261 matches
-
același vuiet slab, pornit ca din gonguri de aur, răzbătea cu preludiul lui. Fraza asta întreruptă și repetată și încercarea vocilor de a-și vorbi durerea lor una alteia trecea fiori prelungi peste trupul acum uniform al asistenței. Sub acel efluviu, toată lumea se încovoia ca sub o cădelniță. De vreo trei-patru ori, aripile vocilor împreunate bătură în surdina unui sunet unic, combinat în delicateța lui istovită din atâtea sunete suprapuse și acoperite încă de acompaniamentul ca de un zăbranic moale . Apoi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și cafea, ne îmbrățișăm și suntem cu inimile și sufletele încărcate de plăcute și elevate stări sufletești care-mi dau impresia de plutire imaterială și sfidare a legilor gravitației. Alături de Mariana, Liliana și Luca se întrec în drăgălășenii și adevărate efluvii de dragoste ce se simte pregnant din priviri și din gesturi. Ulterior, pe parcursul zilei s-au adăugat alți și alți prieteni dragi. Mariana și Liliana se întrec cu vocile lor puternice, vibrante, cu înalte calități de voci cultivate. Multe romanțe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
totuși o compensație“, spuneam, „dar ea se află în vestiare, acolo unde dăm nume noi acelorași străvechi și jalnice erori“, și așa mai departe. Astfel vorbeam cu Maria și mă simțeam bine, golul acela cu demarcații vagi se umplea cu efluvii călduțe, mă ascultam ca pe un străin, nu totdeauna mulțumit de mine, îmi găseam justificări : „Nu vreau să-i las ei timp să se desfășoare, m-ar plictisi prea mult, prefer să aud pe unde se mai împotmolește propria mea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o carte, simțeam mirosul cărții, ghiceam, prin el, titlul și numele celui ce o scrisese : Huysmans, nedreptățitul de mine, pe atunci... Firește, hârtiile pe care scriu și le distrug sau le păstrez, ca și obiectele-cărți, ca și oamenii, emană aure, efluvii bine definite și nu numai atât. Îmi amintesc că observația aceasta am recunoscut-o recent în cartea despre viața și învățătura Marelui Jetsun Milarepa, pe care, din păcate, l-am ignorat atâta vreme. Mă refer la cuvintele adresate lui de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dormitoare. Ușa era încuiata cu un mecanism electric, dar izbuti s-o deschidă fără zgomot. Repezindu-se înăuntru, sfâșie gâtlejul omului care dormea în pat. Capul acestuia începu să se zbată, dar trupul tresări o dată și înțepeni. Deși amețit de efluviile idului, Corl se sili să-și vadă de drum. Șapte dormitoare - șapte victime. Apoi se întoarse, fără zgomot, în cușca lui și închise ușa. Își calculase cu o remarcabilă precizie mișcările. Când cei doi paznici ajunseră la ușa lui, aruncară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
un regulator de presiune a gazului. După aceea, Grosvenor aduse butelia în vestibul, o vârî într-un dulap cu grilaj, fixat în perete, deschise robinetul și încuie repede ușa dulapului. Un parfum vag se răspândi în încăpere, amestecându-se cu efluviile chimice. Grosvenor porni spre ușă, fluierând încetișor, dar, când să iasă, fu oprit de unul dintre oamenii care asistaseră în ajun la conferința lui. - Ce naiba faci aici? - În curând n-o să mai simți nimic deosebit, îi răspunse Grosvenor, foarte calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
va face o baie Îndelungă, va trage pe el un halat gros de bumbac, din cele ale hotelului, va scoate strălucitorul lui pistol Beretta și-și va zbura creierii. La revedere, șoptește Wakefield, Întorcînd spatele acestei viziuni. Aduse de un efluviu de parfum franțuzesc, două adolescente de cincisprezece ani, amețitoare, examinează scoica lumii pe care sînt pe cale să o Înghită cu un crud nesaț. Apoi, faimosul prezentator al unui show de televiziune pătrunde În hol, cu pași mici, de domnișoară, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sosească, Îmbrăcate chiar cumințel În contrast cu interpretările date temei de către patronii artelor. Caddy, purtînd camera video, arată ca o profesoară la balul de majorat. Claudette poartă o rochie albă, lungă, cu paiete. Averile Vestului și nevestele lor năvălesc În sală În efluvii de franjuri Belle Époque și volănașe Moulin Rouge. Cele Trei Grații S&M, Îmbrăcate În uniforme de piele cu aspect profesional, Își instalează instrumentele lîngă jarul aprins. Totul e nespus de amuzant, se destăinuie Palmer. Toți sînt la a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Kevin, ridicând gura În aer. Mama, ai văzut vreodată un dihor? Pasagerii stăteau lipiți unii de alții, lovindu-se și atingându-se reciproc - coapse și mâini, coate și plete, sfârcuri și fese - contacte atât de intime, obscene schimburi de fluide, efluvii și