259 matches
-
să întocmească o listă a marilor capitaliști din RM. După care să-și pună întrebarea: De ce facem atâta tam-tam cu oligarhii, ca bolșevicii cu boierii și chiaburii? Am vrea cumva să activăm într-o economie de piață, dar cu principii egalitariste? Să muncim ca în socialism, dar să trăim ca în capitalism? Să aplicăm rigorile cazărmii comuniste în bordelul consumist? Ori nu ne dăm seama pe ce lume trăim, ori nu suntem sinceri. Am trăit o jumătate de secol în regimul
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
corporatiste, suspiciune care fusese identificată și de primii populiști. În egală măsură, recursul la aceste teme a reprezentat o condiție necesară a succesului partidelor conservatoare, atât în Canada, cât și în America, deoarece toate formațiunile politice trebuie să utilizeze ethosul egalitarist care situează politica de centru și pe cea de centru-stânga. Astfel, revendicarea regionalistă a vestului canadian de a se afla pe picior de egalitate cu centrul țării și zugrăvirea măsurilor democrației directe ca instrumente care pot dejuca afacerile elitelor provenite
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Astfel, revendicarea regionalistă a vestului canadian de a se afla pe picior de egalitate cu centrul țării și zugrăvirea măsurilor democrației directe ca instrumente care pot dejuca afacerile elitelor provenite din vechile partide, au fost elementele fundamentale ale angajării ethosului egalitarist de către Partidul Reformei. Într-o astfel de situație, dezvoltarea strategică a politicii populiste, astfel încât aceasta se se adreseze atât "tradițiilor democratice populare", dar îngrijorărilor contemporane privind deficitul democratic, reprezintă un aspect vital pentru un eventual succes al unei noi forțe
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și politice și autonomia sferei private a individului față de acțiunea publică. Pe de altă parte, existența expectativelor de bunăstare (welfare) lăsate moștenire de un regim care punea la dispoziția propriilor săi cetățeni servicii sociale în funcție de criteriul redistribuirii resurselor de tip egalitarist a făcut ca și noile prevederi constituționale să cuprindă dimensiunea justiției sociale în termeni care sunt compatibili cu libertatea de piață (Deacon, 1992). Acest lucru a lăsat deschis un spațiu de acțiune politică pentru intervenția statului. În vreme ce ancorarea discursului democratizării
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Science/931_a_2439]
-
regimul comunist al lui Stalin sau al lui Ceaușescu au fost de stânga, și PRM, cu tot cu votanții lui, este de stânga - o stângă naționalistă, cum a fost mereu cea sovietică, o stângă intolerantă, xenofobă, antiamericană și anticapitalistă, dar populistă și egalitaristă, cel puțin la nivelul discursului. Avem apoi stânga ceaușistă. Nu îi spun „nostalgică“, fiindcă, spre marea mea surprindere, există tineri sub 20-25 de ani care practică același discurs ca și nostalgicii pensionari: Ceaușescu a încercat să aducă independența și prosperitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
preluarea guvernării de către foștii activiști PCR și apoi prin „primenirea“ clasei politice cu categoria ciocoilor noi, după chipul și asemănarea celor vechi. În fine, tot în plan politic imediat există și stânga populistă, reprezentată de fostul Partid Democrat. Proamericană, proeuropeană, egalitaristă și cam volatilă doctrinar, combină caracteristici ale stângii feudale cu trăsături ale liberalismului clasic și ale doctrinei populare, fiindcă la noi se poate combina orice. Poate de aceea am combinat și eu aici tendințe politice, sociale și emoționale. Așa se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
dezvoltarea explozivă a unei piețe a comunicării locale. Ar fi, totuși, lipsit de prudență să credem mai înainte de vreme că implantarea noilor tehnici de comunicare va genera, în mod automat, democrația locală. Faptul că tehnica partajează puterea constituie o componentă egalitaristă a mitului societății comunicaționale. Așa cum descentralizarea a consolidat puterea marilor personalități locale, tot astfel modernizarea comunicării locale poate întări poziția celor ce dețin puterea instituțională. Putem crede că la nivel local, dar și național, modernizarea deține poziția de putere, fiind
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
Petronela Savin • Universul din lingură. Despre terminologia alimentară românească, Petronela Savin 1 E vorba, desigur, de lucrarea lui Alexandru Graur, Lingvistică pe înțelesul tuturor, Editura Enciclopedica Română, București, 1972. Acest titlu, adesea parafrazat ironic mai ales de către lingviști, părea cam egalitarist chiar pe vremea comunismului. În realitate, e vorba de o lucrare nu atît de popularizare, cît de inițiere în problemele complexe ale lingvisticii generale. 2 Exemplificam cu celebra Ipoteza Kurgan a Marijei Gimbutas (1921-1994), care relaționează lingvistică comparată cu arheologia
