702 matches
-
din anul 2012 era prințul moștenitor. Salman este al 32-lea copil al fondatorului Arabiei Saudite, regele Abd al-Aziz Ibn Saud, și al șaselea fiu al soției acestuia, Hassa Bint Ahmed al Sudeiri din familia Sudeiri (alături de regele Fahd și emirii Sultan și Nayef). În copilărie a crescut în palatul Murabba din Riyad. A studiat la scoala princiara din Riyad,înființată de tatăl său pentru fiii casei regale. Programa de învătământ a inclus studii religioase și de stiinte moderne, mai ales
Salman bin Abdulaziz al Saud () [Corola-website/Science/333657_a_334986]
-
din fii, Sultan bin Salman ,a fost în 1985 primul cosmonaut saudit. În anul 2011 a murit soția sa, Sultană. În urma unui accident vascular cerebral la începutul anuului 2014, suferă de o pareza a brațului stâng. La 17 martie 1954 emirul Salman a fost numit de tatăl său- primar al capitalei Riyad. După un an a fost instalat în această funcție de către noul rege Saud.La 4 februarie 1963 a fost numit guvernator al districtului Riyad. funcție pe care a deținut
Salman bin Abdulaziz al Saud () [Corola-website/Science/333657_a_334986]
-
mijlocie, într-o metropola centrală, un punct de atracție turistic și un centru financiar de mare însemnătate. La 5 noiembrie 2011 a fost numit ministru al apărării, înlocuindu-l în această funcție pe defunctul sau frate, Sultan.În aceeași zi emirul Șutam bin Abd al-Aziz a a fost numit guvernator al capitalei. La 18 iunie 2002 Salman a fost numit prinț moștenitor în locul lui Nayef, în paralel fiind numit și viceprim-ministru. Numirea să a fost interpretată că un semn dat de
Salman bin Abdulaziz al Saud () [Corola-website/Science/333657_a_334986]
-
a fi împărat recucerește insula Creta(961), pătrunde în Siria de Nord și stăpânește pentru scurt timp orașul Alep. După ce ajunge împărat relansează campaniile sale militare, redobândind Cilicia(965) și înaintează în Siria, unde în 969 cucerește Antiohia și Alepul, emirul acestuia fiind vasalizat și supus plății tributului. A fost poreclit „spaima de moarte a sarazinilor”. La 15 martie 963, Roman al II lea avea să moară, lucru ce va crea o oarecare agitatie în jurul puterii. Împărăteasa Theophano avea doar 22
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
de forțe, asaltul era prea lung și împăratul reintra în Constantinopol; în absența sa, la 29 octombrie 969, generalii Petru Phokas și Mihail Burtzes puneau stapânire pe capitala siriană. Câteva luni mai târziu, cădea la rândul său Alepul al cărui emir, trebuia să semneze cu Imperiul Bizantin o pace umilitoare.O parte a Siriei, împreună cu Antiochia era atașată imperiului; o altă parte, cu Alepul, recunoștea suzeranitatea Bizanțului. Epoca puternicei expansiuni a hegemoniei bizantine este și cea de renovare a Imperiului occidental
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
de Toulouse]], și puternicele principate musulmane din nord-estul Siriei. Orașul Malatia, care străjuia porțile Ciliciei prin Munții Taurus în perioada imediat ulterioară Primei cruciade, fusese capturat către 1100 de către un soldat armean. În acel moment, se primeau vești potrivit cărora emirul danișmenid Ghazi Gümüștekin din Sivas, pregătea o expediție care să captureze Malatia, drept pentru care armenii au solicitat ajutorul lui Bohemond. Temându-se de o slăbire a forței sale din Antiohia, dar nedorind să rateze oportunitatea de a-și extinde
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
Antiohia pentru sine în loc să o cedeze Bizanțului, s-a oferit să răscumpere pe comandantul normand pentru 260.000 de dinari, cu condiția ca Ghazi Gümüștekin să îl predea împăratului pe prețiosul său prizonier. Atunci când Kilij Arslan I, seniorul selgiucid al emirului danișmenid, a auzit de această propunere, a cerut pentru sine jumătate din sumă, amenințând altminteri cu atacarea Bizanțului. La rândul său, Bohemund a propus în schimb o răscumpărare de 130.000 de dinari pe care să îi plătească doar către
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
danișmenid, a auzit de această propunere, a cerut pentru sine jumătate din sumă, amenințând altminteri cu atacarea Bizanțului. La rândul său, Bohemund a propus în schimb o răscumpărare de 130.000 de dinari pe care să îi plătească doar către emir. Târgul a fost încheiat în această din urmă formă, iar Ghazi și Bohemund au schimbat jurăminte de prietenie. Răscumpărat astfel de către Balduin de Edessa, Bohemund a revenit în triumf la Antiohia în august 1103. Nepotul său Tancred, care vreme de
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
dogele Republicii Veneția, Enrico Dandolo, și Lotario Conti, conte de Segni, cunoscut mai bine sub numele papei Innocentius III. Amândoi exercitau o prresiune permanentă asupra Basileului, amenințând să-i ofere ajutor lui Isaac II și familiei acestuia. Între timp, Muhi-ad-Din, emir de Ancyra, devasta, neîmpiedicat de nimeni, Paphlagonia. Un pericol enorm îl reprezenta și Bulgaria, unde domnea, din 1196, Kaloian, un țar energic și de o cruzime monstruoasă. Jurând să se răzbune pentru faptele lui Vasile II, el le-a dat
