994 matches
-
1936, preia direcția ziarului "Adevărul" și a ediției sale matinale, "Dimineața". Alături de George Topârceanu, Mihai Codreanu și Grigore T. Popa editează, începând cu luna ianuarie, revista lunară "Însemnări ieșene". La moartea lui Garabet Ibrăileanu, Mihail Sadoveanu va evoca cu cuvinte elogioase personalitatea criticului literar și redactorului revistei Viața românească. În această perioadă este implicat într-o dispută publică cu presa fascistă și cea de extremă dreapta, contracarând atacurile acestora în ziarele proprii. Susținători ai extremei drepte organizau în public arderea volumelor
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
de profesorul Tudor Opriș, remarcându-se la concursurile literare naționale ale elevilor ca unul dintre cei mai promițători laureați. Din motive ideologice, după refuzul oricărei intervenții în textul poetic, cu toate încercările unor critici literari cunoscuți care au prezentat referate elogioase, primul volum de poezii, Căile șoimului, i-a apărut cu o întârziere de aproape un deceniu, în 1990. În anii '80, s-a afirmat în paginile revistei studențești "Amfiteatru". A publicat poezii, eseuri, traduceri, interviuri, cronici literare, cronici de artă
Ioan Vieru (poet) () [Corola-website/Science/311458_a_312787]
-
deosebită finețe artistic). zbate într-o lume „unde gândurile „Gândurile...” temerarului poet și Lucrarea se încheie cu un scurt poem mărșăluiesc pe trotuare de păreri, iar pornesc lectura de la afirmațiile aforistic, sugestiv intitulat „Gânduri singurătatea are sângele-n gât” autorizate, elogioase, ale d-lui Acad. de luat aminte”, prin care cheamă la (Despre mine, p.7) Chiar din primul Gh. Păun, din care redau, selectiv, înțelepciune spiritual spre central poem, care dă și titlul cărții, câteva idei semnificative: „căci poet e
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
se gândește la Arnold Schönberg, Josef Hoffmann și Gustav Klimt. Din păcate, la 6 februarie 1918, Klimt moare în urma unui atac de apoplexie. O lună mai târziu, la cea de-a 49-a expoziție a "Secesiunii Vieneze", Schiele este numit elogios leaderul avangardei vieneze. În iulie, își deschide un al doilea atelier în cartierul "Hietzing", intenționează să creeze compoziții de mari dimensiuni și să înființeze propria sa școală de pictură. Niciunul din planurile sale nu a putut fi relizat. În toamna
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
continuitatea dinastiei Hohenzollern-Sigmaringen cu destinul națiunii române. Figura lui Constantin Brâncoveanu a penetrat și literatura. În timpul domniei sale, encomiile au fost utilizate alături de portretele figurative într-o campanie menită a crea o imagine a „puterii și munificenței domnești”. Seria de documente elogioase despre Brâncoveanu este impresionantă prin număr, fiind compusă din prefețe de tipărituri și manuscrise, epigrame și encomii (inclusiv în corespondență). Printre toposurile puse în circulație de encomiile lui Sevastos Kymenitul este cel al omului providențial, alesul lui Dumnezeu, care este
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
această lege, monopolul comerțului cu China era abolit și Compania înceta să fie o societate comercială. Macaulay s-a distins printr-un discurs la cea de a doua citire a legii, după care Grant a prezentat un scurt comentariu foarte elogios, și legea a fost aprobată fără dificultate, Tot în aceeași perioadă a fost supusă discuției legea pentru abolirea sclavagismului. Legea propusă de guvern, cuprindea o perioadp de 12 ani de ucenicie pentru sclavii liberați. Abolișioniștii, conduși de Sir Fowell Buxton
Thomas Babington Macaulay () [Corola-website/Science/307734_a_309063]
-
a celor trei volume de povestiri au trezit interesul și altor oameni de cultură români precum George Coșbuc, Titu Maiorescu, Ioan Kalinderu și regina poetă Carmen Sylva. Oamenii de cultură Nicolae Iorga, Gheorghe Bogdan-Duică și Sextil Pușcariu s-au exprimat elogios, prezicând că Sadoveanu va fi un mare povestitor al românilor. În urma rapoartelor favorabile semnate de Titu Maiorescu și Ion Bianu, Mihail Sadoveanu a primit Premiul Academiei Române în 1906 pentru volumele "Povestiri" și "Șoimii". Edițiile ulterioare ale romanului au inclus modificări
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
prăpădi. După vorba unui împărat roman, simțesc că mă fac zeu, și simțind-o - îmi vine a râde.” Criticul George Călinescu a scris despre "Etymologicum" că „e o carte desfătătoare de divagație prin folclor și literatură”. După ce a citit cronicile elogioase din presă, Iulia Hasdeu nota în jurnal: „”. Cartea a fost reeditată în 1972 la Editura Minerva și în 1998 la Editura Teora (primul volum), sub îngrijirea lingvistului Grigore Brâncuș.