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Stiluri de comunicare Comportamentului comunicativ invocat supra i se subsumează, în teoria și în realitatea comunicațională interpersonală, anumite stiluri de comunicare proprii locutorului, respectiv interlocutorului grupate pe categorii (în funcție de perspectiva considerată dominantă de un cercetător sau altul): * stil directiv vs. egalitarist vs. structurativ 18 vs. dinamic vs. de abandon vs. de evitare (Jamț, Ștefănescu & Samson, 2006, p. 37 ș.u.); * stil direct vs. indirect, elaborat vs. exact vs. succint; personal vs. contextual; instrumental vs. afectiv (Gudykunst, apud Șerbănescu, 2007, pp. 258-259
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
paraverbale de concretizare a acestora în dinamica relaționării locutor interlocutor vezi, de exemplu, Tabelul nr. 1. Tabelul nr. 1. Interacțiunea/"jocul" stilurilor de comunicare Locutor 1 stil de comunicare Comportament comunicativ Interlocutor (locutor 2) stil de comunicare Comportament comunicativ Stil egalitarist Este mai înțelept să ne raportăm la ambele puncte de vedere. Stil ostil [interlocutorul citește un articol pe laptop-ul pe care îl are în față, ignorând ceea ce spune locutorul] Stil ostil activ Ei, aș! Ar fi o prostie! Stil
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
cadre și deținuți. Stereotipurile sînt deci mecanisme proiective, deoarece permit indivizilor să-și exprime tendințele inconștiente. Relațiile de putere sînt învăluite într-o mantie simbolică mistificatoare, impusă de existența ierarhiei. Cu cît inegalitatea sporește într-o instituție care are idei egalitariste, cu atît este mai răspîndită mistificarea. Prin mistificare reprezentarea simbolică a ordinii politice într-o manieră care diferă de relațiile de putere reale din cadrul unei organizații se legitimează inegalitatea și sînt încurajate tot felul de reprezentări ale ordinii politice. "Mistificarea
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
moartea regelui și refuză Vechiul Regim. Ei și-au proclamat oroarea față de sîngele vărsat temîndu-se să nu fie și al lor și atașamentul față de proprietate; ei refuză deci mișcarea populară. Constituția anului I, redactată în timpul Terorii, li se părea prea egalitaristă; ei o preferă pe cea a anului III, care, împărțind puterea executivă între cei cinci membri ai unui Directorat și legislativul între două adunări, Consiliul Bătrînilor și Consiliul celor Cinci Sute, asigură avantajele căii de mijloc, dar aduce și inconvenientele
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
că Dumnezeu, care a creat lumea în varietate și a dotat cu capacitate deosebită fiecare lucru, s-ar întoarce acum împotriva zidirii Sale”. (Ortodoxie). Cea dintâi idee formează temelia concepției sociale demofile și solidariste a lui Nichifor Crainic, opusă democrației egalitariste, liberalismului de liberă concurență și marxismului ațâțător al urilor de clasă. A doua idee formează temelia naționalismului său, opus oricărui fel de internaționalism, de la cel catolic până la cel marxist, strein însă de exclusivismul rasist. Și amândouă la un loc formează
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
să se încurajeze și să se ajute reciproc; împărțirea sarcinilor în grup și reflectarea asupra modului în care vor fi rezolvate sarcinile de către fiecare membru în parte și de către colectiv. Alături de aceste principii, în învățarea prin cooperare se respectă spiritul egalitarist, antiierarhic și antiautoritar, precum și cel al toleranței față de opiniile celorlalți și al evitării etichetării. Profesorul se integrează în activitatea colaborativă a elevilor, putând fi unul din membri sau oferindu-și ajutorul ori animând și stimulând activitatea, iar evaluarea este un
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
contemporană și în viața socială"20. Parsons plasează problema egalității și a inegalității în contextul paradigmei evoluționiste a societății, ceea ce îi conferă o dimensiune empirică și o relativizează: "toate societățile instituționalizează un anumit echilibru între egalitate și inegalitate"21. Tendința egalitaristă a crescut o dată cu gradul de diferențiere și de complexitate a structurii sociale. Fiind orientate spre activitate, societățile moderne deschid "noi potențialități pentru inegalitate" prin nevoia de organizare complexă (ceea ce duce la birocrație) și prin valorificarea diferitelor tipuri de competențe. Instituționalizarea
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
binelui public, astfel încât să fie practicată o modalitate de redistribuire care să nu încalce libertatea și care să garanteze proprietatea. Astfel, construcția politică și economică numită "statul bunăstării generale" (welfare-state) a combinat libertățile și inegalitățile capitalismului cu diverse politici sociale egalitariste 5. Dintre diferitele construcții teoretice care au aderat la acest model și l-au justificat, de cea mai mare notorietate se bucură teoriile dreptății elaborate de John Rawls și de Ronald Dworkin. Trăsătura distinctivă a concepțiilor liberale și egalitariste ale
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
