931 matches
-
dictează a fi bine pentru toți". Cărțile din seria elitelor prezintă și alte teme care se regăsesc pe site-ul lui Brin: pericolele implicate de contactul cu rasele mai avansate (rezerva lui în legătură cu programul SETI-activ); respingerea poveștilor care glorifică culturile elitiste de demult ("Războiul stelelor" și "Stăpânul inelelor"); necesitatea și dificultatea de a-i face pe cei puternici să răspundă pentru acțiunile lor; pericolele implicate de "amplificarea nebuniei colective a simțului propriei dreptăți" (o descrie bună a rasei jophur).
David Brin () [Corola-website/Science/324263_a_325592]
-
față de religiile „straine”, precum creștinismul, iudaismul, islamul etc. Formațiile promovează păgânismul etnic european, ocultismul și satanismul. Hendrik Mobus din Absurd a descris nazismul drept „cea mai perfectă și realistă sinteză a conceptului satanist de „vointa de putere”, a darwinismului social elitist, legat de păgânismul arian germanic. Membrii formației Der Stumer (numită după un ziar antisemit editat de Julius Streicher) sunt simpatizanți ai hitlerismului ezoteric, inspirându-se din lucrările lui Julius Evola și Savitri Devi. Conform autorului Benjamin Noys, „Dacă ar fi
National Socialist black metal () [Corola-website/Science/329888_a_331217]
-
Deși familia Blair a declarat că dorește să-și protejeze copii de aparițiile media, educația lui Euan și Nicky a fost sursa unei controverse politice. Ambii au studiat la "London Oratory School", instituție criticată de către aripa stângă pentru procedurile sale elitiste de selecție. Familia Blair a ales această școală preferând-o școlii catolice a districtului Islington din Londra, controlat de Labouriști, unde locuiau pe atunci. Totuși, a remarcat că este primul Prim-Ministru de după război care și-a trimis copii la
Tony Blair () [Corola-website/Science/296822_a_298151]
-
Polonia și Ucraina au avut de suferit de pe urma pogromurilor ce au insoțit răscoala antipolonă a cazacilor lui Bohdan Hmelnițki. În secolul al XVIII lea mișcarea hasidică a exprimat o anumita nemulțumire a unor largi mase din populația evreiască față de caracterul elitist și auster al ieșivelor din Polonia, Lituania, Bielorusia și celelalte regiuni unde era permisă reședința evreilor în răsăritul Europei. Promovând accesul la Tora și la credință pe căi emoționale nemijlocite, inclusiv folosind parabolele, muzica și dansul, și nu neapărat pe
Ieșiva () [Corola-website/Science/319500_a_320829]
-
doctrină formulată și propusă de Marian Munteanu, plecând de la modelul lansat de Nicolae Iorga și cu influențe din practica unor partide occidentale - partidul francez “Adunarea pentru Republică” și alte partide creștin-democrate). Un element inedit (dar criticat de politicienii vremii ca "elitist" și chiar "extremist") este introducerea examenului de competență politică pentru înscrierea în Mișcare. Singurii lideri marcanți care tratează cu înțelegere și salută apariția noii formațiuni sunt - nu întâmplător - doi venerabili oameni politici: Corneliu Coposu și Alexandru Bârlădeanu, atitudinea acestora rămânând
Marian Munteanu () [Corola-website/Science/299192_a_300521]
-
rockului românesc din acei ani, a câștigat de fiecare dată premiul pentru cel mai bun baterist (chit că era clar și cel mai tânăr-15 ani). Muzica ieșenilor, de altfel, era evadată din obișnuințele vremii, spre un jazz-rock de mare clasă, elitist (și oricum nou pentru România). Având un mare succes în rândul studenților, au făcut concerte în toată țară cu sălile pline, Ovidiu Lipan fiind cap de afiș. A continuat să cânte după 1971, în București, cu Roșu și Negru (cu
Ovidiu Lipan () [Corola-website/Science/303562_a_304891]
-
