311 matches
-
creează întotdeauna inegalități, iar acțiunea antreprenorială determină întotdeauna inegalități economice... Niciuna dintre acestea nu poate fi prevenită fără intervenții tiranice nesfârșite în viața de zi cu zi..."1160. Există ceva romantic și chiar mistic în credința socialiștilor în colectivism și egalitarism 1161. Este ideea aceea îndrăzneață care a crescut în mințile oamenilor și conform căreia ei se pot situa deasupra naturii. De altfel, în epocă exista credința că omul poate fi deasupra naturii și că poate subjuga natura. Chiar socialiștii au
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
cu ajutorul unui text atât de sumar. De altfel, clasicii socialismului nu vor detalia niciodată în intervențiile lor, uriașele probleme ridicate de o repartiție socialistă "dreaptă". Experiențele statelor socialiste vor fi, și din această cauză, extrem de diverse, mergându-se de la un egalitarism feroce, până la posibilitatea oferită unor oameni de a face mici afaceri și de a obține câștiguri și averi substanțiale. În aceeași lucrare, "Critica Programului de la Gotha", Marx detaliază, încercând să se facă înțeles. El consideră că elementul principal legat de
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
din România și a inclus noțiunea de eugenie În programa de Învățământ obligatorie a școlii 61. Unii dintre colaboratorii lui Moldovan au reușit să se adapteze tranziției la perioada comunistă, ajustându-și interesele de a controla sănătatea generațiilor viitoare la egalitarismul noii ideologii comuniste. Mihai Kernbach, un specialist În studiul naturii ereditare a criminalității și a patologiilor mintale, s-a Întors la Cluj după 1944 ca decan al Facultății de Medicină. Iosif Stoichița a reușit și el să Își mențină, după
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
îndemnau clasicii, și așa s-a clădit sistemul capitalist, nu prin speculație și acrobație financiară acestea-l vor ruina. Capitalismul înseamnă riscuri... pentru cei care nu au la timp informația necesară. Iar aceasta nu se distribuie oricui, ar fi un egalitarism periculos, contraproductiv. Unele spirite de bun-simț au atenționat totuși asupra faptului că și castelele de nisip se năruie din timp în timp. Tot clasicii ne învățau că economia de piață și întregul sistem capitalist sînt fondate pe interesul particular și
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
stea la baza eliberării lor. Această ipoteză pornește de la convingerea că metodele de producție moderne vor genera sisteme de orientare modernistă, inclusiv promisiuni de guvernare reprezentativă. Mai exact, se așteaptă de la adoptarea tehnologiilor automatizate să promoveze normele raționalității, universalismului și egalitarismului, care, la rândul lor, să ducă la mobilitate și împlinire. În principiu, aceste reguli ale societății „moderne” neagă faptul că standardele atribuite - inclusiv pe motive de gen - ar fi determinante pentru statutul politic și socioeconomic al individului. Astfel, ar fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
lipsi, iar acestea sunt o sursă interpretativă pentru situația politică a vremii, deloc lipsită de rezultate interesante. Trecerea de la atitudini nostalgice și iconoclaste față de autoritatea paternală la entuziasmări și înspăimântări față de vigori filiale caracterizează tensiunile generate de democrația ateniană, datorită egalitarismului apărut. Totuși, aceste tensiuni și importanța care li se acordă, în special în operele filosofice și cele dramatice, nu argumentează decât ideea că autoritatea paternală era departe de a putea fi depășită, iar scăpările „fiilor” nu pot fi considerate decât
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
aservită complet intereselor totalitare. Sunt total de acord cu concluzia Raportului că, dincolo de unele mici nuanțe, conducătorii comuniști din România au rămas fideli preceptelor de bază ale leninismului ca tehnică de control și menținere a totalitarismului bazat pe utopia falsului egalitarism social. Ideologia a fost într-adevăr la putere. Moștenirea RPR-RSR, ridicată la proporții absurde în ultimii ani ai lui Ceaușescu, a fost așadar una a despotismului, a distrugerii și marginalizării valorilor veritabile, a eliminării elitelor politice, culturale și religioase și
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Conform acestui principiu, toate formele de manifestare a unei culturi trebuie interpretate în contextul culturii care le-a produs. Principiul stipulează pluralismul cultural (există culturi diverse, caracterizate prin fenomene cu semnificații proprii, specifice, diferite de la o cultură la alta) și egalitarismul culturilor (nu există o ierarhie a culturilor, ci culturile sunt egale, deoarece satisfac în egală măsură nevoile membrilor lor). Bronislaw Malinowski (1984-1942), antropolog polonez, a accentuat importanța muncii „de teren”, a contactului direct dintre nativi și cercetător, care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
