3,527 matches
-
atît mai anevoie de explicat zăbava,/ amînarea de a-L recunoaște,/ prelungită pînă la frîngerea pîinii/ însemnînd frîngerea de sine" (Caravaggio: "Cina din Emaus"). Relația efemerului cu absolutul nu e cu neputință atunci cînd harul face posibil contactul lor, mîntuind efemerul nu doar în înțelesul strictei convertiri spirituale ci și în cel al absorbției sale în substanța creației ce se așează la rîndu-i sub eterna lumină a ochiului divin: "Iată o provocare căreia/ prea puțini îi fac față:/ a descrie cum
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
prin introducerea - ca parte a 3-a - a Cântecului zorilor, extras din culegerea "Ale mortului", alcătuită de Constantin Brăiloiu în 1936. Clopotelor din secțiunea precedentă le corespunde acum gongul, ca un semnal demiurgic către "făpturile" Domnului, cărora li se îngăduie, efemer, să "negocieze" cu "zorile, surorile", pentru a nu se grăbi să "ne năvălească, până nu și-o găsi dalbul pribeag un car cărător, că e cărător... din țara cu dor, în cea fără dor...". Pânzele eterofonice diafane sunt comparabile cu
Un recviem românesc by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/10625_a_11950]
-
si etern, de o candoare inefabila. Rotundul cărții este evident. Incipitul exprimă spiritul creatorului pregătit de jertfă:,,Plâng în limba română și tac: e primăvară în cuvinte!”. E gata oricând să răspundă solicitărilor circumstanței sau CLIPEI, cu o replică uneori efemera (martori infideli ai clipei), alteori, menită să sfideze timpul cu o desăvârșire intransigenta (,,Din supunere oarbă, sfințească-mi-se Clipă!”). Câtă emoție înfiorata fulgera interogațiile care primesc și răspuns din nevoia de aflare a cunoașterii!,,Poet? Nicidecum! Sunt testamentul dintâi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
cuprinde/ toate gesturile lîncezesc/ într-o rezonanță a șoaptei" (Proporții). Sau: "Memoria mea/ e plină de umbre/ chipuri cu pete decolorate de timp// veștile care îmi vin/ se prefac și ele în umbre/ nu mă întreba cît plătesc/ prezența lor efemeră" (Stampă). Dacă ar fi să găsim o corespondență plastică acestei poezii cu contururi vagi, cețoase, cu forme plutitoare, ea ar fi neîndoielnic acuarela. Culorile se diluează, se varsă una într-alta, liniile șovăie, se frîng, se mixează, imaginile devin curgătoare
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
autohtoni înfățișează un caracter simptomatic pentru moravurile epocii. Unii se retrag refuzînd compromisurile, alții, în primul rînd scriitorii însemnați care s-au apropiat de la început de regimul abuziv, e de presupus că au socotit restricțiile acestuia ca pe niște măsuri efemere care n-ar putea deturna viața spirituală a țării. "Cu timpul apar însă generațiile de intelectuali formați în era cenzurii pentru care cenzura este un lucru... normal. Ei alcătuiesc intelighenția momentului, un soi de mutanți, iar în primii ani de după
Din nou despre postbelic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10101_a_11426]
-
Pagină realizată de KARINA TUTINOI Timișoara adăpostește o uriașă colecție de bibelouri Marta Catargiu încearcă să-și ducă menajeria de porțelan în Cartea Recordurilor Moto: „Iubire, bibelou de porțelan, Obiect cu existență efemeră, Te regăsesc pe-aceeași etajeră Pe care te-am lăsat acum un an“ (I. Minulescu) Dacă „Romanța fără fără ecou“ a lui Ion Minulescu e nemuritoare, iubirea, bibelou de porțelan s-a cam demodat. Și totuși, pentru o profesoară pensionară
Agenda2003-32-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281355_a_282684]
-
se bat câte două trei urcând și coborând pe tulpinile copacilor. Un spectacol de milioane! (cum ar spune americanii). Mă scald în soarele dimineții și mă simt fericită, poate mai curând mulțumită, având în vedere că fericirea este o stare efemera. Filmând din memorie cum miam construit o altă viață pe un continent străin venind la nimeni, vorbind o altă limbă, pășind într-o altă cultură mixtă, mă sperii de forța cu care am reușit să-mi schimb complet cea de
Orașe cu salcâmi. In: Editura Destine Literare by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/95_a_376]
-
Pagină realizată de OCTAVIAN NICA Lumea teatrului, o punte către miracolul vieții Doamna Maria Goian a încercat să înghețe efemerul într-o colecție de portrete și crochiuri „De treizeci de ani încoace, artista vine în Capitală ori de câte ori este o premieră teatrală însemnată, se așază în banca întâi, schițează conturul rolului ce-i place și pe urmă se duce după actor