Etymologicum Magnum Romaniae () [Corola-website/Science/333047_a_334376]
-
la Laiz Sigmarinen, află despre moartea lui Caragiale și scrie o scrisoare datată la 28 iunie 1912 ziarului "Adevărul": În perioada în care s-a aflat în străinătate, Mihail Dragomirescu publică la 25 decembrie 1910 în "Convorbiri critice" o notă elogioasă la adresa operei lui Macedonski și introduce în manualele de clasa a VIII-a de liceu poezia "Noaptea de decembrie", iar în februarie 1912 discipolii Ion Dragoslav, Anastasie Mândru, Alexandru T. Stamatiad și Mihail Cruceanu îl elogiază în "Rampa" cu prilejul
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
războiului au fost foarte grei pentru poet, din punct de vedere material, existând zile când nu putea să-și cumpere nici "pâinea cea de toate zilele". "Literatorul" reapare la 29 iunie 1918, iar în al treilea număr publică un articol elogios feldmareșalului Mackensen și, deși, Alexandru T. Stamatiad încearcă să-l convingă să renunțe la gândurile sale filogermane, poetul refuză. Singura concesie pe care o face este acea de a accepta publicarea unei clarificări cu scopul de a limpezi răspunderea fiecărui
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
o pasiune pe întreaga durată a vieții. În 1840, Jules Verne intră la "Petit Séminaire de Saint-Donatien", unde a fost urmat de fratele său. În romanul neterminat "Un prêtre en 1839", Jules Verne a descris micul seminar în termeni puțin elogioși. În același an, Pierre Verne cumpără o casă de vacanță în comuna Chantenay, care există și astăzi pe strada Réformés la nr. 29, vizavi de biserica Saint-Martin-de-Chantenay (muzeul Jules Verne din Nantes își are sediul într-o clădire care nu
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
două nuvele sunt atât de diferite încât pare că le despart „adevărate ere geologice, de parcă Eliade ar fi supraviețuit multor perioade intermediare de glaciațiune”. Scrisă într-o altă perioadă de creație, nuvela „Pe strada Mântuleasa...” a avut parte de recenzii elogioase din partea criticilor, care i-au apreciat atât limbajul său aluziv, cât mai ales imaginația prolifică a autorului ce a creat o mitologie citadină. Întâmplările relatate de Fărâmă dezvăluie incompatibilitatea dintre două moduri de a înțelege viața: viziunea sacră și viziunea
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
debuteze încă. O influență remarcabilă asupra lui Joyce o exercită dramaturgul norvegian Henrik Ibsen, care reușește prin creațiile sale să reconcilieze realismul și simbolismul, principalele curente literare ale epocii. În 1900, Joyce publică în revista "The Fortnightly Review " o recenzie elogioasă despre piesa ibseniană " Când noi, morții, vom învia", apoi, aflând că dramaturgul este plăcut impresionat de articolul său, îi trimite o scrisoare de admirație chiar în limba norvegiană, pe care o învață singur la 19 ani. I se răspunde cu
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
a "Sfintei Familii". Acest realism descriptiv aplicat la o temă religioasă trecea în Anglia victoriană drept o adevărată blasfemie. "Ofelia" a fost prezentată la "Royal Academy" în 1852, când John Ruskin s-a ridicat în apărarea prerafaeliților. Lucrarea cucerește aprecieri elogioase din partea criticilor și a publicului. Pentru obținerea luminozității nuanțelor, Millais folosește metoda pictării pe fond încă umed. "Fata oarbă" și "Frunziș de toamnă" sunt printre cele mai reușite tablouri pictate de Millais. Sunt exemple caracteristice pentru noua metodă pe care
John Everett Millais () [Corola-website/Science/325891_a_327220]
-
vizitează Darovoie, reședința estivală a copilăriilor sale. În octombrie Dostoievski anunță că va suspenda pentru doi ani publicarea "Jurnalului" din cauza afecțiunilor medicale, dar și pentru că dorește să se dedice exclusiv beletristicii. Participă la înmormântarea poetului Nekrasov și ține o cuvântare elogioasă în cinstea lui, plasându-l ca valoare chiar după Pușkin și Lermontov. Un grup de tineri radicali, discipoli ai lui Cernîșevski, care asociau cauza lor revoluționară cu versurile lui Nekrasov protestează vehement în acel moment, susținând că poetul se află
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
mai dificilă exact în perioada în care s-a filmat Soy Cuba</strong>, imediat după retragerea rachetelor nucleare sovietice din Cuba. Acest context tensionat și starea de dependență au contribuit la scepticismul local față de un film care descria în termeni elogioși lupta pentru eliberare. Astfel, filmul a picat cu siguranță în momentul nepotrivit. Mai departe, din perspectiva momentului istoric, filmul are limite clare care vin încă de la alegerea subiectului. Un alt aspect important este acela că, în Cuba, în special în
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
