1,678 matches
-
Betty Aschkenasy, o colegă de-a mea. Succesul concertului de Liszt a fost enorm. Reisenauer mă îmbrățișează cu lacrămi de bucurie și cu vorbele: „Es war eine Gewandhausleistung, ein Auferlebey meine Jugend”. Hans Sitt, dirijorul orchestrei mă strânge în brațe emoționat. Augusta Götze îmi înmânează o bijuterie, o broșă, cu cuvintele: „Auch Liszt, mein unvergesslicher Freund, hatte es nicht vollendeter gespielt”. A doua zi am fost chemată să cânt în argatul „Mignon” cu renume mondial, de către inventatorul acestui aparat, Popper. Jurnalele
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
ascultat. Nici lumina electrică nu a fost permis să se aprindă ca nimic să nu conturbe”die Stimmung”. După o serie de bucăți, terminând, am avut mulțumirea sufletească de a vedea atât pe maestru cât și pe ai săi, adânc emoționați. Cu glasul vibrând de emoție, maestrul Xaver îmi spuse strângându-mi mâinile: „Sie sind schön jetzt trotz Ihrer grosser Jugend, eine grosse Künstlerin! Sie spielen unvergleichlich schön”. Principesa Sophie de Wied mă invită să cânt la Lyceum Club, societate patronată
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
respectabilitatea” mea nu izbutise să-i cucerească). Iar eu trăiam o continuă frustrare, între aluziile mârlănești, regretul care ghiceam că-l roade pe soțul meu și solidaritatea (parțial ipocrită) cu soțiile celorlalți, despre care știam că aveau să-i aștepte, emoționate și drăgăstoase, la aeroport. Acesta e gustul coclit al amintirii primei mele călătorii în străinătate.
Dresda by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3929_a_5254]
-
Ieși Lucica, nebăgată de nimeni până atunci în seamă, fără să murmure, mai-mai să-l dărâme pe Gheorghe, care tocmai intra cu un braț de lemne. Ce-i, cumnată? Vorbește șeful? Nu, au prins un terorist, hai repede! O reporteră emoționată transmitea dintr-un spital, de lângă patul unui bolnav, încătușat și legat cu cerșafuri. Rezulta că tânărul era un terorist feroce, care se drogase, doar așa putând fi prins de revoluționari. Intrase în comă, iar procurorii urmau să-l audieze. Lucica
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
hol și se opriră descumpăniți. Din odaia mare răsuna un cântec ostășesc, interzis până acum câteva zile. Printre vocile groase, bărbătești, în orice caz nu de oameni treji, se auzea și un glas subțire, de femeie. Petrache intră încet, vizibil emoționat, lăsându-și prietenul în spate. Poate își aduse aminte de taicăsău... El cânta la chef ori ,,Internaționala”, ori ,,Deșteaptă-te, române!”, pe care îl cântau acum cei din cameră. La o masă, plină cu resturi de mâncare și cu pahare
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
sate în care s-a aflat de moartea mamei domnilor din București. O surpriză pentru Petrache a fost prezența copiilor de la școala unde învățase și el, și Gheorghe. Au venit aduși de directorul școlii, președintele organizației comunale de partid, vădit emoționat, nu de înmormântare, ci de întâlnirea cu cei doi frați, cu domnii din Capitală... Gheorghe, care băuse toată noaptea (altceva ce era să facă? se justificase el apoi, lumină nu, televizor nu, frig, frig) îi încântă pe copii. Împărți bani
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
să ne taie și căldura... Ușa era descuiată. Intrară încet, atenți să nu facă gălăgie. Bărbatul lăsă valizele într-un colț al holului, se dezbracă de palton, își scoase ghetele, tocite la tocuri, apoi intră în sufragerie, tușind ușor, poate emoționat ori doar pentru a-și drege glasul. Bună seara!... M-am întors... Ce faci? Nu-i răspunse nimeni, de altfel, nici nu avea cine, așa cum constatară imediat. Camera era goală, lumina stinsă, doar televizorul rămăsese deschis cine știe de când. Nimic
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
se apropie de el, îl privește serioasă și-i mângâie „mânuța“. Bunicul zâmbeș te dulce amărui și zice că nu-i mânuța. El și ea, în mijlocul curții, se uită unul la altul. Restul, pe margine, îi privesc într-o tăcere emoționată. Ca la teatru. Iris se luminează din senin și explodează de fericire c-a găsit soluția: „Cumpărăm!“ Simt cum mi se rupe inima. Stereotipic, știu, dar pe cuvânt că așa simt. Un suspin colectiv murmurat de audiență. Mamei i s-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
