211 matches
-
cineva o asumă fără rezerve: Viorel. Pentru o clipă el devine centrul atenției, centrul de greutate al unei lumi lipsite de greutate, gestul său are ceva din justificarea lui Oreste din Muștele lui Jean-Paul Sartre, pentru care crimă era gestul emancipator, modul suprem de a manifesta liberul arbitru. Estetică lui Criști Puiu este una radicală și ea ține de asumarea unui punct de vedere față de realitate care este la fel de radical precum gestul crimei. Fiecare act nesemnificativ în logica decupajului se dovedeste
Străinul din Aurora by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5688_a_7013]
-
sau printr-una social-democrată, mai apropiată de politicile protective. Eu consider că diferite probleme trebuie abordate contextual, respectiv utilizând anumite politici. De pildă, pentru o femeie în vârstă, săracă, aflată la limita subzistenței, politicile sunt mai curând sociale, protective, decât emancipatoare 2. La nivel de discurs, poate fi influențat de un curentcultural important, de pildă, cel poststructuralist, iar din analiza criticilor feministelor poststructuraliste aduse identității am văzut că, în plan politic, a adopta o astfel de perspectivă este cel puțin riscantă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
umană? Credeam c-o să fie o chestie mai măreață! O suferință plină de demnitate! O suferință plină de sens - ceva în genul lui Abraham Lincoln. O tragedie, nu o farsă! Mă gândeam la ceva mai în genul lui Sofocle! Marele Emancipator ș.a.m.d. Nicicând nu mi-a trecut măcar prin minte că voi ajunge în situația de a încerca să-mi eliberez din cătușenici mai mult nici mai puțin decât cariciul. ELIBERAȚI-MI-L PE GOGU! Poftim, iată sloganul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
venit chiar de la începuturi. Lenin o critica pe Clara Zetkin că se ocupă cu probleme minore în plină revoluție proletară și a considerat feminismul curat deviaționism burghez. Stalin a interzis organizațiile autonome ale femeilor, chiar dacă ele se socoteau antifeministe, dar emancipatoare. Mesajul său a fost foarte clar: nu există interese ale femeilor altele decât cele trasate de partid. Ele sunt acceptate în structuri de conducere în sistem de cote, dar rolul lor este să se îngrijească de linia politică a partidului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
s-a luat identitatea, autoritatea. Omul se vede „emancipat” de natură. Ba chiar și de el însuși. Se înregistrează în fel și chip eșecul omului. Părinții, educatorii autorii purtători de știință devin față de copii, tineri, față de tehnologia ca pragmatică putere emancipatoare, un fel de natură. „Eșecul părinților în educația copiilor apare tot mai evident pe măsura pierderii autorității”., educația fiind astfel incapabilă să-l „scoată pe om din atavica animalitate”. Subminându-și până la rădăcina ființei sale autoritatea, omul își pierde de
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
femeia viitorului! — Și eu? - protestă doña Ermelinda. — Tu? A trecutului! Asta e, repet, femeia viitorului. Evident, nu degeaba m-a auzit disertând zi de zi despre societatea viitoare și femeia de mâine; nu degeaba i-am băgat în cap doctrinele emancipatoare ale anarhismului... fără bombe! Păi eu una cred - zise mătușa indispusă - că fetița asta e în stare să arunce și bombe! — Și chiar și-așa de-ar fi... - insinuă Augusto. — Asta nu! Asta nu! - zise unchiul. — Și ce dacă? — Don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a Secesiunii, formă antiacademică de promovare a noului și a independenței în artă. Pe parcursul următoarelor decenii, expozițiile independenților și rupturile zgomotoase proliferează. Apar denominații „tineresc”-novatoare: Art Nouveau în Franța, Arte Joven în Spania, Jugendstil în Germania și Austria, sau emancipatoare (Liberty în Anglia sau Modernismo în Argentina), mai ales în artele plastice și decorative, în mobilier, sculptură și arhitectură. Unele curente recurg la denominații care trimit la sălbăticia și barbaria regeneratoare (fauvismul, primitivismul). În literatură, akmeismul rus trimite la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rupturi culturale și lingvistice între elita conducătoare și țărănimea văzută ca matrice a românității pure; esteticul va fi, în consecință, repudiat în favoarea unui moralism idilizant, rudimentar-populist, pitoresc-etnografic și sentimental. Prezența masivă a evreilor ca agenți ai modernizării și revendicările lor emancipatoare vor redimensiona cultural, religios și politic antisemitismul preponderent economic din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar francofonia unei părți însemnate a clasei boierești conducătoare va stimula xenofobia francofobă și antipașoptistă a studenților naționaliști. „Lupta pentru limba românească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin care apără „cauza” muncitorimii urbane. Efemera revistă Curentul nou a lui H. Sanielevici (Galați, 1905) anunță Viața românească a lui G. Ibrăileanu și C. Stere (Iași, 1906). Semnificativă pentru abordarea noastră este însă apariția stîngii estetice moderniste, unde noutatea „emancipatoare” este afirmată în și prin artă. Desprinsă din trunchiul Literatorului, nu mai puțin efemera Linia dreaptă a lui T. Arghezi, Gala Galaction, N.D. Cocea și V. Demetrius (1904) este un cuplaj insolit