228 matches
-
Al. Dima, București, Editura pentru Literatură Universală, 1965, p. 709. 7 Apud Eugen Simion, Întoarcerea autorului. Eseuri despre relația creator-operă, București, Editura Cartea Românească, 1981, p. 200. 8 Ibidem, p. 200. 9 Ibidem, p. 343. 10 Petru Creția, Testamentul unui eminescolog, București, Editura Humanitas, 1998, p. 261. 11 I.E. Torouțiu, Studii și documente literare, vol. IV, ed. cit., p. 140. 12 Manuscris 2287, f. 75, Biblioteca Academiei Române; fotocopie în Fondul documentar Ipotești, inv. nr. 349. 13 Mihai Eminescu, Opere IV, ed.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
70-71. 24 Mihai Eminescu, Opere VII, București, Editura Academiei R.S.R., 1977, p. 278. 25 Ibidem. 26 Apud Martin Heidegger, op. cit., p. 194. 27 Ibidem, p. 194. 28 Mihai Eminescu, Opere IV, ed. cit., p. 459. 29 Petru Creția, Testamentul unui eminescolog, lucrare realizată în cadrul programului de cercetare a Centrului Național de Studii Mihai Eminescu, Fondul documentar Ipotești, p. 54 30 Manuscriptum, anul XXII (1991), nr. 1(82), Număr special Eminescu Poezii inedite, ediție de Petru Creția, p. 129-131. 31 Giovanni Pascoli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
istoriei, contemporanilor săi (dar nu numai), așa cum a remarcat-o cel mai de seamă istoric al nostru Nicolae Iorga. Eminescu venea înarmat cu o concepție proprie asupra adevărului și limbii, concepție prehei deggeriană, de mare profunzime, recunoscută ca atare de eminescologi precum Rosa del Conte, Constantin Noica, Svetlana Paleologu-Matta, Mihai Cimpoi ș.a. Enunțul arheic eminescian sună astfel: În sfârșit, adevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpânii adevărului"101. Și corelatul cu adevărul limbii: Nu noi suntem stăpânii limbei, ci limba e
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Povestea codrului, dar antrenând în demersul demonstrației multe alte texte (variantele Mureșanu sau Demonism, Memento mori, Odă..., Sarmis, Gemenii ș.a.). Nu de aceeași valoare este lucrarea Mihai Eminescu. Viața și opera (1983), care ar fi trebuit să încununeze activitatea de eminescolog a lui M. Cartea absoarbe, într-adevăr, cam tot ceea ce autorul achiziționase pe teren biobibliografic, însă îi lipsește intuiția fundamentală care să sudeze organic și original tot acest material. În numele obiectivității, adică al fidelității față de document, biograful respinge metoda călinesciană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
cuvânt, O, 1986, 30; Mircea Mihăieș, Arghezi reflexivul, O, 1987, 29; Șerban Cioculescu, Tudor Arghezi „Arte poetice”, RL, 1987, 30; Alexandru Ruja, „Cuvinte românești”, F, 1987, 8; Mircea Mihăieș, G. I. Tohăneanu - cuvântul irepetabil, O, 1989, 13; Cornel Ungureanu, Un eminescolog: G. I. Tohăneanu, O, 1989, 40; Gabriela Creția, „Eneida” - o nouă traducere, RL, 1994, 24; G. I. Tohăneanu ’70, coordonatori Fr. Király, Sergiu Drincu și Ionel Funeriu, Timișoara, 1995; Radu Cernătescu, Despre un dicționar al paradisului pierdut, LCF, 1996, 11
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290209_a_291538]
-
Piru, Varia, II, 222; Kopi Kyćyku, Între refugii și cutremure. Convorbiri cu Victor Crăciun - Mes eldjesh e trandjesh. Bisedë Viktor Kraciunin, cu un cuvânt de deslușire de părintele Constantin Galeriu, București, 1997; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 300-301; Ion Rotaru, Un eminescolog romantic: Victor Crăciun, „Neamul românesc de pretutindeni”, 2003, 31 ianuarie. I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286462_a_287791]
-
