7,305 matches
-
Ambasada Română din Ottawa unde au cerut și Făgăraș, azi județul Brașov, profesie inginer obținut numele unor români care au întreținut constructor (Facultatea de Construcții Cluj, 1969 ) relații cu Ambasada comunistă. (S-a întocmit un p.v.) Tot atunci, au decupat emblema comunistă 1. Activități anticomuniste: (secera și ciocanul) de pe steagul de la a) În 1947 a înființat, un grup de rezistență ambasadă. Evenimentul a fost televizat. Au anticomunistă, de 21 de elevi, toți de la Liceul participat: pr. Radu Roșcanu, Grigore Alexandru, Radu
Victor Roşca. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Elena Roşca () [Corola-journal/Journalistic/87_a_85]
-
de admirația, fervoarea, confesiunea, năduful, judecata, tandrețea sau doar respectul rece al Martei Petreu, inundate de subiectivitatea care le dă viață, lume și sens. Pe de altă parte, „literaturocentrismul“ culturii române, după o expresie inspirată de Ion Ianoși, este când emblemă sau fală, când diagnostic, când neajuns istoric pentru o elită a scriitorilor; între care, desigur, și filosofii. În acest plan al limitei obiective, o judecată prezentă frecvent în carte: continuitatea dintre maiorescieni, generația lui Lovinescu și cerchiștii de la Sibiu, reamintirea
Uriașii dintre două lumi by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2449_a_3774]
-
să descopere cum rama și cercul tind să se suprapună. Jocul cu litere de cerneală dovedește, cum doar ficțiunile borgesiene au mai probat-o, că în cerneală se pot amesteca, într-o combinație indescriptibilă, inteligență pură și sensibilitate rară. Iar emblema Baroque Books &Arts avertizează că nu este doar o carte, un obiect de așezat în raft, ci o bijuterie ce împletește două arte, scrisul și traducerea (semnată aici de Liliana Pleșa Iacob), și măiestrii, nu meserii (tipograf, corector...). Cât despre
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
în completarea formularelor ce le aduc burse din străinătate, subvenții grase pentru propriile business-uri și relații profitabile pe termen lung, sunt cu totul impotenți când e vorba de treburile publice. Înțepenirea în ridicol a lui Victor Ciorbea a constituit emblemă perfectă a acestei noi clase de profitori, a căror singură virtute e că au schimbat rusă de kolhoz cu engleza de ONG. Din nefericire, manevrele lor n-au în vedere, nici în glumă, prosperitatea lumii din care provin, ci numai
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18192_a_19517]
-
cartiere desfigurate de bombardament; peste case de mahala cu interioare kitsch; peste cinematografe proletare și filme cu "gerarfilip". Demnă procreatoare a lui Mircică, "mămica" este și ea posedată de demonul fantasticului. Purtându-și imprimat pe trup, ca pe un destin, emblema pigmentată a fluturelui omniprezent, Maria plutește deasupra banalității meschine a vieții ei de muncitoare și trăiește într-un București oniric. Se avântă în feeria spectacolelor, identificându-se până la delir cu personajele lor sau explorează înfiorată lumea larvară a cavourilor. Dar
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
ei acceptă să plece doar sub lovitura nemiloasă a coasei (am folosit, desigur, o metaforă!) N-aș merge atât de departe încât să spun că dl. Diaconescu a distrus P.N.Ț.C.D.-ul și Convenția Democrată de unul singur. Aceste embleme ale speranței românești până prin 1996-1997 purtau demult în sine germenele indeciziei, ipocriziei și neputinței. Bătrâni și bătrânicioși, liderii țărăniști purtau pe chip stigmatul imobilismului încă dinainte de a fi devenit stăpânii țării. Și parcă le stătea mai bine în chip de
Urna scapă turma by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16762_a_18087]
-
unei întregi categorii profesionale: chirurgii plastici. Un suflet nefericit este ceea ce se citește pe un chip urît. Iată și premisa de la care pornește profesorul Sander L. Gilman, specialist în istoria psihiatriei la universitatea din Chicago, o premisă care este însăși emblema chirurgiei estetice și reparatorii, așa cum o rezuma un medic american în primele decenii ale secolului nostru, Adalbert G. Bettman: înfrumusețarea ca formă de vindecare a psihicului uman, menită a permite individului să-și împlinească un destin fericit. A fi urît
Frumusețea și fericirea by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16901_a_18226]
-
referirea la o zonă rezidențială, la cartierul de lux preferat de nomenclatură: "Și Petre Roman este băiat de cartier - Primăverii, firește" ("Academia Cațavencu" 15, 1999, 6). Se știe că muzica actuală (rap, hip-hop) a contribuit în mod decisiv la răspîndirea emblemei cartierului; e suficient să amintim o serie de titluri - al unui album muzical (De cartier), al unei casete (Star de cartier), al unor piese muzicale: Limbaj de cartier; Poveste de cartier etc. Este deci normal ca o altă sintagmă frecventă
"De cartier..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17022_a_18347]
-
