580 matches
-
cu Scară Ambasadorilor (distrus?) ?i cea a reginei, unde domnesc marmurele, aurul ?i trompe-l�oeil. Aceast? abunden?? exagerat? de materiale nobile ?i de materii pre?ioase, acest sistem alegoric redundant �ntru gloria monarhului, ar genera cu siguran?? un stil emfatic dac? nu ar fi talentul legiunilor de arti?ți care lucreaz? aici �n cadrul riguros al clasicismului ap?raț mai ales de Le Brun. �n gr?dina de la Versailles, Le N�tre este cel care conjug? programul alegoric cu semnele
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
care, abia începute, nu avea să le mai isprăvească. Cu o înzestrare histrionică excepțională, M. a fost un creator de școală, un reformator care, luând ca model adevărul vieții și natura, s-a impus prin interpretările sale realiste asupra manierei emfatice a rivalilor. Susținând ideea unui repertoriu național axat pe comedii satirice și vodeviluri, a contribuit într-o măsură și la impulsionarea creației dramatice originale. V. Alecsandri a făurit pentru el scene și tipuri, cărora M. le-a dat viață cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288146_a_289475]
-
trecătoare toleranță culturală. Mai puțin cunoscut este poetul C., autor a trei volume apărute într-un ritm susținut: Semn (1968), Versuri (1970), Umbre de apă (1972). Poezia lui este perfect consubstanțială cu opțiunile sale teoretice, mizând convergent pe o scriitură emfatic modernistă, ca și pe o substanță reflexivă acuzat intelectualistă, excentrică ideologic și tematic în epocă. Un ciclu de poeme, atribuit (în Versuri) autorului imaginar Zacharias Lichter, face publică relația de continuitate a poeziei cu miniromanul eseu Viața și opiniile lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
curând decât un descendent al lui D. Popovici, C. este un precursor al lui Ion Negoițescu. Spre deosebire de primul, el citește pe Eminescu într-un mod vizibil situat, la fel ca și cel de-al doilea: din perspectiva unei estetici conservând emfatic memoria experienței moderniste. De aici decurge o altă diferență în raport cu eminescologia antecedentă: interesul pentru plasarea fizionomiei creatoare în orizonturi epistemice ample. Indiferent de obiectul lor imediat, interpretările din carte rămân constant la nivelul relației simptomatice dintre un intelectual (Eminescu) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
grotești, sugerând un nonconformism estetic, prezent în multe poeme. În schimb, în Dulcea pierdere (1974), poetul încearcă versul clasic; aici, poezia erotică primează, tinzând să antreneze tot universul în drama sa. Imnuri orfice (1975) cuprinde poezie patriotică, evocând cu ardoare emfatică și prolixă valori, mituri, simboluri etnice românești. Cu timpul, tema erotică devine centrală în poezia și proza lui D., dovadă și titlurile unor volume de versuri printre care și Darul de a iubi (1978) sau ale unor romane precum Această
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286921_a_288250]
-
istoria religiilor 5. Scopul meu preliminar este acela de a arăta că, deși Blake nu urmărește să creeze un sistem în chip explicit, el o face în mod implicit. În eposul Jerusalem, Los, simbolul blakean al eului creator 6, declară emfatic: "I must Create a System, or be enslav'd by another Mans / I will not Reason & Compare: my business is to Create" (E: 153)7. Spectrul lui Los se sacrifică, la rându-i, pentru același lucru: "Striving with Systems to
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Black Boy din culegerea Songs of Innocence and of Experience: "Look on the rising Sun: there God does live / And gives his light and gives his heat away" (E: 9). În Public Address, referitor la Chaucers Canterbury Pilgrims, artistul susține emfatic că singurul univers demn de atenție este cel al imaginației, nu cel al materiei: "Imagination is My World this world of Dross is beneath my Notice & the Notice of the Public (subl. în text, n.m.)" (E: 580). Doar prin exercițiul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
în care se povestește cum sfîntul a vindecat în mod miraculos o rudă a poetului. Nici Paulinus din Périgueux nu ne trezește entuziasmul: imitator al lui Vergiliu și Ovidiu, al lui Iuvencus și Sedulius, el scrie o poezie prolixă și emfatică, repetitivă; Fontaine observă că insuccesul său se datorează faptului că a rescris în versuri un text în proză de o valoare mult superioară. Bibliografie. Ediții: CSEL 16, 1, 1888 (M. Petschenig). Studii: J. Fontaine, Naissance de la poésie..., cit. 8. Sidonius
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
monastice în deșert în raport cu ascetismul practicat în oraș, între altele prin raportarea la modelele din Ieșirea, la Ioan Botezătorul, la Maria în opoziție cu Marta. în acest corpus intră și Discursul despre Albian, un elogiu într-un stil mai degrabă emfatic al unui călugăr care plecase de la Ancira la Ierusalim, pentru a se stabili apoi în pustia Nitriei. Trei manuscrise dintr-un catenar exegetic consacrat Cîntării Cîntărilor conțin comentarii ale acestei cărți semnate doar de doi autori: textul complet al Omiliilor