din metodele cheie în transformarea Japoniei dintr-un stat feudal într-o națiune modernă”. Învățământul este folosit eficient și ca un instrumnet politic de socializare în Japonia, China, Coreea și alte economii. Învățământul încurajează “conștiința națională, spiritul de grup, perseverența, egalitarismul, meritocrația și așa mai departe”. Rolul învățământului în formarea statală în cazul Coreei, Taiwan, Singapore și China în a doua jumătate a secolului XX este de asemenea foarte importantă. “Încurajarea unui simț puternic de identificare națională” a fost principala sarcină
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
reprezenta însă un tot unitar. Nemulțumirile boierilor proveneau și din clivajul dintre cele două curente: conservator - reprezentând marea boierime, adepta unei „reconstrucții social-politice oligarhice” - și cel radical, aparținând noii boierimi, promotoare unei organizări mai flexibile a întregii societăți, a unui egalitarism în sânul propriei clase, care ar fi însemnat desființarea rangurilor boierești și înlocuirea acestora cu funcții publice, curent care avea să-și pună amprenta asupra Regulamentului Organic, cu sprijinul lui Kisseleff, și care era deci mai puțin ostil documentului, mai
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
specie pe cale de dispariție”. Însă nu e suficient să constatăm această aversiune foarte răspândită față de noțiunea de elită, ci trebuie să încercăm s-o înțelegem. În epoca noastră, în societățile care se vor democratice, egalitatea a devenit o valoare dominantă. Egalitarismul este atât de adânc ancorat în spirite, încât, de fiecare dată, egalitatea este presupusă a fi justă, în timp ce inegalitatea trebuie să fie justificată. Aspirațiile către galitate foarte larg răspândite se bazează pe trei principii, care, în chiar ambiguitatea lor, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
și Alexis de Tocqueville), care „își pun întrebări în privința consecințelor intrării maselor pe scena istoriei” și care... ...opun masele, ca vaste ansambluri de indivizi nediferențiați, fără coeziune sau organizare, liderilor, minorităților, elitelor, singurele elemente în stare să garanteze libertățile împotriva egalitarismului (Busino, 1992, pp. 4-5). O denunțare deosebit de violentă a „societății de masă” o întâlnim la José Ortega y Gasset (1937). După cum observă Georges Gurvitch cu duritatea sa obișnuită, acest autor „acumulează definiție peste definiție și judecată de valoare peste judecată
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
nu este exclus. Respectul celuilalt e o condiție necesară în vederea stabilirii unei relații interpersonale. Aceasta se realizează atunci când fiecare reușește să îl înțeleagă pe celălalt așa cum este, confirmându-i modul său de a fi. Nu înseamnă că este presupus un egalitarism obligatoriu între cei doi interlocutori, ci o capacitate de reciprocitate și o anumită simetrie. Dialogul nu poate fi confundat cu dialectica, aceasta fiind o artă, un instrument de argumentare sofistică. Cu toate acestea, unii afirmă că „dialectica este produsul abstract
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
prospectivă și cu scrutarea câmpului probabilistic al fenomenelor. El este chemat să răsfrângă în sine miza existențială a întregului grup și prin asta să-l elibereze pe acesta de povara multiplelor dependențe colocviale pe care le aduce cu sine un egalitarism excesiv. Sarcina evoluției unei comunități nu poate fi asumată, în ultimă instanță, decât de figura solitară a liderului, cel care îi cunoaște pe ceilalți și se cunoaște pe sine cel mai bine. În măsura în care mai multe câmpuri de conștiință interferează, delegarea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
dezgustul pe care le iscă permanent parcurgerea unui curriculum formal. Dar această teză dovedește doar cât de vulgară devenise însăși critical pedagogy, care nu mai găsea un sprijin consistent în ideologia de stânga, cu himerele sale utopice și promisiunile de egalitarism și libertinism pedagogic. 15.3.2. „Stafia rezistenței” și repudierea „reproducției sociale”tc " 15.3.2. „Stafia rezistenței” și repudierea „reproducției sociale”" Adesea gândirea postmodernă se comportă ca o mișcare noetică teriomorfă care capturează și îngurgitează rapid monștri culturali mai
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
avantajul „topirii” diversității culturale într-o singură „oală paideutică”: cultura și modul de viață americane. Ele permiteau articularea corectă pe „orizontală” și pe „verticală” a unor conținuturi unice, aceleași pentru toți elevii, indiferent de rasă, sex, origini sociale etc. Un egalitarism sever care, în numele egalității de șansă, reprima toate diferențele. După McCarthy, modelul curricular asimilaționist poartă în sine toate virtuțile și hibele curriculumului modern: este general, abstract, raționalist, totalitar, lipsit de flexibilitate și de nuanțe. McCarthy propune înlocuirea lui cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
