511 matches
-
reflexe și detentă de fost pivot-bastchebalist, oarecum mediocru, mai țâșneau (chiar dacă selectiv, cu pauze), era deja la căpătâiul patului, la datorie. Apoi... Apoi, o înjurătură piperată, care evoca grotesc raporturile incestuoase complexe, dintre numeroșii membri ai unuia și aceluiaș trib emancipat de inuiți, explodează plastică, în semiobscuritate. Ce-i, Dane?! Ce e, frate?! Ce-a pățit...?!? se precipită Avocatul. Nemernicul! Netotul! Idiotul! Flegma! Scârba! Căzătura dracului...! Prea târziu! Băga-mi-aș! S-a porcit! A defulat, jigodia! Ne-a fentat! Ne-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de ceea ce bei și mănânci, de hainele pe care le porți ori de drahmele pe care le ai în pungă. Sofistul propovăduiește libertatea și facilitatea existenței pe care le reprezintă banii, nu ca scop, ci ca mijloc de a te emancipa față de contingențe și de a-ți făuri libertatea. Socrate al lui Platon - probabil departe de Socrate cel istoric! - afirmă că disprețuiește banii. Bănuim însă că, aici ca și în alte părți, el este doar purtătorul de cuvânt al lui Platon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
iată virtutea ei. Ne vom bucura așadar de ea ca auditori, nu ca practicieni, pentru că învățarea ei implică în mult mai mare măsură neplăceri decât plăcere... Istoria filosofiei, muzica, dar și poezia și retorica îi permit lui Philodemos să se emancipeze față de critica epicuriană originară vizând artele, cultura, cunoașterea marginală sau exterioară în raport cu efortul de asceză filosofică. Nici poezia nu prezintă un interes esențial pentru a ajunge la ataraxie. în schimb, ea oferă ocazia unor forme frumoase pentru idei frumoase: elegiacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
prezentă în corpusul lui Philodemos - făcând apel doar la ceea ce se poate vedea, mirosi, gusta, pipăi? Pornind de la retorică și ajungând să-și pună problema sensului semnelor, Philodemos pune bazele unei metode empirice. -10- Comuniunea cu cetatea. Epicurismul campanian se emancipează așadar de sub tutela doctrinei lui Epicur. în privința poeziei, a retoricii, a funcției culturii, a utilității muzicii - și a tot ceea ce constituie sursa unor plăceri indiscutabile -, ideile se schimbă. Plăcerea devine în mai mică măsură rezultatul negării durerilor, temerilor și suferințelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ținând de iudaism. Prin aceste atitudini Marx nu își exprima, în realitate, o eventuală adeziune la pasiunile momentului. Dimpotrivă, dezicându-se atât de violent de problemele a lor săi intenționa depășirea lor totală, definitivă, prin revelarea unei alte imago mundi emancipate de cercul închis al alterităților, al gândirii naționaliste, teologico-ideologice. Marxismul e un prometeism care, recuperând o origine și proclamând un timp viitor, își propunea să scoată omenirea dintr-o lungă habitudine, aceea a istoriei trăite ca perpetuă experiență a servituții
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
frondeurului și imagistica iconoclastă, percutantă, la militantismul gazetarului și la succesele unei vedete în presa de mare tiraj. Efigia literară aparține desigur reporterului, sustras deliberat beletristicii pentru a-și exploata vocația, creându-se pe sine în cadrul unui gen în resurecție, emancipat de la frontiera literarității și plasat în prim-plan de Paul Morand, Joseph Kessel, Pierre Mac Orlan, Blaise Cendrars sau Egon Erwin Kisch și, în sincronie, de pleiada românească: N. D. Cocea, T. Teodorescu-Braniște, F. Aderca, Ion Vinea, Șt. Roll, Geo
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
comerț și se va îmbogății. Tot în jurul orașelor bogate apare marele fenomen cultural al Renașterii. Oamenii se îmbogățesc și redescoperă cultura și arta ca pe ceva favorabil. Omul Renașterii redescoperă moștenirea greacă și romană și redescoperă demnitatea. Pentru că puterea economică emancipează omul se pune în poziția traiului și exprimării tot mai sofisticate. Orașul va inventa organizarea politică și statul ca formă socială de protecție, organizare și apărare a intereselor unor populații de oameni cu trecut, cultură și destin comun. Prin intermediul orașului
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
să devină sofisticată sub efectul nivelului rapid de dezvoltare impus de către capitalism. Există puține zone ale planetei unde oamenii nu mai sunt conștienți de statutul lor unic și unde orice cetățean nu este și consumator. În același timp, oamenii se emancipează, devin mai atenți cu valorile lor specifice, suportă din ce în ce mai greu primitivismul și tirania, iar construcția socială umană din complexă devine și mai complexă. Valorile capitaliste cum sunt calitatea de consumator a oricărui cetățean, mecanismele de piață de tip cerere/ofertă
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
