494 matches
-
Mercur și este singurul satelit din Sistemul Solar care are o atmosferă cu o consistență semnificativă. Datorită combinației dintre densitatea mică, rotația rapidă și starea fluidă, Saturn este un sferoid aplatizat; este turtit la poli și bombat la ecuator. Razele ecuatoriale și polare diferă cu aproape 10% - 60.268 vs 54.364 km. Celelalte planete sunt și ele turtite, dar într-o măsură mai mică. Saturn este singura planetă din Sistemul Solar mai puțin densă ca apa. Deși miezul planetei este
Saturn () [Corola-website/Science/298210_a_299539]
-
galactic. După aparenta lor distribuție pe cer, astronomul Harlow Shapley a ajuns la concluzia că centrul galaxiei se găseste ceva mai departe de noi decât se credea până acum. Astfel, sistemul nostru solar este situat la 20 ani-lumină deasupra planului ecuatorial de simetrie, și la 28.000 ani-lumină de centrul galactic. Centrul galaxiei se gășeste în direcția constelației Săgetătorului, la o distanță de soare de 25.000-28.000 ani-lumină. Galaxia noastră are 4 componente principale: nucleul, discul cu spirale, haloul și
Calea Lactee () [Corola-website/Science/302913_a_304242]
-
unități principale de relief: câmpia litorală, în general mlăștinoasă acoperită în parte de mangrove (în nord) și podișul Guyanelor, podiș vechi erodat, cu aspect deluros și dominat de munți joși (Wilhelmina Gebergte, alt. max.: Juliana Top, 1230 m).Clima este ecuatorială și subecoatorială moderată de alizee. Rețeaua hidrografică este densă . Cele mai lungi ape curgătoare (Courantyne, Suriname, Maroni), având debite bogate, constituie și importante căi de penetrare în interiorul dominat de pădurile dense ecuatoriale. Pe fluviul Suriname s-a construit barajul Afobaka
Surinam () [Corola-website/Science/298147_a_299476]
-
alt. max.: Juliana Top, 1230 m).Clima este ecuatorială și subecoatorială moderată de alizee. Rețeaua hidrografică este densă . Cele mai lungi ape curgătoare (Courantyne, Suriname, Maroni), având debite bogate, constituie și importante căi de penetrare în interiorul dominat de pădurile dense ecuatoriale. Pe fluviul Suriname s-a construit barajul Afobaka, care adună apele fluviului în lacul artificial W.J. van Blommestein. Ierburi de savană se întâlnesc doar în câmpia nordică, înlocuite pe alocuri de culturi agricole. Fauna este extrem de variată, de la păsări
Surinam () [Corola-website/Science/298147_a_299476]
-
tropicală și este dificil de patrulat de către Jandarmeria Franceză. Mineritul ilegal de aur generează poluare, în special cu mercur și este de asemenea cauza alcoolismului ridicat și a numărului mare de cazuri de boli transmisibile pe cale sexuală. Climatul este climat ecuatorial umed, cu o temperatură medie anuală de 26 °C, ce prezintă variații sezoniere de doar 2 °C. Sezoanele sunt succesiuni de perioade uscate cu perioade umede, existând 4 astfel de succesiuni anuale: un sezon de ploi importante din aprilie în
Guyana Franceză () [Corola-website/Science/300163_a_301492]
-
aspect calitativ a învelișului de sol. Pedosfera, sau solul, reprezintă partea superioară a litosferei. Are o grosime medie de cca. 5 m (dar poate varia de la câțiva centimetri în zona munților și dealurilor abrupte, până la câțiva metri în zona pădurilor ecuatorialelor și savanelor) și se prezintă ca un strat afânat, care conține în proporții diferite elemente minerale, elemente organice, organisme vii. Flora și fauna din sol (pedofauna), care contribuie la desfășurarea proceselor pedogenetice, este concentrată în pătura superioară a solului și
Pedosferă () [Corola-website/Science/308104_a_309433]
-
poate duce la întunecarea emisferelor posterioare, ceea ce se observă la toți sateliții lui Uranus cu excepția lui Oberon (vezi mai jos). Întrucât Uranus orbitează Soarele în plan aproape perpendicular cu cel de rotație al său, iar sateliții săi orbitează în planul ecuatorial al planetei, aceștia (inclusiv Oberon) sunt supuși unui ciclu sezonier extrem. Ambele emisfere, sudică și nordică, se află timp de 42 de ani într-un întuneric total, și timp de alți 42 de ani în lumină solară permanentă. O dată la
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
Ambele emisfere, sudică și nordică, se află timp de 42 de ani într-un întuneric total, și timp de alți 42 de ani în lumină solară permanentă. O dată la 42 de ani, când Uranus are un echinocțiu și planul său ecuatorial îl intersectează Pământul, devin posibile ocultații reciproce ale sateliților lui Uranus. Un astfel de eveniment, care a durat aproximativ șase minute a fost observat la 4 mai 2007, când Oberon l-a oculatat pe Umbriel. Oberon este cel mai mare
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
