684 matches
-
D), bazilica A - Axiopolis.... În august 2001, fiind în trecere pe la complexul arheologic de la Argamum, am constatat doar prezența ruinelor celei de-a cincea bazilici creștine și a urmelor unei necropole de incinerație (foarte aproape de suprafață: 0,30m!) din perioada elenistică. Rămâne ca cercetările ulterioare să aducă noi lumini în această chestiune, încă deschisă. 2. Axiopolis (Cernavodă, jud. Constanța) Efectuarea unor săpături arheologice între anii 1898-1899, de către Grigore Tocilescu și P. Polonic, au dus la degajarea din fața intrării, de pe latura septentrională
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
parțial, de către Th. Sauciuc-Săveanu în sectorul nord-estic al orașului Mangalia, încă de la sfârșitul perioadei interbelice. Ample săpături (în marea lor majoritate, de salvare) s-au efectuat și în afara cetății, îndeosebi în necropolele orașului, ducând la descoperirea unei necropole de epocă elenistică (secolele IV-I a.Chr.), în partea septentrională a zidurilor cetății, unde s-au făcut săpături repetate datorită necesității amplasării de construcții moderne (stadionul, parcul, spitalul orășenesc etc.). Au fost descoperite circa 100 de morminte. Constantin Preda (1925-2008), remarca în
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
arheologică, a dus la descoperirea unor morminte aparținând necropolei antice din zona de nord a orașului, afectate din păcate de intervențiile mecanice. Cercetările arheologice efectuate în această zonă a orașului au evidențiat existența unei necropole care a funcționat în epoca elenistică, romană și romano-bizantină. Investigația arheologică de salvare a cuprins zona străzii Nicolae Iorga, între capătul acesteia dinspre strada Rozelor și intersecția cu strada Pictor Tonitza, pe o lungime de circa 54 m. S-au descoperit 8 morminte, afectate, cu o
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
Histria este cea mai veche colonie a cetății Milet, situată pe plaja occidentală a Mării Negre; se află la 50 km nord de municipiul Constanța, pe malul lacului Sinoe. Întemeiat în secolul VIII a.Chr. și înfloritor în perioada clasică și elenistică, orașul a fost reconstruit spre sfârșitul secolului III p.Chr., devenind prosper în secolele IV-VI. Efectuarea unor prime cercetări arheologice de amploare, între anii 1914-1927, de către o echipă de arheologi condusă de Vasile Pârvan, au dus la reluarea acestora
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
Constanța, au dus la delimitarea a cinci necropole care se întindeau în jurul cetății, începând din partea de nord-est și până în cea de vest, aflate de-a lungul celor două mari drumuri care duc spre Histria și Callatis: 1) necropolă din perioada elenistică; 2) necropolă din epoca romană (secolele I-III); 3) necropolă romană datând de la sfârșitul secolului III - secol IV (se află la periferia celei din secolele II-III); 4) necropolă romană datând din a doua jumătate a secolului II - până la jumătatea secolului
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
marmură» (B) a fost construită din piatră, cărămidă și marmură. Orientată E-V (25,50 m), bazilica prezintă următoarele elemente: spre vest, un atrium triporticat (8 m x 7 m în interior) cu un phiale și un nartex de stil elenistic cu trei intrări: una dinspre nord și două dinspre sud, una fiind precedată de un frumos propylon; naosul, cu cele trei navate și altarul, prezbiteriul, cu nivelul ceva mai înalt, mai mult de trei abside (E, V, N), spre S
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
înalt, mai mult de trei abside (E, V, N), spre S de atrium un baptisteriu, un pastophorium și trei scări de piatră ce uneau nartexul de navata centrală care se separă de cele laterale prin șiruri de coloane. Conform tipului elenistic, îi distingem de la V la E nartexul, imediat după atrium. Nu s-a găsit nici o criptă. Bazilica episcopală a cetății, construită la începutul secolului V, după cum a dedus V. Pârvan prin analiza materialele arheologice, a fost reconstruit de cel puțin
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
vase de sticlă, opaițe, ceramică). Unii istorici vorbesc despre martirii de la Noviodunum, cunoscuți deja nominal, a căror prezență este confirmată de inscripțiile descoperite aici. 12.4 Salsovia (Nufărul, jud. Tulcea) Cetatea Salsovia a fost locuită încă din epocile bronzului și elenistică. O diplomă militară din vremea lui Nerva (96-98), cel mai vechi document epigrafic cunoscut până acum la Salsovia, ne indică prezența unei unități de cavalerie. Cetatea a funcționat drept castru încă în prima jumătate a secolului III (Itinerariul Antonini și
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
au efectuat ritul, evoluția ritului și a monumentelor funerare, a inscripțiilor și a inventarului. Riturile funerare cunoscute în cadrul necropolelor din Sciția Minor sunt două: incinerația și inhumația. 1.1. Ritul incinerației Această practică rituală a fost exercitată îndeosebi în perioada elenistică, cunoscând o anumită amploare în perioada precedentă răspândirii creștinismului. Afirmația este demonstrată prin prezența unor necropole de incinerație la Argamum, Callatis (circa 100 de morminte) etc. În perioada de afirmare a noii religii, s-a ajuns la prezența a 20