negustorești ale Nordului Italiei, înspre vest și nord, străbătând Franța și sud-vestul Germaniei, până în Țările de Jos și Insulele Britanice, prinzând rădăcini adânci oriunde nu există o tiranie care s-o înăbușe"141. Prin comerț, oamenii se îmbogățesc și se emancipează. Nu este o întâmplare că lumea capitalistă va aduce cu sine bogăție, dar și libertate politică. Democratizarea economiei duce la democratizarea politicii și exercitării puterii. Noile clase sociale își vor cere curând dreptul la decizie și participare politică. Prin comerț
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
un singur glonț, cu ajutorul unei singure puști. Supremația lumii libere este acum recunoscută și statele foste socialiste își caută soluții capitaliste, libere, de dezvoltare. A fost un ciclu economic marcat și de o puternică revoluție culturală și socială. Oamenii se emancipează din punct de vedere social, dar și sexual. Libertatea este soluția dorită și dezirabilă și datorită strălucirii si spectaculozității creșterii economice din anii '80 ai secolului trecut. Economia ofertei, ca doctrină și practică economică va duce la rezultate spectaculoase din
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
cugeta. Poetul cu care în adevăr are Bacovia o structurală afinitate este, așa cum tot Svetlana Matta o spune cea dintâi, Georg Trakl.* Iar această afinitate apare mai evidentă în perioada ultimă a lui Bacovia, în special, în Stanțe burgheze, când, emancipat de modelele simboliste, poetul ajunge la acea poezie a stagnării și a implicitului. De altminteri, cartea Svetlanei Matta, de o concizie și o pătrundere cu totul remarcabile, plină de intuiții fulgurante, dar riguros coherente, mergând drept în miezul lucrurilor (carte
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
românească s-a dezvoltat o instituție a cooperării, promovând spiritul de întrajutorare prin asociații ca obștea țărănească, claca, ortăcia, vecinătatea sau ceata (Neculau, 1989). Tradiția practicilor asociative sau a „gândirii grupale” s-a dezvoltat în Europa raționalistă și s-a emancipat în epoca luminilor. Apariția statelor naționale a stimulat acest tip de entitate socială și culturală, inducând popoarelor sentimentul de apartenență la o arie spirituală circumscrisă prin artă, religie, filosofie sau cutume. Cercetările lui W. Wundt asupra psihologiei poporului (Völkerpsychologie) sau
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
un moment de referință în mișcarea culturală românească interbelică. „Școlile populare” în țara noastrătc "„Școlile populare” în Țara noastră" Educația populară are o lungă istorie. Ea a apărut din nevoia de a oferi oamenilor cunoștințe și mijloace pentru a se emancipa, pentru a-și construi viitorul dintr-o perspectivă democratică și solidară. Nu a apărut numai ca un instrument care să permită accesul la cultură, ci și ca o cale de promovare socială și de emancipare civică (Franchi, 1999). În țările
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
o perioadă înfloritoare în cursul căreia îi vedem oficiind pe Abelard, Pierre Lombard, Alain din Lille, Moise Maimonide, Averroes. Textele lui Aristotel ajung în Occident odată cu arabii, iar lectura Metafizicii, a Politicii și a Eticii nicomahice permite reflecției să se emancipeze cât de cât de ortodoxia impusă de religie. Oamenii încep să îndrăznească să descifreze natura referindu-se direct la ea fără a mai trece prin ce a susțin Scripturile; se fac încetișor niște pași și către o laicizare a gândirii
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
un loc pierdut susceptibil de a fi redobândit într-o zi, după mortificarea trupului, după suferințe și mântuire. în schimb, el coincide cu cunoașterea adevărului. Astfel încât individul care nu știe ce predică Spiritul Liber trăiește în iad, spre deosebire de inițiat care, emancipat prin cunoașterea învățăturii va cunoaște și raiul. Așadar, nicio spaimă. Nu există osândă veșnică; și nici mântuire pentru totdeauna. Cerul e o ficțiune. Singura realitate care contează este pământul, aici și acum. Mâhnirea, frica, angoasa, căința, disperarea și celelalte pasiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
demersul contrar: ura de sine, gustul pentru negativitate, pasiunea mortiferă pentru suferință, toate aceste vicii transformate în virtuți țin de o perversiune - în speță, una culturală. A recuza natura, a fugi de ea, a o detesta, a dori să te emancipezi de sub domnia ei, de sub legile ei, a ne considera mai buni, superiori animalelor - când, de fapt, facem mai rău ca ele - iată greșeala: pentru că nici un animal nu-i atât de nebun să țină la ceva care-l poate duce la
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Boătie: într-un anume fel, el reia ideea de bază a tânărului și genialului filosof dispărut prea de timpuriu: fii decis să nu mai fii aservit și ești liber. Nu consimți la cele pe care le pun oamenii pe seama ta, emancipează-te! Aceste lucruri sunt spuse clar în fond; în formă, să-l citim ceva mai atent: acest îndemn feminist trebuie privit cu un ochi avertizat... De exemplu: Montaigne găsește ridicolă obligația ca femeile să-și păstreze virginitatea până la căsătorie; se
