1,967 matches
-
ziua a șaptea ca zi de odihnă închinată Domnului. 1. Munca a fost o datorie din momentul imediat următor al Creației, când “a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse și l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze și s-o păzească.” (Facerea 2, 15). După săvârșirea păcatului primordial și căderea din Rai, obligația de a munci s-a păstrat, numai că, în noile condiții, munca omului era mai grea, Dumnezeu poruncindu-i: “În
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
mai mare dintre porunci. Dacă porunca dragostei ar fi respectată, nu ar mai exista nicio fărădelege, însă omul, prin săvârșirea păcatului strămoșesc, s-a redus singur la condiția pur umană. Căderea din Rai nu înseamnă doar îndepărtarea omului din Grădina Edenului, ci și condamnarea lui la sclavia Timpului. Omul modern este robul secundei, mereu pe fugă spre niciunde. Viața lui a devenit aidoma unui tren de mare viteză care nu oprește decât rareori în pustiu, până în clipa iminentă a integrării ființei
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
o Cutie, după cum viața însăși s-a restrîns în ordinea severă a unui Insectar. Ceea ce la prima vedere ar părea o simplă reducție la mormîntul gol, la imaginea pietistă a cenotafului este, în esență, o încrîncenată și neobosită căutare a Edenului. A spațiului absolut în care forma este conținutul însuși, în care corporalitatea încetează a mai fi derizorie și în care segregările diurne devin inoperante. Mai importante decît lucrările înseși, în general știute bine și prețuite în consecință, sînt mecanismele și
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
a albit geografia și istoria, nu a părăsit niciodată visul de a poseda cu aceeași tărie sufletele și conștiințele. Insușindu-și în detaliu toate traseele creștinismului, cu ordinea, instituțiile și ceremonialurile sale, comunismul a resuscitat ideea mesianică și a reformulat promisiunea Edenului. Locul înaintemegătorilor și al profeților a fost preluat de către Marx și Engels și de către toți creatorii de utopii sociale de la Campanella și pînă la Fourier, iar condiția de mîntuitor și de agent al izbăvirii i-a revenit, cu voia dumneavoastră
Memorie, artă, restaurație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8824_a_10149]
-
comparatist de anvergură, a luat în piept una dintre acele reconstituiri globale care retrasează o hartă a imaginarului unei epoci. După ce, într-un prim volum intitulat Le paradis interdit au Moyen Age și purtând subtitlul La quete manquée de l'Eden oriental (Paris, L'Harmattan, 2004, colecția "Littératures comparées" coordonată de Pierre Zirkuli), explora călătoriile inițiatice spre grădina Edenului stabilite de cartografii evului de mijloc în extremitatea orientală a lumii, al doilea volum, subintitulat La quete manquée de l'Avalon occidentale
În Avalon by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/9791_a_11116]
-
unei epoci. După ce, într-un prim volum intitulat Le paradis interdit au Moyen Age și purtând subtitlul La quete manquée de l'Eden oriental (Paris, L'Harmattan, 2004, colecția "Littératures comparées" coordonată de Pierre Zirkuli), explora călătoriile inițiatice spre grădina Edenului stabilite de cartografii evului de mijloc în extremitatea orientală a lumii, al doilea volum, subintitulat La quete manquée de l'Avalon occidentale, (Paris, L'Harmattan, 2006, aceeași colecție) investighează tema paradisului terestru pe coordonatele emisferei occidentale. Împreună, tomurile - substanțiale și
În Avalon by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/9791_a_11116]
-
-și fi abandonat activismul, din care avem o ilustrare în afișele de pe pereți. Retras în propria utopia alimentată cu halucinogene, Jasper reprezintă poate nostalgia după o copilărie pierdută, nu doar a lui golden sixties, dar și a umanității. Micul său Eden se desfășoară aproape profilactic, însă homeopatia nu este o rețetă bună pentru o lume scoasă deja din țîțîni. Julian este celălalt pol, nu mai puțin utopic, al luptei cu orice mijloace pentru un ideal care se vede confiscat de interese
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
astăzi, nerușinosul tăcea. Poate cu câștig. Obișnuit, pe când organele puterii depun toate eforturile între - scuzați! - implementarea programului de guvernare, opoziția sapă la temelia construcției, într-o nebunească încordare de a ieși din inconfortabila situație de a se afla în afara zidurilor Edenului. Dacă scopul este murdar, mijloacele de a-l atinge sunt pestilențiale. Câte un nas uscat și subțire se ridică deasupra mirosurilor. Aerul pe care-l emană din gură, nări și alte orificii este încărcat de microbii disperării. Totul spre a
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
