1,184 matches
-
1977 a pus bazele" Facultății de legi și studii islamice" la" Universitatea din Qatar", devenind decanul facultății. Între 1990-1991 a fost numit președintele consiliului științific al "Universității islamice "și al instituțiilor superioare din Algeria. Al-Qaradawi este președintele Consiliului European pentru edicte și cercetare, o entitate educațională islamică cu sediul în Irlanda. El îndeplinește deasemenea funcția de președinte la Uniunii Internaționale pentru Teologii Musulmani. A fost închis în timpul domniei Farouq în 1949, apoi de trei ori în timpul regimului condus de Gamal Abdul
Yusuf al-Qaradawi () [Corola-website/Science/330947_a_332276]
-
numele de „"scaune-filială"” (după T. Nägler). Între măsurile de reformă luate de împăratul Iosif al II-lea în anul 1781, se număra și introducerea „concivilității”, care anulează constituția stărilor și dizolvă Universitatea Națională Săsească. Cu puțin timp înainte de moarte, prin „edictul de restituire”, Iosif al II-lea a anulat majoritatea reformelor sale, dar concivilitatea nu a fost abrogată, astfel că de acum înainte și reprezentanți ai celorlalte națiuni puteau dobândi și deține proprietăți în orașele săsești. În 1821, sediul Universității Săsești
Universitatea Săsească () [Corola-website/Science/313801_a_315130]
-
cimitirul se numără printre obiectivele turistice cele mai deosebite ale Vienei. Reformele dispuse în anul 1784 de împăratul Iosif al II-lea au prevăzut, între altele, înființarea unor cimitire orășenești supraconfesionale, în afară centurii de atunci a Vienei (vezi și edictele iozefine de toleranță religioasă). În anul 1863 consiliul orășenesc al Vienei a luat decizia înființării unui cimitir central supraconfesional. Această decizie a fost primită negativ în cercurile catolice. În anii 1870 s-a ajuns chiar la proteste publice, când a
Cimitirul Central din Viena () [Corola-website/Science/328270_a_329599]
-
secolului al II-lea, în fața criticii elitelor culturii păgâne, în special a filozofilor, a înflorit apologetica - adică, autoapărarea creștinismului pe plan cultural și moral (de exemplu, Iustin Martirul și Filozoful, Tertulian, Clement din Alexandria, Origene, Eusebiu din Cezareea ș.a.). Cu „Edictul de la Milano” (313) al împăratului Constantin cel Mare (306-337) și cu „Edictul de la Tesalonic” (380) al împăratului Teodosie (346-395), creștinismul a sfârșit prin a deveni o realitate, mai întâi, tolerată, iar, mai apoi, constitutivă a Imperiului Roman. Tradiția a reușit
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
filozofilor, a înflorit apologetica - adică, autoapărarea creștinismului pe plan cultural și moral (de exemplu, Iustin Martirul și Filozoful, Tertulian, Clement din Alexandria, Origene, Eusebiu din Cezareea ș.a.). Cu „Edictul de la Milano” (313) al împăratului Constantin cel Mare (306-337) și cu „Edictul de la Tesalonic” (380) al împăratului Teodosie (346-395), creștinismul a sfârșit prin a deveni o realitate, mai întâi, tolerată, iar, mai apoi, constitutivă a Imperiului Roman. Tradiția a reușit să împământenească chiar și în cultura laică ideea că Edictul de la Milano
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
și cu „Edictul de la Tesalonic” (380) al împăratului Teodosie (346-395), creștinismul a sfârșit prin a deveni o realitate, mai întâi, tolerată, iar, mai apoi, constitutivă a Imperiului Roman. Tradiția a reușit să împământenească chiar și în cultura laică ideea că Edictul de la Milano, proclamat de Constantin și Licinius este actul prin care se instituie toleranța față de cultul creștin, dar monografiile istorice precizează că Galerius a emis un edict de toleranță în 311. Odată cooptat în angrenajele puterii, creștinismul se va transforma
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