și continuând cu un alt volum de versuri, din 1958, alcătuit împreună cu I. Mirimski, cărți la care s-au adăugat apoi alte ediții bilingve româno-ruse, K. a contribuit substanțial la transpunerea operei eminesciene în limba rusă. Dar aportul său ca eminescolog nu se reduce la atât. Cunoașterea operei lui Eminescu constituind pentru el o „cotitură decisivă”, nu s-a rezumat la activitatea de traducător, ci după ani îndelungați de studii, timp în care a cunoscut și principalele contribuții românești la exegeza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287720_a_289049]
-
Iorga, critic de direcție, i se impută atitudinea retardatară, militantismul anacronic, fiind vădit că „după război, prin trecerea pe primul plan a valorilor moderniste, sămănătorismul defunct s-a fragmentat în inele provinciale” (Regionalismul literar). Nici o afinitate cu G. Ibrăileanu: ca eminescolog, acesta „înțelege poezia ca un mecanic bicicleta, demontând-o în rotițe și bucăți, le admiră, le potrivește, le sună pe podele și le recunoaște izolat, fără a surprinde și principiul lor central de funcționare și semnificația”. Altă dată, contestare agresivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
Române, 1998, 228 pagini). Autoarea reușește să îngemăneze studiul de tip universitar cu eseul, informația inedită cu recontextualizarea unor judecăți de valoare tabuizate de autoritatea emitenților, ce nu exclude redimensionarea sau chiar dislocarea unor locuri comune impuse de pildă, de eminescologi consacrați sau cercetători ai literaturii baroce. Am fi cel puțin ipocriți dacă am spune că cele trei capitole ale cărții: "Între "Râm" și Bizanț", "Mihai Eminescu și epoca post-kantiană", " Fenomenul Blaga și fenomenologia secolului XX", constituie o lectură accesibilă, chiar
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Eminescu e preocupat îndeosebi de partea superioară a corpului feminin cu accent pe gură și sâni, după tipul lui Gheorghe din Moldova"). Nu întelegem totuși preferința dr. Nica pentru comentariile lui Eugen Barbu, după părerea noastră, în defavoarea cercetării sale de eminescolog. De pe lista denigratorilor lui Eminescu nu scapă nici Macedonski, nici Anghel Demetriescu și nici medicii A. Șunda și C. Bacaloglu. Falimentul libretului freudist, precum și al imposturii belicoase și invidioase față de personalitatea lui Eminescu, se demonstrează cu prisosință pe baza unei
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
doar nu pentru că avea patimă pentru viața politică, ci împins numai de necesitățile vieții? Avea uri neesplicabile provenite dintr-o nepricepere absolută a curentului care împingea societatea românească spre propășirea economică (...)". În această capcană încă se află cărțile unor mari eminescologi români contemporani, care au suprasolicitat geniul poetic în defavoarea scrierilor jurnalistului Eminescu. Iar când le-au luat în seamă, le-au calificat "polemici", "articole pătimașe", ignorând cu sau fără premeditare partea ideatică, teoretică, organicitatea referențială a publicisticii eminesciene, ce viza, conform
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
I). Cartea despărțirilor (vol II)", Editura Floare albastră, 2004; "Un an din viața lui Eminescu (martie 1881 - aprilie 1882)", Editura Floare albastră; "Cartea trecerii. Boala și moartea lui Eminescu", 2009), conturează nu numai o obsesie biobibliografică, ci și viziunea unui eminescolog ce se învederează în ritmul interior al acestei masive work in progress. Anunțata ediție critică synoptică, adnotată și comentată "Mihai Eminescu. Poesii antume" este încoronarea operei sale de eminescolog. Referindu-ne strict la cele două volume pomenite la început, constatăm
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
