1,310 matches
-
e priză la Eminescu, în care autoarea citește răspărul categoric față de generația pașoptista, anterioară lui. Un poem mai puțin cunoscut, sau oricum, mai putin citat, Umbră lui Istrate Dabija Voevod, conține simultan și efigia romantică și execuția parodica a acestei efigii (p. 46). Cum am văzut, moartea protagonistului din Inspectiune e tratată că un punct nodal. Drept urmare, lui Caragiale însuși i se rezervă, în eseul Simonei Vasilache, un mare număr de pagini. Nu lui îi datorăm, în fond, vorba „onorabile”, rostita
Cozerii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4242_a_5567]
-
servicii și unul care se pretinde singular, de pierdut are cel din urmă. Pe acești inadaptați, pe care Caragiale îi refuză, cum îl refuză pe Lefter, pentru că lumea lor încă nu se născuse, îi va prelua Mateiu. Scoțând din ei efigii ale bătăii de joc a destinului. Fără milă, și fără părtinire.
Ceva secret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4269_a_5594]
-
Boca, se prinde într-o logică additivă - cărți de joc fatidice, chipurile te încumeți să le citești ca o galerie etnologică potențial interșanjabilă, însă magnific coerentă: bătînd multiplu, aglutinat, cu fiecare coloană de imagini, la porțile absolutului. Cine înnoadă astfel efigii robuste, scene vioaie și înțelesuri străvechi, între legendă și rosturi de viață ghemuite în unghere umile, n-ascultă de vreo searbădă suficiență. La Ilie Boca, întruchipările de el izbîndite resping ca un scandal segregațiile fricoase. În țărănia lui, neștiutoare de
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
găsite la cutii, se taxau la destinație cu contravaloarea transportului plus 10 parale de fiecare 15 grame sau fracțiune. Perceperea taxelor pentru transportul corespondenței trebuia să se facă prin mărci poștale. În acest scop au fost emise timbre poștale cu efigia Domnitorului Cuza, cu o valoare nominală de 2, 5 și 20 parale, imprimate în culorile naționale. Obliterarea acestor mărci s-a făcut cu ștampila “grătar”, iar pe scrisori se mai aplica o ștampilă rotundă, cu denumirea oficiului și data. În
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
în hora cu iele. Senzualism suav Așa spunea un critic despre poetul Emil Brumaru! Este un fel de a te apropia de viață; e o încercare devastatoare, aș zice eu, ascunsă în diafan cu ipocrizie. Ne permitem o astfel de efigie numai în ultima trăire, în fața luminării ce îți măsoară clipele. Atunci prin esențe retrăiești totul: lumina și întunericul, tristețea și singurătatea, trăirile voluptoase odată, iubirile pierdute în voci ascunse, și alte dantelării în culori ce se cuvin uitate, de parcă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
și liniștea stăpânirii de sine; imberb și pal ca și cestălalt, dar cu un chip rece, pe care nu apăreau impresiile de nici un fel, inexpresiv din cauza acelei discipline interioare și din a liniilor feței care aveau riguroasa măsură a unei efigii. Cum ar fi iubit Vâlsan, ea nu-și închipuia. Rigiditatea lui, răceala privirii, rezerva extremă î-l lăsau necunoscut. Îl credea rece și cam fad, cum îi erau și aparențele...” Acest portret ambiguizat se repetă și în descrierea feței lui
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
despletite din interiorul ei, dar pe care nu este capabilă să și-o asume deplin? Nu se înțelege cu exactitate ce vrea eroina, certitudine este doar gelozia, care-i înfiorează sufletul: “Gelozia ei nu mergea la o femeie, mergea la efigia care întrupa nepăsătoarea lege a firei stăpânitoare, care sfida cu nudul ei ritualul, amorul fermecător și plăpând al sufletului, a cărui întrupare era ea, Manuela, și iubirea ei nesăvârșită. Tot ce înfiora și lupta de la începutul lumii în inima fiecarei
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
lectura în timp ce ascult muzică pe un cd-player portabil, în tren, în drum spre Iași, undeva pe lîngă Pașcani, ora 21,45. Un tango emanând senzualitate tipic „latino”, Una musica brutal, cântat de Cristina Vitalonga. Ciudata muzică pare să evoce o efigie feminină care „aduce” cu personajul din însemnările lui P.H.L. Numai că Profesorul nu este deloc „brutal” cu iubita sa. O adoră la modul sincer, cu sentimentul că nu mai este cale de întoarcere, că trăiește o experiență unică, totală, definitivă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Coomaraswamy Hinduism și Budism, ed. I, Timpul, 1997, ed.II, Panfilius, 2004. Despre autor: Svetlana Paleologu Matta George Popa In extasis mentis, Panfilius, 2012. Vasile Diacon George Popa Homo universalis, Panfilius, 2012. Umanistul George Popa Omagiu, Panfilius, 2013. În colecția EFIGII au apărut: Maria CHEȚAN Ștefan Aug. Doinaș Ipostaze ale operei: evocări, proză, teatru, aforisme Carmen-Ecaterina CIOBÂCĂ Lucian Blaga et ses versions en français: figures de style et traduction Dumitru LAVRIC De la ultimul fanariot la ultimul Caragiale Maria OCTAVIAN PAVNOTESCU O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
tare), motiv pentru care putem vorbi de un grad redus de penetrare a creștinismului.] Transformările pe care le-au suferit banii fac aproape inoperabilă parabola drahmei pierdute a lui Grigorie de Nyssa (în rezumat: să ne scotocim sufletul în căutarea efigiei pe care Dumnezeu a întipărit-o în sufletul nostru cu ardoarea cu care căutăm o monedă pierdută). Asistăm la o "spiritualizare" a banilor (banii virtuali) care va media mai eficient legătura cu cele spirituale ori la o apropiere a banilor