între tinerii macedonskieni de la Liga ortodoxă și „proletariatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de a fi dăunătoare, prezența acestui agent poate fi binevenită” (E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, Evoluția poeziei lirice, Editura Minerva, București, 1973, pp. 675-676). Nevoia evadării din „ghetou” (o altă ipostază - dramatică - a condiției periferice) către o artă „internațională”, emancipatoare și eliberatoare, opusă canonului cultural etnocentric resimțit ca opresiv și potențial xenofob, constituie, fără îndoială, un impuls determinant. Oricum, deschiderea mediilor românești către modernitatea artistică în pragul Primului Război Mondial a fost stimulată și de aportul deloc neglijabil al tinerilor scriitori evrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
afirmația poetului din articolul „Naționalism, rasă, tradiție“ (Patriotismul nostru nu e încă a păstra, ci a construi, subl. a.) „o frază care explică militantismul său modernist ca o reacție la insuficienta noastră dezvoltare artistică”. Prin urmare - un patriotism constructivist, nonetnicist, emancipator, un „sincronism organic” opus „naționalismului școlar și cazarmagiu al patriei de afaceri”. Din articolul citat - un comentariu pe marginea definiției națiunii la Ernest Renan - se desprinde o atitudine particulară față de problema națiunii și a tradiției. O atitudine, am putea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unice europene. În editorialul numărului 6-7 („Interpretări“), Ion Călugăru definește tradiția ca „Inteligența norodului, evadată din pastișul etern natural - și tehnica” (propoziție formulată prima oară în manifestul revistei Integral). Ambele elemente ale ecuației au un caracter transnațional și un potențial emancipator: „expresia primară”, primitivismul „norodului”, legitimează universalismul dezvăluind fondul comun, transfrontalier, al umanității: „Creațiile norodului n’au cunoscut dialect, ci au tins spre universalitate. De aceea: un idol african seamănă în subtilitate cu o cioplitură românească, un basm românesc cu unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
inconștientului au semnificația unui refuz al realității diurne, represive și utilitariste, în favoarea unei lumi reprimate, subterane și subversive la adresa „ordinii” oficiale. În plus, spre deosebire de futurismul italian - naționalist și războinic prin excelență -, suprarealismul devenise la acea dată un curent internaționalist și emancipator, aflat „în slujba revoluției” proletare... Problema celor de la unu constă în imposibilitatea lor de a interveni eficient (citește: politic) în realitate prin artă. Drept urmare, foarte curînd, apare sentimentul insatisfacției față de caracterul anarhic, obscur al avangardismului și al suprarealismului, ineficiente în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sincronizare europeană (de a fi „în rînd cu Europa civilizată”) și de căutare a originalității locale, „specific autohtone”, iar avangardele istorice au părut să ofere argumente „extreme” pentru ambele opțiuni: sincronizare deplină cu cele mai novatoare tendințe europene, cosmopolite și emancipatoare, dar și precursorat absolut, modernism „de export” ș.cl. În perioada interbelică, avangardiștii au fost apreciați - atunci cînd au fost! - mai ales pe latura tradiționalismului/clasicismului/lirismului lor rezidual, pentru latura „cuminte” a scrierilor, pentru virtuozitatea formală, bref: pentru neconformarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
el își propune, mergând pe linia lui Sigmund Freud și devansându-l pe Herbert Marcuse, să pună în lumină traumele provocate de interdicțiile sexuale din adolescență. El propovăduiește neobosit propășirea neîngrădită a individului, instaurarea unei societăți non-represive, hedoniste. Un rol emancipator? Se prea poate. Însă era necesar, după cum subliniază William Styron de-a lungul narațiunii sale, ca aceste învățături ale lui Freud și Reich să nu fie denaturate de șarlatani lacomi și lipsiți de scrupule, cum era după toate probabilitățile psihanalistul
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
la plăcere, precum și efectele lor specifice. Pentru menținerea unei perspective critice se impune operarea unor "discriminări" normative dificile care să constate dacă rezistența, lectura critică sau plăcerea dată de o anumită experiență sau artefact este progresistă sau reacționară, destructivă sau emancipatoare. Practica critică trebuie să caute norme și să opereze discriminări critice în evaluarea naturii și efectelor practicilor și artefactelor culturale sarcină pe care o preiau, în diferite contexte, în studiul de față. Studiile culturale mai timpurii doreau să echilibreze ideologicul
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
din urmă se angajează în întreprinderea recuperatoare. Hariman, de pildă, își asumă sarcina dificilă de a demonstra că retorica "nu este o artă inferioară"641, în timp ce Habermas, Perelman și Toulmin aleg, fiecare, câte un ferm punct de referință, rațional și emancipator, în încercarea de a da sens experienței discursive a oamenilor. Habermas apelează la "situația oratorică ideală" (the ideal speech situation, în limba engleză)642, Perelman evidențiază "publicul universal" (universal audience, în limba engleză)643, în timp ce Toulmin întrebuințează "perspectiva imparțială a