respirații. Valentina ura autobuzul. Înainte nu era așa: mergea la școală pe jos. Se oprea să-și cumpere o felie de pizza de la brutăria din strada Esquilino, apoi suna la interfonul colegei sale de bancă Sharon și mergeau Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ăla care‑și spune Evel Knievel și care sare cu motocicleta Honda peste șaisprezece butoaie cu bere. Destul de curios, Îl Înțelegeam, pentru că la vremea respectivă eram tratat de o terapistă care‑mi spunea că organele importante din sistemul nostru emană efluvii de energie și că ea se găsea În clipa aceea În contact cu vezica mea biliară. - Dar eu nu mai am vezică biliară, am protestat. Mi‑a fost extirpată. - Da, dar efluviile de energie rămân - și vor fi active cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
spunea că organele importante din sistemul nostru emană efluvii de energie și că ea se găsea În clipa aceea În contact cu vezica mea biliară. - Dar eu nu mai am vezică biliară, am protestat. Mi‑a fost extirpată. - Da, dar efluviile de energie rămân - și vor fi active cât timp vei trăi. Vă redau toate acestea cu un dram de agnosticism, pentru că Herbst a Încercat să mă convingă că nu numai inima tânărului făcuse o schimbare de trup. Organele sunt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
efectiv înmărmurit și nu știu ce să fac. — sunteți cu adevărat înmărmurit ? — Da, sunt înmărmurit. Cînd aude că sunt înmărmurit, Domnișoara ri nu se poate abține și mă răsplătește cu un sărut lung, enorm, în interiorul căruia se preling, împreună cu tot felul de efluvii fierbinți, pe lîngă parfumul buzelor dumneaei, în jur de cinci sau șase lacrimi ușor sărate, sau mai degrabă cinci sau șase șiroaie de lacrimi... — mă bucur să știu că vă pasă. Da, îmi pasă. Cum să nu îmi pese ? sfîrșitul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
uită mi-am spus, Domnișoara ri nu a copiat chiar totul, din cînd în cînd și-a mai permis și cîte un exercițiu de ficțiune, probabil cu un scop precis, pentru a-mi demonstra mie că știe și să scrie. efluvii grele de tandrețe mă învăluiră imediat : Domnișoara ri își pregătise, prin acele pagini inventate, șansa de a fi iertată. Pasajele obscure aveau deci rolul unor circumstanțe atenuante... am simțit imediat cum toată contrarietatea mea se evaporă, cum devin din nou
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
bărbie și păru încîntat. Lui Felix, apucatul ăsta de bărbie i se făcuse nesuferit. Otilia, Georgeta, bărbați, femei, toți îl luau de bărbie, ca pe un copil mic. - Dragul meu, te felicit, râse generalul, nemaigăsind cesă spună. Umpluse anticamera cu efluvii de parfum. Felix făcu un gest de plecare. - Vai de mine, protestă generalul, nu trebuie să pleci. Te-am deranjat. Cobor îndată. - Trebuie numaidecât să plec, sunt așteptat, zise desperat Felix. - Așa? se miră, politicos, generalul. Știi, adăugă el,domnișoara
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vorbea Stănică era o cucoană mai degrabă tânără, dar bine hrănită, îmbrăcată cu lucruri scumpe, care nu speriară pe avocatul nostru. Doamna, dimpotrivă, tăcu, ca să nu-l supere. Hotărât, Stănică avea autoritate în familie. În mirosul de năut, el distinse efluviile unui parfum. - Cine miroase așa a parfum? Tu? se adresă el doamnei bogate, care-i era verișoară. Cu ce dai? - Uite cu ce dau! și doamna scoase din săculeț o sticluțăca un bloc de cristal. - Ad-o-ncoace! comandă Stănică și, punând
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mare apa este moale, călduță, îi învăluie, îi împacă cu liniștea și zbuciumul ei și uită tot. Au ajuns la capăt! - Nu mai plânge, iubitule, trebuie să mă uiți, repetându-se, să mă uiți! Cuprinsă brusc de un val de efluvii lirice, miloase îl înăbuși. El face o ultimă încercare timidă de a afla adevărul urmărind același țel disperat de a rămâne împreună și din nou glasul îi sună ireal: - Îl iubești!? Flora râde, nu vrea să-i răspundă. Vrea să
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
atinge o tăcere și o singurătate mai mare, ai pierdut infinitul ce ți-l oferea perspectiva exterioară, pentru a câștiga un infinit mai complex și mai atrăgător. Și în acest moment de extaz cosmic, de revelație metafizică, am simțit cum efluviile ce le degajam din mine erau efluviile acestei lumi, cum tremurul meu era tremurul ființei și cum halucinația mea era halucinația existenței. Și m-am simțit, în acel fior neuitat, iresponsabil de existența acestei lumi. Cine își înalță aripi în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mare, ai pierdut infinitul ce ți-l oferea perspectiva exterioară, pentru a câștiga un infinit mai complex și mai atrăgător. Și în acest moment de extaz cosmic, de revelație metafizică, am simțit cum efluviile ce le degajam din mine erau efluviile acestei lumi, cum tremurul meu era tremurul ființei și cum halucinația mea era halucinația existenței. Și m-am simțit, în acel fior neuitat, iresponsabil de existența acestei lumi. Cine își înalță aripi în mine, de simt cum zborul meu mă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
