163 matches
-
reacții chimice care au loc în soluții chimice aflate în contact cu materiale conductoare sau semiconductoare și care implică transfer de electroni între electrozi și electrolit. Studiul joncțiunii a doi semiconductori este in mod convențional considerat a nu aparține domeniului electrochimiei, ci fizicii solidului. Aplicațiile electrochimice la scară industrială sunt efectuate prin inginerie electrochimică. Există cinci mari domenii de aplicație a electrochimiei: Istoria electrochimiei are conexiuni puternice cu fiziologia prin activitatea lui Luigi Galvani. Au mai contribuit la acest domeniu Friedrich
Electrochimie () [Corola-website/Science/320615_a_321944]
-
electroni între electrozi și electrolit. Studiul joncțiunii a doi semiconductori este in mod convențional considerat a nu aparține domeniului electrochimiei, ci fizicii solidului. Aplicațiile electrochimice la scară industrială sunt efectuate prin inginerie electrochimică. Există cinci mari domenii de aplicație a electrochimiei: Istoria electrochimiei are conexiuni puternice cu fiziologia prin activitatea lui Luigi Galvani. Au mai contribuit la acest domeniu Friedrich Kohlrausch, Michael Faraday, Johann Wilhelm Hittorf, Walther Nernst, Wilhelm Ostwald, Svante Arrhenius, Aleksandr Frumkin, Heinz Gerischer etc. Un apect istoric controversat
Electrochimie () [Corola-website/Science/320615_a_321944]
-
electrozi și electrolit. Studiul joncțiunii a doi semiconductori este in mod convențional considerat a nu aparține domeniului electrochimiei, ci fizicii solidului. Aplicațiile electrochimice la scară industrială sunt efectuate prin inginerie electrochimică. Există cinci mari domenii de aplicație a electrochimiei: Istoria electrochimiei are conexiuni puternice cu fiziologia prin activitatea lui Luigi Galvani. Au mai contribuit la acest domeniu Friedrich Kohlrausch, Michael Faraday, Johann Wilhelm Hittorf, Walther Nernst, Wilhelm Ostwald, Svante Arrhenius, Aleksandr Frumkin, Heinz Gerischer etc. Un apect istoric controversat din istoria
Electrochimie () [Corola-website/Science/320615_a_321944]
-
are conexiuni puternice cu fiziologia prin activitatea lui Luigi Galvani. Au mai contribuit la acest domeniu Friedrich Kohlrausch, Michael Faraday, Johann Wilhelm Hittorf, Walther Nernst, Wilhelm Ostwald, Svante Arrhenius, Aleksandr Frumkin, Heinz Gerischer etc. Un apect istoric controversat din istoria electrochimiei e constituit de bateria de la Bagdad.
Electrochimie () [Corola-website/Science/320615_a_321944]
-
statistică modernă potențialul chimic, împărțit la temperatură, este multiplicatorul Lagrange pentru restricționarea particulelor în sensul maximizării entropiei. Aceasta este definiția științifică precisă și abstractă, exact cum temperatura este definită în termeni ai multiplicatorului Lagrange pentru restricționarea energiei. În unele domenii (electrochimia în particular), termenul „potențial chimic” este folosit pentru a descrie un concept fundamental diferit (dar înrudit), și anume „potențialul chimic intern”; a se vedea mai jos pentru detalii. Potențialul chimic al unui sistem de electroni este de asemenea numit nivel
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
încărcare pozitiv în direcția unui câmp electric, și particule încărcate negativ în direcția opusă. De fapt, aceasta poate fi o contribuție atât de importantă încât unele domenii o tratează separat față de toate celelalte contribuții la potențialul chimic. În particular, în electrochimie, termenul „potențial chimic” include totul "exceptând" contribuția potențialului electric. Un termen diferit, „potențial electrochimic”, include și contribuția potențialului electric, reprezentând potențialul total. A se vedea mai jos pentru mai multe despre această terminologie. În teza sa din 1873, "O metodă
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