Agenda2003-45-03-45-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281693_a_283022]
-
actorilor, fiind atentă la mișcările corpului și la inflexiunile glasului lor. Decorurile spectacolului și costumele personajelor urzesc, de asemenea, o realitate aievea, care stimulează imaginația noastră de spectatori. Simțind această năvală de trăiri, mi-a venit ideea de a «îngheța» efemerul, de a înregistra clipa care definește existența actorului-personaj. Astfel, s-a născut ideea crochiurilor... Aproape toată viața mi-am petrecut-o în teatre, îndeosebi în teatrele din București. Urmăream jocul actorilor din penumbra sălii de spectacol, cu mapa pe genunchi
Agenda2003-45-03-45-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281693_a_283022]
-
până la urmă să dăuneze imaginii Timișoarei datorită unui număr exagerat de mare de graffiti împotriva neonazismului, neofascismului sau rasismului, de parcă am fi un oraș dominat de Ku-klux-klan, de vreun nou Hitler sau de cine știe cine din extrema dreaptă. Nu negăm existența efemeră a zvasticilor desenate mai degrabă de copii teribiliști decât de adepți ai nazismului, dar cei care se grăbesc să le șteargă ar trebui tot atât de repede să șteargă și reacțiile taberei adverse (zvastica în cerc, barată), motivul fiind cel expus mai
Agenda2005-04-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283315_a_284644]
-
podurile Senei au început să se monteze dispozitive de ridicare și distribuire a apei la cișmelele Parisului. Asumându-și asemenea experiențe, reprezentanții administrației izbândesc să reorganizeze „orașul de pe Bega“ în funcție de cerințele economice și sociale ale populației, eliminând încetul cu încetul efemerul și improvizația. Timișoara devine o cauză de solidaritate și de mândrie a locuitorilor săi. Populația se înmulțește „văzând cu ochii“ (6-7 000 de locuitori), îndeosebi pe seama coloniștilor preocupați să trăiască la noul lor domiciliu în condiții cât de cât civilizate
Agenda2004-29-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282645_a_283974]
-
de naștere a Adrianei Trandafir. Zi de stat cu cei dragi, nu de făcut bilanțuri, căci omul „în alb și negru“ care este știe în orice clipă câte-s ale sale: „Eu de ce nu aș fi fericită? În trecerea mea efemeră prin viață am realizat două lucruri extraordinare, de care sunt mândră: am doi copii, Ștefan, care are aproape 12 ani, și Maria Speranța, care are 2 ani. Lăsând la o parte rolurile, succesele, căsniciile, aplauzele, lacrimile, fericirile, cred că numai
Agenda2003-14-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280880_a_282209]
-
fie înțelese în afara contextului dat, autonomizîndu-se. De altfel, cum se vede din multe dintre citatele de mai sus, adjectivele substantivizate respective sînt uneori puse între ghilimele (în rest, sublinierile îmi aparțin), autorii textelor recunoscînd astfel implicit caracterul inovator și/sau efemer al creațiilor lexicale. La exemplele anterioare, în care apare exclusiv pluralul, se mai poate adaugă un singular destul de recent și de îndrăzneț, în care procedeul lexical e folosit cu o anume intenție umoristica: "să se facă o multiculturală" ("Academia Cațavencu
Anticipatele, compensatele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17715_a_19040]
-
înseamnă foarte putin pentru asemenea evenimente) dovedesc nu atît că cineva administrează cu multă eficiență posteritatea Luciei Ioan, cît faptul că opera artistei, asemenea seminței prinse sub asfalt, începe să germineze - și poate chiar să erupă -, spărgînd blindajele artificiale și efemere ale istoriei mici. Dacă expoziția din 1991, poate și din pricina contextului de atunci și din aceea a interesului excesiv pentru politic și pentru evenimentul cotidian, s-a consumat în grabă și a fost receptata șters, cea de la Palatul Parlamentului redeschide
Expozitia Lucia Ioan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17769_a_19094]
-
Pacificului (de la ziua lui Joe, a Cerului), iar în Viața sălbatică de Duminică (ziua copiilor și a jocurilor). Noul Robinson trăiește în afara timpului, de aceea și refuză să se întoarcă în vechea să lume, unde și-ar recapătă vîrstă, vulnerabilitățile, efemerul de muritor. Pe insulă, însă, el e nemuritor. Michel Tournier, Vineri sau viața sălbatică, traducere, cuvînt înainte și postfața de Radu Sergiu Ruba, Editura Univers, București 1999, 150 pagini, preț nemenționat.