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
destin pentru România (Ed Rao, București, 2009), unde pe copertă nu apare câtuși de puțin regele Carol I, ci Sergiu Nicolaescu din film. Istoricul semna o altă carte, Viața cotidiană în timpul lui Carol I, unde regele apărea pe copertă ca efigie a unei epoci și expresie a edificării României moderne. Mi se pare o impostură această stupidă încercare de substituție simbolică, figura crescătoare a lui Sergiu peste cea a regelui de care se leagă prima Constituție a țării și Războiul de
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
lor, aflați pe diverse trepte sociale, fiecare cu micile sale bucurii și eșecuri, cu speranțe și, uneori, cu gânduri nu dintre cele mai ortodoxe, cu spaime și vise care se transformă adesea în coșmaruri. Nimic din ceea ce ar putea consolida efigia unui personaj nu este lăsat deoparte: indispozițiile fizice, senzațiile de tot felul, ticurile de comportament și reacțiile fiziologice cât se poate de umane sunt descrise cu deplină naturalețe. Rezultatul este o cronică populată de oameni vii, pe deplin credibili în
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
Stuttgart, încearcă a-și menține, a-și afirma identitatea națională, în fond propria identitate; iar aceasta apelând la marile valori ale țării de origină, promovând aceste valori. O data în plus Enescu se dovedește a fi o asemenea valoare, o asemenea efigie. Săptămânile trecute două dintre salile complexului de la Liederhalle, din centrul orașului, au găzduit concertele celei de a 2-a ediții a Festivalului închinat memoriei celui mai important muzician român. Un concert simfonic, unul cameral, două recitaluri de pian, toate menite
Cu Enescu la Stuttgart by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7206_a_8531]
-
literare" (1872) - într-un moment în care poetul, deși publicase doar trei poeme în celebra revistă ieșeană, este pus în imediata vecinătate a lui Alecsandri) și s-a perpetuat de-a lungul secolului care a urmat, până la definitiva impunere a efigiei de azi a geniului eminescian în imaginarul colectiv. Iulian Costache are ambiția și puterea de a face abstracție de imaginea clasicizată a poetului. Prin intermediul colecțiilor de ziare și reviste se întoarce în a doua jumătate a secolului al XIX-lea
Nașterea unui brand by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8842_a_10167]
-
poetic în editările succesive și care a făcut ca limba sa literară să surprindă mereu prin prospețime, indiferent de mutațiile firești petrecute în spațiul limbii române pe durata unui secol și jumătate. Dincolo de toate rolul lui Titu Maiorescu în crearea efigiei Eminescu este determinant. Iulian Costache sugerează chiar că junimistul a lucrat cu bună știință la impunerea unei anumite imagini a poetului folosindu-se de ceea ce astăzi s-ar putea numi o strălucită campanie de PR. "Eminescu și poeziile lui (...) a
Nașterea unui brand by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8842_a_10167]
-
de câteva secole de pe Viale delle Mura. Duomo, basilica Santa Maria Maggiore, Piazza Vecchia, Palazzo della Regione, străzi și străduțe pe care abia se pot strecura, cu infinită abilitate, câte o limuzină, castele și case păzite de coama leului venețian (efigia celui mai nordic bastion al dogilor), parcuri și grădini, podețe și fântâni, toate parcă îmi șoptesc ceva despre Gaetano Donizetti, Pietro Locatelli sau Alfredo Piatti. Primii doi chiar sunt înmormântați aici, in inima Bergamo-ului antic, în Citta Alta, cum mai
Un contrapunct oportun by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9822_a_11147]
-
pildă, nimic n-a existat? N.B.: Apropo de Lelia, că este un bun exemplu, dar apropo și de Gabi, din finalul romanului Voința de putere, de exemplu, un mic personaj. Scriind despre Gabi, am luat-o pe ea ca o efigie care să suporte. Sau Lelia. Lelia ceva mai mult, e o fostă amică de-a mea, o iubită de-a mea timp de vreo doi-trei ani, măritată cu un ofițer de poliție, eu nu știam că e ofițer de poliție
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
trebuit să protesteze. Nu sunt, desigur, expert în religia islamică și nu am cum să-mi dau seama în ce măsură niște speculații literare chiar jignesc sensibilitățile musulmanilor. Dar simplul fapt că văpaia a fost aprinsă de Khomeyni, un personaj a cărui efigie nu sugerează nici compasiune, nici toleranță e menit, în sine, să te pună pe gânduri. Departe de-a fi un tratat "anti-musulman", Versetele satanice se înscrie în seria romanelor lui Salman Rushdie care explorează tema extrem de sensibilă a integrării orientalilor
Versetele patriarhale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8927_a_10252]
-
ori pomenită) a porumbeilor "stinși de sete", peste grădina cu fragi (Fragii); rostire care, aparent aceeași, figurează emoția, fără a se repeta, de fapt, niciodată, întrucât și-a asumat întreaga ființă, pletora de avataruri, a autorului său - plurala imagine în efigie a unei vieți de om și de artist.
