484 matches
-
idilă desfășurată într-un cadru feeric, în care visul romantic prefigurează peisajul, putându-se confunda cu natura, dar și o eglogă pe tema fericirii și a iubirii ca formă de cunoaștere. Titlul poeziei este alcătuit din două sintagme: „floare”, reprezentând efemeritatea, delicatețea și „albastră” sugerând infinitul cosmic, dar și aspirația. Titlul este și o metaforă simbol, un motiv romantic care apare și în alte literaturi. În literatura germană, în lirica lui Novalis, floarea albastră se metamorfozează în femeie luând chipul iubitei
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
acest stil mai este denumit și „voce Cookie monster”. Ritmul este abrupt, în general chitară și tobe foarte rapide și complexe, iar versurile abordează teme nihiliste, de regulă folosind metafore sinistre sau morbide pentru a ilustra concepte vaste. Focalizarea pe efemeritatea existenței și caracterul extrem al muzicii au inspirat numele genului. În majoritatea cazurilor, vorbesc despre diferite tipuri de violență, dar se pot extinde și la anumite teme sataniste (tipul creștin), critică adusă religiei, ocultismul, misticismul, si/ori comentarii sociale, politice
Death metal () [Corola-website/Science/302298_a_303627]
-
el însuși"”. Strofa a-II-a înglobează alte motive baroce precum dedublarea care se susține prin versurile "Tu așază-te deoparte," "Regăsindu-te pe tine," această idee find preluată din filosofia lui Epictet, Zenon, Marc Aureliu și Socrate. Este sugerată din nou efemeritatea vieții "Multe trec pe dinainte," "În auz ne sună multe," iar interogația retorică "Cine ține toate minte" "Și ar sta să le asculte?..." este refuzul unei cunoașteri bazate pe experiență. Strofa a-III-a se leagă mai mult de gândirea prezentă în
Glossă () [Corola-website/Science/322460_a_323789]
-
mișcă într-un cerc vicios în care, fugind după plăcere, agonisește, de fapt, durerea. În zbaterea lui de a ieși din acest cerc ucigător, omul moare puțin câte puțin, după fiecare eșec, în momentul imediat următor plăcerii. Căci aceasta, prin efemeritatea ei, îi provoacă o suferință care este cu atât mai mare cu cât lupta pentru a dobândi plăcerea a fost mai grea și de o mai lungă durată. Făcând referire la acestea, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: Că dacă
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
actorului (lucru care ne face să trecem cu vederea greșelile de tipar strecurate, precum și absența sumarului care îngreunează abordarea sau consultarea unei stagiuni sau a alteia). Este obiect de studiu și document, totodată, mărturii peste timp pentru o artă a efemerității. Intrînd în lumea actorului George Constantin, intri în lumea marilor regizori cu care a lucrat și asta creează o emoție în plus. Liviu Ciulei spunea: "o carte despre un Actor poate că prinde ceva din "umbra" dispărută. Este cumva, umbra
George Constantin sau aventura destinului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17412_a_18737]
-
timpul, îl dilată prin uitare. Dialogurile interioare fără început sau sfîrșit, fără un rost anume, sporovăiala molcomă a doamnei în vîrstă (una din metamorfozele morții des întîlnite în volum), fumatul personalizat ca o prizare a neantului, ascund sentimentul teribil al efemerității.” Toate bune și frumoase, dar „fumatul personalizat” l-a dat gata pe Cronicar, expresia aducînd fie a barbarism ivit dintr-o imaginație excesivă, fie a calc nefericit după mimetismul verbal al circuitului mediatic. Oare cum arată actul de a fuma
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5050_a_6375]
-
reală - lucru legitimat de ștergerea distincțiilor dintre lumea reală și cea fictiva. Într-adevăr, construcțiile narative și dramatice ale identității postmoderne se petrec pe teritorii ce se intersectează: ambele se axează pe reconstruirea realului, dată fiind asumpția relativității și a efemerității. Metaforele teatrale ale identității și lumii sunt ca atare prezente în numeroase române ale dizlocării aparținând unor autori postcoloniali: The Buddha of Suburbia de Hanif Kureishi, The Satanic Verses de Salman Rushdie, unde protagoniștii sunt actori nu numai pe scenă
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
a poetului) macrocosm (universul exterior), indiferent de sentimentul pe care acesta Îl genereaz?, pentru c?, În opera să (În versuri sau În proz?), „Eminescu pune, de obicei, o viziune asupra universului În raport cu simbolurile condi?iei sale omene?ți”. Ideea c? efemeritatea condi?iei umane poate fi dep??it? prin integrarea fiin?ei În dimensiunea infinit? a naturii este sus?inut? artistic ?i În proza eminescian?. Astfel, dup? cum observa criticul literar Eugen Simion, În nuvelă Cezara, „ viziunea paradisului terestru e tot
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
