421 matches
-
a face din el un organ al sufletului și dezvoltarea lui până la aptitudinea realizărei artistice a stărilor sufletului, adică elocința corporală (fizică), în fine 3) Reprezintarea caracterelor, în care se pătrund reciproc într-o frumoasă viață organică recitațiunea și cu elocința fizică. Dezvoltarea acestui al treilea stadiu, rezultatul celor două momente unilaterale dintâi, ni arată artea dramatică în adevărul și frumusețea ei, în care amândouă vin la drepturile lor absolute și la împăcarea lor deplină. Conceptul reprezintațiunei dramatice câștigă așadar în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să le spunem cum vrei, că tot însetați de sânge sunt. Iar în ocean trăiesc alt fel de animale, care nu se lasă până nu distrug orice organism capabil de gândire. Da, da... toate astea sunt importante, spuse Bella cu elocința unui om care a băut exact atâta vin cât are nevoie pentru a i se dezlega limba. Z e doar o planetă ciudată, pe când Kyrallul e de-a dreptul stranie. Quintul așteptă politicos până când deveni clar că împăratul terminase ceea ce
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Dat fiind faptul că „arta de a vorbi” joacă un rol esențial În reușita aplicării oricăreia dintre metodele expozitive, revine profesorului sarcina de a-și dezvolta În permanență priceperea de a expune; ține de datoria lui să-și autocultive sistematic elocința prin exerciții de dicție, până ce va ajunge la o adevărată măiestrie oratorică. Nu În zadar În unele facultăți din străinătate, care pregătesc cadre didactice, se mai menține un curs consacrat artei de a vorbi În public. În ceea ce privește utilitatea luării notițelor
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
cursului magistral sunt similare celor relatate deja În cadrul caracterizării globale a metodelor expozitive și a prelegerii. Vom sublinia totuși că În situația tipică a prelegerii universitare, „comunicarea verbală se realizează În Întregime În sens unic și primează tehnicile pedagogice, ca elocința, gesturile și talentul profesorului”, așa cum remarcă N. MacKenzie și colaboratorii săi (MacKenzie, Michael, Jones, 1975, p. 148). 11. Expunerea cu oponenttc "11. Expunerea cu oponent" Recent, prelegerea cu oponent se afirmă ca o nouă variantă dramatizată a expunerii. Ea se
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Cros), pentru că aceasta le va servi la organizarea propriei lor gândiri În mod operatoriu (Aebli, 1973, p. 77). Stimularea conversației, intercomunicarea În timpul lecției, se cuvine să fie privită Întotdeauna ca o școală a vorbirii, ca un exercițiu de cultivare a elocinței, a aptitudinii de a comunica inteligent. Privite În perspectiva accentuării funcțiilor euristice și formative ale conversației, multe dintre arhicunoscutele date (reguli, condiții, indicații etc.) despre tehnica Întrebărilor și a răspunsurilor urmează să fie reconsiderate. Unele aspecte au fost deja evidențiate
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
hidrobiologice în România și importanța lor științifică și economică, 1912; Barbu Delavrancea, Din estetica poeziei populare, 1913; Gh. Balș, Începuturile arhitecturii românești din Moldova, 1925; Emil Racoviță, Speologia, 1926 ș.a.), unele discursuri de recepție constituindu-se în adevărate modele de elocință (Nicolae Iorga, Două concepții istorice,1911; Dimitrie Gusti, Ființa și menirea academiilor, 1923; Mihail Sadoveanu, Poezia populară, 1923; Radu Rosetti, Gânduri despre vitejie în trecutul românesc, 1935; Lucian Blaga, Elogiul satului românesc, 1937; Liviu Rebreanu, Lauda țăranului român, 1940 etc.
