484 matches
-
câțiva picuri răzleți de ploaie. Cred că bolta cerească își scutura roua pe pământ... așa cum cireșii își scutură florile în bătaia vântului. Mătase și diamante se aștern pe covorul crud al ierbii. Florile de cireș nu simbolizează doar puritatea și efemeritatea ci și sosirea primăverii. Și, odată cu venirea primăverii, pe data de 6 aprilie începe un nou an școlar(învățământul japonez este altfel organizat decât cel românesc). În rândurile de mai jos voi descrie ceea ce am simțit eu vis-à-vis de această
SAKURA-FLOAREA DE CIREŞ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360260_a_361589]
-
false liniști căutate în limpezimi de ape: „Ascult în liniște izvorul cum răsună/ Și susuru-i cuminte inima-mi anină/ E primăvară iarăși și apa ce se scurge/ Aduce prin vâltoare-i cuvinte și suspine”. Și vine deznodământul care rezidă în efemeritatea celor pământene și refugiul spre înălțimea albastră: „Iubesc și primăvara, dar tot de cer mi-e dor” ( „Ascult”). Triumful primăverii asupra zbuciumărilor și neîmplinirilor are ca suport de netăgăduit credința: „Mi-e grea mantaua de atâtea zile/ Culese de poeme
FEREASTRA OCHIULUI DIN MINE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360722_a_362051]
-
planuri cuminți de viitor. Îndumnezeirea este statornic ascendentă, iar dumnezeirea, întrucât este însăși desăvârșirea și înaltul-înalturilor, își arată bunăvoința față de creațiune, în mod deosebit față de om, prin picăturile de eternitate care sunt aduse pe Pământ de ploaia fără istov a efemerității... Mulțumit de cele aflate, Domnul a lungit zilele înțeleptului atât de mult, încât el, după retragerea dintre oameni într-o peșteră din munți, a putut să-i încredințeze pe semeni de iminenta coborâre pe Pământ a Mântuitorului, iar pe poporul
LIMBA CE-O VORBIM – CEA MAI MĂREAŢĂ CATEDRALĂ A ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360001_a_361330]
-
și sirena, O să ne jucăm, Și se făcea, Anticariat etc. Un volum de versuri solid, viu, înțesat de versuri memorabile, frescă a tușelor clare și anxietății în fața timpului. „Umbra Casandrei” (Ed. Junimea, Iași, 1983), conturează un accent tragic, privitor la efemeritate, într-o viziune în care viața este teatru („Actorul”). Se instalează obsesia perisabilului: „Poate fiecare fulg e un suflet pierdut / Purtându-și povara uitării”, iar nevoia refugiului în copilărie devine vitală. Albul nu mai este doar puritate, el sugerând acum
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
dezvăluie că orice iubire pătimașă poartă în sine stigmatul autodistrugerii, îl avertizează asupra imposibilității monopolizări momentului în care suntem cu adevărat împliniți. Poeta nu descurajează, nu îngenunchează iubirea în fața inutilității, ci instigă la trăirea cu intensitate a pasiunilor, semnalând nostalgic efemeritatea lor tocmai pentru a stimula dezlănțuirea simțurilor. Deși sunt ecoul iubirilor pierdute, poeziile nu emană tristețe pentru că exprimă o putere nesecată de a îndrăzni aventura începuturilor, căci, doar cine a iubit cu intensitate atinge apogeul suferinței. “Tălmăcirea iubirii” în concepția
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
Acasă > Poeme > Meditație > EFEMERITATE Autor: Oana Adriana Alexandrescu Publicat în: Ediția nr. 2358 din 15 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Sunt două lumi în mine..de vis și realitate Și dragostea și ura..sunt veșnic zdruncinate Mă văd în ceață vremii.. zâmbind s-ascund
EFEMERITATE de OANA ADRIANA ALEXANDRESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340066_a_341395]
-
s-o cunoască Durerea mit să-mi fie și liniștea.. firească Zâmbind a veșnicie..îmi voi vedea păcatul Dar mi-oi iubi destinul..trăind că nimeni altul!!! 26.03.2017 de Oana Adriana Alexandrescu Focșani Imagine:sursă Internet. Referință Bibliografica: EFEMERITATE / Oana Adriana Alexandrescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2358, Anul VII, 15 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Oana Adriana Alexandrescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