Roman. Tradiția a reușit să împământenească chiar și în cultura laică ideea că Edictul de la Milano, proclamat de Constantin și Licinius este actul prin care se instituie toleranța față de cultul creștin, dar monografiile istorice precizează că Galerius a emis un edict de toleranță în 311. Odată cooptat în angrenajele puterii, creștinismul se va transforma rapid într-un crud persecutor al celorlalte culte și religii, dar și al filozofiei vremii, fapt care se va materializa în interzicerea practicării oricărei alte religii în afară de
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
și chiar mai la est (ceea ce s-a numit "Ostsiedlung"). Orașele din nordul Germaniei s-au dezvoltat, făcând parte din Liga Hanseatică. Cu toate acestea, în urma Marii Foamete din 1315 și Morții Negre din 1348-50, populația Germaniei a scăzut considerabil. Edictul Bulei de Aur din 1356 a conferit imperiului o Constituție a căror principii de bază aveau să dureze până la destrămarea imperiului. Aceasta codifica alegerea împăratului de către șapte prinți-electori, care controlau unele din cele mai puternice principate și arhiepiscopii. Începând cu
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
ce va prelua partea de apus a imperiului. Maximinian se dedică unei refaceri integrale a imaginii cetății, construid aici monumente și palate impresionante cum ar fi: un mare circ (470x85 metri), termele Erculee, un complex de palate imperiale,etc. Prin Edictul de la Milano din 313 împăratul Constantin I a garantat libertatea religioasă creștinilor. Orașul a fost cucerit de vizigoți în 402, reședința imperială fiind mutată la Ravenna. Cincizeci de ani mai târziu (452) hunii au atacat așezarea, ca după aproape un
Milano () [Corola-website/Science/296696_a_298025]
-
marchează începutul Jocurilor Olimpice, deși data reală a primelor jocuri este necunoscută. Tradiția spune că începând cu anul 720 î.Hr. atleții concurau dezbrăcați . Ultima ediție a jocurilor a avut loc în anul 392, fiind interzise doi ani mai târziu printr-un edict al împăratului roman Teodosiu I, din prejudecată religioasă (acesta era creștin, iar membrilor acestui cult le repugnau toate tradițiile legate de religiile păgâne), el ordonând distrugerea clădirilor Olimpiei. Până la acest moment final, timp de 12 secole Jocurile Olimpice s-au desfășurat
Jocuri Olimpice antice () [Corola-website/Science/302316_a_303645]
-
canalizate către cucerirea castelelor deținute de bavarezi pe malul râului Adige. La începutul domniei sale, Liutprand s-a abținut de la atacarea Exarhatului de Ravenna și a Papalității. Însă în 726, împăratul Leon al III-lea al Bizanțului a emis primul său edict de înlăturare a icoanelor, inaugurând perioada iconoclastă în Imperiul Bizantin. Papa de atunci, Grigore al II-lea, a proclamat rezistența împotriva Constantinopolului, iar reprezentantul bizantin din Napoli, Exhiliratus, a fost ucis de către mulțime pe când încerca să ducă la îndeplinire ordinul
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
industriale din Șerbia, un centru de industrie electronică (a se vedea Elektronska Industrija NIS), industria constructoare de mașini, industria textilă și industria tutunului. În 2013, orașul a găzduit Adunarea Ecumenica a Bisericilor Creștine, în onoarea a 1700 de ani de la Edictul de la Milano al lui Constantin cel Mare. Niš este situat la 43°19' latitudine nordică și 21°54' longitudine estică, în Valea Nišava, în apropiere de locul unde se alătură Južna râului Morava. Arteră principala de circulație de la nord prin
Niš () [Corola-website/Science/314127_a_315456]
-
admită finalmente cererea insistentă a societății și chiar a unei părți a nobilimii de adâncire a reformelor, prin înființarea unui parlament (Duma). După eliberarea din iobăgie, țăranii au rămas în medie cu 30% mai puțin pământ spre cultivare, decât înaintea Edictului. A continuat politica de cuceriri: În martie 1881 este asasinat de anarhiști.
