12,690 matches
-
le returnează teancuri de cărți nici măcar desfăcute. Editorii sunt nemulțumiți, fiindcă depozitarea cărților nevândute este extraordinar de scumpă. Scriitorii sunt nemulțumiți că volumele lor nu rămân nici două ore într-o vitrină, fiindcă librarii nemulțumiți, care le-au primit de la editorii nemulțumiți, trebuie să-și înnoiască rapid vitrina, dată fiind oferta mare. Cititorii sunt nemulțumiți că în rafturile librarilor nemulțumiți sunt atâția scriitori noi nemulțumiți, publicați de editori nemulțumiți, încât nu știu ce să mai facă și se decid să cumpere un DVD
Jaume Cabré - Despre cărți și polemici by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/15140_a_16465]
-
două ore într-o vitrină, fiindcă librarii nemulțumiți, care le-au primit de la editorii nemulțumiți, trebuie să-și înnoiască rapid vitrina, dată fiind oferta mare. Cititorii sunt nemulțumiți că în rafturile librarilor nemulțumiți sunt atâția scriitori noi nemulțumiți, publicați de editori nemulțumiți, încât nu știu ce să mai facă și se decid să cumpere un DVD. Mă întreb dacă înțeleg bine. Se scrie atât de mult în lume? Se citește atât de mult? Ca să scrii un roman ai nevoie de ani. Să faci
Jaume Cabré - Despre cărți și polemici by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/15140_a_16465]
-
cărți, producătorii de camionete, copertatorii și producătorii de hârtie de împachetat cărți. Aceștia sunt adevărații beneficiari fiindcă, în tot procesul de producere a unei cărți, sunt singurii pe care nu-i pândește riscul să rămână cu marfa nevândută. Competiția dintre editori, foarte dură, mă duce cu gândul la magazinele din satele sau orașele de mărime mijlocie, care țin deschis toată săptămâna, inclusiv duminica, și care nu ajung niciodată să se pună de acord să închidă duminica fiindcă, dacă unul singur refuză
Jaume Cabré - Despre cărți și polemici by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/15140_a_16465]
-
mai ales, fiindcă sunt oameni care, dincolo de contestații (legitime, în fond, ale fiecărui cititor), se încăpățânează să o ia de la capăt, să facă din cuvântul vorbit operă, dacă au capacitatea de a da viață limbajului. Că pe urmă vine un editor și pune acel miracol care e literatura într-o carte, îl oferă unui librar care nu va avea spațiu ca să-l expună și, de aceea, va fi obligat să-l returneze, cald încă, editorului, asta e deja altă poveste, atât timp cât
Jaume Cabré - Despre cărți și polemici by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/15140_a_16465]
-
limbajului. Că pe urmă vine un editor și pune acel miracol care e literatura într-o carte, îl oferă unui librar care nu va avea spațiu ca să-l expună și, de aceea, va fi obligat să-l returneze, cald încă, editorului, asta e deja altă poveste, atât timp cât există cititori care, în ciuda acestor lucruri, îl vor fi cumpărat și citit, chiar dacă vor fi nevoiți, și ei, să-l pună pe urmă-ntr-un colț al casei, fiindcă nu au loc. 1 Din
Jaume Cabré - Despre cărți și polemici by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/15140_a_16465]
-
că dacă nu va duce la capăt misiunea de partid, va zbura de nu-și va aduce aminte de ea nici secretara care acum îi face cafele dimineața. Căzută la mijloc între două grupuri de presiune - pe de-o parte, editorii de manuale ce se văd duși la sapă de lemn de lanțul de decizii aberante ale unor mafioți cu o influență de speriat; pe de alta, mai-marii din partid, ajunși la ora scadenței, constrânși, la rândul lor, să-și plătească
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]
-
de viziune și imaginație instituțională, ea a devenit, de fapt, o victimă. La anvergura ce nu depășește piciorul broaștei, se poate menține în funcție doar jucând așa cum i se ordonă. Iar acum i s-a ordonat să scoată din joc editorii de manuale neaserviți puterii. Sigur că ilustra chimistă ar avea posibilitatea de a-și da demisia. Dar cine ar mai fi ea fără sintagma "doamna ministră" atașată numelui său? O profesoară oarecare, un personaj care n-a lăsat în urmă
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]
-
câteva luni vom ști dacă presa exagerează ori nu. Sub oricâte etichete vor fi ascunse manipulările ministeriale, ele vor ieși la suprafață. Știu doar că d-na Andronescu e profund, respingător de necinstită atunci când se preface că nu aude oferta editorilor de manuale de a oferi protecție socială copiilor defavorizați, de mila cărora plânge de i se zguduie coafura foarte potrivită cu decorul comunistoid în fața căruia își joacă mascarada P.S.D.-ul. Se va găsi, probabil, cineva care să contabilizeze comportamentul iresponsabil
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]
-