2009), conturează nu numai o obsesie biobibliografică, ci și viziunea unui eminescolog ce se învederează în ritmul interior al acestei masive work in progress. Anunțata ediție critică synoptică, adnotată și comentată "Mihai Eminescu. Poesii antume" este încoronarea operei sale de eminescolog. Referindu-ne strict la cele două volume pomenite la început, constatăm că autorul lor se înscrie pe traseul călinescian de abordare a lui Mihai Eminescu, dinspre cercetarea episoadelor (zile, ani, luni) încă enigmatice ale vieții Poetului (a se vedea în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
sau cu soluții definitive pledează pentru geniul său de editor, ce s-a delimitat totuși, dar cu eleganță, de C. Botez, I. Scurtu și chiar de G. Ibrăileanu, ca să nu mai vorbim de lecțiunea acidului I. Crețu. Jurnalul său de eminescolog este o veritabilă enciclopedie eminesciană, un opus al colocviilor cu edițiile antecesorilor și criticii săi, inclusiv cu încruntatul analist I. E. Torouțiu. Armonizarea variantelor de până la el a fost lucrarea de căpătâi a lui Perpessicius, cel ce a reușit să standardizeze
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ai bibliotecii, cu toate aparențele de seriozitate, care nu i-a scos însă la liman. Mircea Coloșenco a dat în 2000, la Bârlad, și o ediție a piesei Decebal de M. Eminescu, ediție despre care nu s-a pronunțat nici un eminescolog că ar fi acceptabilă. Implicat în atâtea domenii, când un editor își consacră o viață unui mare scriitor clasic, Mircea Coloșenco nu e credibil când dă și o ediție din Ion Barbu și una din Nichita Stănescu, o ediție din
O improvizație by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12448_a_13773]
-
combinativ, cu o lamentabilă instabilitate de caracter...") sunt calificate de curată delațiune. De o ghilotină are parte Perpessicius, tratat ca denigrator al Enigmei Otiliei, când îl refuzase, ca personaj verosimil, pe Stănică Rațiu. Inimiciția avea să-l coste scump pe eminescolog, peste ani, la mâna directorului Institutului. Aici, remarcabil final de pamflet: "Dimpotrivă, unii așa-ziși critici, când li se vorbește de un lucru de mâncare oval, alb pe dinafară și galben înăuntru, se gândesc la o gulie scobită și umplută
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
o asemenea nădejde va căpăta temei și se va (vor) ivi competenți (competențele) necesară(e) în materie de descifrare a manuscriselor eminesciene și editarea lor științifică. Acestor speranțe așteptate li se adresează regretatul Petru Creția în al său Testamentul unui eminescolog, document deopotrivă emoționant și mult bogat în învățătură. Va accepta însă viitorul eminescolog (sau, mai bine, eminescologi) punctul de vedere al lui Petru Creția în materie de editare al liricii eminesciene (și, să nu uit, dramaturgiei)? Nu e sigur deloc
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
Însă, oricum, neuitatul meu prieten Petru Creția a ținut să lase scris legatul sau de cunoștințe și opinii, care reprezintă un adevărat tezaur, posibil și necesar de valorificat cîndva. Să spun mai întîi că autorul acestui testament reabilitează termenul de eminescolog, tratat, cu dreptate, în deriziune de Călinescu, restituindu-i partea de reală științificitate care îi revine propunîndu-l și impunîndu-l în locul altuia mai fericit. Iar dacă un perfect cărturar de statura regretatului Petru Creția și l-a asumat, e de chibzuit
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
Nicolae Manolescu Mi-am petrecut sfîrșitul unui an și începutul celuilalt cu o carte neobișnuit de frumoasă și de instructiva: Testamentul unui eminescolog de Petru Creția (Editură Humanitas, 1998). N-ar trebui să existe iubitor de poezie ori, mai ales, dascăl de română în țara aceasta care să n-o citească. Și pentru foarte multe motive, dintre care am să aleg unul singur
