504 matches
-
Boătie: într-un anume fel, el reia ideea de bază a tânărului și genialului filosof dispărut prea de timpuriu: fii decis să nu mai fii aservit și ești liber. Nu consimți la cele pe care le pun oamenii pe seama ta, emancipează-te! Aceste lucruri sunt spuse clar în fond; în formă, să-l citim ceva mai atent: acest îndemn feminist trebuie privit cu un ochi avertizat... De exemplu: Montaigne găsește ridicolă obligația ca femeile să-și păstreze virginitatea până la căsătorie; se
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de ceea ce bei și mănânci, de hainele pe care le porți ori de drahmele pe care le ai în pungă. Sofistul propovăduiește libertatea și facilitatea existenței pe care le reprezintă banii, nu ca scop, ci ca mijloc de a te emancipa față de contingențe și de a-ți făuri libertatea. Socrate al lui Platon - probabil departe de Socrate cel istoric! - afirmă că disprețuiește banii. Bănuim însă că, aici ca și în alte părți, el este doar purtătorul de cuvânt al lui Platon
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
iată virtutea ei. Ne vom bucura așadar de ea ca auditori, nu ca practicieni, pentru că învățarea ei implică în mult mai mare măsură neplăceri decât plăcere... Istoria filosofiei, muzica, dar și poezia și retorica îi permit lui Philodemos să se emancipeze față de critica epicuriană originară vizând artele, cultura, cunoașterea marginală sau exterioară în raport cu efortul de asceză filosofică. Nici poezia nu prezintă un interes esențial pentru a ajunge la ataraxie. în schimb, ea oferă ocazia unor forme frumoase pentru idei frumoase: elegiacii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
prezentă în corpusul lui Philodemos - făcând apel doar la ceea ce se poate vedea, mirosi, gusta, pipăi? Pornind de la retorică și ajungând să-și pună problema sensului semnelor, Philodemos pune bazele unei metode empirice. -10- Comuniunea cu cetatea. Epicurismul campanian se emancipează așadar de sub tutela doctrinei lui Epicur. în privința poeziei, a retoricii, a funcției culturii, a utilității muzicii - și a tot ceea ce constituie sursa unor plăceri indiscutabile -, ideile se schimbă. Plăcerea devine în mai mică măsură rezultatul negării durerilor, temerilor și suferințelor
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cugeta. Poetul cu care în adevăr are Bacovia o structurală afinitate este, așa cum tot Svetlana Matta o spune cea dintâi, Georg Trakl.* Iar această afinitate apare mai evidentă în perioada ultimă a lui Bacovia, în special, în Stanțe burgheze, când, emancipat de modelele simboliste, poetul ajunge la acea poezie a stagnării și a implicitului. De altminteri, cartea Svetlanei Matta, de o concizie și o pătrundere cu totul remarcabile, plină de intuiții fulgurante, dar riguros coherente, mergând drept în miezul lucrurilor (carte
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
desfrâu disimulat sau, dimpotrivă, devotament, inocență, sacrificiu altruist, exaltare divină etc.). Μ Inventând cuvintele și botezând cu ele lucrurile și evenimentele, omul s-a putut desprinde de aceste aspecte ale realității și astfel și-a creat o lume a sa (emancipându-și În acest fel spiritul). Dar, perfecționându-ne În arta folosirii cuvintelor (a abstracțiunilor), putem cădea foarte ușor În ispita de a eluda realitatea, de a o denatura chiar, după un interes sau altul de moment, punându-ne astfel Într-
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ținând de iudaism. Prin aceste atitudini Marx nu își exprima, în realitate, o eventuală adeziune la pasiunile momentului. Dimpotrivă, dezicându-se atât de violent de problemele a lor săi intenționa depășirea lor totală, definitivă, prin revelarea unei alte imago mundi emancipate de cercul închis al alterităților, al gândirii naționaliste, teologico-ideologice. Marxismul e un prometeism care, recuperând o origine și proclamând un timp viitor, își propunea să scoată omenirea dintr-o lungă habitudine, aceea a istoriei trăite ca perpetuă experiență a servituții
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
literare (conferențiarul susține principiul armoniei interne, adică ritmul, pentru care, crede el, Eminescu avea o ureche detestabilă). În Decadență?, tot Densusianu arată că în mod greșit termenul „decadent” se aplică poeților (francezi în special) care căutau de fapt să se emancipeze de curentele vechi, iar în Reflexiuni asupra literaturii actuale se avântă cu mult entuziasm într-o pledoarie pentru „poezia energiei moderne”, opusă „utopiei poporaniste”. Densusianu se războiește cu adepții poporanismului de la „Viața românească” și în articolele Viclenii literaricești și Gardele
FARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286965_a_288294]
-