lansarea piesei „Saint-Valentin”, versurile sale provocatoare și crude, îl face să fie comparat tot în „Libération”, cu trupa TTC, comparație ce nu este tocmai pe gustul artistului. De fapt, el consideră că rapp-ul lor cu tendințe electro este mult prea „elitist” și nu se potrivește cu ceea ce face el. În cântecul „Courez courez” chiar spune:„Știu că am fani în acest delir și n-aș vrea să-i supăr, dar când tu mă compari cu cei de la TTC, este ca și cum mi-
Orelsan () [Corola-website/Science/328893_a_330222]
-
pagini ale cărții, Toffler ne demonstrează, cu ajutorul datelor statistice, că după anul 1940 în Statele Unite s-a observat un mai mare interes față de cultură decât în anii de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Acestui boom cultural i se opun elitiștii culturii, care reprezintă vechea aristocrație americană. Ei condamnă calitatea inferioară a actului cultural, afirmând că e mai importantă calitatea decât cantitatea. Toffler definește "consumatorul de cultură" ca fiind o persoană care vizitează sălile muzeelor, asistă la spectacole de teatru și
Consumatorii de cultură () [Corola-website/Science/302496_a_303825]
-
psihoterapeutice. Pentru un "consumator de cultură" importantă este și educația pe care o are, la care se adaugă timpul liber și veniturile de care dispune. Toffler ne prezintă cum s-a ajuns să fie smuls controlul asupra artei din mâinile elitiștilor și cum s-a ajuns ca reprezentanții "clasei confortabile" să fie interesați de cultură. Pentru a-și sublinia mai bine ideile, Toffler folosește multe exemple din care ne putem da seama că "vechea gardă" nu mai deține monopolul cultural, ci
Consumatorii de cultură () [Corola-website/Science/302496_a_303825]
-
din ce în ce mai mult de actul cultural. În campusurile americane s-a dezvoltat un nou sistem, care susține înființarea de instituții culturale chiar în interiorul campusului. Astfel studenții devin producători de cultură prin piesele de teatru jucate, concertele susținute, echipele de balet formate. Elitiștii culturii afirmă că astfel de inițiative nu fac decât să coboare standardele de calitate ale culturii. Cu toate acestea, Toffler afirmă că funcția universităților este de a fi un promotor al avangardei culturale, al inovației în domeniul artistic. Un fenomen
Consumatorii de cultură () [Corola-website/Science/302496_a_303825]
-
Acest fapt duce la apariția culturii sub formă de produs comercial, adică la "vânzarea culturii". Artiștii sunt angajați de tot mai multe firme în funcții de consultanți cu probleme estetice ce privesc activitatea firmelor respective. Această apropiere este condamnată de elitiștii culturii, care afirmă că o asemenea asociere duce la eliminarea treptată a adevăratei arte. Colaborarea artistului cu omul de afaceri, consideră elitiștii, este un fenomen ce va duce la îngrădirea artiștilor. Toffler observă dezvoltarea haotică a culturii, dar care se
Consumatorii de cultură () [Corola-website/Science/302496_a_303825]
-
firme în funcții de consultanți cu probleme estetice ce privesc activitatea firmelor respective. Această apropiere este condamnată de elitiștii culturii, care afirmă că o asemenea asociere duce la eliminarea treptată a adevăratei arte. Colaborarea artistului cu omul de afaceri, consideră elitiștii, este un fenomen ce va duce la îngrădirea artiștilor. Toffler observă dezvoltarea haotică a culturii, dar care se îndreaptă spre ordine. Acest lucru, spune autorul, este datorat consiliilor și instituțiilor organizatorice ce au apărut o dată cu boom-ul cultural. Astfel de
Consumatorii de cultură () [Corola-website/Science/302496_a_303825]
-