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și în fața marilor puteri. Făcând acest lucru, ar fi riscat apariția unei separări majore în rândurile sale și poate chiar retragerea anumitor membri. Unele state membre nu erau dispuse să-și asume acest risc. Chiar și Statele Unite, deși își declarau emfatic hotărârea de a cere aplicarea articolului 19, nu erau dispuse să prezinte problema deschis, recunoscând autoritatea Organizației Națiunilor Unite. În loc de vot, Adunarea Generală a operat prin „consens unanim”; mai precis, a soluționat numai problema pentru care exista un consens unanim
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
teatru trebuia și el adaptat la cerințele noii arte. În spațiul european, însă, teatrul a prevalat, pentru o vreme, asupra filmului. Sarah Bernhardt este exemplul cel mai elocvent. În filmul Elisabeth Reine d'Angleterre 6, realizat în anul 1912, gesticulația emfatica a actriței nu a reușit să confere peliculei accente emoționale. Cu toate acestea, gândirea cinematografică a continuat să fie dominată de concepția că sensibilitatea spectatorilor poate fi câștigată doar prin efecte teatrale. Convins că, într-un film, jocul actorilor trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
clasicizantă a lui G. Călinescu) și al apolinismului, volumul În căutarea lui Trophonius (1982) se vrea o epopee a descoperirii eroului mitic, constructor al unui templu al lui Apolo: o aventură a cunoașterii și transgresării limitelor umane, pierdută în tonul emfatic. Protocronismul e și mai viguros în eseurile istorico-literare ale lui B. Volumul Eterna regăsire (1979), bunăoară, încearcă o interpretare a sensurilor „mai profunde” ale unor texte (din Dosoftei, Miron Costin, Dimitrie Cantemir, Al. Russo, Eminescu, Labiș, Nichita Stănescu, Caraion ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285564_a_286893]
-
13, 1). Domnul acționează cu mare tact, cu multă discreție și delicatețe În relația directă cu cei suferinzi. Dragostea și amabilitatea Sa nu sunt niciodată invadatoare. Comentatorii biblici remarcă faptul că El nu a susținut expuneri sau predici ample și emfatice pe marginea subiec‑ tului suferinței. Puținul pe care Îl spune este strict legat de gesturile Sale de eliberare a omului din toate obstacolele răului, manifestat exterior și interior. Femeia gârbovă (Luca 13, 10‑17) este o paradigmă În această privință
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
termen nu are un echivalent care i-ar putea fi substituit în uz" (ibid.) Rouquette dă atunci exemplul substantivului "nebun", conotat altfel decît "bolnav mintal", remarcînd: "Nexus-urile corespund, în concluzie, fuziunii dintre denotație și conotație" (ibid.); constituie obiectul unor discursuri emfatice și al unor manifeste exagerate, solemne sau exaltate (omagii, repetiții, imnuri, sloganuri sacadate, limbaj de lemn, apeluri vibrante, declarații de ultimă oră etc.); Emblemele, în sensul durkheimian al termenului, drapelele și alte broderii sau simboluri ajută la mobilizarea lor. Nexus-urile
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Unele poezii vor constitui și cuprinsul volumului de debut, Poezii, apărut în 1862. Prima culegere a lui T. conține versificări ocazionale, având ca teme anumite momente istorice sau contemporane. Într-un spirit entuziast și grandilocvent, cu un stil discursiv și emfatic, el înșiruie principii politice și de morală socială, pentru a adopta, în cele din urmă, tonul satiric sau indignat al celui care se aștepta la mari prefaceri în bine. Doar pe alocuri se simte o undă de lirism, susținută și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290102_a_291431]
-
în mod evident, polemic chiar, de modelul literaturii subiective, de confesiune, având ca obiect al investigației "eul". Atunci când clama eternitatea melodramei, tânărul scriitor făcea de fapt elogiul unei arte mai pure, elementare, din perspectiva căreia supralicitarea formei exterioare (teatralitatea, gesticulația emfatică, excesul de lacrimi și sânge) ar putea juca rolul surpinzător de a metamorfoza ființa umană într-o entitate trans-personală, oglindind astfel niște straturi mai adânci ale psihicului, la care conștiința (eul individual) nu are acces. "Realitatea" vizată de melodramă ar
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
început s-o rezume dogmatic, sacrificând nuanțele de dragul unui "adevăr" mai mult decât discutabil. De altfel, chiar din analiza notelor de călătorie am putut constata incapacitatea scriitorului de a surprinde veridic realitatea și de a vorbi despre sine firesc, fără emfatica gesticulație a intelectualului în fața oglinzii deoarece abia atunci când vrea să fie autentic devine Lovinescu mai artificial, fie încărcându-și discursul cu un roi de citate, fie exagerând în mod neverosimil naturalețea, spontaneitatea. Lipsit și de simțul realului, dar și de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
