8,745 matches
-
Eminescu unde fu îngropat în mare triumf cu salve de tun și fanfare numai că La ultima deschidere a sicriului fu găsit desculț Pantofii de firmă și șosetele lui trase la sorți Și împărțite loruși - se purtase în ultima vreme Elegant ca un mare învingător; ce era de făcut? Peste trupul acestui om al durerii au tras sicriul așa cum era - Desculț: El care ne purtase în sufletul lui vehement toate Neputințele ca însuși domnul nostru Hristos Iisus. "Ocupat !" Și deodată din
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
fie fericit și să-și poată vedea de lucrul lui. Și eu pe lîngă el. Încearcă să mă înțelegi. Ai auzit tu cîte ceva despre mine de mă tot tragi de mînecă atît de discret că eu mă fac la fel de elegant că nu pricep despre ce este vorba. Am crescut și eu, dragă mamă. Suntem acum doar două femei față-n față, care încearcă să se înțeleagă. Am făcut și fac ce vreau cu viața mea.Mi-a fost bine, mi-
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
ce-o fi fost, spaniol. Acum, cînd revăd scena, mă pufnește și rîsul și plînsul, dar atunci eram în plin delir erotic. După capul meu de artistă amatoare mai mult de bună dispoziție decît de partide de sex. Domnul cel elegant nu și-a pierdut cumpătul, a zîmbit ceremonios cu aerul lui de diplomat care vrea să împace pe toată lumea, și a făcut un gest discret cu mîna spre noi două, "Minunat, splendid... ce surpriză ne-ați produs...", spre groaza lui
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
se făcea că studiază piesa, dar l-am surprins, fără voia mea, că acum era mai mult cu ochii după mine. Ce-ai facut, Kiki, iar ai dat de necaz, faci, ce faci, și nu iese bine! I-am surîs elegant și eu ca o adevărată doamnă din Buenos Aires, cu spatele drept și capul dat trufaș pe spate, așa cum stă bine unei femei frumoase și tinere să fie și puțin arogantă. Aste e părerea lui Romero, dar mi-a adus mai
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
cu glas melodios, avea aerul că e împăcată cu soarta și cumva fericită. Era îmbrăcată într-o rochie de stofă fină, culoarea vișinei putrede, la gât purta un colier de perle, fumul aromat de la țigară se înălța subțire din portțigaretul elegant, iar câinele ei iubit rex, care stătea lângă sobă s-ar fi zis adormit, a ciulit deodată urechile. Eu am ținut minte cuvintele sale, le-am învățat pe dinafară, ca pe poezie, însă fără să le pricep prea bine. Abia
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
o minusculă furcă cu două brațe. Dincolo de ușă: grilajul ce se deschidea strângându-se ca un acordeon. Iar înăuntru: mirosul de lemn de nuc amestecat cu cel de vaselină ce impregna cablul de sârmă împletită de care atârna această cușcă elegantă. Pe o plăcuță de aramă țintuită deasupra butoanelor din ebonită verde, un semn nemaivăzut: &, urmat de un cuvânt la fel de enigmatic: Sons. Erau anii când la radio se cânta "Toată ziua-n ascensor,/ Ori mă sui, ori mă cobor,/ Sunt un
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
trei spun francez. Problema poate fi pusă însă și altfel, doar din perspectiva lui Ionescu însuși, iar aceasta a fost opțiunea esențială a lui Matei Călinescu în studiul despre miturile identitare ionesciene. Atît conducerea argumentației sale cît și rezolvarea sînt elegante. Îi voi respecta, în replica mea, opțiunea, dar voi muta accentele, ajungînd, în final, la altă concluzie. Întrebarea mea este: se poate vorbi despre un conflict identitar român-francez sau chiar despre o problemă identitară, în sensul tare al cuvîntului, măcar
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
Zürich. Desfășoară o susținută activitate jurnalistică la Aargauer Zeitung. A publicat romanele Strandgut, Der Brief ans Meer, povestiri, piese de teatru, poezie etc. Trăiește la Laufenburg, Elveția. Romanul Muzica înghițită reînvie în paginile sale o lume demult apusă, acea lume elegantă, cultivată, care i-a adus Bucureștiului renumele de „micul Paris“. Autorul pătrunde cu finețe în cele mai intime detalii ale acelui stil de viață, surprinzîndu-ne prin tonul emoționat și emoționant cu care descrie o stradă, un cartier, vechiul Atheneé Palace
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