cu observarea astronomică, fiind însărcinat să supravegheze activitățile curente ale instituției, încredințate unor studenți astronomi. François Arago a dezvoltat în cadrul Observatorului tehnicile polimetriei și fotometriei și a realizat prima dagherotipie a Soarelui. El a instalat în turn o mare lunetă ecuatorială. Pentru aceasta, între 1846-1847, arhitectul Alphonse de Gisors a extins și a reamenajat turnul,construindu-i o nouă cupolă. Dar, din motive tehnice, luneta nu a putut fi utilizată cu adevărat decât 25 de ani mai târziu. Între timp, Foucault
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
din Haute-Provence, VLT (Very Large Telescope) din Chile, Hawaii, Insulele Canare. Construcția cupolei principale a Observatorului din Paris a început în anul 1846 la îndemnul lui François Arago, directorul Observatorului, chiar pe clădirea Perrault din Paris. Această cupolă găzduiește o lunetă ecuatorială, cu montură germană, construită de către Brünner (inițial din lemn) cu un diametru de 38 cm și o distanță focală de 9 m. Luneta a fost fabricată în varianta originală de către Lerebours, dar apoi frații Henry i-au confecționat un al
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
în diametru (cu corecție cromatică optimizată pentru galben și distanța focală de 16,34 metri), respectiv un obiectiv fotografic de 62 cm (corecție cromatică optimizată pentru albastru, cu distanța focală de 15,90 metri). Ea se sprijină pe o montură ecuatorială, identică cu a lunetei de 76 cm diametru de la Nisa. Marea Cupolă este o emisferă cu un diametru de 18,30 metri și o masă de aproximativ 100 de tone. În 1919 Deslandres a observat scurgeri pluviale în cupola care
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
Aceasta este configurația care se utilizează și în prezent. Dacă inițial telescopul era mai degrabă destinat studiului obiectelor situate în cerul profund, noua sa configurație l-a destinat în principal studiului planetelor. Telescopul este susținut de o montură tip furcă ecuatorială (care nu poate fi orientată pe direcția Nord). Oglinda sa primară de 1 metru diametru cântărește în jur de 250 kg, iar ansamblul părților mobile ale telescopului cântăresc aproximativ 5 tone. Dacă montura este motorizată pentru a compensa mișcarea de
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
sunt prevăzute ore de Lucrări Practice, iar unele dintre acestea se efectuează utilizând acest telescop. Prezentarea acestui telescop este posibilă în cadrul vizitelor la Observator, iar utilizarea lui pentru observare - cu ocazia zilelor anuale de observare pentru publicul larg. Cupola Mesei Ecuatoriale este cea mai recentă dintre cele 4 cupole ale Observatorului din Meudon. Instalația, ale cărei lucrări de construcție au început în 1927, urma să fie pusă în funcție în 1932. „Masa” este un mare platou circular de 2,3 metri
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
acționate de un motor electric. Această podea, care permite o mișcare pe verticală cu amplitudinea de peste 1 metru, permite ca ochiul cercetătorului astronom să se afle permanent la nivelul ocularului unuia din instrumentele aflate pe Masă. În cursul timpului, Masa Ecuatorială din Meudon a fost echipată cu numeroase instrumente. În 1923, ea servea drept soclu pentru o lunetă de ghidaj de 20 cm diametru, pentru 2 camere cu obiectiv și o cameră prismatică, toate acestea fiind destinate în principal studiului cometelor
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
acestea fiind destinate în principal studiului cometelor. Putem menționa de asemenea coronograful lui Lyot de 20 cm, instalat provizoriu pe Masă, înainte de a fi transferat la Observatorul Pic du Midi. În 1960, studiul cometelor lasă loc studiului supernovelor, iar Masa Ecuatorială este deposedată de instrumentele de mai sus, care sunt înlocuite cu un telescop Schmidt (diametru de 62 cm, distanța focală de 1 metru), respectiv de un telescop Cassegrain cu distanța focală de 4 metri, la un diametru de 25 cm
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
a Pământului, în schimb această operație nu este și automatizată: poziționarea telescopului se efectuează în întregime „manual”, cu alte cuvinte, fie vizând o țintă luminoasă urmărită cu privirea, fie efectuând o poziționare pe anumite coordonate cu ajutorul axelor gradate. Astăzi, Masa Ecuatorială este echipată cu un telescop Cassegrain de 60 cm diametru și distanța focală de 9 m. Instalația este utilizată în principal de Unitatea de Formare-Învățământ a Observatorului întrucât în programa Masteratelor sunt prevăzute ore de Lucrări Practice, unele dintre acestea
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
Caravelle pentru a realiza observații în infraroșu la mari altitudini, pentru a evita neajunsurile din straturilor dense ale atmosferei cu benzile ei largi de absorbție pe acest segment de lungimi de undă. Telescopul dispune de o montură de tip furcă ecuatorială, similară cu cea a telescopului de 1 m. Ca și în cazul acestuia, montura este motorizată pentru a compensa mișcarea de rotație a Pământului, dar ea nu este automată: poziționarea telescopului se efectuează în întregime „manual”, adică fie urmărind cu