sociale egalitariste 5. Dintre diferitele construcții teoretice care au aderat la acest model și l-au justificat, de cea mai mare notorietate se bucură teoriile dreptății elaborate de John Rawls și de Ronald Dworkin. Trăsătura distinctivă a concepțiilor liberale și egalitariste ale celor doi autori constă în faptul că ei susțin, pe de o parte, că libertatea nu există fără egalitate și, pe de altă parte, că libertatea economică generează inegalitate. Ei consideră că libertățile economice sunt necesare tocmai pentru a
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
de obicei, este o piedică în calea exercitării drepturilor și libertăților fundamentale. Același principiu care îi determină pe liberali în general să susțină necesitatea libertății economice - deoarece aceasta permite indivizilor să fie responsabili pentru alegerile lor - îi determină pe liberalii egalitariști să limiteze consecințele nefaste ale acestei libertăți, atunci când ea se întoarce împotriva indivizilor care participă la jocul social. Dar nu e vorba de a corecta "jocul" atunci când indivizii sunt penalizați pentru propriile lor alegeri, ci mai degrabă de a ameliora
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
lucru se datorează faptului că ei caută, așa cum spune Dworkin, "să pună cel mai bine în practică chiar exigențele egalității"7. Întrebarea care se ridică este, mai întâi, dacă statul bunăstării generale chiar este punerea în practică a acestei teorii egalitariste liberale și, în al doilea rând, dacă permite extinderea unui model de distribuire la scara spațiului ecologic și la generațiile următoare. Distribuirea justă ca dreptate procedurală În ceea ce privește prima chestiune, este de remarcat faptul că, deși statul bunăstării generale este, din
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
mai degrabă la o formă de socialism de piață decât la un stat al bunăstării generale capitalist. Lectura făcută lui Rawls de libertarieni este încurajată, în mod paradoxal, și de aprecierea pe care Dworkin o face teoriei lui Rawls: premisele egalitariste care susțin teoria rawlsiană, spune Dworkin, "nu pot fi contestate în numele unei concepții mult mai radicale a egalității, întrucât o asemenea concepție nu există"15. O astfel de apreciere dă cu siguranță apă la moară criticii libertariene, pentru că îl plasează
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
regimului pe care Rawls îl numește "democrație bazată pe proprietatea privată". Totuși, cei mai mulți dintre critici trec peste distincția dintre schema ideală și regimurile concrete bazate pe proprietate și consideră că doctrina lui Rawls este o "apologie filosofică în favoarea unei versiuni egalitariste a statului bunăstării capitalist"16. Așa cum a spus William Connolly, "atâta vreme cât este posibil să credem că un stat al bunăstării, care se manifestă în cadrul unei economii fundamentate pe sectorul privat și creștere economică, poate fi instrumentul justiției și al libertății
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
logica profitului. O bună parte dintre aceste teorii operează cu conceptul de "dreptate ecologică". Raportându-ne la maniera tradițională de abordare a ideilor politice, ecologismul ca teorie politică este "de stânga", având în vedere că se sprijină pe o viziune egalitaristă în care egalitatea este înțeleasă în sens material (și nu în sens formal sau procedural). În același timp însă, ecologismul nu poate fi asimilat de doctrinele socialiste clasice, deoarece nu-și extrage argumentele din ideologia developmentalistă care a orientat vreme
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
este condiția de a ne însuși din proprietatea comună doar atât cât să nu prejudiciem accesul celorlalți la ea"32. Perspectiva intergenerațională este criticată în egală măsură și de acei teoreticieni liberali care nu admit formularea dreptății intergeneraționale în limbajul egalitarist al "oportunităților egale". Spre exemplu, Brian Barry a pus în discuție argumentul impactului posibil al degradării mediului asupra generațiilor viitoare. Ar fi impetuos necesar "să asigurăm generațiilor viitoare posibilitatea de a trăi o viață bună în acord cu ceea ce ele
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
promit societăți fără clase sau straturi sociale, [...] avem motive să fim bănuitori, fie și numai pentru că promisiunile politice sunt adeseori un val subțire sub care se ascunde amenințarea terorii și a constrângerii"8. Dar epuizarea resurselor istorice ale ideologiilor marxiste egalitariste nu ar trebui să însemne deloc legitimarea unor utopii liberale care să le ia locul. Motivul principal ar fi legat de faptul că utopiile și ideologiile care tratează aspirațiile oamenilor în termeni globali nu mai lasă loc pentru spontaneitatea și
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
anume, un dat fundamental al societății moderne este nemulțumirea față de ordinea existentă nu numai din pricina lipsei binelui, ci și din pricina lipsei de sens. Nu este deloc întâmplător faptul că, în modernitate, absența sensului a fost exprimată în special de ideologiile egalitariste, pentru că sensul nu poate exista fără diferență. Comunitățile tradiționale care erau odinioară sursă de sens erau comunități în diferență, fiecare având propriul ei etos; în schimb, modernitatea este o "eră a maselor". Așa cum a arătat René Guénon, "când ne aflăm
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]