gladiolele? II. Scris ordonat. Literele ușor rotunjite se aliniau frumos, în rând. Culoarea cernelii pălise sub patina timpului, hârtia căpătând o tentă gălbuie. Scrisorile Mariei. O parte din sufletul ei se afla acum în mâinile mele. Mă simțeam privilegiată și emoționată, în egală măsură. Nu e puțin lucru să ții în palme sufletul cuiva... cu toate ascunzișurile lui, care, în mod obișnuit, nu ni se arată. Un fel de față nevăzută a Lunii. Ea există, dar nu o vedem. Dar iată
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
al lui Mihail Drumeș l-am citit acum câțiva ani, împrumutat de la biblioteca publică. O carte, o poveste care m-a răscolit ca pe o adolescentă... Mi-aș fi dorit să o am acasă. Acum o țineam în mâini, vădit emoționată. - Ați găsit ceva care vă place? - Da. „Invitație......” - Minunată alegere. E a dvs. - Cum? Parcă spuneați că nu le vindeți. V-ați răzgândit? Dacă da, aș vrea să știu, vă rog, ce preț are. - Nu, nu m-am răzgândit. Nu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
așezase și el imediat. O muzică de jazz În surdină, porni tatăl după ce se așezaseră cu toții. Întunericul părea că Începe să cedeze și treptat cerul devenea cenușiu, iar mișcarea valurilor se asemăna cu un uriaș plin de solzi sclipitori. Așteptau emoționați și tăcuți, să se Întâmple un miracol. Rar se mai Încumeta câte unul să tulbure liniștea și așteptarea celorlalți. Oprise și muzica. Ceva mai tăcută Andreea Își strângea cât mai mult pătura pe lângă corp, Încercând să tremure cât mai puțin
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
an, m-am transferat la Liceul Oltea Doamna unde realizăm desene pentru colegi în schimbul ajutorului la lecții. Aflasem de la prietenii mei că în Iași este o Academie de Arte plastice, care avea sediul în Academia Mihăileană. Mică de statura, foarte emoționată m-am prezentat la academie, unde l-am cunoscut mai întâi pe Corneliu Babă, apoi pe sculptorul Ion Irimescu care, pe parcurs m-a simpatizat foarte mult. Fără știrea părinților realizăm desenele acasă, apoi le duceam la academie. Deseori lipseam
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
an, m-am transferat la Liceul Oltea Doamna unde realizăm desene pentru colegi în schimbul ajutorului la lecții. Aflasem de la prietenii mei că în Iași este o Academie de Arte plastice, care avea sediul în Academia Mihăileană. Mică de statura, foarte emoționată m-am prezentat la academie, unde l-am cunoscut mai întâi pe Corneliu Babă, apoi pe sculptorul Ion Irimescu care, pe parcurs m-a simpatizat foarte mult. Fără știrea părinților realizăm desenele acasă, apoi le duceam la academie. Deseori lipseam
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
prezenți. S-a apropiat de mine și a început să spună că a cunoscut o fetiță care crede ea că va fi scriitoare. A mai zis câte ceva despre mine. S-a aplecat și a întins cartea, am luat-o, eram emoționată și nu știam ce să fac și ce să zic. Atunci, ea m-a cuprins și am simțit o căldură sufletească. Am avut mereu nevoie de asemenea îmbrățișări din partea mamei. Nu a înlocuit-o acea îmbrățișare, dar a fost atât
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
a spune ceea ce cred și ceea ce gândesc. Semn Astăzi, am aflat despre un mare cadou pe care mi l-a făcut domnului Valentin Dolganiuc, care s-a oferit să-mi predea un curs gratuit de inteligență financiară. M-am simțit emoționată și, în același timp, nespus de fericită, pentru un dar atât de prețios pentru mine. Nu m-am aștepat ca, într-o săptămână, viața mea să se schimbe așa de tare. Am simțit grija unui bunel sever, dar plin de
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
sature vreodată să simtă apa trezindu-le trupurile la viață. Stătuseră la vorbe toată noaptea, sorbindu-și unul celuilalt cuvintele, flămînzi să asculte dar și să povestească. Recompuneau, bucată cu bucată, trecutul. Lupino fu, pe rînd, curios, uimit, înduioșat, mîndru, emoționat, fericit. Tatăl său îi răspundea la întrebările pe care și le pusese în dureroase clipe de singurătate. Era așa cum sperase să fie! Se trăgea din înaintași respectabili, de care nu-i era rușine. Un destin crud îl smulsese de lîngă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pentru ce este și pentru tot ce va urma, tată! Era fiul lui cel care vorbise în felul acela matur. Și îi spusese "tată"! De ce altceva avea nevoie pentru ca, dintr-o dată, toată negura trecutului să se împrăștie, pentru totdeauna?! Înaintă emoționat. Picioarele, nesigure, îi tremurau nervos. Știa: