266 matches
-
neamul său, Eminescu displace profund "cominterniștilor mutanți", azi purtători ai steagului "corectitudinii politice"". Încheierea, reactualizând chestiunea eminescologiei ca știință, este în egală măsură o pledoarie pentru instituționalizarea (sau măcar acordarea unui credit cumva oficializat) cercetărilor operei și vieții lui Eminescu ("...eminescologia, trebuie să recunoaștem, rămâne deocamdată un loc de întâlnire al unor cercetători pasionați, devoți trudind pe cont propriu, nicidecum o instituție națională..."), și o ripostă adusă acelora care îl judecă pe Eminescu rupt de contextul istoric, politic ș.a. al epocii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
operei și vieții marelui scriitor, D. Vatamaniuc, referitoare la Eminescu "deținut politic", sunt câțiva temerari interpreți ai momentului în care acesta și-a scris articolele: "Absorbit de programul eminescian, N. Georgescu anunța, încă în 1994, o "altă viziune", impunând în eminescologie un nou curent, ilustrat de câteva prestigioase nume, așa-ziși "cercetători indisciplinați". Printre ei, desigur, în primul rând, Theodor Codreanu și N. Georgescu, apoi Călin L. Cernăianu deschizând o anchetă juridică de ecou, I. Filipciuc, Constantin Barbu, cu impozantul corpus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a poliformis mului operei lui Mihai Eminescu, ca "probă a modernității scrisului poetic". Dar calitatea polimorfismului eminescian nu se poate dispensa de poliformismul interpretărilor critice ale acestuia, o atenție aparte acordând, în acest sens, intervențiilor autorilor din "ultimul val al eminescologiei", după cum îi numește pe aceia care s-au exprimat recent în studii referențiale. Conceptul de polimorfism, frecvent în domenii de cercetare ca biologia, chimia etc., îl află Cornel Munteanu aplicabil și în domeniul teoriei literare, "desemnând", spune domnia sa, "un text
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
eminesciană scrisoarea văzută ca eseu în proză ("proză poematică"); un bun eseu pe tema poeticii titlurilor eminesciene; sfârșind prin analiza polifoniei textului eminescian, alimentată de un "joc al vocilor eului liric" v. Scrisoarea I. O atenție aparte i se acordă eminescologiei ca știință ("Eminescolog este un critic consacrat și bine orientat în fenomenul receptării lui Eminescu, al cărui reper este opera sau biografia eminesciană, în jurul cărora propune un construct critic fundamentat teoretic și aplicat la obiectul său"), făcând observația că "eminescologia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
eminescologiei ca știință ("Eminescolog este un critic consacrat și bine orientat în fenomenul receptării lui Eminescu, al cărui reper este opera sau biografia eminesciană, în jurul cărora propune un construct critic fundamentat teoretic și aplicat la obiectul său"), făcând observația că "eminescologia ontologică" în calitatea sa de fundament critic, ideologic și metodologic al eminescologiei de sinteză, pare să aducă în momentul de față suflul nou care să revigoreze întreaga cercetare a scrisului eminescian". Urmând firul istoric al eminescologiei, Cornel Munteanu e de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
fenomenul receptării lui Eminescu, al cărui reper este opera sau biografia eminesciană, în jurul cărora propune un construct critic fundamentat teoretic și aplicat la obiectul său"), făcând observația că "eminescologia ontologică" în calitatea sa de fundament critic, ideologic și metodologic al eminescologiei de sinteză, pare să aducă în momentul de față suflul nou care să revigoreze întreaga cercetare a scrisului eminescian". Urmând firul istoric al eminescologiei, Cornel Munteanu e de părere că după momentul maiorescian și apoi cel călinescian, o a treia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