foarte antitetice una față de cealaltă. Cohen consideră că este absolut incorect să postulăm sfârșitul comunității, observând că nenumărate studii ne arată comunitatea în interiorul orașului. Societățile față în față nu ar fi simple sau, ca un corolar al simplicității, marcate de egalitarism, cum le prezenta Redfield. Rareori se face distincția între egalitate ca ideologie (Noi toți trebuie să fim egali aici), ca retorică (Noi toți suntem egali aici) sau ca pragmatism (Noi ne comportăm ca și cum am fi toți egali aici). Deși în
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
am fi toți egali aici). Deși în comunități s-ar putea să lipsească structurile formale de leadership, aceasta nu înseamnă că nu există alte modalități de atribuire a statutului etc. Acestor două mituri, cum le numește Cohen, ale simplității respectiv egalitarismului comunităților, le adaugă mitul inevitabilei conformități, pe care îl demontează de asemenea. Aglomerarea dovezilor etnografice ar arăta lipsa întemeierii multor teze (teorii) mai vechi despre comunitate (mituri). Pentru Charlote Waterlow, disoluția comunității, cel puțin în variantele tradiționale, este puternic legată
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Singurul regret a fost că nu mai purtam cămeșoiul acela, ca să-i arăt ostentativ intimitățile. Și să-i ard și vreo palmă dobitocului... Sau să-i dau cu indianul în cap. M-a chelfănit poporul Românilor li se înșurubase adînc egalitarismul clamat de constructorii comunismului. Chiar eu, copil extrem de inteligent, eram pătruns pînă în măduva oaselor de justețea acestei lozinci. Ba, chiar aș îndrăzni să spun că pînă dincolo de măduva oaselor. Tata a fost chiabur și în doi timpi și trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
său? Eu eram comunist, condamnat la moarte și am fugit într-o țară comunistă, în România. Cînd colo, ce văd acolo? Pîine neagră și pîine albă, tren clasa a I-a și clasa a II-a. Chiar erați convins de egalitarismul comunist? Da, eram mai mult decît convins, era o religie pentru mine. Credeam în naivitatea mea că și pantofii sînt la fel pentru toată lumea, doar mărimea diferă. N-ați avut accesul la informare? Ba da, dar n-am considerat că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fie respectat. Deci, o plimbare în parc se putea face doar printre semeni de-ai tăi. Or fi făcut și vreo dezinfecție? Greu de spus, dar cu siguranță era o stare tensionată între rase. Acum, după 45 de ani de egalitarism, în Cuba nu sînt probleme rasiale. Statul a înăbușit orice tendință de rasism încă din fașă. Mai sînt urme, mai sînt sentimente înăbușite de ură rasială? Să vedem. Bună ziua, spun eu cu un surîs larg, binevoitor, intrînd în locuința doctoriței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în două cu ferăstrăul simplificării scârțâitoare. Nu am nici o îndoială că în acest punct N. Steinhardt greșește grav. Și în mai multe feluri. Confundând destinul istoric cu cel individual. Pretinzând un imposibil eroism de masă. Și un și mai imposibil egalitarism elitarist. Uitând învățătura creștină potrivit căreia martiriul nu trebuie provocat, ci doar suportat, dacă Dumnezeu ți-l dăruiește. Ca și pe aceea că nu avem dreptul să-i judecăm pe alții, chiar dacă noi suntem sau am fi mai buni și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
omogenizarea, dacă s-ar realiza, ar avea ca efect regresul societății. O formulare mult mai dură se găsește la Jean d’Ormesson, care, într-un „Le Figaro magazine” de acum cîțiva ani (no 165, 12-18 juin 1982, p. 32), acuza „egalitarismul criminal” ce împiedică selecția în școală, în universitate, în viață. *Americanii vorbesc de „o tragedie a abundenței” (cf. „Sinteza”, nr. 68/1986). *Iarnă: discuții despre temperaturile joase. Mă alătur, spunînd că în camera în care citesc sînt, constant, 12 grade
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
este aceeași, una a dereglării rapor turilor constitutive. Am văzut cum funcționează acest reglaj în mai multe împrejurări, dinamica maselor, creșterea și descreșterea lor sunt descifrate cu mare acri- bie, în epocă, de Gustave le Bon în Psihologia mulțimilor ă1896Ă. Egalitarismul democratic a dobândit astfel profilul unui exces paradoxal, excesul îl constituie mecanismul procustian al unei normări a existenței : tot mai puțin pentru tot mai mulți. Simț enorm și văz monstruos : lupa și luneta Discuțiile asupra caracterului excesiv al literaturii lui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de femei și a topit organizarea femeilor într-una singură, națională, cu rolul de a propaga și executa directivele partidelor comuniste în rândul femeilor. Doar în fosta Iugoslavie au mai existat organizații parțial autonome. Comunismul a promovat emanciparea prin muncă, egalitarismul de gen și patriarhatul de stat. Discriminarea de gen a fost interzisă prin lege, dar legea nu prevedea sancțiuni. Femeile au intrat în sistemul dublei zile de muncă. Statul a sprijinit prin creșe și grădinițe, creșterea copiilor. În unele țări
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]