va fi fiind. În toate cazurile, reacțiile indivizilor sînt exacerbate, cum bine se observă în cursul pelerinajelor și paradelor patriotice, a festivalurilor de muzică și adunărilor politice. Flaubert descoperă la eroul său simptomele unei stări specifice omului-masă: Se cutremura sub efluviile unei iubiri năucitoare, ale unei tandreți supreme și universale, ca și cum inima întregii omeniri ar fi bătut în pieptul lui"20. Dar pînă-n epoca modernă mulțimile de acest fel apăreau sporadic și jucau doar un rol secundar. Ele nu constituiau o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
determinat să-și piardă (personalitatea conștientă n.a.) și să comită acte ce contravin flagrant caracterului și habitudinilor sale. Or, observații atente dovedesc că individul cufundat pentru o perioadă într-o masă în acțiune cade destul de repede ca urmare a unor efluvii degajate de masă ori dintr-o altă cauză încă decunoscută într-o stare particulară ce seamănă foarte mult cu starea hipnotizatului, aflat la bunul plac al hipnotizatorului"135. Așadar, sub efectul acestui magnetism, indivizii își pierd conștiința și voința. Devin
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Va trebui să mă întorc eu însumi la elementar și la dificila muncă de analiză turnată în tiparele unui limbaj comun tuturor oamenilor. Va trebui să conserv simplitatea conceptelor și să afirm în mod tranșant ceea ce e îndeobște înecat în efluvii artistice. Pentru că psihologia mulțimilor, atît cea a lui Freud, cît și a precursorilor lui, e în continuare ignorată. Sîntem, în continuare, sclavii celei mai teribile neîncrederi. Doar pe calea elementarului și a familiarului vom izbuti să o înțelegem. Ceea ce nu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de geniu, impenetrabilă și impredictibilă, dar nici ca victime fagocitate de un Zeitgeist universal. Tradiția nu înseamnă doar un cumul de teme ancestrale, disponibile și fără pretenții, ci mai degrabă mediul survenirii unui sens în orizontul finitudinii și failibilității umane. Efluviile intelectuale ale tradiției au, evident, o puternică componentă comunitară, uneori reflectată instituțional. Tradiția este însă participiul prezent al gândirii hermeneutice. Factor constitutiv al înțelegerii de sine, tradiția mijlocește atât înțelegerea unui text, cât și cunoașterea oricărei alte persoane, susținând diplomatic
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
patristică 1 - ce vede nașterea adevăratului Sine al persoanei doar prin pătimirea lucrărilor dumnezeiești. Eliberarea de prizonieratul exteriorității alienante a lumii nu s-ar putea împlini fără integrarea omului în sânul unei mișcări mai vaste de flux și reflux, asemănătoare efluviilor Iubirii divine descrise de Sfântul Dionisie Areopagitul în Ierarhia cerească. Revelația Vieții înfățișează universul ca un imens trup al cărui patos intim palpită într-un tempo cardiac, între sistola dăruirii și diastola abandonului. Transmutarea reciprocă a esenței omului în inima
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
revărsase”), portocalul parfumează „linul vînt”, În fine, sinul, suspinător și totdeauna dulce În poezia lui Bolintineanu, se topește În „noaptea parfumată”. Marea este principalul furnizor de substanțe adorate: Conrad soarbe cu nesaț „parfumu-ți dulce” și-și spală gîndurile negre În efluviile aromitoare ce Însoțesc voiajul său În jurul insulelor grecești. Toate corpurile din cele trei universuri (uman, vegetal, animal) exală parfumuri dulci și efectul lor imediat este dezmierdarea. „Sorbirea” deschide poarta voluptăților secrete. Natura bosforiană este, În egală măsură, incitantă și sedativă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
primi. Voi nu meritați, sunteți niște păduchi ce veți fi spulberați numai ce se va stârni vântul Învierii. Atunci când Tommeso începea să-și presare răspunsurile cu amenințări apocaliptice, Tribunalul își întrerupea ședințele, amându-le. În impetuozitatea cu care dominicanul rostea acel efluviu înnăbușitoare. Puțini, cu toate trădările și pocăințele, cu toate acuzațiile și mărturiile, au scăpat de Spinelli și Xarava. Cu lanțuri la picioare, mai mult de două sute, răsculații au fost transferați la Monteleone și îmbarcați spre Napoli, unde au ajuns pe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]