apă" când e vorba de căsnicia ei; la Andrei se remarcă "aplecările repetate ale capului, paloarea și roșeața din obraji"; la Puiu Cercel, aerele perverse, de copil "rău crescut"; la Diomo, gestul brutal; la Colea, vocea tunătoare; la Ciprian, gesticulația emfatică, de orator. Și totuși, remarcă rafinata interpretă, nu atât gesturile în sine sugerează apropierea de teatru, cât "excesul de subliniere a ticului, care arată că personajele își folosesc corpul, asemeni actorilor, ca instrument expresiv iar nu ca organ de simțiri
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
offering the audiences the fulfillment and satisfaction found only in dreams". 61 După Brooks, stilul de a juca presupune deci un cod potrivit genului, ilustrat de următoarele principii generale: sublinierea posturilor dramatice; exagerarea grimasei, a expresiei faciale; folosirea unei dicții emfatice, care să sublinieze limbajul; solilocviile sunt punctate de suspine adânci; momentele încordate sunt marcate de bătaia cu tocul în scenă etc. (op. cit., pp. 30 ș.u.). 62 Michael R. Booth, op. cit., p. 206. 63 Cf. James L. Smith, Melodrama, Methuen
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
exprimă - fie modalitatea logică: „Meștere Ruben, oare când voi ajunge să pricep adâncimea ta?” (M. Eminescu, Proză literară, p. 42), - fie diferite nuanțe ale modalității subiective: „Poate că-i convin tuspatru craii cărților de joc.” (Idem, I, p. 163) - sau emfatice: „Dacă tu știai problema astei vieți cu care lupt,/Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt.” (Ibidem, p. 137) I. SUBSTANTIVULtc "I. SUBSTANTIVUL" Termenul care denumește această clasă lexico-gramaticală reflectă o interpretare semantică: substantivul denumește substanțe
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este foarte puțin frumoasă.” înseamnă „Dana este (foarte) urâtă.” Când subiectul vorbitor apreciază că gradul de intensitate atins de însușirea unui obiect depășește anumite limite, el dezvoltă o a treia variantă a superlativului, o variantă în cel mai înalt grad emfatică - superlativul excesiv 7: „(...) Ca să mediteze pune/ Urechile ce-s prea lunge și coarnele de la cerb.” (M. Eminescu, p. 31) sau superlativul absolut: „Tu vei deveni ca mine, etern, atotștiutor și cu ajutorul cărții atotputernic.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 47) Exprimarea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
moșul, s-o drămăluiască.” (I. Creangă, p. 37) Întrebuințarea cazurilor prezintă unele caracteristici în funcție de persoană: Nominativul are numai forme accentuate, iar întrebuințarea acestora, dată fiind bogăția flexionară a verbului românesc, este, mai ales la persoanele I și a II-a, emfatică: „Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere.” (M. Eminescu, I, p. 20), „ Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu.” (Ibidem, p. 179), „Nu credeam să-nvăț a muri vrodată(...)/ Când deodată tu răsăriși în cale-mi,/ Suferință
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronumelui) însoțit: „El însuși nu-și părea a fi decât o umbră nepricepută” (M. Eminescu, Proză literară, p. 45), „Să te vezi pe tine însăți/Visătoare, surâzândă.” (Ibidem, I, p. 76). Când însoțește substantive, le poate preceda, accentuându-și caracterul emfatic: „Însuși Tudor a fost la el.” PRONUMELE REFLEXIVTC "PRONUMELE REFLEXIV" Sub aspect semantic, pronumele reflexiv se caracterizează prin realizarea a două suprapuneri, una în plan deictic: locutor și obiectul discursului lingvistic (Eu îmbrac = șEu spun căț eu îmbrac), alta în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
credea el, i-ar fi dăunat.” (G. Călinescu) șceea ce = să mărturisească a fi tatăl unor copii dezavuați de noul regimț. Preia conținutul semantic global al unei propoziții (sau grup de propoziții) și pronumele ceea ce in enunțuri sintactice cu caracter emfatic, purtând amprenta influenței sintaxei limbii franceze sau italiene: „Ceea ce mi s-a părut totdeauna ciudat în casa dv., era că vă iubeați unii pe alții fără să v-o spuneți.” (T. Arghezi) 2. Pronumele din subclasa a II-a vin
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Nu spre-amor, spre-nchinăciune el genunchii-și încovoaie.” (M. Eminescu, I, p. 51) Modalizarea subiectivă a frazei se realizează prin adverbe interogative retorice sau dubitative, adverbe de infirmare și de confirmare, adverbe modalizante în interiorul raportului certitudine-probabilitate, posibilitate și adverbe de modalizare emfatică. Adverbele de modalizare subiectivă se situează în planul enunțării (al producerii textului lingvistic) ca proiecție a enunțării asupra enunțului. Adverbele interogative dubitative (au, oare) marchează situarea sub semnul îndoielii a unui anumit conținut propozițional afirmat explicit într-un enunț anterior
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]