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
Cu toate că termenul "teorie critică" a fost asociat inițial cu Școala de la Frankfurt, care își extrage multe din ideile sale din dialogul cu marxismul ortodox, el este de asemenea puternic asociat cu postmodernismul, o perspectivă care este profund suspicioasă în ceea ce privește pretențiile emancipatoare ale marxismului clasic. În Capitolul 7, Richard Devetak explică turnura postmodernă în științele sociale luând în considerare scrierile lui Derrida, Foucault și Lyotard, și analizează influența acestora asupra relațiilor internaționale începând cu anii '80. Critica sa la adresa "proiectului Iluminist" al
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
internaționale. În primul rând, ea evaluează problema epistemologică, descriind modul cum a fost acceptată în relațiile internaționale distincția lui Horkheimer între concepțiile tradiționale și cele critice asupra teoriei; și în al doilea rând, elaborează legătura între teoria critică și teoria emancipatoare. Rezultatele acestei examinări au scopul de a dezvălui rolul intereselor politice în formarea cunoașterii. După cum a spus Robert Cox (1981) succint și faimos, "teoria servește întotdeauna cuiva anume și unui scop anume". Ca o consecință, teoreticienii critici internaționali resping ideea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
structurează judecățile noastre etice, într-un efort de a genera o potrivire mai coerentă între modelele de gândire și formele de organizare politică, și fără a se baza pe un set de principii etice abstracte. Sarcinile teoriei critice ca teorie emancipatoare Dacă teoriile orientate spre rezolvarea problemelor adoptă o metodologie pozitivistă și sfârșesc prin a reafirma sistemul predominant, teoriile critice sunt susținute de tradițiile hermeneuticii și ale Ideologiekritik. Teoria critică internațională nu este preocupată doar de înțelegerea și explicarea realităților existente
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și are legătură cu nevoia de a dezvolta o evidență a originilor și evoluției statului modern și a sistemului de state. Cea de-a treia este dimensiunea praxiologică referitoare la posibilitățile practice de a reconstrui relațiile internaționale pe linii mai emancipatoare și mai cosmopolite. Efectul general al teoriei critice internaționale și contribuția sa majoră la studiul relațiilor internaționale constau în concentrarea asupra fundamentelor normative ale vieții politice. Dimensiunea normativă: critica particularismului etic și a excluderii sociale Una dintre asumpțiile filozofice cheie
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
1989) și Maclean (1981), înțelegerea schimbării ar trebui să fie o funcție centrală a oricărei teorii a relațiilor internaționale. Deci, cu scopul expres de a analiza potențialul de transformări structurale în ordinea mondială, teoria critică internațională identifică și examinează forțe "emancipatoare contrahegemonice". Forțele contra-hegemonice pot fi state, cum ar fi o coaliție de state ale "Lumii a Treia" care încearcă să răstoarne dominația țărilor "din centru", sau o "alianță contra-hegemonică de forțe la scară mondială", cum ar fi sindicate, organizații non-guvernamentale
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
propozițiilor și legătura dintre cunoaștere și putere dar au insistat că unele criterii erau necesare pentru a distinge afirmațiile de cunoaștere plauzibile de cele neplauzibile, și că fără principii etice minimale asupra cărora s-a căzut de acord, acțiunea politică emancipatoare ar fi imposibilă. Mark Hoffman a caracterizat această diferență dintre moderniști și postmoderniști în termeni de distincție între "antifundaționism" și "fundaționism minimalist" (1991: 169-85). În ciuda acestor diferențe importante, primul val al teoriei critice a avut un puternic caracter metateoretic sau
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
care organizarea politică, mai ales statul suveran, a fost justificată moral; sarcina sociologică de a înțelege cum comunitatea morală locală, națională, globală se extinde și se restrânge; și sarcina praxiologică de a sesiza constrângerile și oportunitățile ce condiționează acțiunea politică emancipatoare (1992a:92-4). Nicăieri nu este susținută cu mai multă energie și rigoare cea de-a doua dintre aceste sarcini decât în cadrul constructivismului. Explorarea evoluției și impactului bazelor normative și ideaționale ale societății internaționale este capitalul constructivismului, iar dialogul dintre constructiviști
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
americană, ideile întemeietoare potrivit cărora constructivismul se bazează pe o ontologie socială radical diferită de cea a raționalismului, că studiul normelor, ca fapte sociale, necesită o metodologie interpretativă, și că din importante puncte de vedere constructivismul era legat de proiectul emancipator al teoriei critice. Faptul că aceste angajamente continuă să fie importante pentru constructivismul non-american sugerează că o nouă manifestare a "diviziunii atlantice" ar putea fi pe cale să apară. Traducere de Cristina BOBU Capitolul 9 Feminismul Jacqui True Rupând tradiția legăturilor
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]