judecată limpede pentru a selecta, ordona, ierarhiza noi detalii, ori să asamblezi și să sintetizezi într-un întreg armonios, ce să completeze și să nuanțeze ceea ce se știa până la această dată. Într-un cuvânt, trebuia să meditezi la nimicnicia, precaritatea, efemeritatea celor mai multe lucruri din jurul nostru și să poți să-ți răspunzi cât mai bine, ce rămâne după tine? Prin ce poți să-ți însemni clipele, minutele, orele, zilele, anii? În primul an de după plecarea la muzeu, am susținut teza de doctorat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de neplăcere, de suferințe și necazuri sunt prea numeroase ca să mai sporim și noi tragismul existenței prin nepricepere, incompetență ori ignorarea a ceea ce trebuie făcut. într-o lume fără măreție, fără noblețe, copleșită de meschinărie, marcată de fragilitate și de efemeritate, în fața numeroaselor supărări și a nenumăratelor ocazii de suferințe fizice și psihice, atunci când trebuie să suporți apăsarea socialului și pregnanța colectivului încă de la cea mai fragedă vârstă, filosofia aduce șansa unei mântuiri, oferă o medicație eficace. Este vorba de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
solilocvii („De când oamenii umblă pe lună,/ Îngerii nu mai vor să zboare”) și mai ales de melancolia insinuată discret în rememorări („Negri erau caii, negri erau,/ La mine nici nu s-au uitat”). Exuberanța naturistă e săgetată intermitent de sentimentul efemerității fenomenalităților, timpul e simțit acum ca o „sabie”. Titlurile unor volume sau cicluri includ și mai directe sugestii tanatice ( Cântecul lebedei, Masa tăcerii), nu sunt puține versurile ce anunță moartea, aluziv sau explicit: „Am fost nisip. Și-o să mai fiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
tu propui aici o concepție oarecum inedită despre frumos, un produs de sinteză, rezultat din fuziunea viziunilor esențialiste cu cele distrugătoare de valori „tari”: un alt fel de frumos, care nu e frumosul acela fugitiv, efemer, al modernității. La tine efemeritatea e asociată cu esența, și viceversa; cele două merg mână În mână, sunt interdependente. Cornel Vâlcu: Există ceva care justifică termenul, care nici mie nu-mi place, de postromantic, de care vorbea Marius Jucan. Există un soi de tensiune În
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
stări noi, mai potrivită pentru condiția noastră actuală, hai să nu spun postmodernă. A spune că trăim o criză a modelelor esențialiste Înseamnă că dorim de fapt o reinstaurare a lor, pe când poate că adevărata luciditate constă În a conștientiza efemeritatea lor. Când Marius invoca ideea că România contemporană alcătuiește o societate anarhetipică am impresia că accentul e pus mai mult pe anarhie, pe imaturitatea exercițiului democratic, pe partea negativă a crizei. Poate Însă există și o altă posibilitate, aceea de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
receptând năvalnic imagini, vibrații, fiori etc. Chiar și rarele stări de melancolie vorbesc de tălăngi tânguitoare, copaci aplecați de vânt și ploaie, de „neguri purtate de vânturi”. Când și când este semnalată opoziția dintre tumultul veșnic al firii și singurătatea, efemeritatea individului, ca și neputința în fața misterelor lumii. Reprezentarea existențelor individuale este frumos plasticizată în metafora „lumini suflate de vânt”, pe al cărei fundal mai toate aspirațiile omenești apar ca iluzorii flăcări pe comori, ca fulgii de nea, a căror splendoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
de neplăcere, de suferințe și necazuri sunt prea numeroase ca să mai sporim și noi tragismul existenței prin nepricepere, incompetență ori ignorarea a ceea ce trebuie făcut. într-o lume fără măreție, fără noblețe, copleșită de meschinărie, marcată de fragilitate și de efemeritate, în fața numeroaselor supărări și a nenumăratelor ocazii de suferințe fizice și psihice, atunci când trebuie să suporți apăsarea socialului și pregnanța colectivului încă de la cea mai fragedă vârstă, filosofia aduce șansa unei mântuiri, oferă o medicație eficace. Este vorba de a
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
produce oameni care seamană unii cu alții (OC, 2007). 6. ELIPSE PERMANENTE ȘI ELIPSE ACCIDENTALE Gradul de transparență al adjectivelor substantivizate depinde în mod direct de tipul de elipsă implicat: definitivă și frecventă în limbă sau constituită ad-hoc, predispusă la efemeritate. Granița este însă destul de greu de stabilit în condițiile evoluției continue a limbii: multe elipse inițial lexicalizate se pierd, în timp ce altele, la început accidentale, dobândesc autoritate și rezistă. Vom arăta, folosind câteva exemple cu un grad ridicat de ambiguitate, și
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
analiză pe baza unui corpus alcătuit din publicații cu caracter sportiv. Ca fiecare tip de limbaj, și cel sportiv își alcătuiește propria grilă de elipse, decodabile de către cunoscători. Spre deosebire de cele din limbajul obișnuit, ancorate în realitatea extralingvistică și predispuse la efemeritate, elipsele din limbajele de specialitate par să fie mai rezistente. 1 Stoichițoiu Ichim (2006a: 231-315), cap. VI, Vechi și nou în domeniul conversiunii 2 Vezi Mihail, în acest volum, p. 3 Precedate de articol nehotărât, aceste adjective pot intra într-
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