de pagini ale cărții) sunt cele mai pregnante. Pare că distanța geografică îl limpezește pe Dimov, îl spală de zgura unei afectivități problematice și îl configurează ca incipient scriitor. Creatorul oniric de mai târziu are acum un vis alb, de eden domestic imposibil de atins, în fapt, în ordinea realului. Lucru de care este conștient, așa cum era, în scrisorile către Veronica Micle, și Eminescu. Iată două fragmente de o frumusețe anticipatoare, dimoviană, în care putem vedea cum dintr-un om chinuit
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
de fiecare zi, în preocuparea pentru corp. Capela Brancacci, Santa Maria del Carmine, din Florența, a fost decorată de Masolino da Panicale, Masacio și Filippino Lippi. Quatrocento italian. Ceea ce șochează în fresca reprezentându-i pe Adam și Eva în grădina Edenului, este faptul că șarpele are cap de femeie. Ce să mai spunem în plus? Sexualitatea feminină este condamnată de prea multă vreme pentru ca o schimbare să fie eficace și ireversibilă doar după câteva decenii. Pe de altă parte, a-ți
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
este una organizată, un Cosmos cu o coerență intrinsecă, dincolo de orice reper fixat sau impus din afară. O peisagistică figurată eliptic, asemenea unei hieroglife, o zoologie totemică și o umanitate frustă, neprecizată psihologic, care trăiește inerțial și expansiv într-un Eden încă neabrogat, constituie secțiunile majore ale acestei picturi. în al treilea rînd, arta lui Boca este un adevărat sinonim al libertății și al mobilității. Deși în reprezentările sale există o componentă generică și un hieratism nelocalizat ca stilistică, Ilie Boca
Ilie Boca la Eleusis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9040_a_10365]
-
și poate cel mai frumos: "Eu mi-am trăit lumea/ acum îmi trăiesc esențele./ Timp nu mai am/ pentru dilatarea spațiului./ Am venit să aprind candela/ ultimei nopți./ (Ușa nu este lumină/ nici peretele întuneric./ Fericirea ați consumat-o în Eden. Perfidă ideea de om pe cerul albastru./ Poate că Terra este doar un popas.)/ De auziți un zgomot la plecare.../ a fost o idee fără azi! (Vasile Chirilă, Râmnicu Sărat). * Ar fi mai bine să nu vreți să aflați deocamdată
Post Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7745_a_9070]
-
albit geografia și istoria, nu a părăsit niciodată visul de a poseda cu aceeași tărie sufletele și conștiințele. însușindu-și în detaliu toate traseele creștinismului, cu ordinea, instituțiile și ceremonialurile sale, comunismul a resuscitat ideea mesianică și a reformulat promisiunea Edenului. Locul înaintemergătorilor și al profeților a fost preluat de către Marx și Engels și de către toți creatorii de utopii sociale de la Campanella și pînă la Fourier, iar condiția de mîntuitor și de agent al izbăvirii i-a revenit, cu voia dumneavoastră
Comunismul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9619_a_10944]
-
e un delir perfid al închipuirii și închinării..." Și din cel al adjunctului: "Fiicele Evei aprind felinarele voluptății doar cu o singură rază de păcat... și ce păcat că Păcatul ne-a fost dat ca o clipă de mister... Atunci Edenul n-are definiții dar nici relief. E o mulțime de libații a unei singure stingeri... Miracolul s-a înfăptuit! Femeia întinde peste lume aripile necitirii Ei..." Probabil asta înțeleg dînșii prin "tendință estetică", asta e noutatea pe care o aduc
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9670_a_10995]
-
urce miza în Orientul Mijlociu. Uimind Washingtonul, URSS a înlocuit ajutorul occidental pentru construirea Înaltului Baraj de la Aswan cu ajutor sovietic 301 și a început trimiterea de armament spre și așa volatilă zona a Orientului Mijlociu. Ceea ce l-a făcut pe Eden să afirme într-o telegrama trimisă lui Eisenhower că "nu încape nicio îndoială în mințile noastre că Nasser se află acum în mâini ruse."302 Construit cu ajutor financiar și după model sovietic, barajul de la Aswan are o capacitate de
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
operă a lui Holderlin - „Hyperion”?...” . “Sincer! Nu...”. “Să nu-mi spui că nu te-ai delectat cu scrierile lui Anton Dumitriu, „Cartea Întâlnirilor admirabile”... sau ale lui Baudelaire, Esenin, Andrei Pleșu - „Minima Moralia”, Octavian Paler - „Scrisori Imaginare”, Jack London - „Martin Eden”, Constantin Noica - „Cuvânt Împreună despre rostirea românească”... “Nu Încă!” - răspund abia șoptit. „După ce vei citi, vom face analize, vom căuta Înțelesuri și abia pe urmă vom vorbi despre stil, tehnică și alte taine ale poeziei, pe care singură le vei
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