singur, n-ar fi avut niciodată tăria să se apropie. Dar prezența tînărului lup îi renăștea curajul, speranța... Erau, împreună, acasă. Și, în tăcere, inima lui bolnavă suspină pentru cea din urmă oară. Ar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ședință ca membru de partid cu vechime), mai ceva decât soarele! Mult noroc, tovarășu’ Radu!» Primul îi scutură mâna cu putere noului redactor-șef. Acesta se scoală ca aruncat de un resort ascuns sub scaun, tușește de mai multe ori, emoționat sau numai simulând emoția, mulțumește și își ia un angajament, după regula obișnuită. Ședința se încheie, șefii se opresc la bufetul de la subsolul clădirii și „rad” câte o secărică, după care se risipesc cu o grabă ostentativă: „La treabă, tovarăși
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ziua cu atitudinea ei împăiată, secretara machiată excesiv pentru o zi de lucru. Dar, elanul și puțina încredere în forțele proprii dispărură instantaneu. În fața ei erau în jur de 20 de femei, nu reușise să le numere, la fel de tensionate și emoționate ca și ea care așteptau să vină persoana care le va intervieva. Le putea încadra foarte ușor în categoria manechinelor decupate de pe coperta revistelor de modă. Și ea care credea că nu se potriveau culorile noilor haine în situația de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
puteau pune un civil. MINISTRUL: Sigur. Chiar mi s-a propus. Dar am refuzat ministerul sănătății din motive de sănătate. JENI: Înțeleg. Dar al cui ministru sînteți? MINISTRUL: Cum? Nu știi? JENI: Cînd am dat concurs, am fost atît de emoționată că am uitat să întreb la ce minister voi fi angajată. MINISTRUL: Ia ghicește. JENI: Comunicații? MINISTRUL: Nu. JENI: Forțe armate? MINISTRUL: Ha-ha-ha. Nici vorbă. Pentru forțele armate ar trebui să fiu civil. JENI: Și nu sînteți civil? MINISTRUL: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de ceea ce se degajă din suferința poetului. — Care nu-și găsește fericirea! a strigat, Întreru pându-l, Baculovschi, avocatul epigramist. Hai să fim serioși. Fericirea e veselă! E vesèlă! a schimbat el accentul În cuvânt, plin de spirit... Poetul Ionescu aprobă emoționat. — Vesela e pentru epigramiști, domnu’ Baculovschi. Eu nu am auzit că s-ar fi citit epigrame În seara asta, s-a făcut auzită, cu voce aspră, Lorena B. Spiridon a ridica mâna cum că ar vrea să intervină, și fără
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
vor veni. Ești de acord cu mine? Bineînțeles, doamnă. Au trecut câteva zile de când individul acela ne urmărește fiecare mișcare, cred că s-a plictisit deja. Îi simt nerăbdarea... Hmm... Lady Esmeralda bătu ușor din palme. Nici nu știi ce emoționată sunt. După atâta vreme... În sfârșit, și ultimul loc rămas liber va dispărea. Iar colecția va fi completă. Gata, Jack, se va termina totul. Totul, doamnă? Totul. Am desprins destule fâșii din viață. Și fiecare dintre ele m-a secătuit
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
o cutiuță și i-am întins-o spunându-i: Vrei să te logodești cu mine? Cum să mă logodesc cu tine? Uite așa, soție am, dar logodnică vreau să-mi fii tu! "Logodnică de-a pururi, mireasă niciodată", îngână ea emoționată. Îi zării lacrimi răsărite în ochi, am deschis cutiuța, i-am luat mâna stângă, cea pe care nu mă mai săturam cândva s-o mângâi și s-o sărut și i-am pus, pe deget, inelul cu ametist! Pe mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
plec și eu. ...Plec la București! Pentru ce? Mă duc să-l revăd pe Petre! Oare îl voi regăsi? ...Am fost, mi-a recunoscut mâinile. Ne-am întâlnit în Cișmigiu, pe aceiași bancă. Părea un străin, iar eu eram extrem de emoționată. Mi-a spus că mă iubește și m-a întrebat dacă vreau să mă logodesc cu el. Ciudată întrebare la un bărbat însurat, dar parcă ne întorsesem cu mulți , mulți ani în urmă, când nu ne aveam decât unul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
acestora, am fost și noi prezentați "Familia mea". Parcă eram niște statui, nu ne venea a crede când am dat mâna cu ei. Am fost și noi felicitați pentru tot ce-am făcut și ce i-am dăruit "maestrului" și, emoționați, ne-am retras protocolar. Cu Mihai și Beatrice am trecut drumul la Hilton, unde Mihai reținuse o masă, pentru a sărbători cu familia. Personal stilat, lumânări, meniu ales cu grijă... La masă, bună dispoziție, ca-n familie, Beatrice participând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]