171 matches
-
și cenzura publicațiilor era sub controlul Arhiepiscopului de Canterbury. Probabil că aceste autorități nu au considerat inacceptabile nici una dintre piesele lui Marlowe (cu excepția traducerilor din Amoruri). Marlowe este adesea descris astăzi ca și homosexual. Unii cred că problema dacă un elisabetan era homosexual sau nu, în sens modern, este anacronă; pentru elisabetani ceea ce azi este adesea numit homosexual/bisexual era mai degrabă recunoscut ca simplu act sexual decât ca orientare și identitate sexuală. Două documente sugerează faptul că Marlowe a fost
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
aceste autorități nu au considerat inacceptabile nici una dintre piesele lui Marlowe (cu excepția traducerilor din Amoruri). Marlowe este adesea descris astăzi ca și homosexual. Unii cred că problema dacă un elisabetan era homosexual sau nu, în sens modern, este anacronă; pentru elisabetani ceea ce azi este adesea numit homosexual/bisexual era mai degrabă recunoscut ca simplu act sexual decât ca orientare și identitate sexuală. Două documente sugerează faptul că Marlowe a fost homosexual. Pe lângă asta a mai fost scos în evidență și faptul
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
care lăuda supremația măsurii și a accentului limbii engleze. Philip Sydney a scris "The Defence of Poesie" (scrisă între 1579-80, dar tipărită în 1595), o analiză a tipurilor poetice bazat pe practica clasică. George Puttenham (1529-1590) a scris critică literară elisabetană în lucrarea sa "The Arte of English Poesie" (1589), în care propunea, printre altele, nume englezești pentru figuri retorice împrumutate din greacă, de exemplu "the over reacher" în loc de "hiperbolă". El i-a numit pe Sir Thomas Wyatt și pe Howard
Critică literară () [Corola-website/Science/310426_a_311755]
-
(n. 2 ianuarie 1563 - d.20 februarie 1626) a fost un compozitor,poet,cântăreț și lautist englez din Epoca Elisabetană, autor a 87 melodii cu acompaniament de lăută și a altor compoziții vocale și instrumentale. A devenit binecunoscut prin cântece impregnate de tristețe, ca de pildă ""Flow my tears"", ""Come, heavy sleep""""Come Again, Sweet Love"","In darkness let me
John Dowland () [Corola-website/Science/313032_a_314361]
-
slujba de lautist al curții. Multe din lamentațiile personale, și tonul de amărăciune ale multor afirmații ale lui John Dowland, sugerează că melancolia muzicii și textelor pe care le-a scris, deși păreau să corespundă unui gust al epocii („melancolia elisabetană”), își aveau rădăcina în propria sa personalitate și în propriile sale frustrări. El însuși și-a spus “"Semper Dowland, semper Dolens"” („Mereu Dowland, mereu îndurerat”). Mai precis, prin acest joc de cuvinte Dowland și-a intitulat o compoziție care concluzionează
John Dowland () [Corola-website/Science/313032_a_314361]
-
părul brunet. Moda Goth este stereotipizată ca fiind o un stil vestimentar întunecat, uneori morbid, și eroticizat. Moda tipică include păr vopsit brunet, dermatograf negru, manichiură neagră, veșminte istorice negre; unii gotheri au și piercing-uri. Sunt împrumutate elemente ale stilurilor elisabetan, victorian, sau medieval și simboluri religioase (creștine sau păgâne) sau mitologice, cum ar fi cruci, ankh-uri, etc. Nivelul la care gotherii respectă acest stil variază în funcție de individ și zonă geografică, cu toate că majoritatea gotherilor poartă ținute cu măcar o parte din
Subcultura goth () [Corola-website/Science/314517_a_315846]
-
în 1590, și în șase volume în 1596. Inspirația nu vine din Antichitate ci de la legenda regelui Artur. Omagiile erau adresate reginei Elisabeta I a Angliei (în epopeea fiind regina ilelelor, Gloriana) care a dat nume epocii Renașterii engleze, epoca elisabetană. Epopeea este o alegorie fantastică a Angliei, a reginei și a Casei Tudor, și o celebrare a moralei creștine, a nașionalismului protestant, unde papiștii și necredincioșii sunt personajele negative, regele Artur eroul și puritatea căsniciei cel mai înaltă virtute. Epopeea