EFEMERITATE de OANA ADRIANA ALEXANDRESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340066_a_341395]
-
inspirat dintr-un poem al lui Robert Burns (”To a mouse“) dar, evident, rezonează puternic cu mesajul romanului - și aceasta nu doar prin afecțiunea manifestată de Lennie față de micii săi prieteni, ci și prin comparația insinuată, dar niciodată numită, dintre efemeritatea și, uneori, nonsensul destinului pe care, tot uneori, oamenii și șoarecii ajung să-l împartă... Protagoniștii romanului sunt George și Lennie, doi muncitori sezonieri, care se perindă de la o fermă la alta, câștingându-și traiul, în special, din munca pământului. Incursiunile
John Steinbeck: Şoareci şi oameni. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339351_a_340680]
-
lui.” Dacă atât de mult îl robise acestă ființă, nu putea să fie alta decât Veronica Micle, care-i rămăsese în minte de la Viena. Așa se face că poetul părăsește Berlinul și în august 1874 intra în țară cu conștiința efemerității strădaniilor de studii din ultimii cinci ani, fără titlul de stat, dezamăgindu-l pe Maiorescu care spera să-l numească profesor de metafizică la Universitate în locul lui C. Leonardescu. De ce dorise el să vină tocmai la Iași ? Nu cumva îl
Veronica Micle- „Îngerul blond” al lui Eminescu (II). Studiu, de Ion Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339372_a_340701]
-
standard, etc. Iată căteva teme obsesive ale acestui poet bacovian: - Nostalgia a trecerii timpului: vine vremea să-l plâng pe cel ce-am fost în oglinda unui cer uitat se sting amintirile celui ce-am fost atunci [arbori de vis] - Efemeritatea: și-mi trece cugetul spre lumea de-apoi [confesiune] - Tristețea: plânge-n mine noaptea cu dor de moarte inima se stinge de-atâta jale nu-i mai poate spiritu-mi să-i stea-n cale vremea și-a pierdut și ultima
Un matematician bacovian () [Corola-blog/BlogPost/339652_a_340981]
-
Norman Manea se consideră și chiar este „înclinat mai curând spre introspecție”. Pe Norman Manea timpul l-a „rostogolit în toate felurile”, i-a consolidat sentimentul zădărniciei („zădărnicia mă copleșește repede”) și l-a împins spre luciditatea unei conștiințe a efemerității. În plus, istoria s-a dovedit pentru el insidioasă și fluidă. i) Al zecelea factor de formulă existențială îl regăsim, în conexiune cu ceea ce am numit „determinarea demnă”. El constă într-o revoltă controlată ce nu s-a dorit învingătoare
NORMAN MANEA: Elementele formulei existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339627_a_340956]
-
Acasa > Cultural > Spiritual > MARINA GLODICI - TIMP, EFEMERITATE, VEȘNICIE Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Meditând asupra timpului, am observat cât de ușor ne duc în eroare deșertăciunile acestui ritm de viață alert care ne copleșesc viețile într-un
TIMP, EFEMERITATE, VEŞNICIE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342204_a_343533]
-
nu vrem, într-o goană după vânt. Abia după ce ne oprim puțin vedem că nu era nevoie de atâta zarvă. Am mai scris și nu e numai opinia mea ci și a unor personalități de referință, că această amprentă a efemerității a generat o superficialitate în toate domeniile sociale și particulare ale oamenilor. Relații de fațadă, vorbe frumoase sau mai puțin frumoase spuse de formă, ambiții mai mult sau mai puțin eșuate. Preocupări cu totul nedrepte ale minții ne înrobesc și
TIMP, EFEMERITATE, VEŞNICIE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342204_a_343533]
-
dragii mei! Sunt veșnicii în spatele existenței noastre și înaintea noastră. Știți cine dorește să ne fure gândul veșniciei? Diavolul care pune presiune pe rasa umană pentru a-i fura șansa mântuirii prin jertfa Domnului Isus. Mântuitorul a rezolvat și problema efemerității, dând viață veșnică oricărui om care crede în ea. Eliberând, astfel, odată pentru totdeauna, de povara timpului precar și umplându-l cu bucurie pace, liniște și regenerâdu-l pe cel ce crede în El și născându-l din Duhul Sfânt la
