1,271 matches
-
organizațională, când ne raportăm cu consecvență și interes la învățământul superior și la teoriile despre acesta. Numărul cercetărilor și lucrărilor din domeniu a crescut rapid în ultimul timp și este de așteptat ca, odată cu schimbarea universității, să asistăm și la emergența unui domeniu științific de maxim interes pentru analiza organizațiilor universitare tipice societății și economiei cunoașterii. Spre identificarea unor factori ai schimbării Factorii aleși pentru a explica schimbările din învățământul superior cred că ar trebui să aibă trei caracteristici: centralitate (să
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și realizarea cooperării interuniversitare și cu companii comerciale. Denaționalizarea universităților consacrate și implicarea în proiecte regionale sau globale merg mână în mână și generează un câmp universitar global care uneori îl complementează și cel mai adesea destructurează câmpul universitar național. Emergența unei noi tipologii a universităților Efectele factorilor de schimbare invocați anterior sunt uneori convergente. Însă alteori ne apar în divergență. Efectele convergente și divergente apar în aceeași instituție sau în instituții diferite. Ca atare, ajung să contureze o nouă tipologie
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
alteia. Intenția mea nu este de a explora filosofic, așa cum a făcut H.-R. Patapievici, consecințele ultime ale tranziției dinspre modernitate spre postmodernitate, ci pur și simplu de a identifica sociologic simbolistica transformărilor și, pe cât posibil, de a explica sociologic emergența lor. Pentru aceasta, am propus o stadialitate a modernității de la cea inițiatoare a Iluminismului la modernitatea consacrării ce s-a întins până pe la sfârșitul secolului XX, aflându-ne acum în plină modernitate reflexivă. Modernitatea ar fi unică, iar stadiile ei
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
cotitură. Pe de o parte, intervine o criză ontologică, adâncind conflictul dintre realitate și poezie, dintre „natură” și „cultură”. Sentimentul trecerii, tema centrală a liricii scrise de T., se acutizează, potențând conștiința ireversibilității emoției și a zădărniciei culturii. Se remarcă emergența unei sensibilități agonice, tipic expresionistă, care se manifestă totuși între limitele unei funciare discreții feminine: „Alege-ți pana și o scufundă/ în vâna gâtului cu floare deasă./ [...] vine toamna și vinete boabe mi-s ochii./ Înnegrește-ți pana în ei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
tumefacții dureroase inflamatorii sau indolore tumorale, nas deviat sau alte sechele traumatice); o porțiunile palpabile ale organelor vecine (buza superioară, obraz, pleoape); o aripile nazale în timpul respirației (aspirate, dilatate); o prezența crepitațiilor la mobilizarea scheletului osos nazal; o punctele de emergență ale nervilor: Arnold, supra și infraorbitar, mentonier; o sensibilitatea la presiune la nivelul frunții, boltei craniene, fosei jugale. La pacientul alergic inspecția nasului aduce informații legate în special de consecințele pruritului: escoriații ale marginilor narinare, “salutul alergic” al copiilor (datorită
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
Corneliei Papacostea-Danielopolu au arătat că abia după 1860 cultura greacă (sau, altfel spus, elenismul cultural) devine periferică în ansamblul manifestărilor culturii autohtone. Pe de altă parte, după 1830, susține pe bună dreptate Georges Tolias, apar noi dimensiuni ale elenismului, când emergența Greciei pe scena diplomatică induce noi stări de spirit în opinia publică europeană sau revitalizează altele mai vechi 7. Cărturarii români participă, chiar și după 1821, la mișcarea de renaștere a elenismului, contribuind totodată și la dezvoltarea culturii române, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
general cu privire la semnificația rețelelor sociale (Scott și Carrington, 2012). La o întrebare legitimă, precum „Ce sunt rețelele sociale?”, răspunsurile sunt foarte diverse. Să trecem în revistă punctele de vedere cu privire la conținutul conceptual al rețelelor sociale dintr-o perspectivă istorică, surprinzând emergența și dezvoltarea domeniului. În mare, o rețea socială face referire la „un set de actori și la legăturile dintre aceștia” (Wasserman și Faust, 1994: 9). Marin și Wellman (2012: 11) propun o definiție mai largă pentru conceptul de rețea socială
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
Școala antropologică de la Manchester La fel ca Școala studiilor sociometrice sau Școala de cercetare de la Harvard, și Școala antropologică de la Manchester a influențat analiza modernă a rețelelor sociale. Principala direcție de cercetare a reprezentanților acestei școli a fost legată de emergența, menținerea și transformarea diferitelor configurații de relații și structuri sociale, în contextul conflictului și al exercitării puterii. Influențați de Radcliffe-Brown, reprezentanții acestei școli, precum Max Gluckman, John Barnes, Clyde Mitchell și Elizabeth Bott, defineau structurile drept rețele de relații și
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