său"), făcând observația că "eminescologia ontologică" în calitatea sa de fundament critic, ideologic și metodologic al eminescologiei de sinteză, pare să aducă în momentul de față suflul nou care să revigoreze întreaga cercetare a scrisului eminescian". Urmând firul istoric al eminescologiei, Cornel Munteanu e de părere că după momentul maiorescian și apoi cel călinescian, o a treia etapă apare după anii 70, când se impun cercetători ca Ioana Em. Petrescu, Constantin Noica, Svetlana Paleologu Matta, Th. Codreanu, Mihai Cimpoi și, aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
valul cel mai recent al tinerilor critici literari. După părerea lui Cornel Munteanu, canonul criticii literare actuale reflectă "o criză de metodă", și căutând să sintetizeze fenomenul ca știință despre Eminescu, el compartimentează demersurile efectuate de-a lungul timpului în: eminescologia non-literară, eminescologia literară, eminescologia estetică, eminescologia impresionistă, apoi: eminescologia de sinteză, ontologică, modelară, formalistă, eminescologia izvoarelor și cea consacrată biografiei. Discuția în cadrul acestei sistematizări îi are în obiectiv pe D. Popovici, Rodica Marian (cu Luminile Luceafărului), Dan Mănucă, Constantin Amăriuței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mai recent al tinerilor critici literari. După părerea lui Cornel Munteanu, canonul criticii literare actuale reflectă "o criză de metodă", și căutând să sintetizeze fenomenul ca știință despre Eminescu, el compartimentează demersurile efectuate de-a lungul timpului în: eminescologia non-literară, eminescologia literară, eminescologia estetică, eminescologia impresionistă, apoi: eminescologia de sinteză, ontologică, modelară, formalistă, eminescologia izvoarelor și cea consacrată biografiei. Discuția în cadrul acestei sistematizări îi are în obiectiv pe D. Popovici, Rodica Marian (cu Luminile Luceafărului), Dan Mănucă, Constantin Amăriuței, Doru Scărlătescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
al tinerilor critici literari. După părerea lui Cornel Munteanu, canonul criticii literare actuale reflectă "o criză de metodă", și căutând să sintetizeze fenomenul ca știință despre Eminescu, el compartimentează demersurile efectuate de-a lungul timpului în: eminescologia non-literară, eminescologia literară, eminescologia estetică, eminescologia impresionistă, apoi: eminescologia de sinteză, ontologică, modelară, formalistă, eminescologia izvoarelor și cea consacrată biografiei. Discuția în cadrul acestei sistematizări îi are în obiectiv pe D. Popovici, Rodica Marian (cu Luminile Luceafărului), Dan Mănucă, Constantin Amăriuței, Doru Scărlătescu, Mariana Neț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
critici literari. După părerea lui Cornel Munteanu, canonul criticii literare actuale reflectă "o criză de metodă", și căutând să sintetizeze fenomenul ca știință despre Eminescu, el compartimentează demersurile efectuate de-a lungul timpului în: eminescologia non-literară, eminescologia literară, eminescologia estetică, eminescologia impresionistă, apoi: eminescologia de sinteză, ontologică, modelară, formalistă, eminescologia izvoarelor și cea consacrată biografiei. Discuția în cadrul acestei sistematizări îi are în obiectiv pe D. Popovici, Rodica Marian (cu Luminile Luceafărului), Dan Mănucă, Constantin Amăriuței, Doru Scărlătescu, Mariana Neț, Cristian Tiberiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
părerea lui Cornel Munteanu, canonul criticii literare actuale reflectă "o criză de metodă", și căutând să sintetizeze fenomenul ca știință despre Eminescu, el compartimentează demersurile efectuate de-a lungul timpului în: eminescologia non-literară, eminescologia literară, eminescologia estetică, eminescologia impresionistă, apoi: eminescologia de sinteză, ontologică, modelară, formalistă, eminescologia izvoarelor și cea consacrată biografiei. Discuția în cadrul acestei sistematizări îi are în obiectiv pe D. Popovici, Rodica Marian (cu Luminile Luceafărului), Dan Mănucă, Constantin Amăriuței, Doru Scărlătescu, Mariana Neț, Cristian Tiberiu Popescu, Gheorghe Glodeanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