și contra-argumentele ambelor părți. Astfel Toffler arată că în cazul pluralismului patronajului artistul nu mai cade în capcana îndatoririi fată de un singur patron. Acest pluralism ajută ca arta să-și fixeze rădăcinile în comunitate, cu toate că această artă, după cum consideră elitiștii, nu se ridică la standardele culturale elitiste. Toffler analizează și poziția prin care arta ar trebuie să fie sub subvenționare federală. Un asemenea program, afirmă autorul, ar putea duce la tentative de control politic al culturii. Cu toate acestea, Toffler
Consumatorii de cultură () [Corola-website/Science/302496_a_303825]
-
că în cazul pluralismului patronajului artistul nu mai cade în capcana îndatoririi fată de un singur patron. Acest pluralism ajută ca arta să-și fixeze rădăcinile în comunitate, cu toate că această artă, după cum consideră elitiștii, nu se ridică la standardele culturale elitiste. Toffler analizează și poziția prin care arta ar trebuie să fie sub subvenționare federală. Un asemenea program, afirmă autorul, ar putea duce la tentative de control politic al culturii. Cu toate acestea, Toffler ne arată că guvernul federal ajută arta
Consumatorii de cultură () [Corola-website/Science/302496_a_303825]
-
fără a se implica în mod direct. Ultima parte a cărții, intitulată "Calitate pentru ce?" este un capitol în care Toffler încearcă să ne convingă că actul cultural în ziua de azi nu este chiar atât de mediocru precum susțin elitiștii culturii. El consideră că arta poate fi susținută și de noua generație ce s-a ridicat spre cultură după cel de-al Doilea Război Mondial. Astfel avangarda culturii americane este dusă înainte de noii "consumatori de cultură", noua "clasă confortabilă" fiind
Consumatorii de cultură () [Corola-website/Science/302496_a_303825]
-
înregistrat în 1990, a fost și este în continuare proprietatea Editurii Cassandra. Titlul „Academia Cațavencu”, înregistrat în 1991, a fost adjudecat în licitație publică de Dan Grigore Adamescu, prin împuterniciți, și aparține editorului România liberă. Stilul este variat: ironic, umoristic, elitist, obiectiv. Se apelează atît la ironia fină, livrescă uneori, cît și la un tip de ironie voit argotic (dar acest al doilea stil este ironizat prin chiar folosirea lui, ziariștii de la "Academia Cațavencu" pozînd în infractori, adică autoironizîndu-se, spre deliciul
Academia Cațavencu () [Corola-website/Science/300036_a_301365]
-
dacă da, in ce formă? Are teatrul subvenționat (din taxele tuturor) capacitatea de a-i atrage pe toți? Faptul că tinerii nu mai sunt interesați de artă teatrală sau că nu există spectacole pentru copii, faptul că teatrul e prea elitist sau că nivelul artistic scade drastic - toate aceste observații, de altfel arzătoare, au devenit clișee des folosite de candidații la diverse poziții de conducere, care promit că toate aceste probleme vor fi rezolvate odată pentru totdeauna. Irevocabil, revoluționar - dacă se
Facem sau nu teatru pentru toți? Despre proiectul Noul spectator (Új néző) () [Corola-website/Science/295741_a_297070]
-
can it do that? Does subsidized theater have the ability to attract everyone? The fact that young people are no longer interested în the theater or that there are no performances for children, the fact that the theater is too elitist or that the level of the artworks is on a downward spiral - all these otherwise burning issues have become aș many clichés used by applicants to various management positions, who promise that all these issues will be solved once and
Facem sau nu teatru pentru toți? Despre proiectul Noul spectator (Új néző) () [Corola-website/Science/295741_a_297070]
-