în 2011. Ulterior apariției INSNA, sunt înființate și trei reviste cu tematică special destinată rețelelor sociale. Este vorba despre Connections (înființată de Barry Wellman, în 1978), Social Networks (înființat în 1979 de Linton C. Freeman) și Journal of Social Structure. Emergența domeniului rețelelor sociale trebuie gândită în condițiile unei origini multiple care s-a manifestat, așa cum am arătat mai sus, sub forma mai multor școli sau practici de cercetare. Diverse ca tematică și abordare, studiile cu privire la rețelele sociale au fost unificate
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
rezolvarea unor probleme simple, de rutină. Michels (2001) a arătat, în studiul structurilor partidelor politice, că rețelele ierarhice conduc la consolidarea pozițiilor superioare și la diminuarea puterii pozițiilor periferice. De asemenea, studiul rețelelor implică și investigarea cauzelor care conduc la emergența unei anumite forme de structură. Krackhardt (2010) și Scott (2012) resping ideea conform căreia apariția anumitor configurații de legături sociale (forme de rețea) este rezultatul întâmplării. Aceștia susțin că rețelele sociale emerg ca o consecință neașteptată, neplanificată, a interacțiunilor sociale
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
mai cunoscuți li se acorda un credit mai mare decât celor mai puțin cunoscuți. Pentru a defini acest fenomen, Merton citează din Biblie și folosește ca etichetă efectul Matei. Analiza rețelelor sociale la nivel diadic implică avansarea unor explicații cu privire la emergența legăturilor sociale dintre actori. În acest sens, așa cum voi arăta în continuare, sunt propuse ca explicații homofilia (tendința actorilor de a interacționa cu alteri similari), proximitatea (fizică, temporală, socială), afectivitatea (actorii care se plac tind să reproducă interacțiunile) etc. Un
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
Fiecare dintre cele două categorii de legături conține câte două subcategorii: legături continue de tip similaritate și de tip relații sociale; legături discrete de tip interacțiune și flux. Cei doi cercetători consideră că un tip de legătură poate conduce la emergența și la dezvoltarea altui tip de legătură, sensul direcției fiind dinspre legăturile continue (similarități și relații sociale) către interacțiuni și fluxuri. Acest proces poate fi ilustrat printr-un exemplu banal. Să ne imaginăm doi colegi de departament (proximitate fizică și
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
să se placă (relație afectivă) și, după o perioadă de timp, decid să se căsătorească (relație de rol). În contextul clasificării propuse de Borgatti și Lopez-Kidwell, trebuie precizat că legăturile continue de similaritate sunt mai degrabă considerate factori care favorizează emergența relațiilor sociale. În exemplul de mai sus, intensificarea comunicării dintre cei doi colegi de departament este favorizată sau facilitată de proximitatea fizică și temporală. Legăturile sociale mai pot fi clasificate și în alte feluri. De exemplu, în funcție de manifestare, acestea pot
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
parte voi prezenta câteva dintre cele mai cunoscute și mai invocate teorii ale rețelelor sociale. M-am referit mai devreme la puterea legăturilor slabe și la argumentul găurilor structurale. Voi discuta însă și despre problema Lumii Mici, modelele contagiunii sociale, emergența rețelelor sociale și consecințele relațiilor sociale. 3.1. Clasificarea teoriilor rețelelor sociale În acest subcapitol voi introduce trei modalități de clasificare a teoriilor rețelelor sociale. Două dintre aceste forme de clasificare respectă un singur criteriu. Astfel, prima ordonare a teoriilor
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
de două metafore: metafora fluxului resurselor (a sistemului de țevi) și metafora construcției arhitecturale. A doua clasificare a teoriilor utilizează drept criteriu modalitatea de abordare a legăturilor sociale în designul cercetării. În acest sens, unele teorii își propun să explice emergența legăturilor sociale (și, implicit, a rețelelor sociale), iar altele să analizeze consecințele rețelelor sociale la nivelul comportamentelor și interacțiunilor sociale (din perspectiva oportunităților și a constrângerilor structurale impuse de pozițiile ocupate în rețea). A treia formă de ordonare a teoriilor
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
lucrării voi descrie, pe scurt, următoarele construcții teoretice: (1) Teoria puterii legăturilor slabe (Granovetter, 1973); (2) Teoria găurilor structurale (Burt, 1992), prezentată în contextul diferitelor modalități de măsurare a capitalului social din perspectiva analizei rețelelor sociale; ( 3) Modele teoretice cu privire la emergența rețelelor intraorganizaționale (Borgatti și Cross, 2003; Brass, 2009; Krackhardt, 1994); (4) Modele teoretice cu privire la consecințele rețelelor sociale (Burt, 1987; Granovetter, 1982); (5) Contagiunea socială (Burt, 1987) și teoria procesării informației sociale (Kilduff, 1990); (6) Problema Lumii Mici (Milgram, 1967; Travers
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
rețeaua organizațională din figura 3.14 cel mai scurt este d3, pentru că măsoară doar două legături (*14-*8-*3). Dacă vom aduna toate drumurile cele mai scurte posibil dintre doi alteri exteriori departamentului *, vom obține valoarea 115. 3.2.3. Emergența rețelelor intraorganizaționale Una dintre temele de cercetare din domeniul analizei rețelelor sociale este emergența rețelelor sociale. Altfel spus, cum apar rețelele sociale? La nivelul domeniului au fost propuse diferite variante de explicare a modului în care apar relațiile sociale. În
