajă (unde, pe un ecran uriaș, plantat în mare, vor rula, pentru marele public "civil", tot filme de Fellini). Așadar, oricum ar fi să fie ediția viitoare, ea va rămîne în istorie cel puțin ca ediția "integralei Fellini". Afișul oficial al ediției e semnat de
Info-Cannes by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13961_a_15286]
-
Așadar, oricum ar fi să fie ediția viitoare, ea va rămîne în istorie cel puțin ca ediția "integralei Fellini". Afișul oficial al ediției e semnat de artista americană Jenny Holzer, care a conceput pentru festival și cîteva instalații luminoase; pe ecrane montate pe plajă, sau în istoricul Suquet, sau la Palatul festivalului, vor fi proiectate generice ilustre, citate, fragmente din filme faimoase; e o inovație menită, zic organizatorii, să extindă magia cinematografului în întregul oraș, și "să întărească legăturile dintre festival
Info-Cannes by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13961_a_15286]
-
au ju... Nu. Ei au organizat o plecare de la aeroport ca-n filme lăsând jurnaliștii să vorbească între ei sau singuri. Oricum, până una-alta, peste plaiul străbun s-a simțit o adiere a zefir de primăvară. Așadar, în fața micilor ecrane și nu numai, vreo doi FNI-ști cu lacrimi în ochi, au prezentat în sinteză situația de sub pragul sărăciei în care se aflau ( parcă numai ei) din cauza fugarei-întoarse. Pe toate tv-urile am văzut aceeași câțiva inși fericiți, români fericiți, care se
Întoarcerea fiicei risipitoare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14024_a_15349]
-
globalizare, respectiv, să se știe: ,noi suntem cum am fost și mai mult decât atât", adică spectatori români. Cel puțin atunci când e vorba despre manifestări huliganice... Noi, adică familiile noastre, ca buni și fideli telespectatori ce suntem, stăm în fața micului ecran și privim cu încredere, admirație și mândrie imaginile în timp ce prietenul Haralampy îngaimă între două sughițuri cu duhoare bahică: -,Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!"... Istoria va confirma sau infirma aceste spuse, fiindcă noi nu avem timp să analizăm, deoarece
"Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10401_a_11726]
-
fenomen care, spre deosebire de alte vremuri, este acceptat acum cu plăcere și, deseori, chiar cu evlavie. În acest sens, cel puțin în familiile noastre, este de notorietate cazul soacră-mi care, după executarea cu responsabilitate gestică a trei cruci, a sărutat ecranul MegaVijănului fix în dreptul frunții domnului ministru Gheorghe Barbu când acesta anunța majorarea pensiilor cu cinci la sută începând cu luna septembrie. Or, domnii miei, la pensia ei de 143 de roni, procentul va fi însoțit, indiscutabil, de suficientă opulență și
"Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10401_a_11726]
-
Haralampy a crezut, dar acum, în urma unor psiho-socio-investigații ample, este convins că mulți conaționali au murit revoltător de tineri fiind răpuși de-o boală necunoscută care se manifesta prin apariția în mintea lor a unor televedenii bizare proiectate pe niște ecrane uriașe, halucinant-virtuale. Acestea (televedeniile), semănau izbitor fie cu grimasa disperat-uimită a ministrului Sebastian Vlădescu*) constatând erorile propriului Cod fiscal, fie cu Domnul Președinte Băsescu înfocat la un "Cazacioc" pe Terasa "Cireșica", riscându-și astfel sănătatea, poate chiar viața, sau în timpul
Cartofi pai cu mujdei de usturoi by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10382_a_11707]
-
de fiecare vineri seara) de pe postul Realitatea Tv, unde Stelian Tănase și Mircea Dinescu, vorbind în același timp, nu prea mai înțeleg ce își spun. Evident, cu atât mai puțin telespectatorii... Însă, cel mai mult apărea în prim-plan un ecran de televizor cu imaginea ministrului Eugen Nicolăescu, părtaș moral și aplaudând corespunzător de satisfăcut pasiunea pensionarilor de a sta la coadă la farmacii (v. imagini teve), pentru a leșina, a face infarct sau chiar a... Adică, atât, fiindcă în satisfacție
Cartofi pai cu mujdei de usturoi by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10382_a_11707]
-
în portul Constanța fix la unsprezece și patruzeci și cinci, susținea maiorul, care pretindea că se și uitase la ceas. Că,... o dată văzuse bazinul calm dintre țărm și dig, fierbând, clocotind de năvala lor. Domnule, - făcea - bătând cu degetul în ecranul mare al cronometrului strâns pe încheietura brațului stâng de o curea lată de piele neagră,... fix la unșpepatrușcinci! - (ca și cum natura chefalilor, care era să nu fie niciodată la timp, ori să nu admită nici o măsură de timp omenească, acum acceptase
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
la temelia recentului volum al lui Robert Șerban, Cinema la mine-acasă. Diferența între cele două cărți este însă fundamentală în plan existențial. Robert Șerban este un bon viveur. Raporturile sale cu realitatea sunt relaxate, privirea sa este una preponderent ludică. Ecranul său este unul foarte bine luminat, umorul și ironia candidă trimit spre niște secvențe de comedie. La Livia Roșca imaginile sunt în penumbră, mărturisirea iese dureros dintr-un soi de inhibiție, presiunea existențială este adesea strivitoare, gravitatea nu o părăsește
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]