se zguduie coafura foarte potrivită cu decorul comunistoid în fața căruia își joacă mascarada P.S.D.-ul. Se va găsi, probabil, cineva care să contabilizeze comportamentul iresponsabil al acestui partid pentru care "protecția socială" e doar șperaclul de deschis inima prostimii. Dacă editorii s-ar fi oferit să cotizeze la partid, probabil că situația s-ar fi rezolvat ca prin miracol. Dar pentru că manualele au rămas singura afacere pe care mafia puterii n-o controla, a sosit vremea să se intre cu bocancii
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]
-
Constantin Țoiu Purtând titlul complet Discurs despre servitutea voluntară, sau Contr'Un, opusculul celebru al lui Etienne de la Boétie apărut mai demult la noi, tradus în harnica Editura Universal Dalsi (editor Maria Marian, în tălmăcirea excelentă a Lenei Stan și Laviniei Stan, amândouă semnând notele) nu a avut, după părerea noastră, comentariile potrivite unei culturi asemănătoare celei române, în fine descătușată în Decembrie '89. Se spune că, fără Montaigne, Etienne de la
Servitutea voluntară by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15156_a_16481]
-
celor trei. Nu această carte va fi discutată aici. Voi spune doar că ea are meritul de a fi declanșat în România o dezbatere serioasă, o dezbatere care ar fi trebuit să aibă loc cam acum 10 ani. După '89, editorii s-au repezit să exploateze o mare lacună în cultura română și au publicat în tiraje foarte mari Cioran și Eliade. Un lucru de înțeles și chiar binevenit - lectorul român trebuia să cunoască aceste fenomene culturale. Problema e că nu
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
român trebuia să cunoască aceste fenomene culturale. Problema e că nu i-a cunoscut în toată complexitatea lor - nici liderii de opinie culturală de după '90 nu s-au grăbit să amintească un trecut nu tocmai "curat" al celor doi, nici editorii nu au dorit să reamintescă texte compromițătoare interbelice. Dezbaterea a izbucnit cu adevărat abia atunci cînd a apărut în Franța studiul amintit mai sus. Tonul impus de Laignel-Lavastine nu era neapărat cel necesar, cel corect - au fost intelectuali români care
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
evreul are privilegiul de a trăi de două ori condiția noastră." Ceea ce semnifică altceva. * În ACADEMIA CAȚAVENCU nr. 20, dl Cornel Ivanciuc investighează și el, din unghiul beneficiarilor evaluării, cazul manualelor alternative. Descoperirile d-sale sînt șocante. Profilul moral al editorilor monopoliști ar trebui să dea de gîndit dnei Andronescu. Afacerile lor cu partidul de guvernămînt erau, cu siguranță, știute ministrului. Articolul dlui Ivanciuc ne explică nouă înșine un sentiment încercat de cîteva ori pe parcursul odiseii manualelor și anume că încăpățînarea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15163_a_16488]
-
siguranță, știute ministrului. Articolul dlui Ivanciuc ne explică nouă înșine un sentiment încercat de cîteva ori pe parcursul odiseii manualelor și anume că încăpățînarea dnei Andronescu de a ceda presiunilor presei (admirabilă, în context), ca să nu mai vorbim de cele ale editorilor și autorilor, are la bază o comandă politică fermă. Dl. Năstase, ieșit la rampă în persoană, a girat opoziția la reformă a M.E.C. cu toate puterile d-sale de lider autoritar al integrării noastre europene. Un ziar nou și haine
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15163_a_16488]
-
Literatură și Artă "Carol II", cu următoarea frecvență: II și III în 1935, IV și V în 1936. La acest proces de rescriere se referă Ileana Mihăilă în Nota asupra ediției din volumul II al ediției academice 1) (1999-2000). În calitate de editor și după munca depusă, Ileana Mihăilă este îndreptățită să se rostească asupra actului intelectual și problematicii puse în acțiune de G. Călinescu, în de două ori formulata convingere că, prin ediția de față, cititorii își vor putea face o idee
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
care nu se exclud, universal și românesc. Într-o țesătură de argumente critice, Ileana Mihăilă insistă asupra inovației ediției revăzute, considerînd ca "marea valoare" "împărțirea capitolelor în subcapitole, ale căror titluri schițează astfel planul întregii lucrări." Atentă la lecția de editor a lui Andrei Rusu (să nu pierdem din vedere că Ileana Mihăilă realizează prima sa ediție critică), este mereu pe urmele variantelor, date de G. Călinescu și acele inițiate de Perpessicius. Este atentă la lecțiune, știind că orice oscilare poate
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
versuri, proză din alte literaturi, traducere inexistentă ca unitate distinctă, întrucît G. Călinescu se implicase în traducere, dar numai acolo unde considerase el de cuviință. Toate aceste enunțări privind elementele în stare să fi atras luarea aminte semnatarei lor, în calitate de editor, se află în cîte o Notă asupra ediției, cu care se deschide fiecare volum. Un deosebit cîștig pentru cititorul lucrării de față este reproducerea celor trei texte, adevărat laborator călinescian, expus la date diferite: Lămuriri (1935) Postfața volumului din 1936