Cultul lui Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18191_a_19516]
-
fost pîrjolit, dar nu-și dă seama că se uită în sine, la propriul său peisaj interior -, că apare apoi pe postul național, condus evident de Dumitru Popa, și spune fără să clipească: Traian Chebeleu, unul dintre cei mai importanți eminescologi contemporani, este obstrucționat în proiectele lui de restaurare a manuscriselor eminesciene de niște făpturi care nu înțeleg necesitatea acestei acțiuni și sensul ei adînc etc. etc. Ce s-ar întîmpla după o asemenea declarație? Simplu: contracandidatul tradițional, dl. Emil Constantinescu
Brâncușologia împotriva lui Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7507_a_8832]
-
jurnalist al vremii: Cînd vei vedea pe domnu Z de la Timpul, cu mustățile tocite, să știi că înainte de a-și așterne ideele pe hîrtie cugetă mult, are stilul concis, logica strînsă". Descoperim și faptul că Duiliu Zamfirescu a fost un eminescolog a cărui opinie a anticipat pînă și considerațiile maioresciene din Eminescu și poeziile lui, din 1889. Opinii critice bune are și despre Goga și Coșbuc, cărora le identifica �sărăcia de idei supărătoare". în ceea ce privește creația canonică a lui Zamfirescu, Ciclul Comăneștenilor
Identificarea surselor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15019_a_16344]
-
dat seama că eu, de fapt, practic, nu dețin nimic, că n-am știut, nu știu și n-am să știu niciodată ce sînt, efectiv. Și acum, cînd sînt întrebat: "Dumneata, dacă ai debutat cu o carte despre Eminescu ești eminescolog?", zic nu, eu sînt caragiolog, dar un om care se ocupă și de Cioran, care face istorie literară, traduceri, critică de întîmpinare, eseistică, ziaristică etc. Și, întrebîndu-mă, cum spuneam, de titlul acestei cărți de la Editura Dacia, mi-am dat seama
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
este păstrarea împărțirii textelor (mai ales poetice) în antume și postume. Cu excepția unei ediții a lui Al. Piru, împărțirea se bucură de favoarea aproape exclusivă a specialiștilor. Cel care a criticat-o cel mai sever a fost, în Testamentul unui eminescolog, Petru Creția. Nu voi relua argumentele lui. Dar nu voi ascunde faptul că mi s-au părut convingătoare. Creția a și propus, cel dintîi, o nouă concepție de editare a lui Eminescu. Al doilea aspect este corectitudinea ca atare a
Spre o nouă ediție Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15510_a_16835]
-
oferindu-le o proză ironic umoristică (dar care abordează, în realitate, tema «nebuniei» omului sănătos) [....]”.i El însuși mărturisește că este o traducere din M. Twain. Cititorii au luat-o drept o cacealma a unui individ cu mintea răvășită. Mulți eminescologi au pus sub semnul incertitudinii că această schiță s-ar găsi în opera lui M. Twain: „Cu mijloacele bibliografice de care se poate dispune acum, originalul (sau mai degrabă intermediarul) după care a tradus Eminescu scrierea lui Twain nu a
O traducere a lui Eminescu din Mark Twain by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4412_a_5737]
-
al țării" - așa l-a caracterizat Constantin Noica, într-un articol scris cu cîteva zile înainte de moarte și publicat postum, în România literară din 10 decembrie 1987, pe Petru Creția. Petru Creția a rămas în conștiința publică mai ales ca eminescolog, datorită contribuției sale decisive la continuarea și terminarea ediției critice a operei lui Eminescu (vol. VII-XIV), întreprinsă între 1976-1994, precum și datorită altor contribuții la cunoașterea operei poetului. Dar Petru Creția nu a fost numai filolog, ci și poet, traducător, eseist
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]