Alexandru al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/303293_a_304622]
-
din Burgundia în 613, care a fost unul dintre liderii responsabili pentru capturarea Bruhildei, și a deținut funcția până la moartea sa, în 626. Soția lui Warnachaire, Berthe, a fost probabil o fiică a lui Clotaire. În 614, Clotaire a promulgat Edictul de la Paris, un fel de Magna Carta franc, care rezervă multe drepturi nobililor franci în timp ce evreii erau excluși din toate locurile de muncă pentru Coroană. Interzicerea a plasat în mod eficient toată alfabetizarea în monarhia merovingiană sub control ecleziastic. Articolul
Clotaire al II-lea () [Corola-website/Science/330856_a_332185]
-
un fel de Magna Carta franc, care rezervă multe drepturi nobililor franci în timp ce evreii erau excluși din toate locurile de muncă pentru Coroană. Interzicerea a plasat în mod eficient toată alfabetizarea în monarhia merovingiană sub control ecleziastic. Articolul 11 din Edict afirma "pacea și disciplina în împărăție" și "suprimă rebeliunea și insolența". Clotaire a fost convins de Warnachar și Rado ca primăria palatului să fie o numire pe viață la Bonneuil-sur-Marne, în apropiere de Paris, în 617. Prin aceasta acțiune, Clotaire
Clotaire al II-lea () [Corola-website/Science/330856_a_332185]
-
canton protestant împotriva Papei a fost o previzualizare a politicii de putere pur diplomatice pe care el a adoptat-o în politica să externă. Hughenoții (protestanții), alcătuiau un "stat în stat" în timpul lui Ludovic al XIII-lea în Franța. Prin Edictul din Nantes aveau asigurate orașe cu o administrație militară proprie și erau sprijiniți de englezi, care le erau aliați. După asasinarea lui Henric IV-lea, protectorul hughenoților, s-au iscat din nou conflicte militare între hughenoți și catolici. Pentru a
Cardinalul Richelieu () [Corola-website/Science/302931_a_304260]
-
din nou conflicte militare între hughenoți și catolici. Pentru a realiza o monarhie absolută de durată în Franța, Richelieu trebuia să nimicească potențialul militar hughenot. Principalul oraș hughenot, La Rochelle, cade după un asediu de un an, în 1628. Prin Edictul din Ales din 1629 hughenoții păstrează libertatea cultului lor, insă pierd definitiv potențialul militar. Ca să sfârșească hegemonia Spaniei în Europa, Richelieu s-a folosit în mod iscusit de disensiunile religioase existente în mod latent în Europa, la escaladarea cărora a
Cardinalul Richelieu () [Corola-website/Science/302931_a_304260]
-
administrarea imperiului și să guverneze prin decrete în spiritul absolutismului iluminat. El a refuzat să depună jurământul de încoronare ca rege al Ungariei pentru ca să nu fie constrâns de prevederile constituției maghiare. În 1781 - 1782, Iosif al II-lea a emis Edictele de toleranță religioase prin care a acordat protestanților și ortodocșilor drepturi civile complete, iar evreilor libertatea practicării cultului. Tot ele a hotărât ca germana să înlocuiască latina ca limbă oficială, a acordat țăranilor dreptul să-și părăsească pământurile, să se
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
sau distruse, iar orașul a pierdut jumătate din populație. Frederic Wilhelm, cunoscut ca „mare Elector”, care și-a succedat tatăl, George Wilhelm în funcția de Elector în 1640, a inițiat o politică promovare a imigrației și a toleranței religioase. Prin Edictul de la Potsdam din 1685, Frederic William a oferit azil hughenoților francezi. La Berlin s-au stabilit cca. 15.000 de hughenoți. Așezarea acestora la Berlin a dus la creșterea economică și culturală a orașului. Prin 1700, aproximativ 30 de procente