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
nu se înecau, erau arse pe rug). Nici guvernul nu stă degeaba. îi căinează "cu glas mare" pe bieții părinți, le interzice, practic, o investiție avantajoasă și liberă, dar nu dă nici un ajutor pentru liceu: nici profesorilor, nici elevilor, nici editorilor, nici autorilor. Cînd ies profesorii sau studenții în stradă, guvernanții se plîng că nu sînt bani. Cînd e vorba de Catedrala mîntuirii neamului, de sosirea lui Lou Bega la București sau de Dracula Park, miliardele curg. Nimeni dintre cei de la
Prețul manualelor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15187_a_16512]
-
formeze. Și aceasta era foarte important. Căci în însăși concepția editorială, exista - mă refer la Éditions de Minuit, la epoca respectivă, - exista o voință de a impune cărți pe care piața le refuza. Samuel Beckett a fost refuzat de toți editorii francezi, englezi, irlandezi, americani. Și opera sa era deja aproape completă... cînd a început publicarea ei la Éditions de Minuit. Existau unii editori de acest fel, în Franța dar și în Germania cum era de pildă bătrînul Fischer. Un ziarist
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
voință de a impune cărți pe care piața le refuza. Samuel Beckett a fost refuzat de toți editorii francezi, englezi, irlandezi, americani. Și opera sa era deja aproape completă... cînd a început publicarea ei la Éditions de Minuit. Existau unii editori de acest fel, în Franța dar și în Germania cum era de pildă bătrînul Fischer. Un ziarist l-a întrebat pe Fischer ce însemna pentru el meseria de editor. Asta se petrecea în anii '20. Și după ce s-a gîndit
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
cînd a început publicarea ei la Éditions de Minuit. Existau unii editori de acest fel, în Franța dar și în Germania cum era de pildă bătrînul Fischer. Un ziarist l-a întrebat pe Fischer ce însemna pentru el meseria de editor. Asta se petrecea în anii '20. Și după ce s-a gîndit a dat următorul răspuns: să publice cărți pe care publicul nu le dorea. Ceea ce este minunat, nu-i așa? Pe cînd acum, există un fel de supunere față de imperativele
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
vine în sprijinul primeia dar cel mai adesea o distruge. La sfârșitul etapei, după ce Foucault aduna mii de notițe, a doua redactare este dată spre dactilografiere. - Etapa 3: A treia redactare are ca suport dactilograma. Noua versiune va fi dată editorului pentru o nouă dactilografiere. Foucault distrugea ansamblul acestui dosar, cu excepția notelor sale de lectură care puteau să-i servească pentru alte lucrări. Nu își dădea manuscrisele, nu le păstra, le distrugea (spre exemplu, a distrus, după Voința de cunoaștere, un
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
la Gallimard, dar căreia Foucault i-a adăugat două apendice: "Trupul meu, această foaie, acest foc" și "Nebunia, lipsă de operă", apendice ce vor dispărea la rândul lor prin publicarea în colecția Tel în 1976. Foucault a întrerupt legăturile cu editorul Plon atunci când acesta a publicat în colecția de buzunar Istoria nebuniei în epoca clasică fără acordul autorului pentru abreviere și nedorind să reediteze cartea într-o versiune integrală. Dacă arhiva este în operă, aceasta nu înseamnă neapărat că are același
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
din presă până la broșura cvasiautoeditată, trecând prin lucrarea colectivă publicată la Seuil și prin interviul acordat la Quebec la Radio Canada, Foucault a manifestat o plăcere imensă de a disemina, fapt ce nu este întâmplător. A diseminat într-atât încât editorii de la Dits et Ecrits, Daniel Defert și François Ewald, au investit ani pentru a reface ansamblul intervențiilor sale publice. Fără a nega efortul întreprins de acești doi editori (cărora li se asociază tăcutul dar eficientul Jacques Lagrange), trebuie să admitem
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
a disemina, fapt ce nu este întâmplător. A diseminat într-atât încât editorii de la Dits et Ecrits, Daniel Defert și François Ewald, au investit ani pentru a reface ansamblul intervențiilor sale publice. Fără a nega efortul întreprins de acești doi editori (cărora li se asociază tăcutul dar eficientul Jacques Lagrange), trebuie să admitem că, probabil, o parte, chiar dacă infimă în raport cu restul, s-a pierdut. Foucault era conștient de numeroasele înregistrări pirat ale cursurilor sale, mai ales ale celor începute în 1971
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]