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
Mai târziu, au avut și acoperiș, și au fost mai multe teatre rectangulare decât rotunde/hexagonale. Când se vorbește în timpul Renașterii engleze de teatre „publice” este vorba de cele în aer deschis, cele „private” fiind cele cu acoperiș. Toate piesele elisabetane, inclusiv cele ale lui Shakespeare, aveau bărbați sau băieți în rolurile femeilor, nu pentru că ar fi existat o lege în acest sens, ci pentru simplul fapt că femeile erau considerate „imposibile”. Primele actrițe, într-o trupă franceză, au jucat în
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
introdus împărțirea în acte și denumirea de tragedie, dar ceea ce a scris el era în marea lor majoritate rescrieri ale povestirilor din Biblie și cronici scrise cu rimă de valoare literară limitată. Anglia Cea mai de seamă contribuție a Angliei elisabetane a fost drama, și cu toate că pot fi găsite elemente comune între evoluția dramei în Spania și în Anglia, drama engleză nu a fost neechivoc populară, ci a menținut contactul cu clasele sociale de sus și cu formele Renașterii, într-o
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
Sackville (1536-1608), "Gorboduc" din 1562, pe o temă din istoria veche a Angliei. Anul următor a fost publicată piesa „Tragedia spaniolă” de Thomas Kyd (1558-1594), și cu toate că piesa s-a bucurat de succes și a însemnat mult pentru dezvoltarea teatrului elisabetan, acțiunea ei melodramatică, cu multe omoruri, a fost ulterior des pariodiată. Cei doi scriitori mai de seamă ai Renașterii engleze au fost Christopher Marlowe (1564-1593) și William Shakespeare (1564-1616). Marlowe a murit tânăr în circumstanțe neelucidate. În ceea ce-l privește
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
necunoscută, în pofida numărului mare de lucrări sale și a statului său de cel mai cunoscut dramaturg. Un alt dramaturg de seamă din această perioadă a fost Ben Jonson (1572-1637), care cu toate că zicea că urmează regulile aristotelice, este totuși un dramaturg elisabetan tipic. Marlowe a fost un rebel precoce cu educație clasică solidă. Privea religia din punct de vedere critic, era catolic (uneori poate chiar ateist), iar în cursul a doar câțiva ani a scris o serie de tragedii mari, lirică și
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
-lea până la mijlocul celui de al XVII-lea, perioadă pașnică de dezvoltare după sfârșitul Războiului de 100 de ani și al Războiului celor două roze. Această perioadă include lunga domnie a reginei Elisabeta I, de aceea mai este denumită ""Epoca Elisabetană"". Reprezentanți de seamă ai "Renașterii engleze" sunt: Se cultivă, mai ales, genul madrigalului, popularizat prin lucrarea ""Musica Transalpina"", publicată, în 1588, de Nicholas Yonge. Compozitori mai însemnați sunt: Pentru marea masă a populației din acele timpuri, înflorirea culturală și artistică
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
lui de teatru au fost traduse în aproape fiecare limbă vorbită și sunt jucate mai des decât cele ale oricărui alt dramaturg. Multe dintre piesele sale au fost montate pe scena teatrului Globe, unul din cele mai populare ale epocii Elisabetane, a cărui deviză era "Totus mundus agit histrionem", reluată în “Cum vă place“ sub forma metaforei lumii ca scenă de teatru: "All the world's a stage, / And all the men and women merely players: They have their exits and
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
de acord că Shakespeare a fost probabil educat la Noua Școală King ("King’s New School") din Stratford, o școală liber privilegiată în 1553, cam la sfert de milă de casa sa. Învățământul liceal a variat calitativ pe durata erei elisabetane, dar planul de învățământ a fost dictat de lege în întreaga Anglie și școala ar fi asigurat o educație intensă în gramatica latină și în studiul limbilor clasice. La vârsta de 18 ani, Shakespeare s-a căsătorit cu Anne Hathaway
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
