219 matches
-
nepermițându-se sub nici o formă dizabilități radical diferite; principiul valorificării diferențelor presupune profitarea exclusiv în scop integrativ de energia socioeducațională rezultată din eterogenitatea și diferențele din grupurile educaționale ale unei școli incluzive. B.2. Principii ale abordării de fond a educabilului cu nevoi speciale în intenții integrative principiul integrării exhaustive se referă la acoperirea tuturor modurilor și gradelor posibile de integrare, precum și la perseverarea în timp, până la finalizarea procesului de integrare; principiul continuității în integrare reclamă desfășurarea într-o manieră fluentă
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
educativă; principiul colaborării continue și intense în educația integrată presupune interacțiuni concrete și frecvente ale unor persoane cu diferite arii de competență. B.3. Principii de intervenție/influențare educativ-integrativă principiul mainstreaming ului rațional, sistematic și continuu se referă la introducerea educabililor cu cerințe speciale în curentul principal al educației cu toate precauțiile de rigoare și cu toată responsabilitatea, cu moderație, tact, dar și cu perseverență și promptitudine; principiul adaptării, dezvoltării și diversificării curriculare se referă la faptul că întotdeauna trebuie plecat
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
rigoare și cu toată responsabilitatea, cu moderație, tact, dar și cu perseverență și promptitudine; principiul adaptării, dezvoltării și diversificării curriculare se referă la faptul că întotdeauna trebuie plecat de la un curriculum existent deja, supus unor adaptări succesive, cerute de evoluția educabilului beneficiar; principiul interacțiunii în predare presupune corelarea activității curente a doi agenți educativi, în clasă, la lecție, dincolo de interacțiunea substanțială a fiecăruia dintre ei cu educabilii; principiul învățării interactive deplasează accentul de pe învățarea academică pe învățarea în grup. B.4
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
trebuie plecat de la un curriculum existent deja, supus unor adaptări succesive, cerute de evoluția educabilului beneficiar; principiul interacțiunii în predare presupune corelarea activității curente a doi agenți educativi, în clasă, la lecție, dincolo de interacțiunea substanțială a fiecăruia dintre ei cu educabilii; principiul învățării interactive deplasează accentul de pe învățarea academică pe învățarea în grup. B.4. Principii de întărire a influenței educative principiul dezvoltării rețelelor de sprijin se referă la multiplicarea locurilor în care se află potențialele resurse ale integrării educative; principiul
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
și estimat pentru valorificarea ulterioară prin adaptări succesive, cât și la curriculumul obținut în urma adaptării, care trebuie să fie relevant, realist, oportun și flexibil, deschis la adaptări ulterioare; principiul evaluării în raport cu nevoile se referă la faptul că nevoile stringente ale educabilului cu cerințe speciale devin hotărâtoare ca unic și operațional reper de evaluare; principiul evaluării pozitive se referă la faptul că obiectul predilect al evaluării educabililor cu cerințe speciale îl constituie doar progresele realizate de aceștia; principiul evaluării factuale presupune evitarea
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
la adaptări ulterioare; principiul evaluării în raport cu nevoile se referă la faptul că nevoile stringente ale educabilului cu cerințe speciale devin hotărâtoare ca unic și operațional reper de evaluare; principiul evaluării pozitive se referă la faptul că obiectul predilect al evaluării educabililor cu cerințe speciale îl constituie doar progresele realizate de aceștia; principiul evaluării factuale presupune evitarea unor obiective educaționale operaționalizate, riguros prestabilite, fixist și obsesiv așteptate și evaluarea faptelor concrete. B.6. Principii de raportare/atitudinale principiul ultimei alternative educaționale se
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
vieți intervine mai ales în afara școlii, în mediul social general de zi cu zi al persoanei cu cerințe speciale, chiar și mult după ce aceasta a părăsit sfera formală a educației integrate/incluzive; principiul demnității riscului se referă la faptul că educabilii cu cerințe speciale au dreptul, în evoluția lor spre autonomie, normalizare, responsabilitate, libertate și, în ultimă instanță, spre demnitate, la situații de viață și activitate care implică și un risc minim acceptat ca strict necesar. Notă Principiile enumerate anterior menționează
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
în ceea ce privește influențele frecvent nefaste în registrul formării): "Educația permanentă este un concept care înglobează toate dimensiunile actului educațional atât sub aspect temporal prin educație pe tot parcursul vieții cât și sub aspect spațial, articulând toate influențele și acțiunile exercitate asupra educabililor într-o structură formală (școală, universitate), nonformală și informală". (Robu, 2008, p. 35) Ideea utilizării în școală a experienței dobândite în afara școlii, dar și a creșterii relevanței experiențelor școlare pentru viața cotidiană a copilului este veche, dar nerezolvată; credem că