Berlin () [Corola-website/Science/296630_a_297959]
-
În 2004, a fost casa a circa 5 milioane de oameni pe un teritoriu de . Întrega regiune a capitalei Berlin-Brandenburg are o populație de 6 milioane. Migrația națională și internațională în oraș are o istorie lungă. În 1685, în urma revocării Edictului de la Nantes în Franța, orașul a răspuns cu Edictul de la Potsdam, care a garantat libertatea religioasă și scutirea de impozite a hughenoților francezi pentru zece ani. Prin din 1920, au fost încorporate multe suburbii și orașe din jurul Berlinului. Astfel s-
Berlin () [Corola-website/Science/296630_a_297959]
-
de oameni pe un teritoriu de . Întrega regiune a capitalei Berlin-Brandenburg are o populație de 6 milioane. Migrația națională și internațională în oraș are o istorie lungă. În 1685, în urma revocării Edictului de la Nantes în Franța, orașul a răspuns cu Edictul de la Potsdam, care a garantat libertatea religioasă și scutirea de impozite a hughenoților francezi pentru zece ani. Prin din 1920, au fost încorporate multe suburbii și orașe din jurul Berlinului. Astfel s-a format teritoriul ce cuprinde Berlinul modern. Actul a
Berlin () [Corola-website/Science/296630_a_297959]
-
sau răniți nu puteau face altceva decât să se adreseze justiției. Problema deșeurilor aruncate pe fereastră nu era de importanță minoră, deoarece mulți juriști romani au analizat implicațiile juridice. Pe vremea lui Marcus Tullius Cicero senatul roman a aprobat un edict, numită Dejecti Effusive Actio care se ocupa de problema dejecțiilor aruncate pe străzile orașului. Conform edictului, dacă o persoană arunca sau vărsa ceva de pe ferestrele unor camere situate la etajele superioare (“caenaculum”) pe un drum care era frecventat de trecători
Canalizarea Romei antice () [Corola-website/Science/304625_a_305954]
-
nu era de importanță minoră, deoarece mulți juriști romani au analizat implicațiile juridice. Pe vremea lui Marcus Tullius Cicero senatul roman a aprobat un edict, numită Dejecti Effusive Actio care se ocupa de problema dejecțiilor aruncate pe străzile orașului. Conform edictului, dacă o persoană arunca sau vărsa ceva de pe ferestrele unor camere situate la etajele superioare (“caenaculum”) pe un drum care era frecventat de trecători sau pe o piață unde oamenii se întâlneau să stea, și prin aceasta vătăma o persoană
Canalizarea Romei antice () [Corola-website/Science/304625_a_305954]
-
dacă o persoană arunca sau vărsa ceva de pe ferestrele unor camere situate la etajele superioare (“caenaculum”) pe un drum care era frecventat de trecători sau pe o piață unde oamenii se întâlneau să stea, și prin aceasta vătăma o persoană, edictul acorda părții vătămate diferite compensări. Acțiunea era intentată împotriva persoanei care ocupa acel “caenaculum”. Dacă în momentul faptei existau mai multe persoane în cameră și făptașul era incert, acțiunea putea fi intentată împotriva oricăruia din ocupanți. Dacă un “liber” era
Canalizarea Romei antice () [Corola-website/Science/304625_a_305954]
-
este o carte din Biblia ebraică, cu denumirea de „Fapte ale zilelor", ceea ce s-ar traduce prin „întâmplări din vremile de altădată" sau, mai pe scurt, „Cronici". Data scrierii este estimată între 538 î.H., anul edictului lui Cyrus al II-lea cel Mare, și 330, domnia lui Alexandru cel Mare. Există însă și suficiente motive să se creadă că ea a fost alcătuită în timpul lui Ezdra, după unii, chiar de către acesta. În Septuaginta, cartea a fost
Paralipomena () [Corola-website/Science/325513_a_326842]