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de ceea ce bei și mănânci, de hainele pe care le porți ori de drahmele pe care le ai în pungă. Sofistul propovăduiește libertatea și facilitatea existenței pe care le reprezintă banii, nu ca scop, ci ca mijloc de a te emancipa față de contingențe și de a-ți făuri libertatea. Socrate al lui Platon - probabil departe de Socrate cel istoric! - afirmă că disprețuiește banii. Bănuim însă că, aici ca și în alte părți, el este doar purtătorul de cuvânt al lui Platon
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
iată virtutea ei. Ne vom bucura așadar de ea ca auditori, nu ca practicieni, pentru că învățarea ei implică în mult mai mare măsură neplăceri decât plăcere... Istoria filosofiei, muzica, dar și poezia și retorica îi permit lui Philodemos să se emancipeze față de critica epicuriană originară vizând artele, cultura, cunoașterea marginală sau exterioară în raport cu efortul de asceză filosofică. Nici poezia nu prezintă un interes esențial pentru a ajunge la ataraxie. în schimb, ea oferă ocazia unor forme frumoase pentru idei frumoase: elegiacii
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
prezentă în corpusul lui Philodemos - făcând apel doar la ceea ce se poate vedea, mirosi, gusta, pipăi? Pornind de la retorică și ajungând să-și pună problema sensului semnelor, Philodemos pune bazele unei metode empirice. -10- Comuniunea cu cetatea. Epicurismul campanian se emancipează așadar de sub tutela doctrinei lui Epicur. în privința poeziei, a retoricii, a funcției culturii, a utilității muzicii - și a tot ceea ce constituie sursa unor plăceri indiscutabile -, ideile se schimbă. Plăcerea devine în mai mică măsură rezultatul negării durerilor, temerilor și suferințelor
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în limba franceză contemporană, incarnarea lingvistică a modernității [...]. El permite un joc, o întrebare deci, cu privire la narațiune, la statutul ei, la enunțările sale puse în scenă; noul roman și mobilitatea lui au recurs la toate acestea [...]. Prin urmare, liber înseamnă emancipat dintr-un model de narațiune clasică de care aparține discursul indirect liber, reintrat în istorie, dacă se poate spune așa"194. Totuși nu trebuie rigidizată distincția dintre discursul direct și discursul direct liber: există continuitate între cele două, cu zone
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și în bogăție. Cavalerul însuși devenea exponentul unei civilizații conștiente de propriul apus, nu fără o urmă de regret din partea autorului, ce realizează totuși caracterul desuet al cavalerismului care nu își mai afla loc într-o societate doritoare să se emancipeze. Ironia chauceriană, nelipsită, vine din anacronism, asistăm la un cavalerism căruia îi lipsește însă orice bază creștină, și aici se dezvoltă satira centrală a istorisirii: o poveste de dragoste în maniera literaturii cavalerești este situată în cadrul unei rame epice clasice
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
așa cum am mai subliniat, niște femei care practică o „magie a iubirii”, care nu au altă putere și autoritate de a manipula universul vădit masculin 870 în care trăiesc decât prin forța atracției pe care o exercită asupra bărbaților. Sunt emancipate și doresc să evadeze din spațiul domestic ce le era rezervat, să își afirme personalitatea. Lumea celor doi scriitori stă sub semnul iubirii fizice și al libertății. Decameronul și Povestirile din Canterbury sunt cărți închinate dragostei eliberate de constrângeri, iubirea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în mundan, care se face auzită, care are o voce distinctă, care dorește o reevaluare a poziției femeii în familie și în societate, care vrea să fie independentă, liberă pe deciziile și pe propriul trup, să cunoască lumea, să se emancipeze de toate cutumele perimate, aceea a donnei demonicata. Într-o societate încă patriarhală și strâns legată de mediul eclesial, acest nou prototip nu putea apărea decât înfiorător prin libertinajul afișat, prin erezia unei autonomii cerute cu asiduitate, prin tirania cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
lor. În condițiile în care autonomia Bisericii se întărea, iar puterea seniorilor și a cavalerilor creștea, monarhia va fi tot mai mult îngrădită, stările obținând și primele privilegii în Adunarea prinților polonezi de la Lecz (Leczyca, 1180).428 Clerul s-a emancipat aproape complet, iar seniorii și cavalerii au primit privilegiile individual, sub forma imunităților fiscale și judecătorești. Aceste transformări în raporturile monarhiei cu stările se vor accentua în secolul al XIII-lea, când fărâmițarea Poloniei atingea apogeul. Baza sistemului reprezentativ al
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]