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
două legături (*14-*8-*3). Dacă vom aduna toate drumurile cele mai scurte posibil dintre doi alteri exteriori departamentului *, vom obține valoarea 115. 3.2.3. Emergența rețelelor intraorganizaționale Una dintre temele de cercetare din domeniul analizei rețelelor sociale este emergența rețelelor sociale. Altfel spus, cum apar rețelele sociale? La nivelul domeniului au fost propuse diferite variante de explicare a modului în care apar relațiile sociale. În cele ce urmează, voi introduce câteva dintre acestea. Krackhardt (1994) consideră că formarea rețelelor
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
celor trei elemente, Krackhardt (1994: 219) vorbește și despre legea proximității (The Law of Propinquity), potrivit căreia probabilitatea ca doi oameni să comunice este invers proporțională cu distanța dintre aceștia. Între elementele din modelul explicativ propus de Krackhardt pentru explicarea emergenței rețelelor intraorganizaționale există un proces de interacțiune de tipul celui descris în figura 3.15. Conform modelului, dependența determină intensitatea. Dacă A are nevoie de ajutorul lui B în realizarea unei sarcini de muncă m, atunci A va face în
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
de fapt, mult mai stabile decât s-ar putea estima la prima vedere. Borgatti și Cross (2003) consideră că există patru factori (cunoaștere, valorizare, acces și costuri) care îi determină pe indivizi să dezvolte legături informale de comunicare în cadrul organizațiilor. Emergența rețelelor informale este explicată în contextul comportamentelor prin care angajații le solicită informații celorlalți colegi în vederea îndeplinirii propriilor sarcini de muncă. Pentru a prezenta modelul lui Borgatti și Cross (2003), în continuare voi defini fiecare dintre cei patru factori propuși
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
Mai simplu, pus în fața unei probleme noi, un angajat va căuta întotdeauna să comunice cu acei colegi despre care știe că ar putea avea cunoștințe sau expertiză în rezolvarea problemei respective. Borgatti și Cross (2003) identifică patru factori care determină emergența rețelelor de comunicare profesională informală: cunoașterea expertizei, valorizarea, accesarea și costurile. Despre problema cunoașterii expertizei tocmai am discutat. În continuare voi prezenta ceilalți trei factori, așa cum au fost definiți de Borgatti și Cross. Faptul că un actor A știe unde
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
despre posibilitatea accesării ajutorului pe care B îl poate oferi determină comportamentul de comunicare. Atunci când accesul la B este perceput ca fiind restricționat, probabilitatea ca A să solicite asistență și ajutor este foarte scăzută. Al patrulea factor care contribuie la emergența și la dezvoltarea rețelelor intraorganizaționale informale de comunicare profesională identificat de Borgatti și Cross (2003) sunt costurile implicate de solicitarea asistenței în rezolvarea problemelor. Inițierea unei relații de comunicare profesională prin care A îi solicită lui B asistență în rezolvarea
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
viitor, să îl ajute la rândul său. Prețul plătit de A este determinat de statusul lui B în cadrul organizației și de atitudinea manifestată de acesta. Factorii propuși în modelele prezentate mai sus (Borgatti și Cross, 2003; Krackhardt, 1994) pentru explicarea emergenței rețelelor nu sunt singurii. Printre factorii sugerați în domeniu se numără homofilia. Aceasta se referă la faptul că indivizii interacționează în funcție de atributele personale și demografice (vârstă, rasă, sex, interese profesionale etc.) (Brass, 2009; Monge și Contractor, 2001, 2003). De asemenea
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
dezvolte mai multe legături sociale și să fie, astfel, mai centrali în cadrul rețelelor sociale. Lincoln și Miller (1979) au examinat impactul autorității asupra modului în care se configurează rețelele și au descoperit că structura organizațională acționează ca factor ce determină emergența și forma rețelelor sociale. De exemplu, în studiul lor, Lincoln și Miller au arătat că persoanele cu status superior în organizațiile investigate (care aveau poziții de autoritate înaltă) ocupau poziții centrale la nivel de rețea. Nu doar poziția în structura
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
promovare prin dispariția multor poziții echivalente structural. Leon Festinger (Gibbons et al., 2012) a investigat în lucrarea Social Pressures in Informal Groups relațiile de prietenie, formarea grupurilor și procesul de comunicare. În urma analizei, acesta a propus proximitatea drept predictor pentru emergența relațiilor sociale. 3.2.4. Consecințele rețelelor sociale După ce rețelele sociale sunt instituționalizate și devin stabile, produc diverse consecințe. Burt (1987) consideră că acestea conduc la creșterea nivelului de similaritate a atitudinilor indivizilor. De exemplu, decanul unei facultăți va fi
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]