Craiova, în trupa Teatrului Național, și, episodic doar, la Cernăuți. Cu Tantzi Cocea, Lucia Demetrius și Emil Botta evoluează, de asemenea, entuziast, în cadrul companiilor de teatru experimental „Masca” și „Treisprezece și unu”, fondate la București, în 1932, de G.M. Zamfirescu. Emancipându-se discret de sub tutela mamei, decide a se stabili în capitală, schimbând până în preajma celui de-al doilea război slujbe modeste: stipendiată de Muzeul „Al. Saint Georges”, la Biroul de presă al Fundației Regale sau la Ministerul Muncii, F. mai funcționează
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
femeii ca liant al familiei și totodată ca personalitate puternică, rostindu-și răspicat opiniile și judecând tot ce se întâmplă în jur după propriul cod de valori; într-un cuvânt, prin intermediul personajelor, scriitoarea pledează pentru dreptul femeilor de a se emancipa. Femeia-păpușă, menită doar să satisfacă vanitatea bărbatului, este ridiculizată. Din păcate, romanele sunt gândite ca niște pilde moralizatoare, cu personaje construite maniheist, în alb sau negru, pozitive ori negative. Totuși, există și cărți în care acest schematism este depășit. Astfel
LECCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287765_a_289094]
-
care respectă tradiția mai mult de formă, aspirând de fapt către o asimilare, mai ales dacă aceasta aduce un „folos”. Lelia, fata acestui arivist, face parte - la fel ca fratele ei, Lazăr, tânăr socialist - din cea de-a treia generație, emancipată de constrângeri religioase. Dragostea ei pentru Matei Frunză provoacă o mare tulburare tuturor, dar mai ales lui Manasse, neîncrezător în imboldul inimii. Dar credința curată a celor doi tineri în forța iubirii, disprețuitoare de îngrădiri și convenții, biruie până la urmă
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
că „negarea naturii este drumul către fericire”19. El concluziona că, atât timp cât ființele umane rămân vulnerabile În față forțelor naturii, siguranța nu poate fi asigurată. Adevărata siguranță pentru Locke și alți gânditori iluminiști, poate fi obținută numai dacă „omul se emancipează față de limitele impuse de natură”20. Cheia pentru emanciparea omului era exproprierea, acumularea și consumarea Într-o măsură tot mai mare a bogațiilor naturii. Raționalizarea matematică a naturii și convertirea ei Într-o magazie de resurse a marcat un punct
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
operând numai cu interesul propriu În minte și hotărât să-și Îmbunătățească proprietatea personală - părea În contradicție cu un efort de a forma un sens colectiv al scopului și identității comune. Cum reușește statul-națiune să convingă milioane de indivizi proaspăt emancipați să-i cedeze parte din autonomia și libertatea lor? Soluția a fost să se creeze o istorie atractivă despre un trecut comun, suficient de convingătoare pentru a capta imaginația oamenilor și a-i convinge că au o identitate și un
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
rareori se întâmplă să vedem familii total dominate de un bunic autoritar sau supraprotector, care a știut să se impună, asumându-și rolul de conducător și al cărui fiu sau a cărui fiică n-a fost în stare să se emancipeze. În acest caz, părinții sunt reduși la rolul unui fel de frate sau de soră a copilului și lipsiți de orice prestigiu și de orice autoritate, nu sunt capabili să-și exercite funcția educativă și formativă sau o exercită numai
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
autohtonă anterioară fazei tradiționaliste, de vreme ce Balta, Seară la Miorcani se înscriu în aceeași linie. Noutatea nu e doar de decor și se exprimă într-o subiectivizare sporită, originală, a tablourilor, în muzicalizarea picturii, în lirism. E interesant cum, pe măsură ce se emancipează de influențe, inclusiv de cele simboliste, P. devine cu adevărat simbolist. Henri de Régnier, Albert Samain și Francis Jammes mai ales sunt asimilați personalității proprii, în sfârșit definitiv conturată, iar simbolismul, autohtonizându-se, devine un principal mod al tradiționalismului. Nota individualizantă
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
, termen utilizat în critica și istoria literară (ca și în critica de artă), cu referire la perioada dintre anii 1948 și 1960, când „generația Labiș” se emancipa, într-un context de relativă relaxare politică, de rigorile dogmatice. Această uzitare este, de fapt, abuzivă; p. înțeles ca formulă a politicilor culturale și a literaturii din deceniile al cincilea - al șaptelea ale secolului al XX-lea reprezintă resemantizarea prin
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
zavragiu (1861). Localizările - după Victorien Sardou, Philippe Dumanoir și Fernand Lafargue, Louis- François Clairville și Ernest Gillet - sunt făcute cu o anume abilitate, ceea ce nu l-a scutit pe P. de acuzația, excesivă, de plagiat, emisă de I. L. Caragiale. Mai emancipată față de original ar fi „comedia locală” Haimanalele, după Alfred-Néoclés Hennequin și Alfred-Charlesmagne Delacour. A tradus mult, și din Molière (Amorul doctor) sau din Victor Hugo (Ruy Blas, versiune în proză), preferințele lui îndreptându-se, totuși, spre autori de melodrame cum