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
unde i-a avut ca și invitat pe Slash din Guns N' Roses. A fost primul său album vândut în peste 500.000 exemplare.. În 1992, a colaborat cu Goran Bregović pe coloana sonoră a filmului Arizona Dream regizat de Emir Kusturica. În 1993, lansează un nou album, "American Caesar", pentru ca mai apoi să aibă colaborări cu Buckethead în noul album al acestuia. În 1996, Iggy atinge din nou faima, când melodia sa "Lust for Life" a fost inclusă pe coloana
Iggy Pop () [Corola-website/Science/320932_a_322261]
-
Feisal a fost detronat de francezi în iulie, în timp ce britanicii nu au reacționat. În 1921, britanicii îl aduc pe Feisal pe tronul Irakului, care rămâne sub dominație britanică în următorii zece ani. Între timp, fratele său Abdullah este instalat ca emir al Transiordaniei, alt protectorat britanic. În 1924, Hussein este forțat să abdice de la conducerea Hijazului, fiind înlocuit de ibn Saud, șeful unui alt trib. Între timp, dezgustat de politică, Lawrence se retrage la Oxford pentru s-și scrie memoriile. De ce
T. E. Lawrence () [Corola-website/Science/307302_a_308631]
-
răsărit. Acest sector a fost administrat temporar de un guvernator militar britanic (generalul Moony). Celelalte regiuni erau Teritoriul inamic ocupat „Nord” (Liban), administrat de colonelul francez De Piape, și Teritoriul inamic ocupat „Est”, administrat de șeful statului major al lui emirului hashemit Faisal, generalul Ali Riza el-Riqqabi. În acele momente, generalul Allenby i-a dat asigurări lui Faisal că Aliații urmau să-și respecte angajamentele și vor respecta opțiunile populației locale. În timpul unei întâlniri de la Deauville din 1919, David Lloyd George
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
și mai apoi a altor aliați, precum și a reprezentanților Sharifului din Mecca”. Acest acord prevedea că Organizația sionistă trebuia să asigure semnarea unei înțelegeri cu Sheriful din Mecca, care să respecte prevederile Acordului Faisal-Weizmann. La Conferința de pace din 1919, emirul Faisal, vorbind în numele regelui Hussein, a cerut acordarea independenței arabilor, sau cel puțin dreptul să-și aleagă puterea mandatară. El a afirmată că este recomandabilă formarea unui stat arab sub mandat britanic. Organizația Mondială Sionistă a cerut de asemenea acordarea
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
drepturile istorice ale evreilor în Palestina. O notă confidențială a raportului comisiei King-Crane afirma că evreii doreau în mod clar un mandat britanic, în principal datorită existenței Declarației Balfour. În schimb, francezii ar fi fost nemulțumiți de subsidiile britanice acordate emirului Feisal, care erau de fapt o mită mascată, în schimbul căreia arabii ar fi servit interesele englezilor. Acordul Faisal-Weizmann propunea ca pentru rezolvarea oricăror probleme aflate în litigiu, cele două părți să accepte medierea britanicilor. Această înțelegere cerea trasarea frontierelor de către
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
pentru prevenirea lansării unor acțiuni antifranceze de pe teritoriul controlat de britanici. Cum Hashemiții fuseseră una dintre puterile asociate în timpul războiului, găsirea unei soluții pașnice a problemei era foarte urgentă. Cele mai importante decizii ale conferinței au fost oferirea tronului Irakului emirului Feisal ibn Hussein (care avea să fie proclamat rege cu numele Faisal I al Irakului) și cel al emiratului Transiordaniei (Iordania zilelor noastre) fratelui celui dintâi, Abdullah ibn Hussein (proclamat rege cu numele Abdullah I al Iordaniei). Transiordania avea să
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
britanici în timpul războiului au fost respectate, chiar dacă nu în litera lor. După o serie de discuții dintre Churchill și Abdullah la Ierusalim, cei doi au căzut de acord ca Transiordania să fie acceptată în mandatul regiunii, sub domnia nominală a emirului Abdullah, în condițiile în care nu va face parte din zona unde avea să fie înființat căminul național evreiesc, care avea să se existe doar la vest de râul Iordan. Această înțelegere a devenit oficială mai înainte ca mandatul să
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
Peel a propus rezolvarea conflictului arabo-evreiesc prin împărțirea Palestinei în două state. Conducătorii arabilor au respins planul, evreii acceptându-l . Consulul SUA la Ierusalim a raportat Departamentului de Stat că muftiul a refuzat principiul partiției. Consulul a mai afirmat că emirul Abdullah era în favoarea acceptării propunerii ținând seama de realitățile momentului, dar dorea modificarea granițelor propuse și o administrație arabă în regiunea neutră. David Ben Gurion a publicat o volum de corespondență, care conținea o scrisoare din 1937 în care se