zugrăvit scriitorii, ca să parcurg cronologic o evoluție de la stadiul de nou-născut la cel de sexagenar, în trei intervale temporale de câte douăzeci de ani, reprezentând trei cantilene, trei trude de viață: Crucea de tortură a copilăriei, Purgatoriul unui proscris și Edenul mecenatului nestăpânit, grație privilegiului de a nu fi trădat încă de memoria, suspectată uneori de un refugiu în adulter. Vila în care am copilărit primii ani avea un amplasament de invidiat, pe latura stângă a parcului balnear, cu un etaj
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
tavan, În loc ca aproape să-și atingă degetele, Ăl Bătrân și Adam dădeau noroc, Într-o reclamă aparținând unei societăți de asigurări. Din loc În loc existau diferite anunțuri de genul „Vă rugăm, nu atingeți Îngerii“ sau afișe promoționale: „Excursii În Eden la cele mai mici prețuri“ sau „White Bull Îți dă aripi de heruvim“. Unul dintre ei renunță și se Întoarse, iar Întunecimea Îl Înghiți, fără Însă a-l Înapoia exteriorului și făcându-l să ajungă direct În Infern. Ceilalți merseră
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
coboară spre Capul Horn. Cu greu reușește să treacă prin Strâmtoarea Drake, reintrând astfel În Oceanul Pacific. Imagini filmate din satelit o arată buhăită și mătăhăloasă, dar debordând de energie telurică. Supraponderalii din toată lumea o privesc ca pe o Grădină a Edenului și se face auzită propunerea creării acolo a unui stat pentru cei care au depășit chintalul, un paradis al Titburgerilor. Noii sioniști alimentari susțin proiectul. Când Încep diligențele pentru Înscrierea proaspătului stat pe harta lumii, Tit dispare din nou În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
incalculabil de fecioare să zămislească, fără sămînță bărbătească, un număr incalculabil de cristoși, abolind astfel blestemul păcatului originar; Învierea prin clonare dăruia viața veșnică În trup, era poate chiar Pomul vieții, din care Adam nu apucase să guste În grădina Edenului. Căci perfecționarea procedeelor făcea posibilă nu doar crearea În laborator a vieții, ci, prin intermediul telepatiei totale, copierea și transmiterea către noua clonă a memoriei și personalității - iar În final, făurirea Meta-omului. CÎnd aflase de la Nut și Feder că MSAMDR desfășura
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
la urechi, una la gură. (Spun foi de viță, care-s și mai mari, neavînd foi de smochin la îndemînă). În felul acesta, autorul lucrărilor de mai sus, contrar lui Adam, poate trăi fericit printre semeni, precum întîiul om în Edenul nepierdut vreodată." Ai adormit, Lazăre? întreabă profesorul, așezîndu-se pe scaunul tras mai aproape. Cuget, dom' pro'esor, cuget. Și crezi c-o să treacă timpul mai repede. Pînă acum, măcar, eram amenințați de foame. Acum, stăm și așteptăm, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
discuta. E urît ce-ți spun murmură Cristina, cu ochii la mîna lui Mihai. Neavînd unde să ies devine ea gravă, să-l mai rețină -, ori cu ce sau cu cine să ies, am preferat să stau în intimitatea cărților. Edenul paradisiac se află înaintea mușcării din mărul cunoașterii; după aceea, se naște conștiința răului, a binelui, a frumosului, a urîtului, a dreptății și a echității. Se naște nu de la sine, ori din sine, cum nici scînteia nu apare dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pătură verde ce se întinde singură peste acele locuri, lăsând mai sus niște tufișuri de jneapăn și ienupăr să tulbure turnurile de catedrală ale muntelui. Spre piscurile albicioase, puternice miresme de aer curat îți inundă sufletul; te simți parcă în edenul divin, inima fiindu-ți plină de o bucurie nemaiîntâlnită și de o adâncă mulțumire sufletească. Ești numai tu și turnurile albe de catedrală ale Ceahlăului; ele se înalță parcă spre necunoscut, întro blândă armonie cu luminosul soare ce se sprijină
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
genunchiul julit. Apa, lipită de obraz, avea culoare hipnotică: verdele hipnotic al ochiului de șarpe. Fata întinsă pe iarbă (albastră?) și ridicată de iarba-iarbastră crescînd spre cer eram eu. Rusalin îmi vindecase frica. Erau multe reptile (ce cuvînt urît!) în Edenul nostru. Țipam cînd zăream șerpii țîșnind prin ierburi. Surprinzînd unul care înota aproape, cu privirea pironită asupra mea, am fost gata să mă înec. Pentru el, șarpele de apă nu era decît o formă blîndă a viului. Și-i plăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la Turner, pe urmă la Gustav Klimt. Pe vremea vitraliului, Klimt era preferatul: "simt cu Klimt", rîdea, conținut, Rusalin. Bărbatul plin de manhood, cum se închipuie în alt autoportret, Pictor la maturitate, cu o pînză albă-n talie, într-un eden: ostrovul încercuit cu stuf, străpuns de ciocurile cufundarilor (Mondrian?), nu mi-a plăcut. Cît orgoliu țîșnește din gîtul încordat de lup alb, singuratic. Din umerii încordați. Din rînjet. Om stăpîn pe stările lui, de orice natură s-ar dovedi ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]