literare actuale reflectă "o criză de metodă", și căutând să sintetizeze fenomenul ca știință despre Eminescu, el compartimentează demersurile efectuate de-a lungul timpului în: eminescologia non-literară, eminescologia literară, eminescologia estetică, eminescologia impresionistă, apoi: eminescologia de sinteză, ontologică, modelară, formalistă, eminescologia izvoarelor și cea consacrată biografiei. Discuția în cadrul acestei sistematizări îi are în obiectiv pe D. Popovici, Rodica Marian (cu Luminile Luceafărului), Dan Mănucă, Constantin Amăriuței, Doru Scărlătescu, Mariana Neț, Cristian Tiberiu Popescu, Gheorghe Glodeanu, Mihai Cimpoi, Theodor Codreanu, Dumitru Micu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în arealul atâtor intervenții critice, de multe ori repetitive și de aceea banale, asupra operei eminesciene. CREȘTINISMUL EMINESCIAN (Răzvan Codrescu) Temperament polemic prin excelență, Răzvan Codrescu pare a se afla (nu de azi, de ieri) în răspăr cu mulți dintre eminescologii actuali, mai ales cu "caracuda papagalilor de serviciu", cum îi numește pe aceia care practică o "adorare sterilă și lozincardă a lui Eminescu", dar și cu cei care se exersează în "contestarea curentă", ambele atitudini considerându-le a fi la fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
dar și a contextului istoric și strategic în care aceasta s-a produs. LUCEAFĂRUL. TEXTUL POETIC INTEGRAL (Rodica Marian) Chiar dacă sunt destule voci care contestă azi existența unei specializări, în critica și istoria noastră literară, sub semnul lui Eminescu, această eminescologie există și impune din ce în ce mai multe personalități și nu mai puține studii aplicate aspra operei și vieții marelui scriitor. Un exemplu de consecvență în domeniu, poate unic în felul său, ni-l oferă Rodica Marian, care din 1999 (la drept vorbind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
metoda de investigare propusă, mereu punctuale, mereu analitice și demonstrative, constituie substanța exegetică reală a acestei serii de intervenții, cu toate gravitând pe același ax al studiului semantic al Luceafărului. Sunt luate în discuție opinii datorate unor ilustre personalități ale eminescologiei, de la Maiorescu și Călinescu la Tudor Vianu (pentru care "retragerea hyperionică nu este resemnare, este singurătate liber consimțită", în care "nu încap, aș zice eu, neliniștea și norocul trecător al celor doi protagoniști ai cercului strâmt") și Constantin Noica ("După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
abordate lucrurile, o analiză retorică ia în considerare "principalele strategii persuasive" utilizate de Eminescu în publicistica sa, Daniel Ciurel propunându-și o sarcină deloc lesnicioasă, anume aceea de a realiza "analiza retorică integrală", ceea ce este, cu adevărat, o noutate în eminescologie. Observație utilă în acest demers se dovedește a fi aceea referitoare la faptul că "gazetăria lui Eminescu exprimă frământările unei epoci" la care s-au referit, asupra căreia s-au pronunțat și alți gazetari într-un context revuistic/publicistic ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
remarci, de aceste comentarii ce vin parcă din interiorul textului în sine. Comentariul pe care îl face la ediția Perpessicius nu mai este atât de punctuală, în privința promovării textului eminescian, ci una care fixează rolul și locul acesteia în perimetrul eminescologiei, o bornă de azimut pentru toate celelalte ediții care au urmat, indiferent dacă editorii s-au declarat sau nu de acord cu metoda lui de lucru, dar și o încununare a eforturilor editorilor de până la el. N. Georgescu îi definește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