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
nu se crede prea mare, valorează mai mult decît crede.” (J.W. Goethe) A putea fi conștient de limitele tale psihologice, Înseamnă, În fond, a avea simțul măsurii, Înseamnă a proba bun-simț: „Să avem de partea noastră adevărul, iată secretul elocinței și al virtuții, iată autoritatea morală” (H.F. Amiel). * Este interesantă explicația dată de H. de Balzac nevoii pe care o simt unii oameni de a fi flatați: „SÎnt oameni care se feresc de cei apropiați lor, dar se lasă cu
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mustrătoare ale părinților, din vremea neastîmpăratei noastre copilării?!...). * Limbajul nonverbal Își are, se știe, importanța lui În viața omului. Iată trei situații sugestive, consemnate de H. de Balzac: „În dragoste, trei sferturi din ceea ce se spune se exprimă prin admirabila elocință a ochilor”; „Oamenii nebăgați În seamă Își răzbună situația lor prin disprețul privirii lor”; Dacă o fată poate să se uite, fără să roșească, În ochii părinților săi, asta e de-ajuns”. * „Cine nu poate face mai bine un lucru
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
există la fel de puțin din punct de vedere substanțial și că nu sunt decât o virtualitate de care trebuie să râzi... Onorurile? Ce să faci cu ele? La ce bun să-ți consacri existența participării la concursuri, câștigării unor premii de elocință sau de retorică, de poezie sau de gimnastică? Ți se schimbă viața în esența ei dacă ești cunoscut sau recunoscut când traversezi piața publică, când treci pe străzile cetății sau întârzii în fața tejghelei negustorului de pește? Panglicile, medaliile și titlurile
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Sanctis în capitolele consacrate Evului Mediu italian vorbește în mai multe rânduri și cu referiri diverse de „poetică”). Scrierile luă Dante: Vita nuova, Convivio și De vulgari eloquentia sunt, mai ales, ultimele două, și niște meditații teoretice asupra poeziei și elocinței, pe lângă conținutul lor filozofic, filologic și politic. O altă poetică a Evului Mediu a fost cea a școlii provensale (gaya scienza), a trubadurilor și a acelor cours d’amour cavalerești, care practicau o poezie hermetică (trobar clus) cu profund și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
diferită față de cea de acasă. Cu romanul Sexagenara și tânărul (2000; Premiul Uniunii Scriitorilor) I. lasă liber fluxul de sinceritate, erudiție și inteligență ce o definește. Poveste a unei femei în vârstă care vorbește la nesfârșit, conștientă că doar farmecul elocinței și al minții sale mai poate prelungi vraja comuniunii sufletești cu un tânăr, cartea poate fi citită și ca o parabolă a scriitorului ce încearcă să țină trează atenția publicului său. În prelungirea acelorași tendințe, romanul Lebăda cu două intrări
IUGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
de pe deal, La Sihla, pe Jijina). Tot astfel, în Caligraful Terțiu (1929). Celelalte culegeri conțin texte aparținătoare, mai toate, prozei poetice și publicisticii realizate la nivel de text literar. Nota comună e credința religioasă, exprimată stilistic într-o tonalitate de elocință sacrală, cu ecouri biblice, cu inflexiuni de retorică sacerdotală. În cuprinsul nuvelisticii lui G. se disting, în funcție de natura subiectelor și de sursele tematice, trei direcții principale. Una e ilustrată de povestirile edifiante, extrase din Noul Testament sau propunând legende hagiografice. Piesa
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
istoriografie, apetența pentru raționalismul ortodox sporind curiozitatea de tip erudit. Model al culturii orale, cartea capătă treptat o autonomie ce va consolida literatura modernă. Separate și între ele, genurile își conturează treptat sferele proprii, iar cuvântul scris se detașează de elocința orală, afirmând domeniul creației estetice independente. Aceeași perseverentă definire a mentalităților face și obiectul volumului Eseu în istoria modelelor umane (1972). Cu ilustrări tipologice italiene, franceze și engleze din preajma Renașterii sau de la finele ei, din clasicism, iluminism și romantism, personajele
DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286924_a_288253]
-
din secolul al șaselea. 4. Petru Hrisologul Alături de marele predicator al episcopiei Romei stă și predicatorul din capitala Imperiului de Apus (sau a ceea ce mai rămăsese din el în secolul al cincilea), adică Petru, supranumit „Hrisologul” („cuvânt de aur”) pentru elocința sa de către abatele Agnello din Ravenna în secolul al nouălea. Născut în Imola de azi, în Emilia, în jurul anului 405, a fost numit (în urma unui vis, spune o povestire hagiografică) de către papa Sixtus al III-lea, prin anul 440, arhiepiscop
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Anghel Demetriescu, N. I. Apostolescu, N. Scurtescu, G. Dem. Teodorescu, Ilie Bărbulescu, M. Gaster, S. Fl. Marian ș.a., pivotul întregii grupări fiind Societatea Românismul și foaia pe care aceasta o scotea. După ce, în 1985, a tipărit antologia de texte Oratori și elocință românească, cu multe pagini mutilate de cenzura epocii, G. a revenit asupra acestui gen de literatură în Elocință și parlamentarism (1997). SCRIERI: V. A. Urechia, București, 1979; B. P. Hasdeu și discipolii săi, București, 1987; Antologii: Oratori și elocință românească
GOIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287308_a_288637]
-
întregii grupări fiind Societatea Românismul și foaia pe care aceasta o scotea. După ce, în 1985, a tipărit antologia de texte Oratori și elocință românească, cu multe pagini mutilate de cenzura epocii, G. a revenit asupra acestui gen de literatură în Elocință și parlamentarism (1997). SCRIERI: V. A. Urechia, București, 1979; B. P. Hasdeu și discipolii săi, București, 1987; Antologii: Oratori și elocință românească, pref. edit., București, 1985; Elocință și parlamentarism, Cluj-Napoca, 1997; Ipostazele învățării, Cluj-Napoca, 1999; Literatura pentru copii și tineret
GOIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287308_a_288637]
-
și elocință românească, cu multe pagini mutilate de cenzura epocii, G. a revenit asupra acestui gen de literatură în Elocință și parlamentarism (1997). SCRIERI: V. A. Urechia, București, 1979; B. P. Hasdeu și discipolii săi, București, 1987; Antologii: Oratori și elocință românească, pref. edit., București, 1985; Elocință și parlamentarism, Cluj-Napoca, 1997; Ipostazele învățării, Cluj-Napoca, 1999; Literatura pentru copii și tineret, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: G. I. Ionnescu-Gion, Portrete și evocări istorice, pref. edit., București, 1986. Repere bibliografice: Alexandru George, V. A. Urechia
GOIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287308_a_288637]
-
mutilate de cenzura epocii, G. a revenit asupra acestui gen de literatură în Elocință și parlamentarism (1997). SCRIERI: V. A. Urechia, București, 1979; B. P. Hasdeu și discipolii săi, București, 1987; Antologii: Oratori și elocință românească, pref. edit., București, 1985; Elocință și parlamentarism, Cluj-Napoca, 1997; Ipostazele învățării, Cluj-Napoca, 1999; Literatura pentru copii și tineret, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: G. I. Ionnescu-Gion, Portrete și evocări istorice, pref. edit., București, 1986. Repere bibliografice: Alexandru George, V. A. Urechia în monografie, VR, 1979, 7; Ion
GOIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287308_a_288637]
-
Buzași, Monografia V. A. Urechia, T, 1979, 9; Doina Uricariu, Redeschiderea unui dosar, LCF, 1979, 39; Mihai Ungheanu, „B. P. Hasdeu și discipolii săi”, LCF, 1987, 27; Iuliu Pârvu, „B. P. Hasdeu și discipolii săi”, TR, 1987, 44; Georgeta Munteanu, Elocința - artă a cuvântului, TR, 1998, 16-18. I.D.
GOIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287308_a_288637]
-
să fi fost un spirit religios. Influența romanticilor Jules Michelet și Edgar Quinet, a lui Lamennais, dar și a socialismului utopic se regăsește în opera politică și socială a tribunului, în care el investește fantezie, patos, o forță reală a elocinței. Ca polemist, jurnalistul se ilustrează în replica pe care o dă, cu sarcasm și întărâtare, Domnilor Eliade și Tell (1850-1851), dar mai ales în cele trei epistole adresate domnitorului Barbu Dimitrie Știrbei. Întreprinzând o critică amplă a regimului, scrisorile acestea
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
din secolul al VI-lea. 4. Petru Hrisologul Alături de marele predicator al episcopiei Romei stă predicatorul din capitala Imperiului de Apus (sau a ceea ce mai rămăsese din el în secolul al V-lea), Petru, supranumit „Hrisologul” („cuvînt de aur”) pentru elocința sa de către abatele Agnello din Ravenna, în secolul al IX-lea. Născut în Imola de azi, în Emilia, în jurul anului 405, a fost numit (în urma unui vis, spune o povestire hagiografică) de către papa Sixt al III-lea, prin anul 440
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
1863; Balul mortului sau Mortul și danțul, București, 1865; Cronicele noastre, București, [1865]; De clasicism, romantism și realism, București, 1865; Femeia română dupre istorie și poezie, București, 1865; Despre fabule în genere și în speciale despre Cichindel, București, 1866; Despre elocința română, București, 1867; Poezia în fața politicei, București, 1867; Carol I, domnitoriul românilor, București, 1868; Patria română, București, 1868; Odă la Elisa, București, 1869; Fidanțata imperatorului, București, 1870; Opere complete, seria A, t. I: Comedii, scenete, București, 1878, [t. II]: Teatru
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
care au ca subiect convenții retorice ale „epistolelor elegante”, coduri de comportament, conversații și bune maniere sau reguli pentru a reuși în viață. În lucrarea Breviar de retorică (2002) autoarea realizează o sistematizare a domeniului, ocupându-se și de tipologia elocinței, cu insistență pe legile polemicii civilizate și pe elocința academică, ilustrată de discursuri ținute între 1900 și 1993. Un volum târziu, conceput de T. și îngrijit de Cipriana Petre, Ten Steps Closer to Romania (1999), are o adresă polemică referitoare
TANASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290056_a_291385]
-
coduri de comportament, conversații și bune maniere sau reguli pentru a reuși în viață. În lucrarea Breviar de retorică (2002) autoarea realizează o sistematizare a domeniului, ocupându-se și de tipologia elocinței, cu insistență pe legile polemicii civilizate și pe elocința academică, ilustrată de discursuri ținute între 1900 și 1993. Un volum târziu, conceput de T. și îngrijit de Cipriana Petre, Ten Steps Closer to Romania (1999), are o adresă polemică referitoare la felul în care se construiește imaginea țării în
TANASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290056_a_291385]
-
Școala lui Isocrate era una privată, cu plată, și maestrul s-a îmbogățit de pe urma ei. Akademia, în schimb, era gratuită și i-a adus lui Platon numai necazuri. În Gymnasionul lui Isocrate se formau, cu prioritate, oratori și dascăli de elocință. Aceștia se dedicau cetățenilor și cetății, apărând sau acuzând în diverse procese sau scriind și rostind discursuri funebre, encomioane, panegirice etc.; pentru toate acestea cereau răsplată, iar tarifele erau piperate. Maestrul însuși cerea o taxă de o mie de drahme
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]