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
liber; în timp ce, pe de altă parte, el nu poate să aplice în viața zilnică ceea ce învață în școală". (Dewey, 1977, p. 123) Încercarea de a defini (și de a distinge) formele de educație având drept criteriu prezența unei intenționalități exterioare "educabilului", devoalează speranța unei sinteze fericite între influențele lor, ceea ce presupune în subsidiar un transfer de finalități considerate dezirabile dinspre educația formală către educația informală; în acest sens, exemplificăm: educația informală "se referă la influențele acumulate din situațiile și activitățile zilnice
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
a vitezei, pe traseul viteza de reacție-viteza de deplasare, au o structură tot mai complexă și depind de tot mai mulți factori, dintre care o parte sunt relativ independenți de planul proceselor nervoase. În consecință formele mai complexe sunt mai educabile, cele simple mai puțin educabile. Cea mai puțin educabilă este viteza de reacție. 2. ELEMENTE DE ANALIZĂ BIOMECANICĂ ȘI CARACTERISTICI TEHNICE ALE ALERGĂRII DE VITEZĂ 2.1. UNELE ASPECTE GENERALE ALE BIOMECANICII ALERGĂRII Geoffrey, H, G,. Dyson (1971) consideră că
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
de reacție-viteza de deplasare, au o structură tot mai complexă și depind de tot mai mulți factori, dintre care o parte sunt relativ independenți de planul proceselor nervoase. În consecință formele mai complexe sunt mai educabile, cele simple mai puțin educabile. Cea mai puțin educabilă este viteza de reacție. 2. ELEMENTE DE ANALIZĂ BIOMECANICĂ ȘI CARACTERISTICI TEHNICE ALE ALERGĂRII DE VITEZĂ 2.1. UNELE ASPECTE GENERALE ALE BIOMECANICII ALERGĂRII Geoffrey, H, G,. Dyson (1971) consideră că „alergarea, sport de bază, poate
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
au o structură tot mai complexă și depind de tot mai mulți factori, dintre care o parte sunt relativ independenți de planul proceselor nervoase. În consecință formele mai complexe sunt mai educabile, cele simple mai puțin educabile. Cea mai puțin educabilă este viteza de reacție. 2. ELEMENTE DE ANALIZĂ BIOMECANICĂ ȘI CARACTERISTICI TEHNICE ALE ALERGĂRII DE VITEZĂ 2.1. UNELE ASPECTE GENERALE ALE BIOMECANICII ALERGĂRII Geoffrey, H, G,. Dyson (1971) consideră că „alergarea, sport de bază, poate fi simplă și dificilă
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
ferească de a mai cădea în păcatele carnale și pe care să o poată conduce și modela după bunul plac, el asociind vârsta fragedă cu lipsa defectelor, dar și a voinței, femeia tânără este, în viziunea sa, un material ușor educabil. „Viziunea asupra căsătoriei ca un paradis terestru a apărut târziu în mintea lui Ianuarie, ca un fel de orbitoare revelație: i-a luat în posesie deplină întreaga rațiune.”885 Bătrânul decrepit își dorește cu ardoare mariajul ca pe un fel
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
stările perverșilor, corespunzând cu moral insanity al autorilor englezi, cu folie morale a autorilor francezi sau cu anetopații lui Karpman (mitomani, perverși sexuali, sadici, huligani, vagabonzi, piromani); e) oligofrenii cu tulburări de comportament de natură psihopatică, diferiți de cei „liniștiți”, educabili și adaptabili, firește, în limita gradului oferit de oligofrenie. Din punct de vedere psihogenetic, factorii psihopatologici incriminați în geneza acestor tipuri de sindroame psihopatologice sunt următorii: - constituția heredo-psihică de tip dezechilibrat, - inducția modelului parental (familie dezorganizată, răul model, frustrări, carențe
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dovedesc inapți pentru viața de familie, se simt constrânși de rigorile cuplului conjugal datorită iritabilității lor, indiferenți sau chiar total inafectivi, cu pervertirea apetențelor și instabili, d) inadaptabili la viața și programul de disciplină școlară, ei sunt „elevii problemă”, greu educabili, instabili, nedisciplinați, leneși, indiferenți, incapabili de efort, e) inapți pentru serviciul militar, indisciplinați, refuză să execute ordinele, dezertează, comit acte infracționale de diferite forme și gravități, f) incapabili de a desfășura o activitate profesională teoretică sau practică utilă, susținută, continuă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în care învățământul este obligatoriu noțiunea de deficiență mintală este intim legată de cea de capacitate școlară și de cea a performanțelor școlare ale elevului. Cu toate acestea, este destul de greu de făcut o distincție între „copiii dresabili” și „copiii educabili”. 3) Criteriul biologic se referă la geneza, sau etiologia, simptomatologia, prognosticul și indicațiile terapeutice ale stărilor de arierație mintală. R. Zazzo face distincția între factorii determinanți și debilitate, întrucât el consideră că în sfera conceptului de oligofrenie sunt reuniți factori
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