a sculpturii românești. a fost soțul artistei Silvia Radu. Vasile Gorduz a fost înmormântat la 14 decembrie 2008, la Mănăstirea Cernica, cu onoruri militare. În Revista 22 nr. 40 (141) din 9-15 octombrie 1992 a fost publicat un articol destul de elogios, semnat de Dan Perjovschi, la adresa prototipului pentru Statuia împăratului Traian din București: În anul 1995, o asociație a veteranilor din Bacău a avut inițiativa de a ridica în centrul orașului o statuie ecvestră a domnitorului Ștefan cel Mare. La concursul
Vasile Gorduz () [Corola-website/Science/317106_a_318435]
-
se povestește despre dispariția orașului Dagon într-un catastrofal potop. și încercarea autorităților de a șterge orice amintire despre oraș chiar și în rândurile supraviețuitorilor. Cartea autobiografică din anul 2015 „Autobiografia lui Jean Riven”, s-a bucurat de o primire elogioasă în rândurile unor critici și oameni de cultură ca prof.Dan Miron și Ruth Almog. în ebraică: în românește: Yotam Reuveni a tradus în ebraică peste 100 de cărți - opere literare în proză și teatru, romane polițiste și literatură știintifico-fantastică
Yotam Reuveni () [Corola-website/Science/334742_a_336071]
-
cinematografele din România a avut loc în ziua următoare. "Nunta mută" s-a situat pe locul 4 în clasamentul filmelor românești ale anului 2008 (în funcție de numărul de spectatori). Cronicile cinematografice ale filmului "Nunta mută" au fost mixte, de la unele foarte elogioase la altele cu totul negative. Toți criticii au elogiat însă calitatea imaginii lui Vivi Drăgan Vasile. Unii critici au realizat recenzii dure ale filmului, găsindu-i tot felul de neajunsuri. Alin Ludu Dumbravă i-a dat o stea din cinci
Nunta mută () [Corola-website/Science/321910_a_323239]
-
la teatrul din Craiova, unde desfășoară o vie și rodnică activitate teatrală. Artista instruită a tradus piesa "Viața unei comediene" de A. Bourgeois și Theodore Barriere, în care juca rolul Olimpiei. Aristizza Romanescu și-a prezentat talentata mătușă în termeni elogioși: " Raluca Stavrescu, o brunetă frumoasă, cu o voce de zguduia sala, cu o expresie în ochi cum nu am mai văzut de atunci, decât la Maria Laurent, cu calități dramatice extraordinare." După zadarnica încercare de a obține de la Ministerul Școalelor
Compania Fanny Tardini-Vlădicescu () [Corola-website/Science/309926_a_311255]
-
copist la Secretariatul de Stat, în 1843 - secretar la departamentul „pricinilor suditești". Printr-un misterios concurs de împrejurări, e ridicat, în 1844, la rangul de pitar. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul morții", prezentată elogios de Ion Heliade Rădulescu (și invocată mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii), a jucat, probabil, un rol decisiv. Poemul "O fată tânără pe patul morții" era o imitație după "La jeune captive" ("Tânăra prizonieră"), de André Chénier, și a
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
public în cadrul Ministerului Muncii. Internaționalitatea romanului corespunde cercetării recente a dublei apartenențe a autorilor româno-evrei. Romanul a fost bine primit la momentul apariției, deși unii critici contemporani au ignorat apariția sa. George Călinescu i-a făcut o recenzie consistentă și elogioasă în "Adevărul literar și artistic" din 1937 și apoi în "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" (1941), folosind o terminologie personală ("„basm viitorist”", "„utopic, dar cu miraculos mașinist în stilul Wells”") și comparând scrierea lui Aderca cu "Simplicissimus" al
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
-i încredințate și misiuni diplomatice. El a fost trimis cu diferite misiuni în Transilvania, pentru a trata cu Ioan I Zápolya sau cu reprezentanții regelui Ferdinand. Unul dintre emisarii imperiali, episcopul de Lund, îi făcea în 1536 un portret destul de elogios: „În adevăr e un om foarte modest, foarte bun și, pe lângă aceasta, foarte prudent și destul de cumpănit în afacerile sale, așa cum n-aș putea găsi altul în acest regat.” [6] La sfatul voievodului, el și-a trimis familia și bunurile
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
este o comedie (în patru tablouri) de Ion Luca Caragiale. A apărut în Convorbiri literare, 1879, nr. 7 și 8 , cu o elogioasă prezentare a lui Titu Maiorescu, ajungând și pe scena Operei Române, în 1935, însoțită de muzica lui Paul Constantinescu. În 1943 regizorul Jean Georgescu a făcut un film omonim după această valoroasă piesă de teatru. Adevărata notorietate a lui Caragiale
O noapte furtunoasă () [Corola-website/Science/298994_a_300323]
-
reușește să i se sustragă cu succes. La ieșirea din „Curtea domnească”, K. este întâmpinat de secundanți și de Barnabas, care îi înmânează o nouă scrisoare de la Klamm. În textul ei, activitatea de arpentor a protagonistului este descrisă în termeni elogioși, o absurditate evidentă, pentru că el nici măcar nu și-a luat în primire postul. K. îi cere lui Barnabas clarificări din partea șefului său. Între timp, K., Frieda și secundanții locuiesc într-o sală de gimnastică de la școală. Logodnicii se arată tot
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]