PASCALY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288705_a_290034]
-
și constructiv, care, pe cât este de critic cu tradiția, pe atât este de animat de speranța indicării unui nou curs al societății și istoriei. Categoria centrală este cea de rațiune, considerată nu doar ca acea facultate producătoare de cunoaștere rațională, emancipată de superstiții, prejudecăți, revelații sau ideologii și bazată pe experiență și experimentare, pe fapte empirice și date senzoriale, ci și ca sursă institutoare a raționalității în organizarea socială. Forma pe care ar trebui să o ia cunoașterea rațională este știința
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
trebuie pus pe actorii în acțiune, și nu doar pe structurile în care aceștia acționează. O astfel de opțiune nu admite în nici un fel că structurile ar fi inoperante sau mai puțin determinante, întrucât subiectul - actorul social - s-ar fi emancipat în așa măsură față de ele, încât ar fi devenit pe deplin independent structural. În definitiv, structurile sociale oferă suportul sau cadrele de acțiune. Organizațiile sau grupurile sociale mari, piața sau democrația sunt astfel de structuri ce reglează acțiunile sociale și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
în bandă pentru a împiedica informarea corectă a publicului. Cerchez, protagonistul piesei, inaugurează în teatrul lui M. un stil sentențios și neapărat spiritual, subtil cu ostentație și, bineînțeles, persuasiv, pândit însă de stereotipie, chiar dacă dă impresia că tinde să se emancipeze de șabloane. Pendulând între planul real și cel imaginar, Șeful sectorului suflete e o comedie duioasă, în descendența lui Mihail Sebastian. Profesorul Miroiu se numește aici Gore, este meteorolog și la fel de timid înaintea farmecului feminin. „Șeful” ar fi, la rându
MIRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
penetrată pînă atunci de ideologie, implicată în social, în politic, călăuzită de ideea națională, trebuia adusă în teritoriul propriu: exprimarea inefabilului stărilor sufletești, a eului liric. În proză, legea sincronismului impunea depășirea universului rural și obiectivarea, adică înfățișarea lumii citadine, emancipată de sechela romantică a lirismului (abundent la autorii sămănătoriști). Exemplară în acest sens era opera Hortensiei Papadat-Bengescu. Cu alte cuvinte, în virtutea sincronizării operate de „spiritul veacului”, proza evolua de la subiect la obiect; poezia, invers, de la obiect la subiect. Cartea rezuma
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
culturale permanente. Nu avem o estimare completă a pierderilor irevocabile suferite de tradiție - în planul reperelor religioase, al exigențelor academice, al esteticii urbane, al cunoașterii tehnice protejate în interiorul breslelor, al obiceiurilor sezoniere păzite prin riturile de trecere. Tradiția a fost emancipată de revoluționarii de profesie așa încât a fi mai bun a ajuns să se confunde, pentru unii, cu amnezia. Încrederea în sine a unei adevărate inteligențe nu se poate disocia de exigența unui dialog constant cu bogățiile de gând și vis
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tradiția bisericească. Tonalitatea sigură și îndrăzneață a versurilor exprimă o experiență duhovnicească pe cât de bogată, pe atât de rară: profund intim și cald în registrul afectiv, perfect auster și solar în plan intelectual, poemul „îngerului silezian” nu păcătuiește prin artificialitate. Emancipat de religiozitatea pietistă, mustește de o sobră (deci euharistică) ebrietate. O mistică a luminii ce ne reamintește de Sf. Simeon Noul Teolog se împletește prin câteva sonore metafore nupțiale cu motivul depășirii doxologice a distanței dintre lumea creată și slava
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mai propovădui pe Hristos Cel „după Scripturi” (recunoscut în Patima și Învierea Sa), ci ar trebui să inventeze - precum gnosticii - un Hristos subiectiv, imaginar, eonic, a cărui cunoaștere nu poate fi deschisă tuturor, ci doar unei elite de „emanați” sau „emancipați” (fie prin studiu filologic, fie prin revelații private). Cum altfel am putea înțelege rugăciunea Fiului: „Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului și al pământului, că ai ascuns acestea de cei înțelepți și de cei pricepuți și le-ai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
insațiabilă de revelații și scandaluri a unei societăți lipite de ecranul pe care se putea în sfârșit contempla, după un deceniu în care consumase în special imaginea catodică a cuplului tiranic - formă postmodernă a „servituții voluntare” -, explozia presei scrise a emancipat cuvântul tipărit, aruncându-l din strânsoarea „logocrației populare” în frenezia fără perdea a „democrației originale”. În noua ordine discursivă, diferențele dintre adevăr, minciună, speculație, ficțiune, fantasmă și calomnie erau (și uneori par să fi rămas) irelevante și, oricum, insesizabile. Jurnalismul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]