nu era nimic altceva de băut decât Coca Cola. E o adevărată nebunie. Nu puteam bea un pahar de apă minerală ori de vin - și România produce vinuri excelente... Așadar, dacă se înlocuiesc drapelele roșii cu steaguri roșii marcate cu emblema firmei Coca Cola, mi se pare că nu s-a progresat foarte mult. Caricaturizez, desigur. Ceea ce e însă oarecum viclean este faptul că se ajunge la o pervertire a culturii. Văd în librării sau pe tarabe cărțile noi care ies
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
-ul pentru corzi, de la prima sa simfonie. S-a făcut mult pentru creația maestrului, mai ales în deceniul din urmă. Multe nu s-au făcut și ar urma să se facă. Ca și Brâncuși, Enescu este o imagine, este o emblemă a țării. Ei lucrează pentru aceasta, lucrează pentru noi toți, în continuare, de mai bine de o sută de ani. În acest an, o dată în plus, Enescu se întâlnește cu Johann Sebastian, cu prilejul anului muzical internațional dedicat memoriei lui
Marile spirite se întâlnesc cu George Enescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17061_a_18386]
-
vocal-instrumentale și instrumental-pianistice ale muzicii noastre, a fost însoțit de mezzosoprana Cristina Brich, în creații reprezentative pentru arta cântului, la noi, de la Enescu, de la Mihail Jora, la Anatol Vieru. Este firesc să așteptăm ca și Filarmonica bucureșteană ce poartă drept emblemă numele maestrului, să pregătească, să prezinte propriile momente de muzică enesciană. Așa cum a făcut-o cu numeroase prilejuri.
Marile spirite se întâlnesc cu George Enescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17061_a_18386]
-
neapărat "stil Texas"!) și de la volanul mașinii superbe pe trece sfârâind leneș pe lângă prostimea ce-și târăște pantofii scâlciați prin glodul nemăturat cu lunile. Această imagine, parcă decupată din vechile manuale compuse în numele "luptei de clasă", a devenit, din păcate, emblema unei Românii groggy. Peste tot în lume se fac averi spectaculoase. Cazul baby-milionarilor americani din Sillicon Valley e exemplul cel mai eclatant: tineri de douăzeci-treizeci de ani au acumulat într-un interval scurt averi fabuloase. E drept că pentru asta
Român, o dată pe lună by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15916_a_17241]
-
partid pe singura chemare democrat-creștină, întoarcerea sa în rânduri stând mărturie răsunetului surd în mase al noii oferte. Fără țărani, țărănismul rămâne valabil în conștientul, probabil că și în subconștientul unor mase ce au de ales, în fond, între puține embleme. Un P.N.Ț.C.D. cu dl. Victor Ciorbea avându-l la dreapta pe dl. Ion Diaconescu, iar la stânga pe inevitabilul domn Opriș nu se va scufunda în neant, asemeni formațiunilor d-lor Surdu, Gavra, Măgureanu, nemuritor fiind de soiul său
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]
-
ai descrie lumea interioară, modul în care aluneci în poezie? Ce urmărești? Să ne previi, să ne îngrozești, să ne alini, să ne amuzi, ori să-ți pui sigiliul pe sufletul nostru de lectori? Budapesta este un locus pentru incertitudine, emblema lui. O iubesc și mă feresc de ea la fel cum fac cu limbajul. Budapesta închide în ea sensuri istorice și intime. Sensurile stau în ea așa cum ies statuile din ziduri, așa cum cad zidurile. Cred că în Bridge Passages spun
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
ce răspunde nu numai ,,stării de furie" avangardiste, ci și unei disponibilități de reconstituire a unor rețele ce leagă la un mod neașteptat fenomenele, de frămîntare a unei materii cu inepuizabile latențe. Violența nu este, după cum s-ar părea, o emblemă a nihilului, ci una a refuzului locurilor comune, a sintagmelor tocite, deci de afirmare a vieții ce se cere periodic reabilitată expresiv. Grație scăpărărilor unor cuvinte silite să se ciocnească, a organizării lor în structuri spontane, aceasta din urmă își
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
în nici un caz, dimensiunea "teoretică" nu poate fi proclamată o dominantă fără o discuție atentă a fenomenului "cenaclier", fără stabilirea exactă a contextului. "Teoria" poate intra și într-un joc al complexului "maturizării" scriitorului opzecist. "Teoria" este mai mult o emblemă de castă, ea furniza un argou acelei societăți subterane de care vorbeam. Multe dintre "textele teoretice" ale optzeciștilor eșuează repede în manifest, în program. Două lucruri foarte diferite. Și o discuție amplă, pe care Bodiu o "sare" în virtutea unui "de la
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
morală, într-un registru suficient de omogen. O "înțelegere imediată, confortabilă" îl viza pe bardul solitudinii, tristeții, provinciei, al nevrozei, al constituției hipersensibile, evocate prin mijlocirea unei materialități simple, originare. Nu de un clișeu e vorba, totuși, ci de o emblemă critică, degajînd o noutate. Iată aprecierea binecunoscută a lui E. Lovinescu: "Expresia celei mai elementare stări sufletești, e poezia cinesteziei imobile, ce nu se intelectualizează, nu se spiritualizează, nu se raționalizează, cinestezie profund animalică, secrețiune a unui organism bolnav, după cum