de vacarm a fotbalului reproduce surpriza pe care a adus-o în saloanele literare apariția zgomotoasă a romanului. Ca și romanul, fotbalul nu trăiește singur, ci înconjurat de suflarea mulțimilor. Ca și romanul, fotbalul nu are timp de codul manierelor elegante pentru că e chiar viața povestită mereu.” Dar ce fel de roman e fotbalul? Unele pasaje sunt scrise balzacian, altele au elemente naturaliste, împrumută vreun cod absurd sau, pur și simplu, narează histrionic postmodern, autoreferențial și intertextual, întrerupt și fragmentar, pe
Vă place fotbalul? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13131_a_14456]
-
târg”, via Focșani, având și scopul nemărturisit al spulberării credinței multor pesimiști cum că ei n-ar fi în stare să aplice principiul caragialian “pupat Piața Independenți” dacă interesele de imagine electorală o cereau. Culmea e că, peste toate, plutea elegant, și dezinteresat ?, dorința să-i convingă de acest adevăr pe răzeșii de pe cele două maluri ale Milcovului (secat acum “dintr-o sorbire” de ger), și pe transilvăneni, dar minus consiliul secuimii care tocmai elabora constituția, drapelul și capitala provizorie la
Omătul, demnitarii și Hora Unirii... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13149_a_14474]
-
n-ar mânca decât fără țigări“ etc., etc.). Fetele nu mai poartă tocuri, merg mult pe jos, și-apoi, e inutil. Bărbații din aceeași categorie, eligibili, în speță, nu sunt receptivi sau se inhibă în prezența luxului unei cizme mai elegante. În general, colaborează. La tot. La ce pică. La grădinițe particulare predă engleză. La presa culturală, dacă a avut baftă să fie recomandat de cineva din interiorul redacției, a fost activ la seminarii în timpul facultății etc. Sistemul editorial conferă deja
Portretul intelectualului la tinerețe by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13130_a_14455]
-
se vădește mai apropiată totuși de creația unor Alexandru Philippide sau Ștefan Aug. Doinaș. Stilată și supravegheată în dezolarea sa, pe cît de ireversibilă pe atît de expresiv filtrată, această producție transformă execuția materiei pe eșafodul vizionar într-un act elegant. Ilie Constantin e unul din poeții români reprezentativi de azi, undeva la mijloc (un mijloc privilegiat), pentru a-l contextualiza și prin „generația” d-sale, între șaizeciștii patetismului învolburat, nu o dată pletorici, și cei mai puțin acreditați din rîndul lor
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
care dă dovadă în raport cu pedanteria aplicării metodei. Semnalul concepției sale literare l-a reprezentat cartea intitulată Lecturi infidele. Într-un climat în care stăpîneau tiparele pozitiviste, „universitare”, „științifice”, văduvite de originalitate și prea puțin viabile, junele cronicar denunța cu o elegantă fermitate pseudoprofesionalizarea cercetării, cultivarea unei istorii literare aservite locului comun, și proclama sfidător superioritatea „diletantismului”. La antipodul crispării „doctorilor în literatură”, după spusa lui Mauriac, Manolescu scotea în relief „plăcerea lecturii”, drept criteriu suveran al aprecierii critice. În strînsă relație
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
a ieșit pe ecranele americane... Mi-e greu să înțeleg de ce: gustul american pus deoparte, ce mă miră este că nu s-a găsit nimeni să remarce că, în comparație cu “blockbusterurile” la modă, Liga este un film stilat. Manierat. Ba chiar elegant. Numai că eleganța - vai! - nu mai e la modă... Tot spiritul filmului stă în replica memorabilă a lui Dorian Gray atunci cînd, ciuruit de gloanțe, se mîntuie de ele precum Isus revenit dintre morți; “Ce-i cu tine?”, îi strigă
Clubul personajelor dispărute by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13245_a_14570]
-
unei scări în spirală recitînd cu furie episodul aproape incestuos al pîngăririi de către un tată, prin atingeri lubrice, a păpușii propriei sale fiice, jucărie ulterior aruncată... Reconstituire, puzzle, portret colaj, eseu cinematografic - filmul lui Ludwig Metzger se sustrage delicat și elegant unei încercări de clasificare rigidă reușind să demonstreze convingător cît de aproape și-au stat viața și literatura, realitatea și ficțiunea în existența și în scrierile Aglajei Veteranyi. Aglaja însăși, în carne și oase pe micul ecran, mărturisește - oferindu-ne
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
De ce nu s-a gândit la cele amărâte care nu au nimic...?” (MA, 30.09.2003., CD). Din păcate, prin folosirea familiarului amărît, compătimirea se asociază cu deprecierea mai mult decît ar fi de așteptat într-un discurs sobru și elegant.