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
de la Argamum unde au fost descoperite și urme ale unor vase de diferite forme, sparte probabil din motive rituale. Spre sfârșitul secolului VI și începutul celui succesiv, reapar înmormântările birituale (morminte de incinerație-inhumație), înmormântări efectuate sporadic și aparținând diferitelor epoci (elenistice, romano-bizantine). Ritul incinerației a fost redus ca importanță în secolele IV-VI, în urma ascensiunii creștinismului care interzicea această practică rituală, substituind-o cu cea a înhumării, motivată de învierea totală a omului, cu trup și suflet. 1.2. Ritul inhumației
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
transept (D) a cărei criptă prezintă nișa unui reliquarium (1 m x 1,20 m x 2,20 m) și se află sub altarul bazilicii (secolul VI). 2.3. Morminte hipogee Construcțiile funerare de tip hipogeu (cavoul) sunt de tradiție elenistică; au fost descoperite ca urmare a săpăturilor de salvare în unele localități de pe limesul dunărean (Axiopolis) sau de pe litoralul pontic (Callatis, Tomis). Cavoul funerar, descoperit la Axiopolis, este un mormânt de familie (5 schelete) (vezi infra), ce ne oferă multe
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
Beirut și Alexandria egipteană mai mult decât de New York, chiar dacă toate porturile maritime seamănă între ele mai mult decât cu oricare dintre localitățile din interior. La fel ca și Havana și Port-au-Prince, New Orleans se află pe orbita unei lumi elenistice care nu s-a extins niciodată spre nordul Atlanticului. Mediterana, Marea Caraibilor și Golful Mexic formează o mare omogenă, chiar dacă este întreruptă. A.J. Liebling THE EARL OF LOUISIANA Unu O șapcă verde de vânătoare sugruma vârful unui cap umflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și și au trăit credința lor în simplitatea ascultării numai față de tradiția evanghelică. Această perioadă a durat mai mult sau mai puțin în funcție de regiuni. Ea a avut o mai lungă durată în țările în care creștinismul a pătruns înaintea filosofiei elenistice, ca: Siria, teoriile de limbă siriană (Afraate, Efrem și, încă la începutul secolului VI, Iacob din Sarug), unde se întâlnește o psihologie măsurată și discretă, o învățătură dogmatică completă, o morală străbătută de la un capăt la altul de iubire. De
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
și ca un răspuns sistematic dat filozofiei heideggeriene. Pretutindeni se pot vedea referințe circulare la temele de fond ale gândirii lui Heidegger, din perioada de tinerețe, trecând prin maturitate și sfârșind cu decada vesperală a vieții acestuia. Raportul dintre cultura elenistică și tradiția iudeo-creștină, fenomenologia religiei, conceptul vieții (inspirat de Dilthey), istoricitate, relația cu Meister Eckhart, chestionarea structurilor prereflexive ale conștiinței, tonalitățile afective ale Dasein-ului, istoricitatea, condiția modernității, nihilismul și esența tehnicii - toate acestea sunt teme de reflecție comună pentru Heidegger
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Fiului pe Cruce ca pe-o restaurare ecologică fără precedent în toată economia divină: „Domnul a venit ca să surpe pe diavolul și să curățească văzduhul”1. Ar fi pripit să vedem în această exegeză patristică un simplu ecou al mitologiei elenistice târzii, împărtășită de autori ca Plutarh sau Filon Alexandrinul 2. Referința la „demonii aerului” nu este metaforică, ci metafizică. Epurării efectuate pe Cruce îi corespunde, într-un orizont perfect palpabil, o performanță lingvistică fără echivoc. Nu întâmplător, Evangheliile consemnează foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Cassiodoro (485-580) politician, literat și istoric roman (n. t.). 53 René Descartes (1596-1650), filosof și matematician francez, părintele raționalismului european (n. t.). 54 ansamblu de scrieri ideatice și filosofice, culese în epoca bizantină (n. t.). 55 personaj legendar din epoca elenistică, venerat ca maestru de înțelepciune și considerat autor al operei Corpus Hermeticum (n. t.). 56 Pierre Gassendi (1592-1665) filosof, teolog, matematician, astronom și astrolog francez. -----------------------------------------------------------------------6 1 CORRADO CALABRÒ Prefață DANTE MAFFÌA Notă biografică Notă bibliografică Romanul lui Tommaso Campanella
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
din urmă dispuse în jurul vasului pe brâie alveolare, indicându-ne astfel că aparțin atât fazei ultime a Hallstattului, cât și culturii La Tène-ului. Există și ceramică de import din epoci diferite; o toartă de amforă a fost datată din perioada elenistică. Câteva fusaiole, fragmente ceramice de la fructiere dacice, cu decor și fără decor, completează bogatul inventar arheologic prezent în acest loc. Ar mai fi de semnalat o mare cantitate de cenușă, ce se observă în diferite puncte din acest areal. Pe