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
și spre marele șantier naval al orașului, un fragment de timp dedicat scrisului și lecturii. Am găsit în vicepreședintele Casei (care este și directorul literar al revistei înscrise sub inițialele instituției - MEET - și al colecției de cărți publicate sub aceeași emblemă) o gazdă foarte ospitalieră și generoasă, dar și un scriitor de excelentă ținută, exprimat până acum în câteva romane și povestiri tipărite de reputata casă pariziană Editions de Minuit. Lectura cărților sale - de la Cordon-Bleu, cu care a debutat, la vârsta
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
trouvé? Dezvrăjirea lumii, cum a numit-o un istoric francez, a afectat științele și umanioarele în egală măsură. Cu toate acestea, Steiner deploră situația numai în domeniul artelor și literaturii, pentru că în lumina distincției pe care o propune teologia, ca emblemă a unei lumi încrezătoare în forța abstractă a unui Creator, nu e relevantă decît la nivelul creației, nu și la cel al invenției. Mărturisindu-și nepriceperea într-ale matematicii, Steiner se întreabă dacă o ecuație sau o problemă de geometrie
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
Kaplan, în confreria țărilor balcanice, fără pic de ezitare. Dacă pentru noi balcanismul e un fel de demon interior, reprimat și cenzurat măcar în intenții și năzuință dacă nu totdeauna și în realitate, pentru Kaplan e pur și simplu o emblemă. Indiscutabilă. Prin bestialitatea instinctelor, simplitatea culturală și primitivism social - trăsături pe care Kaplan le atribuie lumii balcanice, dacă înțeleg eu bine - România ar fi chiar o campioană a balcanismului. În acest colț de Lume a treia, europenismul nu e, după
Dincolo de rău by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16287_a_17612]
-
ecouri din Elytis, Montale, Ritsos, gramatica acestora de epitaf și aforism evidențiindu-se în poemele scurte, unele admirabile. Un compendiu de instantanee ce atestă spirit de asimilare și puterea de transfigurare a unui real nefast în faste, memorabile efigii și embleme, cu sentimentul atașamentuilui față de valorile vieții. Nimic tragic, nimic sfâșietor în poezia lui Motoc, de vreme ce poetul în vocația iubirii (amor vincit omnia) de a eclipsa dizarmonia și negativitatea lumii. Hiperbola și climaxul sunt operații predilecte în a restitui chipul, trupul
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
ca a lor încape improvizația și delăsarea. Acești domni sunt plătiți pentru a-și face datoria, și nu pentru a ține conferințe de presă! O mai nerușinată lozincă decât aceea pe care sepepiștii și-au trântit-o în chip de emblemă (auzi: Loialitate, profesionalism, datorie!") nu găsești nici la parlamentarii români! De câtă loialitate sunt capabili se vede acum, când încearcă să-și acopere incompetența în vorbe și jurăminte fierbinți adresate noului �obiectiv", Ion Iliescu. Despre curaj, profesionalism și dăruire, ce
Timorar(e)a avis by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16309_a_17634]
-
prin finalul tragic, care sugerează - cum spune și autorul său - că orice experiență zguduitoare, inedită, este, prin definiție incomunicabilă". Pe un text redus la "schema" celor două tragedii, Cornel Țăranu a compus o muzică ce concentrează, la rândul ei, în embleme, ipostazele celor câteva personaje simbolice. Accentele "grecești" ale muzicii, rafinat filtrate, în prelungirea marelui exemplu enescian, au punctat partiturile tensionate ale vocilor într-un joc, cum ar zice Ion Barbu, de o "dificilă libertate": obligat la o maximă concentrare, discursul
Armonii româno-franceze by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16491_a_17816]
-
că incompatibilitățile de sensibilitate sunt incitante și productive. În legătură cu opera lui Ion Pillat, majoritatea interpreților, aflați, de altfel, în deplin acord cu scriitorul însuși, au susținut existența a trei mari perioade distincte ale operei sale poetice. Cea dintîi, așezată sub emblemă parnasiano-simbolistă, ar fi definită ca stadiu de ucenicie la școala poeziei franceze de la sfârșitul secolului trecut, perioadă în care tânărul poet și-a însușit deopotrivă un univers imaginar și niște tehnici definitorii pentru aceste orientări. Personal, am situat cândva această
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
din 1923, Pe Argeș în sus și cum o ilustrează mai apoi, în formule strict obediente față de noul program tradiționalist al grupării "Gândirea", cărți precum Satul meu (1925) și Biserica de altădată (1926). În fine, o ultimă perioadă, situată sub emblemă neoclasică, aplicabilă scrierilor din anii '30 ale poetului. Dincolo de aceste secționări ca și unanim acceptate, e la fel de adevărat că majoritatea cititorilor specializați ai lui Ion Pillat n-au fost mai puțin de acord în evidențierea unei anumite unități a operei
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]