viața și opera lui Eminescu, zăbovind ca un benedictin în jurul fiecărui amănunt". Panoramând principalele ediții de dinainte și de după, cea datorată lui Perpessicius, cu evidențierea discuțiilor pro și contra, de-a lungul vremii, se realizează acea perspectivă de lucru a eminescologiei ca știință, ce prefigurează un istoric al familiei acestora, o saga, cum se exprimă comentatorul, nu fără a privi destinul acesteia în contextul actualității. "În anii noștri ține să puncteze N. Georgescu când, după mai bine de o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
după mai bine de o jumătate de secol de cercetări ale manuscriselor, opera omnia, eminesciene par orânduite șir cu șir în tomuri, rediscutarea articulațiilor lor devine o necesitate; fie și ca (pentru) o ieșire dintr-o posibilă zonă entropică a eminescologiei. Fie și pentru o (necesară) revigorare a întregii acestei opere prin reaprinderea nucleului care-i dă și-i întreține viața; altfel, lumina pare difuză, împărțită egal peste tot și nu se mai observă diferențele de căldură". Întreprinderea exegetică asupra editologiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a problematicii în cauză. Nu vreau să spun că sinteza intitulată Mihai Eminescu, Dicționar enciclopedic (Editura Gunivas, Chișinău, 2013) împlinește acest deziderat, dar reprezintă, oricum am lua-o, realizarea sa de vârf în privința cuprinderii și sistematizării tuturor aspectelor cu care eminescologia s-a confruntat încă de la începuturi, impunându-se ca o realizare unică în literatura noastră, atât prin dimensiunea abordării cât și prin capacitatea de a cuprinde, în puține (totuși!) pagini, un material de o vastitate impresionantă. Dicționarul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
toate meandrele discuțiilor pro sau contra, încă din perioada studenției și până în actualitatea noastră ("Odiseea receptării cunoaște două căi distincte:cea deschisă de Titu Maiorescu și cea promovată de critica socialistă a lui Gherea"), Mihai Cimpoi fiind de părere că "Eminescologia românească suferă cu adevărat de un complex al inferiorității metodologice și, în mod paradoxal, se lansează obsesiv în îndelungate deliberări și precizări teoretizante, de regulă sub egida unor modele din afară". În privința postumiadei, sunt trecute în revistă cele mai importante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
odată cu extinderea cunoașterii poetului pe meridianele cele mai diverse ale lumii. Este cercetat modul în care Eminescu apare în viziunea marilor scriitori români, fără a omite puzderia de Omagii lirice și odată cu acestea deschizând discuția despre Detractori și Antieminescieni, definind eminescologia și făcând, iarăși, catalogul eminescologilor, al eseiștilor și al traducătorilor. Nu lipsește, în final, reflectarea poetului în muzică, în artele plastice (în viziunea marilor pictori ai lumii), în cinematografie, filatelie și medalistică. Dicționarul de încheie cu enumerarea edițiilor importante ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Uscătescu, apărut la Madrid în 1989 și închinat lui Eminescu, mi-a parvenit abia acum, grație amabilității unui prieten, scriitor și el, Titu Popescu, domiciliat cam de multișor la Munchen, și care a ținut să-mi îmbogățească astfel biblioteca de eminescologie. Tipărit la Madrid, în Colecția Destin, a revistei de cultură românească omonimă, poemul dramatic în proză Luceafărul la centenar 7 de George Uscătescu, se constituie într-un eseu, la urma urmelor, pe mai multe voci, de proslăvire a memoriei acelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în mod special a operei lui Eminescu, servindu-ni-se parafraze depresive, de tipul: "nu mai e la modă"", ajungând la concluzia: "atacurile oricât de virulente ca și confiscările laudative nu au dus decât la creșterea deficitului de credibilitate". În cadrul eminescologiei, editarea operei poetului a stat mereu în atenția celor interesați de a avea la-ndemână o formă corectă și integrală a scrierilor acestuia. E un imperativ al oricărei culturi care știe să-și cinstească și să-și asume responsabil moștenirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]