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
am cerut că Ministerul Apărării Naționale să fie introdus în cauză, ca parte responsabilă civilmente" (RL 2588, 1998, 24). În fine, la intersecția dintre modelele interne și influențele străine, se pot înregistra chiar noi apariții, marcate, voit artificiale și desigur efemere: "Practicamente, nu există să existe poem de Eminescu, suprasolicitat, ce să nu-și posedeze clonările" ("Viața românească", 9-10, 1998, 97); "e un artist mondialmente cunoscut" ("22", 8, 1999, supliment literar, VIII). Se mai poate, cred, observă încă o nuanță stilistica
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
Gheorghe Grigurcu Cu toate ca suspectez de imprecizie și de efemer noțiunea de post-modernism, cred că, luînd-o în accepția de adîncire în sine, de sinteză a modernismului, o putem considera, practic, sub unghiul ultimelor (?) consecințe ale acestuia. Modernismul a însemnat libertate, libertatea poeziei de a fi ea însăși. De-a se
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
ai picturii, citează scriitori și gînditori importanți, insă totul rămîne undeva în fundal. Problema esențială a pictorului este propria să viața, arta ca sursă de interogații și de frămîntări, scurgerea traumatizanta a timpului, exprimarea ca armă unică în lupta cu efemerul și cu deriziunea. Fără a fi un scriitor propriu-zis, cu o conștiință limpede a actului narativ, Ion Popescu-Negreni se lasă de multe ori furat de cuvînt, fie în considerații generale, fie legate strict de domeniul artei, fie în descrieri exterioare
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
Dumitru Radu Popa însuși, spre sfârșitul cărții, într-una din numeroasele și seducătoarele sale digresiuni - l-a mai inspirat și pe Henry James, care i-a dedicat un roman, intitulat chiar Washington Square. Același spațiu a devenit notoriu, intrând în efemera mitologie a cinefililor americani, datorită și filmului Desculț în parc, cu Robert Redford și Jane Fondă. Românul în care scriitorul se proiectează probabil pe sine și căruia îi transfera, în orice caz, o mare parte din obsesiile și reveriile sale
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
uitat. Dar încă din studenție, frecventînd Literele și Filosofia la București, a contractat amiciții cu colegii de generație, împreună cu care a fost un frondeur mereu inflamabil, cochetînd, ca toți ceilalți, cu ambianța literară a anilor treizeci, asociindu-se în grupări efemere precum "Corabia cu ratați" și făcînd multă larmă în jurul lor. Nu s-a alăturat, ca alți congeneri, de mișcarea extremistă de dreapta sau stînga, păstrîndu-se un democrat care știa să țină mijlocia. A mai publicat, în 1941, proza Sînt frate
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
o construcție convențională, în cadrul căreia modelul este privit cu detașare și recompus într-un plan strict cultural, uneori chiar cu accente livrești, însă pictorul nu părăsește coerența reprezentării și o anumită acuratețe calofilă a acesteia spre a merge către expresiile efemere ori către activismul social și reconsiderările estetice ale plasticienilor opzeciști. Cu alte cuvinte, Ion Dumitriu acoperă un set de reflexe de natură spiritualist-metafizică, tipice pentru artiștii plastici din generația lui imediată, cu o filozofie a elaborării și cu o înțelegere
Tînărul Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17199_a_18524]
-
aspirația suspendării din timp. Peisajele naturale și chipurile umane, momentele cotidiene și festive, viața și moartea, au intrat în desenele Eugeniei Iftodi într-un mod spontan și definitiv așa cum lumea vegetală intră în iarnă purificată și eliberată de orice element efemer. Amestec de reverie și de observație etnografică, de joc gratuit și de cercetare a înfățișării și a expresiei umane, de observație directă și de scrutare în straturile adînci ale memoriei, ele nu recuperează, așa cum s-ar putea crede la prima
Un portret în sepia: Eugenia Iftodi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17182_a_18507]
-
chiar admirația extremă ("excelent, formidabil, grozav", în limbajul adolescentin, la Anca și George Volceanov, 1998). Ultimul sens e prezent în exemplul: "Mai mulți indivizi au coborît din mașini "bengoase"" (EZ 2319, 2000, 4). Unele dintre derivatele recente sînt producții umoristice efemere, precum chicios (din Kitsch), pe care l-am mai citat cu altă ocazie ("Doar copiii nu sînt "chicioși". în rest..." - "România liberă", 816, 1992, 5). Într-o rubrică jurnalistică de cronică de televiziune, scrisă într-un stil colocvial juvenil și
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
1996): resetează-te! = "pleacă, dispari"; cred că e vorba tot de o aplicare metaforică, apărută în limbajul colocvial și tineresc al utilizatorilor de computere, chiar dacă un dicționar succesiv (Anca Volceanov, George Voc Evident, multe din formele citate sînt creații ad-hoc, efemere, dar tendința de a folosi în limbajul familiar metafore de origine informatică există și e chiar foarte normală: orice domeniu la modă și puternic implicat în viața cotidiană își oferă colocvialității glumețe cuvintele și expresiile.
Metaforele computerului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17264_a_18589]
-
desăvârșită și răsplătite, la sfârșit, cu aplauze. Un asemenea poem este Federația mondială a oamenilor de zăpadă. Autorul face un portret-robot al oamenilor de zăpadă și schițează un regulament al federației lor. El scoate din neant o lume, imaculată și efemeră, ai cărei demiurgi sunt copiii. Caricatură diafană a lumii reale, lumea oamenilor de zăpadă ne rămâne în amintire - după încheierea lecturii - ca un vis frumos. Similitudinile dintre oamenii de zăpadă și oameni sunt sugerate melancolic de poet: " Oamenii de zăpadă
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]