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
culpabilă a retrograzilor și reacționarilor. Pe urmele studiilor de gen ale lui Lucian Boia și în contradans alternativ cu acelea ale Katherinei Verdery, O istorie "glorioasă" preferă fățiș abordarea mentalitară a chestiunilor legate de mitologia regimului comunist. Disputele, pretextele și efigiile tutelare autohtoniste sunt puse precis în cadrul triumfalist al perioadei, iar criteriile selecției afișate în toată splendoarea lor doctrinară. Opțiune analitică perfect justificată și admirabil dusă la capăt, de altminteri, dar nu lipsită de păcate. Ar fi fost, poate, de dorit
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
Rebreanu a lăsat spre publicare volumul Geneza romanului "Pădurea spânzuraților", publicat postum de Ilderim Rebreanu în 2002, la Editura Gramar. Tot acolo și tot în 2002, Ilderim Rebreanu a alcătuit un propriu volum documentar, în completarea celui al tatălui său, Efigii în bronz șColonelul Procopie I Strat. Martirul Emil Rebreanuț. Scrisori în umbra ștreangului - Emil Rebreanu. Nu mă îndoiesc că aici ar mai fi de făcut unele lucruri interesante, chiar pentru publicul larg, cum ar fi editarea în fotocopie a unor
Capcanele rebrenologiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9005_a_10330]
-
Pavel Șușară După cum bine se știe, încă de pe vremea romanilor, schimbarea împăraților - prin extensie, a regimurilor - aducea după sine schimbarea capetelor vechilor busturi sau, la rigoare, înlocuirea în întregime a unei statui cu alta. Existența simbolică, în efigie, cea care prelungește o prezență determinată, și cu atît mai mult una exemplară, dincolo de parametrii săi omenești, declanșează stări și comportamente care se înscriu într-un registru foarte larg, de la reculegerea smerită și pioasă și pînă la revolta morală și
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
faptelor de conștiință și al reperelor morale ea a rămas captiva aceluiași set de reprezentări magice și de aspirații simbolice. Față de trogloditul paleolotic, cel care aducea bizonul sau cerbul în interiorul peșterii prin conturarea imaginii sale, apoi îl săgeta acolo în efigie și socotea vînătoarea din pădure doar o simplă formalitate în consecința actului definitiv al identificării și al uciderii magice, omul contemporan nu se deosebește aproape deloc sau, în cel mai bun caz, se deosebește doar prin iconografie și prin recuzită
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
noastră desăvîrșită, sînt probleme care privesc lumea eroico-ficțională, aceea a imaginilor atemporale, și nicidecum aceea a gesturilor simple și a nenumăratelor evenimente pe care ni le oferă istoria mică. Prinși în această avalanșă a narcisismului magic și a mîntuirii în efigie, aproape că nu a existat componentă a societății românești care să nu se vrea reprezentată și să nu se viseze gravată în paradisul de bronz, de piatră, de oțel și, la rigoare, chiar de ciment. Organizații, comitete, fundații, asociații, parohii
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
nicidecum de ignorat. Și cum altfel poți radiografia exact o sumă de povestiri doldora de un umor lipit de prezentul jurnalistic precum - vorbă demult demodată la rândul ei - marca de scrisoare? De altminteri, orice recenzent abil va decripta ușor formula efigiei lui Paraschivescu: bazarul e al lumii noastre de zi cu zi, colcăitoare și nesigură, eterogenă și multicoloră, trivială și veselă, în vreme ce bizarul îi aparține integral autorului, ca un condiment necunoscut adus de undeva din Indii. Prin filieră colonială britanică, mă
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]