TIMP, EFEMERITATE, VEŞNICIE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342204_a_343533]
-
Lacrimi stelare"): „Cine a zis ca noi, oamenii, nu avem înălțimile noastre de răcumpărați ai timpului și spațiului, trăind nelimitat de ele? Noi începem într-o zi viața veșnică... numai că fiecare are o clipă a lui de început, atunci când efemeritatea moare". Marina GLODICI Cluj-Napoca 20 noiembrie 2013 Referință Bibliografică: Marina GLODICI - TIMP, EFEMERITATE, VEȘNICIE / Marina Glodici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1063, Anul III, 28 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Marina Glodici : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
TIMP, EFEMERITATE, VEŞNICIE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342204_a_343533]
-
răcumpărați ai timpului și spațiului, trăind nelimitat de ele? Noi începem într-o zi viața veșnică... numai că fiecare are o clipă a lui de început, atunci când efemeritatea moare". Marina GLODICI Cluj-Napoca 20 noiembrie 2013 Referință Bibliografică: Marina GLODICI - TIMP, EFEMERITATE, VEȘNICIE / Marina Glodici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1063, Anul III, 28 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Marina Glodici : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
TIMP, EFEMERITATE, VEŞNICIE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342204_a_343533]
-
din pomul umbros, frunză care și-a încheiat și ea socotelile cu lumea aceasta, poposind, pentru o clipă sau mai multe pe scaunul rămas de-acum gol, înainte de a se reintegra în ... pământul din care a venit. O meditație asupra efemerității acestei lumi ... bunica la pat -/ toata grădina se umple/ de mușețel 4. GEORGE PEAGU (BUCUREȘTI) - 101 POEME (128 pagini, A5) - volum aniversar la 77 de ani de viață. GHEORGHE A. STROIA: Fără nicio îndoială, prin acuratețea stilului liric, prin febrilitatea
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE ÎN LUNA MAI 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342392_a_343721]
-
de cultivare a consecvenței. Sfântul Vasile cel Mare arată că un adevărat conducător trebuie să fie un exemplu de consecvență. Pentru dobândirea unei consecvențe autentice este importantă dobândirea și cultivarea conștiinței a ceea ce este trecător, precum și a realităților statornice. Conștientizarea efemerității situațiilor lumești ajută ca mintea conducătoare să fie consecventă și echilibrată în diferitele împrejurări ale existenței. Sfântul Vasile cel Mare arată: „Căci ce este conducerea decât o știință a sufletului despre nestatornicia lucrurilor omenești, cu ajutorul căreia învățăm cum se cuvine
DESPRE REALISMUL TEOLOGIEI ŞI SLUJIRII SFÂNTULUI VASILE CEL MARE – EXPRESIE A STĂRUINŢEI ÎN TREZVIE ŞI ÎN MĂRTURISIREA ADEVĂRULUI BISERICII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 29 din 29 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342476_a_343805]
-
lumii: nu zic că nu au fost mari, însă nici unul nu a descris rostul vieții ca și Eminescu. Lopata lui Eminescu este finalul tuturor. Pe toți îi așteaptă doar acea lopată...” Nea Mitică mi-a vorbit de multe ori despre efemeritatea vieții: „La mine la hotel, adesea îi întreb pe americanii ăștia, ce părere au despre moarte și dacă s-au gândit vreodată la realitatea morții. Rămân surprins când constat că majoritatea dintre ei nici nu se gândesc că într-o
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... (CAPITOLULXXVI) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342541_a_343870]
-