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
favorablile păstoritului în diferitle cicluri climaterice ale anului. În Evul Mediu iurucii nu erau doar pastori inofensivi ci purtau arme fiind rebeli și uneori având un caracter belicos, războinic. Dinastiile lor princiare au reușit ocazional să se impună local devenind emiri sau chiar padișahi în Persia sau în ceea ce e Turkmenistanul de azi. Neavând o civilizație urbană iurucii au decăzut treptat, azi multe din triburile inițiale fiind decimate sau într-o stare precară de semi-dispariție. Cel mai adesea iurucii sunt denumiți
Iuruci () [Corola-website/Science/304773_a_306102]
-
și al celui de-al Doilea Război Barbar cu Statele Unite ale Americii acești pirați au atacat vasele din Marea Mediterană. Sub pretextul unei ofense aduse consulului lor, francezii au invadat țara în 1830; oricum, rezistența intensă din partea unor mari personalități precum emirul Abd el-Kader a reușit să împiedice cucerirea rapidă, tehnic finalizată doar în anii 1900 când ultimul tuareg a fost cucerit. Între timp, francezii au făcut Algeria parte integrantă din Franța, statut care s-a sfâșit doar la căderea celei de-
Algeria () [Corola-website/Science/297148_a_298477]
-
rolul "Prefectului" din opera Linda di Chamounix de Gaetano Donizzetti . În 2001 a devenit solist permanent al Operei de Stat din Viena. 2001, anul comemorării Verdi a însemnat pentru basul Dan Paul Dumitrescu debutul la Scală din Milano, cu rolul "Emirului von Ramladin" opera Jerusalem, dar și susținerea altor roluri verdiene, pe importante scene lirice: "Ramfis"( Aida), "Sparafucile" ( Rigoletto) la operă de Stat din Viena Wiener Staatsoper, "Banquo" ( Macbeth) la Viena și Dijon, "Marele Inchizitor" ( Don Carlo) la Paris, Toulouse, Lyon
Dan Paul Dumitrescu () [Corola-website/Science/321796_a_323125]
-
din cauza unei răscoale a berberilor. Un nou atac, declanșat în 752 nu a reușit decât să conducă la jefuirea aceluiași oraș. În 805, patriciul imperial pentru Sicilia, Constantin, a încheiat un armistițiu pe zece ani cu Ibrahim I ibn al-Aghlab, emirul din Ifriqiya, însă acest acord nu a putut împiedica atacarea de către flote musulmane din alte părți ale Africii și din Spania a Sardiniei și Corsicii între 806 și 821. În 812, fiul lui Ibrahim, Abdullah I ibn Ibrahim, înainte ca
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
Amalfi, iar apoi distruse în cea mai mare parte de către o furtună. Totuși, sarazinii au reușit că cucerească insula Lampedusa și să provoace ravagii în Ponza și Ischia, în Marea Tireniană. O înțelegere ulterioară încheiată între patriciul bizantin Grigore și emirul de Ifriqiya stabilea comerțul liber între sudul Italiei și Africa de nord. După un nou atac întreprins în 819 de către by Mohammed ibn-Adballad, vărul emirului Ziyadat Allah I, sursele nu mai menționează niciun atac musulman în Sicilia până la 827. Cucerirea
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
Ponza și Ischia, în Marea Tireniană. O înțelegere ulterioară încheiată între patriciul bizantin Grigore și emirul de Ifriqiya stabilea comerțul liber între sudul Italiei și Africa de nord. După un nou atac întreprins în 819 de către by Mohammed ibn-Adballad, vărul emirului Ziyadat Allah I, sursele nu mai menționează niciun atac musulman în Sicilia până la 827. Cucerirea musulmană a Siciliei și a unor părți din sudul Italiei a durat 75 de ani. Potrivit unor surse, cucerirea a avut loc la inițiativa lui
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
se temea de pedeapsa împăratului Mihail al II-lea Amorianul. După cucerirea temporară a Siracusei, Eufemius a fost proclamat împărat, însă a fost constrâns de forțele bizantine legaliste să fugă, drept pentru care s-a refugiat în Africa, la curtea emirului Ziyadat Allah I, căruia i-a propus cucerirea insulei. Emirul a fost de acord să ocupe Sicilia, cu promisiunea de a-l menține pe Eufemius la conducere, în schimbul plății unui tribut anual, și a încredințat conducerea armatei de ocupație lui
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
După cucerirea temporară a Siracusei, Eufemius a fost proclamat împărat, însă a fost constrâns de forțele bizantine legaliste să fugă, drept pentru care s-a refugiat în Africa, la curtea emirului Ziyadat Allah I, căruia i-a propus cucerirea insulei. Emirul a fost de acord să ocupe Sicilia, cu promisiunea de a-l menține pe Eufemius la conducere, în schimbul plății unui tribut anual, și a încredințat conducerea armatei de ocupație lui Asad ibn al-Furat. Forța musulmană număra 10.000 de infanteriști
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]