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
glob. Urmează ulterior cursurile Facultății de Chimie Industrială de la Iași, devenind inginer chimist. În perioada Facultății, a frecventat și cursuri la Facultatea de Geografie, de Istorie sau de Folclor. Era pasionat de etnologie și cel mai mult îl interesau pădurile ecuatoriale, Amazonia sau Noua Guinee. După absolvirea Facultății în anul 1974, este repartizat ca inginer chimist la o fabrică din Iași. Se ocupa la fel de mult și cu tehnica, încercând să aducă diverse modificări unor instalații mari. Ulterior, este transferat la București
Teodor Negoiță () [Corola-website/Science/305752_a_307081]
-
ocupa la fel de mult și cu tehnica, încercând să aducă diverse modificări unor instalații mari. Ulterior, este transferat la București, la un Institut de proiectare și cercetare. După cum am spus, era pasionat de etnologie și cel mai mult îl interesau pădurile ecuatoriale, Amazonia sau Noua Guinee. În timpul liber, se axase pe studiul unui grup de pigmei din Africa Ecuatorială. Coresponda în acea vreme cu un Institut Catolic din Paris care îi trimitea documentația de care avea nevoie, însă era imposibil pe vremea aceea
Teodor Negoiță () [Corola-website/Science/305752_a_307081]
-
țară și străinătate. În anul 1926, August von Spiess, împreună cu fiica sa, (care a devenit ulterior cunoscuta ornitologă Sabine Stein-Spieß) a întreprins o campanie de inelare a păsărilor de pe Insula Șerpilor. A întreprins apoi două expediții de vânătoare în Africa ecuatorială, în anul 1936 în Kenya, iar în 1938 în Tanganika. Fiind un bun observator al naturii, un excelent cunoscător al vieții speciilor de vânat și un pasionat vânător, a adunat în decursul timpului o foarte valoroasă colecție de trofee cinegetice
August von Spiess () [Corola-website/Science/309518_a_310847]
-
în special de analiza matematică și astronomie, studiind ecuațiile integrale neliniare, ecuațiile integrale exponențiale, ecuațiile integro-diferențiale cu variabile separabile, cu problema creșterilor finite și teoria seriilor. A lucrat la întocmirea hărții fotografice a cerului pentru secolul XX. A determinat coordonatelor ecuatoriale ale unui număr de 1687 de stele și a calculat efemeridele altor stele duble și planete. Opera lui cuprinde lucrări de analiză matematică, de astronomie, cărți și manuale pentru învățământul mediu și superior, precum și lucrări publicate în revistele de specialitate
Gheorghe Bratu () [Corola-website/Science/326592_a_327921]
-
O montură ecuatorială este o montură pentru instrumente care compensează rotația Terrei având o singură axă de rotație, paralelă cu axa de rotație a Terrei. Acest tip de montură este folosit pentru telescoape și astronomice. Avantajul unei monturi ecuatoriale constă în capacitatea sa
Montură ecuatorială () [Corola-website/Science/337288_a_338617]
-
O montură ecuatorială este o montură pentru instrumente care compensează rotația Terrei având o singură axă de rotație, paralelă cu axa de rotație a Terrei. Acest tip de montură este folosit pentru telescoape și astronomice. Avantajul unei monturi ecuatoriale constă în capacitatea sa de a permite instrumentului atașat la aceasta să rămână fixat pe orice obiect de pe cer care are o prin conducere unei axe, la o viteză constantă. Un astfel de aranjament este numit o conducere siderală. În
Montură ecuatorială () [Corola-website/Science/337288_a_338617]
-
a permite instrumentului atașat la aceasta să rămână fixat pe orice obiect de pe cer care are o prin conducere unei axe, la o viteză constantă. Un astfel de aranjament este numit o conducere siderală. În monturile de telescop astronomic, axa ecuatorială ("ascensia dreaptă") este asociată cu o a doua axă de mișcare, perpendiculară (cunoscută sub numele de "declinație"). Axa ecuatorială a monturii este adesea echipată cu un "ceas conducător" motorizat, care se rotește pe acea axă cu o revoluție la fiecare
Montură ecuatorială () [Corola-website/Science/337288_a_338617]
-
unei axe, la o viteză constantă. Un astfel de aranjament este numit o conducere siderală. În monturile de telescop astronomic, axa ecuatorială ("ascensia dreaptă") este asociată cu o a doua axă de mișcare, perpendiculară (cunoscută sub numele de "declinație"). Axa ecuatorială a monturii este adesea echipată cu un "ceas conducător" motorizat, care se rotește pe acea axă cu o revoluție la fiecare 23 de ore și 56 minute în sincronizare exactă cu mișcarea diurnă aparentă a cerului. Monturile pot fi, de
Montură ecuatorială () [Corola-website/Science/337288_a_338617]