noi sensuri, chemările retortice ale ființialului, extaticele gânduri topite în zăpezi de cuvinte, toate acestea recomandă poezia sa, ca artă făcută cu un deosebit simț de răspundere, care ajunge până acolo unde se va dori să se ajungă. Poetul dovedește efemeritatea artistului, în fața artei sale, transformată - indubitabil - în „secvențe” de nemurire. Casa timpului este, pentru autor, un dom al păpădiei, pe cât de efemer, pe atât de bine structurat din punct de vedere arhitectural: „în aerul ozonat al uzinei electrice/ într-o
„IMPROVIZAŢII PE CIFRAJ ARMONIC” SAU „ARHETIPALELE MESAJE ALE POEZIEI – COMPONENTE ALE UNUI UNIVERS LIRIC INOVATOR” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 126 din 06 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344258_a_345587]
-
anul 2009 volumul de proză scurtă, intitulat: “Câine în rugăciune” (Editura Deliana, București, 134 pagini). Cartea cuprinde un set de treisprezece povestiri, cu structură lirico-fantastică, îmbinate artistic pe o structură de rezistență filosofică, ce tratează teme fundamentale ale existenței umane. Efemeritatea vieții, urmărită îndeaproape de moarte (ca reintegrare a energiilor umane în corpul eteric universal), alături de fragmente ale unor mituri și legende neelucidate - îmbogățite cu accentele meditative ale unui univers filosofic propriu, erudit și precis - sunt câteva dintre temele predilecte ale
“CÂINE ÎN RUGĂCIUNE” SAU “UN UNIVERS FILOSOFIC CU VALENŢE EPOPEICE” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 125 din 05 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344252_a_345581]
-
cu migală și tumult, un univers al spiritului omenesc intersectabil în orice clipă cu un altul născut deja din lumina și din întunericul acestei lumi cu iz de aparentă imperfecțiune. Și nu e vorba aici despre o luptă aridă cu efemeritatea informă a propriei mele viețuiri pământene, nu. Discutăm despre nevoia continuă de autodefinire a Omului privit ca imagine ilustră a Chipului divin prin intermediul forței interioare a Verbului creator, fiindcă „Ceea ce scriu se naște din ceea ce trăiesc. Nimic nu am conceput
TAINA SCRISULUI (35) – SCRISUL, SENSUL MEU DE A FI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343740_a_345069]
-
Narcis, Muntele vrăjit (Thomas Mann). Desigur, nu trebuie să uit de Paradisul pierdut : „Un Paradis nedefinit, însă, poate chiar inexistent, o stare de Idealitate, o Aspirație, o Proiecție a eului, o sete, o dorință de Perfecțiune și de Eternitate, în efemeritatea grosieră, funciar imperfectă, a lumii. Mai mult, nefiind vorba, neapărat, de viziunea biblică binecunoscută (care nu o preocupă decât, poate, cultural, și episodic, nu și existențial, și constant, pe autoare), nu e vorba nici de ratarea, odată pentru totdeauna, încă
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
pământul), dar în tonalități diferite și, totuși, atât de înrudite. Fiecare dintre noi încearcă (din toate puterile) să se individualizeze, să-și reconstruiască eul (ca fiind unic, incoruptibil și indestructibil), strădanie, în definitiv, iluzorie... Autoarea are adânc impregnată în conștiință efemeritatea și perisabilitatea vieții, cu fiecare victorie câștigată aflându-se tot mai aproape de nimicnicia lucrurilor: „Nimicnicia, această esență a esențelor, este abordată și tratată, însă, cu o extraordinară artă a contemplării, dar și a implicării. Cu o artă atât de subtilă
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
Biblioteca era un spațiu sacru pentru el, iar cartea îi oferea plăcere intelectuală. Prin durabilitatea lor, prin ideea de construcție și ideea de creație care stau la temelia lor, ambele pasiuni (cărțile și bibliotecile) îl țineau departe pe Marino de efemeritatea mondenității. Punct de atracție, casă și templu, biblioteca îi era axis mundi. Indiferent că se afla în propria bibliotecă, la cineva acasă, într-o bibliotecă universitară sau națională, Marino inspecta critic colecțiile de cărți și periodice. Cărțile îi produceau satisfacție
„UN CĂLĂTOR ÎN UNIVERSUL CĂRŢILOR – ADRIAN MARINO” de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/344074_a_345403]