ale căror intrări și ieșiri se aflau într-o stare de echilibru, cunoașterea postmodernă se confruntă, în schimb, cu o situație politică și epistemologică diferită caracterizată, printre altele, prin: imposibilitatea tratării istoriei ca un curs unitar, absența reperelor de certitudine, efemeritatea fenomenelor și stărilor, criza de identitate și identificare, imprevizibilitatea acțiunilor și inovațiilor etc. Această situație nouă, de contestare a funcționalității predeterminate a sistemelor și a ordinii universale a rațiunii, a favorizat tranziția de la gândirea fundaționalistă spre gândirea hermeneutică. De la determinismul
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
ploaia să-i simtă mirosul". Tușe argintii, solare, ademenitoare vorbesc de un senzualism sănătos, de frenezii și inocență, de exuberanță și suavități, de un ceremonial expansionist potrivit vârstei. Personalitatea de bază a poetei aceasta este. Neliniștile, scepticismul, regretele, dilemele, conștiința efemerității, sentimentul dezagregării finale reacții dând curs progresiv reflexivității sunt însemne ale personalității rotunjite ulterioare. Hotărâtoare, în cele din urmă, este imaginea din anii debutului, acel aliaj simpatetic de gingășie, de dezinvoltură cvasi-infantilă și de feminitate glorioasă. Un Descântec de ploaie
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sugerează raporturi cu infinitul. Într-un tablou cu aură de veșnicie, Timp, nici vorbă de descriere! Luna, rotindu-se, anunță imperturbabil trecerea: "Privește / ceasornicul feeric al lunii / peste care / mâinile-mi oarbe / se plimbă / rotund după cerul din tine". Conștiința efemerității, a timpului vorace, se reduce la o constatare filozofică obiectivă, aproape neutră: Pe sub noi șuieră trenuri albastre. Se duc în piatră. Se duc în noapte. Pe sub noi trec rotitoarele astre cu explozii rostite în șoapte. Pe sub noi puhoaiele negre în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
61) se încadrează cu precizie proporțiilor Secțiunii de Aur, impunându se printr-o nouă ascensiune spre dinamici puternice de f și ff, ca metaforă sonoră a aceluiași gest al compozitorului de a opri Timpul în loc, din continua sa devenire și efemeritate. Secțiunea finală a lucrării coincide cu imaginea de retragere a catedralei în adâncurile apelor, în rezonanțele unui murmur înăbușit al registrului grav flottant et sourd (plutitor și surd, înăbușit), ce evoluează prin linia figurativă (ostinato) a acordului de cvintocvartă. La
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
îndoială, semnalul video se conservă prost. În patruzeci de ani, un film de șaisprezece milimetri nu se mișcă; în patru ani, un suport magnetic este de nerecunoscut. Dar transferul pe suporturi numerice, compacte și fiabile, ar permite în principiu eternizarea efemerității și efemeridelor noastre. Iată-ne așadar, din punct de vedere tehnic, eliberați de ireversibilitatea timpului care curge. De acum, ziua de ieri poate fi azi și mâine. Toate acestea sunt adevărate, dar și contrariul lor. Căci trecerea fără întoarcere a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lumea, o muncă de construire a unui spațiu simbolic, reunind imaginea de sine și de alții Într-o interpretare proprie. O existență „obiectivă” (juridică, socială și psihică), dar și autopercepția acestei situații, subiectivitatea; sentimentul aparținerii În coliziune cu ideea de efemeritate și vulnerabilitate. Asimilare a contextului cultural și a normelor sale, dar și contribuție la reconstruirea spațiului social și cultural. Permanență și schimbare, adică tendința de depășire a standardelor spațiului generator, evadare; identitate moștenită și Învățată, dar și identitate dorită, strategie
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
pînă la dispariția detaliului sociogeografic de la care a pornit denumirea (dărîmarea observatorului, înlocuirea potecii cu un drum mai modern, moartea și uitarea oamenilor considerați la un moment dat proeminenți etc.). Previziuni sau măcar situații preferențiale nu pot fi stabilite pentru „efemeritatea“ sau „perenitatea“ unei formule onomastice, analiza putîndu-se face numai pornindu-se de la ansambluri onomastice concrete, delimitate și coroborate cu situația sociogeografică a teritoriului respectiv. Importante devin pentru cercetător formulele denominative care dobîndesc statut de perenitate, care funcționează așadar un timp
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
manifestarea unor forțe exterioare lui, de a cunoaște cine este, de unde provine și în ce direcție se îndreaptă omenirea (întrebare reformulată și de Paul Gauguin, într-o celebră lucrare de-a sa: De unde venim? Ce suntem? Încotro ne îndreptăm?). Constatarea efemerității și evanescenței fenomenelor ce ne înconjoară a separat teoriile existențiale în două direcții fundamentate pe nevoia găsirii unui răspuns la întrebarea dacă lumea a fost sau nu creată. Această problemă a născut și naște în continuare discuții tot mai aprinse
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]