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cele ale autobiografiei, iar „separația genurilor” se va produce doar târziu, când integritatea clasică a omului politic se dezagregă prin autoglorificare - considerată de un retor precum Aristides, o trăsătură Întru totul elină. Oricum, căile autobiografiei erau deschise. Sfidarea agorei Epoca elenistică marchează o trecere În registrul mut, În invizibilitatea principială 8. Isocrate, autorul primei autobiografii, profită tocmai de această modificare În sensibilitatea vremii. Plutarh definește un timp biografic al revelării caracterului, altul decât cel al evoluției și al dezvoltării individului. Jurnalul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cu o încărcătură emoțională deosebită. Unii îl apreciază pentru elenismul generalizat care a idealizat tot ce este grec; alții, ca Yourcenar, au înțeles că a fost îndrăgostit de civilizațiile în declin, după ce acestea își atinseseră zenitul, în special culturile antice elenistică și bizantină, pe care Cavafis le-a preamărit. Și Yourcenar a fost atrasă de acest melanj între memoria istorică și experiența personală pe de o parte, și viziunea tragică asupra vieții exprimată în principal în imagini senzuale și erotice. de
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
oprit asupra unor nume de rezonanță ale acestei perioade. Dintr-un motiv cât se poate de simplu ne-am focalizat interesul asupra Antichității latine: s-a demonstrat deja cum anume literatura romană s-a cristalizat și afirmat sub influența celei elenistice, la fel cum și multe aspecte ale înaltei societăți romane s-au născut imitând realitățile cunoscute și preluate din societatea ateniană. De la simpla observație de natură sociologică până la parodie pasul s-a făcut cu ușurință. Așa de pildă, chiar anumiți
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
economice) ori forțate (diferite războaie care măcinau Palestina); rămâne atașată Palestinei și Ierusalimului, pământului și orașului sfânt. La începutul perioadei creștine, numărul iudeilor era în scădere pe aceste meleaguri, în timp ce marea majoritate se extinsese spre teritoriile păgânilor. Aici, în epoca elenistică și romană, iudaismul a reușit să exercite o atracție deosebită asupra unei părți consistente a opiniei păgâne, convertind numeroși păgâni ori creând simpatii față de religia mozaică, acțiuni utile în timp și spațiu. O frumoasă contribuție la realizarea acestei atracții a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
predica misionară creștină. Întrucât în aceste orașe iudaismul fusese deja predicat, creștinismul a trebuit să se dezvolte ținând seama de acest aspect. Astfel, în marile orașe ale Mării Mediterane iudaismul a făcut cunoscut Vechiul Testament și începuse realizarea integrării dintre cultura elenistică și credința iudaică, fapt explicitat de cazul lui Filon din Alexandria Egiptului. Pentru unii istorici, evanghelizarea a vizat mai întâi marile arii citadine, în timp ce pentru alții propagarea creștinismului nu a început cu marile orașe, cu excepția Romei și a altor capitale
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a vreunei forme de cult de unică validitate pentru popoarele supuse. Principiul politicii religioase romane era acela de a lăsa intacte convingerile și manifestările religioase ale popoarelor reunite sub puterea sa. Analiza succintă a multiplicității curentelor religioase de la sfârșitul perioadei elenistice precreștine, în cele ce urmează, ne va ajuta să vedem și să evaluăm cu claritate misiunea pe care a primit-o creștinismul în momentul în care s-a silit să atragă, într-o primă etapă, spre propriile idealuri lumea greco-romană
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
silit să atragă, într-o primă etapă, spre propriile idealuri lumea greco-romană, pentru ca mai apoi să se extindă și spre limesul nordic al Imperiului. 2.1. Decăderea religiilor antice greco-romane O primă caracteristică a situației religioase în ansamblu, din lumea elenistică de la sfârșitul secolului I a.Chr., a fost devalorizarea politeismului grecesc și a religiei Romei antice pornită chiar din interiorul acestora. Cauzele acestui proces au fost variate și sunt diferite pentru lumea greacă și cea romană. În Grecia propriu-zisă, un
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
bazinul mediteranean oriental. Perioada domniei diadohilor (323-146 a.Chr.) a dus la definitiva dizolvare a vechilor orașe-stat ale Greciei antice, contribuind la rândul ei la destrămarea cultelor religioase sprijinite până atunci de acestea ori de ligile lor. În Orient, cetățile elenistice de dată recentă, prin posibilitățile lor comerciale, atrăgeau numeroși greci spre emigrare încât patria-mamă a început să ducă lipsă, multe sanctuare căzând în ruină. Consecința cea mai importantă a elenizării întregului Orient se datorează schimbului patrimoniului ideilor religioase și formelor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]