Sărac, defavorizat, amărît... (II) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13263_a_14588]
-
lasă cuprins de accese de narcisism, ca Florin Călinescu, nu face jocuri politice subtile, ca Stelian Tănase, nu este ireverențios pentru hazul galeriei, ca Marius Tucă. Seamănă mai curând, prin capacitatea de a fi întotdeauna informat, prin stilul operativ și elegant și prin bunăcredință, cu Cristian Țopescu (una dintre puținele vedete TV pe care le-am avut de-a lungul timpului). În afară de acest profesionalism, el se remarcă printr-un sentiment al răspunderii, nemaiîntâlnit până în prezent la alți ziariști, nici măcar la strident-justițiarul
O bilă albă pentru Robert Turcescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13266_a_14591]
-
cinică și triumfătoare, arogantă și superioară a ferchezuitului dictator, terorist, criminal... Cu mustața perfect tăiată, cu părul tuns impecabil, cu boneta într-o parte, cu trabucul între degete, cu puterea virilă la vedere. Un animal care a hăituit o lume, elegant și oacheș, stă acum dezarmat și umil pe un scaun. Măștile i-au căzut și văd chipul fiarei. Un amestec straniu de aparență și esență, de trecut și prezent, metamorfoze ce par că s-au produs în direct. Cele două
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
pe mine m-a convins să iau ouă cu chifle și cafea. Chelnerul ne reproșă din priviri că am comandat un mic dejun întârziat în locul unui dejun timpuriu. De la celelalte mese eram priviți cu o anumită curiozitate. Betty arăta prea elegantă pentru un însoțitor ponosit ca mine. - Cât timp a trecut, mă întrebă ea, de când nu ne-am mai văzut? Mi se pare că e o veșnicie de atunci. Sam vrea să mă întorc în America, da eu, în ciuda tuturor dezamăgirilor
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
fidelă oglindă a rătăcitorului său spirit, veșnic sieși vrăjmaș” (teora.ro); „utile sieși și celorlalți” (adler-bucuresti.go.ro). În asemenea construcții, în care e puțin probabil să apară sie, forma sieși e simțită ca un echivalent mai economic și mai elegant al sintagmelor el însuși /ea însăși. Se remarcă de altfel în texte ușurința de folosire a ambelor pronume reflexive (de acuzativ și de dativ), în construcție cu același verb: „posibilitatea să se dezvăluie sieși” (earad.ro/horoscop); „el nu se
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
schițe de câteva pagini. Prozele sunt secvențe concentrate, lucrate cu migală, fără lest descriptiv, cu un conflict sau pretext epic mai mult sugerat, oricum abia... schițat. Stilul este ireproșabil, toate textele sunt scrise cu rafinament, au o tăietură a frazei elegantă și o poezie care se revarsă instantaneu dintr-o simplă comparație sau metaforă apărute pe neașteptate la colțul unei fraze care nu anunța nimic: "și timpul nu mai era timp, era o hârtie ruptă în mii de bucăți", "cerul era
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
pierd la capătul unei prea elaborate receptări" (pentru Vianu critica fiind în mod fundamental cântărire, motivare, reducând coeficientul de subiectivitate) este că la mijloc ar putea fi și o diferență de generație. Bunăoară la evocarea lui Petru Dumitriu, "bine clădit, elegant, impunător" și primit cu larghețe în sumar, justificarea vine de acolo unde "toți eram, pe atunci, bolnavi de duplicitate". O epocă în care "Important era să nu o pățim, să nu fim dați de gol sau să ne trădăm singuri
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
să se clatine odată cu apariția pe harta țării a portului Constanța și cu ridicarea Galaților, vorbind cu mândrie de faptul că la începutul secolului brăilenii consumau atâta șampanie cât toată }ara Românească, în afară de București, că femeile lor erau cele mai elegante din țară, că o înmormântare se făcea cu 24 de cai înhămați la dric și că marele șic al nunților era să-ți aprinzi țigara cu o hârtie care valora 100 lei aur." Dar și feeria (pentru un copil) a
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
de relații ușor tensionate, dar marcate de umor. Spectacolul s-a încheiat cu o suită de piese, intitulate Numai vals, aparținând lui Renato Zanella. în primul fragment s-a remarcat, din nou, Simona Noja, printr-o partitură coregrafică de o elegantă expresivitate, interpretată fără muzică. Dar după acest preludiu promițător, valsuri, polci și cadriluri de Johann Strauss-fiul și Josef Strauss au fost abordate de coregraf numai pe palierul anecdoticului și a unor șabloane coregrafice, din care fantezia proprie răzbătea arareori. Dezavantajul
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
de această dată din motive diferite, este sesizată de Ion Vianu într-o întâlnire cu alți doi psihiatri români: în Elveția, la Zürich, etica protestantă își plasează populația de drogați chiar în centrul orașului, pe Bahnhoffstrasse, dealtfel un loc extrem de elegant. întreaga societate se consideră vinovată de existența acestei minorități și de aceea n-o ascunde, ci își conservă luciditatea în fața bolii, printr-o exhibare inestetică dar curativă. Neacoperit de machiaj, coșul purulent din obraz se cere tămăduit. Istoria drogului poate
Fructul oprit din corpul nesănătos by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12186_a_13511]