sunt diferența de potențial și înălțimea recipientului, respectiv, iar g este accelerația datorată gravitației.) Cu toate că termenul „potențial chimic” se referă de obicei la „potențialul chimic total”, acest lucru nu este observat în mod universal. În unele domenii, în mod particular electrochimia, termenul „potențial chimic” este în loc folosit cu sensul de potențial chimic "intern", în timp ce termenul potențial electrochimic este folosit cu sensul de potențial chimic "total". În mod confuz, în fizica stării solide, exact convenția opusă este adesea folosită în contextul electronilor
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
tehnico-inginerească în industria chimică, inclusiv privind fazele grele ale unei creații industriale (proiectarea și punerea în funcțiune), dovedită prin finalizarea unor proiecte importante și din industria românească a timpului. La recomandarea profesorului Staehelin urmează o specializare în chimie fizică și electrochimie la Școala Politehnică din Viena (1928). În vara anului 1928 revine la Școala Politehnică din București ca asistent la disciplina Tehnologie Chimică și Electrochimie, condusă de Profesorul Staehelin, post pe care îl ocupă până în anul 1941, realizând lucrări de laborator
Emilian Bratu () [Corola-website/Science/325865_a_327194]
-
din industria românească a timpului. La recomandarea profesorului Staehelin urmează o specializare în chimie fizică și electrochimie la Școala Politehnică din Viena (1928). În vara anului 1928 revine la Școala Politehnică din București ca asistent la disciplina Tehnologie Chimică și Electrochimie, condusă de Profesorul Staehelin, post pe care îl ocupă până în anul 1941, realizând lucrări de laborator și de cercetare, în special în domeniul condiționării apelor potabile și industriale și al depoluării apelor reziduale. Continuă specializarea în domeniul pirolizei metanului la
Emilian Bratu () [Corola-website/Science/325865_a_327194]
-
reziduale. Continuă specializarea în domeniul pirolizei metanului la Școala Politehnică din Karlsruhe (1929), în laboratorul lui Carl Engler. În 1930 lucrează în atelierul lui Andreas Hofer din Mülheim asimilând tehnica presiunilor înalte. În același an lucrează și în laboratorul de Electrochimie condus de profesorul K. Arndt la Școala Politehnică din Berlin - Charlotenburg. În vara anului 1931 începe, sub îndrumarea profesorului Emil Abel și a Docentului Otto Redlich de la Insitutul de Chimie fizică al Școlii Politehnice din Viena, o lucrare experimentală de
Emilian Bratu () [Corola-website/Science/325865_a_327194]
-
t Hoff, iar în 1902 a preluat catedra de Chimie fizică de la Universitatea din Utrecht, funcție pe care a deținut-o până la retragerea sa din activitate (în 1939). Printre domeniile sale de cercetare se pot enumera: alotropia cositorului, chimia fotografică, electrochimia, chimia materialelor piezoelectrice, istoria științei. În 1926 devine membru străin al Royal Society. A murit într-o cameră de gazare din Lagărul de concentrare Auschwitz.
Ernst Cohen () [Corola-website/Science/333458_a_334787]
-
o biografie a lui George de Hevesy. Născută într-o familie evreiască nereligioasă din Frankfurt, Germania, Levi a fost admisă la Universitatea din München în 1929. Și-a făcut studiile de doctorat la Institutul Kaiser Wilhelm de Chimie Fizică și Electrochimie din Berlin-Dahlem, scriindu-și teza despre spectrele halogenurilor metalelor alcaline, sub supravegherea lui și Fritz Haber. Când l-a obținut în 1934, Partidul Nazist ajunsese la putere în Germania, iar evreii nu mai puteau fi angajați în posturi academice. Ea
Hilde Levi () [Corola-website/Science/334751_a_336080]
-
limba engleză și bunele maniere. A fost admisă la Universitatea din München în 1929, unde a participat la cursurile lui Arnold Sommerfeld. Pentru doctorat, tatăl ei a reușit să obțină acceptarea ei la Institutul Kaiser Wilhelm pentru Chimie Fizică și Electrochimie de la Berlin-Dahlem, unde și-a scris teza pe tema spectrelor halogenurilor metalelor alcaline, sub supravegherea lui și Fritz Haber. Când Levi și-a obținut doctoratul în 1934, Partidul Nazist ajunsese la putere în Germania. Conducătorii ei de doctorat plecaseră în
Hilde Levi () [Corola-website/Science/334751_a_336080]