de învățământ (școli elementare, gimnazii, colegii, pensioane, universități etc.). Totodată au apărut o serie de legi de organizare și funcționare a acestui sistem (Regulamentul Organic, legea lui Cuza, legile lui Spiru Haret etc.). Învățământul în această perioadă e unul destul de „elitist” deoarece accederea în formele sale superioare și chiar în cele de bază presupunea o anumită stare materială, pe care cea mai mare parte a populației nu o avea. În perioada de după primul război mondial principala provocare a constituit-o integrarea
Istoria educației în România () [Corola-website/Science/315676_a_317005]
-
repede: 200 de membri la înființare, deja mai mult de o mie în decembrie 1789. Recrutarea nu mai era acum rezervată doar deputaților, dar cotizația de 24 de livre și obligativitatea recomandării din partea a cinci membri îi confereau un caracter elitist. Erau membri toți liderii curentului patriot, de la Mirabeau la Robespierre, de la La Fayette la Pétion, și cu triumviratul Duport, Barnave și Lameth. Foarte rapid, clubul s-a înconjurat în provincie de filiale cărora le-a acordat învestitura. La sfârșitul lui
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
1284 până la moartea sa. El a fost al doilea copil al lui Alfonso al X-lea al Castiliei și al Yolandei, fiica lui James I al Aragonului. Ascensiunea lui Sancho a fost parte ca urmare a respingerii sale a politicii elitiste a tatălui său. Sancho a fost recunoscut și sprijinit de majoritatea nobilimii și orașelor, dar o minoritate considerabilă s-a opus de-a lungul domniei sale și au lucrat pentru moștenitorii lui Ferdinand de la Cerda. Unul dintre liderii opoziției a fost
Sancho al IV-lea al Castiliei () [Corola-website/Science/331417_a_332746]
-
în masă (scrise, vizuale), la dirijarea opiniei publice, a atitudinii colectivităților. M. Eliade descoperă „comportări mitice“ în chiar obsesia „succesului“ caracteristică societății moderne, care traduce dorința obscură de a transcede limitele condiției omenești („mituri“ minore - starul, automobilul etc. sau „mituri elitiste“ - care se cristalizează în jurul creației - filosofice, artistice, experiențele revoluționare ale artei moderne oglindind, de fapt, criza spirituală actuală, faptul că „elita“ găsește, în extravaganța unor curente aristice, posibilitatea unei gnoze inițiatice). Și tot aici se înscrie fascinația lecturii - căci în
Folclor literar () [Corola-website/Science/299039_a_300368]
-
principal al Orchestrei Simfonice „Muntenia” din Târgoviște și începe o revigorare a activității concertistice a acestui ansamblu, aducând alături de el o pleiadă de instrumentiști foarte valoroși și experimentați din Capitală. Aici gândește o linie repertorială potrivită publicului local, alternând concertele elitiste cu spectacolele dedicate atragerii publicului larg. A absolvit Seminarul Teologic din București în 1997, după care a urmat cursurile Facultății de Compoziție, Muzicologie și Pedagogie muzicală, la Universitatea Națională de Muzică din București. În 2003, a obținut diploma de licență
Daniel Jinga () [Corola-website/Science/337620_a_338949]
-
inedit și ritmat, jucată cu căldură și umor. Îmi doream un film în care muzica să fie foarte prezentă și specială. Am vrut să invoc puțin magia cinematografului - atât de lipsită în ultima vreme pe la noi. Nu cred în filmul elitist și nici în cel comercial. Dar cred că spectacolul cinematografic nu înseamnă numai filmul de pe pânză, ci și publicul din sală”". Filmul a fost produs de Rollin Studio România (fondată de Tudor Reu și Radu Aldea) în colaborare cu Societatea
Bună, ce faci? () [Corola-website/Science/322705_a_324034]
-
Centrul Wexner ia forma arhetipală a castelului, pe care-l imprimă apoi cu complexitate într-o serie de reduceri și fragmentări. Criticii deconstructivismului îl văd ca pe un exercițiu pur formal, cu puțină semnificație socială. Kenneth Frampton consideră că este „elitist și detașat”.
Deconstructivism () [Corola-website/Science/303099_a_304428]