eșec sau de reușită, aderență la un model de gratificare infantilă. Clasificarea oligofreniilor Din punct de vedere psihopatologic, în afara observației clinico-psihiatrice, se utilizează, drept criteriu de apreciere psihodiagnostică nivelul QI. În sensul acesta se disting următoarele „forme clinice”: Debilii ușori, educabili, apți de a putea beneficia de o educație specială, o viață autonomă și o adaptare suficientă la lumea normală și la muncă. QI are valori între 0,65 - 0,80. Debilii medii sunt semi-educabili, putând ajunge printr-o reeducare la
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și pot avea o activitate profesională. La deficiența intelectuală se asociază tulburări motorii, crize de epilepsie, tulburări caracteriale, necesitând o asistență psihopedagogică și medicală adecvate. QI are valori cuprinse între 0,50 - 0,65. Debilitatea profundă, sau imbecilitatea, este parțial educabilă, deși chiar și aceștia pot atinge un anumit nivel de productivitate profesională. QI are valori cuprinse între 0,30 - 0,50. Arierația profundă sau idioția, grupează acei indivizi needucabili, inadaptabili, dependenți, care pot dobândi unele gesturi elementare ale vieții cotidiene
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
didactice de ordin psihopatologic vom urma cu descrierea noastră schema anterioară. Să analizăm caracteristicile formelor de „retard mintal” de mai sus, conform datelor cuprinse în DSM - III - R. 1) Retardare mintală ușoară Aceasta este cea care cuprinde categoria de indivizi educabili, reprezentând un procent de 85 % din totalitatea acestora. Această categorie de indivizi dezvoltă relații sociale și de comunicare în timpul anilor preșcolari (0 - 5 ani), au o deteriorare minimă în ariile senzorio-motorii și nu se disting de copiii normali decât foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Asupra acestor clasificări există, în literatura de specialitate, numeroase polemici, în special asupra limitelor superioare și inferioare ale QI. Această clasificare prezentată este `ns\ operațională în plan educațional, deoarece introduce distincția la nivelurile superioare între handicapul mintal ușor, care este educabil, cel moderat, considerat a fi antrenabil, și cel sever și profund, total dependente. Deficitul cognitiv este un alt criteriu care apare în majoritatea definițiilor și clasificărilor legate de retardul mintal. Acest deficit se accentuează odată cu înaintarea elevului în clase mai
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
darnica, Și-i răspunde cam răstit: Asta vară ce-ai păzit? Dacă nu e cu banat Zi și noapte am cântat. Pentru mine, pentru toți.... Joacă astăzi dacă poți! (La Fontaine) 112 BIBLIOGRAFIE 1. Adler A., 1995 „Psihologia școlarului greu educabil”, Ed. IRI, București; 2. Ajuriaguerra J., (coaut.), 1980 „Scrisul copilului”, Ed. Didactica și pedagogica, București; 3. Androne S., Oprea M., 1994 „În drum spre școală”, Ed V&I Integral, București; 4. Antonovici S., Nicu G., 2004 „Jocuri interdisciplinare material auxiliar
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
mai ales despre debutul maturității,după ieșirea din adolescență), indivizii umani sunt capabili să comunice între ei cel puțin satisfăcător, în toate domeniile vieții de zi cu zi, inclusiv în sfera educației formale, care se folosește din plin de limbajul educabililor ca de un instrument indispensabil, gata elaborat, fără a se preocupa explicit de perfecționarea lui. Între timp, s-a constatat însă că aceasta este o prezumție falsă, dat fiind faptul că limbajul oricărei persoane (ca principală formă de comunicare) nu
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
cuantum prealabil de cunoștințe și experiență, foarte diferit de la individ la individ, dar, oricum, consistent, care le facilitează clar comunicarea până la înțelegere, inclusiv (dar nu întotdeauna și dincolo de ea, până la retenție sau acceptare), știut fiind faptul că mulți dintre cursanții/educabilii adulți nu răspund ușor la solicitări, fiind mult mai rezistenți decât educabilii copii sau tineri. Dacă se mai are în vedere și faptul că unii adulți pot prezenta încă dizabilități de învățare (care nu s-au redus automat odată cu maturizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
dar, oricum, consistent, care le facilitează clar comunicarea până la înțelegere, inclusiv (dar nu întotdeauna și dincolo de ea, până la retenție sau acceptare), știut fiind faptul că mulți dintre cursanții/educabilii adulți nu răspund ușor la solicitări, fiind mult mai rezistenți decât educabilii copii sau tineri. Dacă se mai are în vedere și faptul că unii adulți pot prezenta încă dizabilități de învățare (care nu s-au redus automat odată cu maturizarea lor psihosocială) și că majoritatea acestor dizabilități afectează unele activități bazice-instrumentale (vorbit
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
ale comunicării adulților, cum s-ar putea crede la prima vedere, demersul fiind unul de prediagnoză de mare finețe, deintervenții bipolare, după caz, aditive sau reductive și, mai ales, de o perpetuă vigilență și precauție, în raport cu avantajele comunicative aparente ale educabililor adulți care nu se dovedesc întotdeauna reale și pe deplin funcționale, în sensul de plenar profitabile. Într-adevăr, nu de puține ori, ceea ce îndeobște se presupune (inclusiv de către formatori/instructori etc.) a fi o abilitate, o caracteristică, o specificitate comunicațională
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]