cariera sa, a făcut același lucru. Unele piese, cum ar fi "Titus Andronicus" și primele istorii, rămân controversate, în timp ce "The Two Noble Kinsmen" și "Cardenio" au foarte bună demonstrarea documentării contemporane. Primele piese au fost influențate de scrierile altor dramaturgi elisabetani, în special Thomas Kyd și Christopher Marlowe. Primele lucrări oficiale de Shakespeare sunt "Richard III" și cele trei părți din "Henry VI", scrise la începutul anului 1590, perioadă cu apetit pentru drama istorică. Nu e clar pentru care companie a
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
Pitti, Spitalul Inocenților, cupola domului Santa Maria del Fiore. În Franța sunt celebre castelele de pe Loara: Blois, Amboise, Chenonceau. În Spania, palatul El Escorial este cel mai cunoscut monument renascentist din acestă țară. Trăsături ale Renașterii regăsim și în cadrul stilului elisabetan englez și avem ca exemple castelul Hampton Court de lângă Londra și Poarta de Onoare a Colegiului Caius din Cambridge. Monumente valoroase ale arhitecturii renascentiste găsim și în estul Europei, în orașe ca Praga, Cracovia, chiar și pe teritoriul României (Sibiu
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
dar sunt mai puțin sigure. Shakespeare putea să utilizeze Livy's "Ab Urbe condita", tradusă de Philemon Hollandși, eventual, un rezumat din Livius de către Lucius Annaeus Florus; ambele dintre acestea au fost utilizate în mod obișnuit în textele din școlile elisabetan. Discursurile lui Machiavelli din Livius au fost disponibile în traduceri manuscrise, și ar putea fi, de asemenea, să fi fost folosite de Shakespeare.
Coriolan (tragedie) () [Corola-website/Science/319163_a_320492]
-
special în filmele muzicale produse de Bollywood. În Renaștere aceste forme au evoluat în commedia dell'arte, o tradiție italiană în care niște clovni răgușiți improvizau povestiri cunoscute și de acolo a rezultat opera bufă. În Anglia, piesele de teatru elisabetane și iacobine includeau frecvent muzică de orgă, lăută, violă și cimpoi timp de o oră înaintea și în timpul spectacolului. Piesele, în special piesele istorice și tragediile, erau adesea împărțite printr-o piesă muzicală, probabil derivată de la intermezzoul italian, cu muzică
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
Wedekind, Pirandello, Shaw și Claudel). A condus catedra de istoria literaturii dramatice la Conservatorul de Artă Dramatică și Muzică din București. Conferințele sale erau considerate adevărate prelegeri de umanism. Cursurile sale universitare acopereau dramaturgia clasică franceză, tragedia greacă și drama elisabetană (cu precădere Shakespeare). A ținut și cursuri de sociologie la Înalta Școală de Asistență Socială, militând penru emanciparea și educarea femeilor. În 1940 ia atitudine publică împotriva asasinării lui N. Iorga de către legionari. În 1948 a fost pensionată. A afirmat
Alice Voinescu () [Corola-website/Science/315352_a_316681]
-
apărut în numerele 2-3 ale noii colecții Clubul temerarilor, lansată de editura Tineretului și continuată de editura Ion Creangă între anii 1966-70. "" relatează istoria romanțată a lui Francis Drake (1540-1596), corsar, navigator, neguțător de sclavi și politician britanic din era elisabetană. În anul 1581 el a fost ridicat la rangul de cavaler de către regina Elisabeta I a Angliei, ocupând poziția a doua în fruntea flotei care a luptat în 1588 împotriva Invincibilei Armada spaniole. Între 1577 și 1580 a realizat cea
Corsarul de fier () [Corola-website/Science/323178_a_324507]
-
orașului Stamford în Lincolnshire a fost construită de Cecil în perioada 1555 - 1587 după modelul lui Richmond Palace. Casa a fost rezidența tuturor urmașilor săi, conții și marchizii de Exeter și reprezintă unul din cele mai tipice exemple de arhitectură elisabetană din secolul al XVI-lea. În afara Londrei a construit Theobalds House, în anii 1564 - 1585, rezidență ce a fost vizitată de regina Elisabeta de opt ori între 1572 și 1596. Mai târziu, Theobald House va fi schimbată cu Hatfield House
William Cecil, I Baron Burghley () [Corola-website/Science/331118_a_332447]