KorAP: Find »[drukola/base=empiem & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 ...11 >

258 matches

Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257

leziuni catarale, leziuni flegmonoase cu microabcese sau leziuni gangrenoase cu necroză și perforații), sau leziuni de tip cronic cu veziculă sleroatrofică, mică, cu pereții groși aderentă la organele vecine. Bila poate lua aspectul "bilei negre", groasă, vâscoasă, aspect purulent în "empiemul vezicular" și poate fi decolorată, albicioasă, filantă: "bila albă". La nivelul coledocului pot apare procese congestive cu evoluție spre coledocită supurată, sau zone de scleroză și retracție. Litiaza biliară pigmentară este cea caracterizată prin calculi conținând mai puțin de 30

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
gangrenă, abces, perforație, fistulă, colecistită emfizematoasă, peritonită biliară; aceste complicații au devenit și mai rare datorită antibioterapiei precoce. TRATAMENT Măsuri generale: repaus la pat, dietă lichidiană, ameliorarea durerii prin administrarea de antispastice sau petidină. Antibioticele se administrează pentru a preveni empiemul și peritonita; în primele 24h, 30% din hemoculturi sunt pozitive, procent care crește la 80% după 72h (E.coli, S. faecalis, Klebsiella, Bacteroides, uneori în combinație). Antibioticul trebuie ales astfel încât să acopere spectrul microorganismelor colonice. Se indică o cefalosporină în

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
și chirurgul trebuie să convertească intervenția într-una clasică. La un pacient vârstnic cu comorbidități, o metodă de tratament chirurgical eficace și fără riscuri deosebite este colecistotomia percutană cu plasarea unui tub de dren, intervenție efectuată sub acoperirea antibioticelor. B. EMPIEMUL COLECISTULUI (abcesul colecistic) se dezvoltă când un calcul blochează cisticul și vezicula biliară se suprainfectează. Se produce frecvent după CPRE când s-a realizat sfincterotomia, dar nu s-a putut asigura permeabilitatea căii sau după plasarea unei proteze pentru o

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
Corola-publishinghouse/Science/92093_a_92588

postoperator. În țara noastră aceste intervenții au fost introduse în practica traumatologiei toracice la Spitalul Clinic Militar Central din București (Nicodin, 1999) [21], pentru vidarea cheagurilor toracice posttraumatice, cu rezultate excelente. CONTRAINDICAȚIILE CTM ÎN TRAUMATISMUL TORACIC Relative: sindromul aderențial pleural, empiemul pleural peste 3 săptămâni de evoluție, toracotomia sau CTM ipsilaterală în antecedente, plămânul necompliant, imposibilitatea intubației selective. Absolute: pahipleurita masivă cu retracție toracică, pneumonectomia în antecedente, bolnavul tarat biologic, cu disfuncție ventilatorie severă sau coagulopatie severă, instrumente inadecvate pentru realizarea

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Gabriel Cozma (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92093_a_92588]
prin CTM. S-a raportat un succes de 89% al evacuării hemoto¬raxului coagulat prin CTM, iar autorii au apreciat că evacuarea a fost facilă din punct de vedere tehnic în primele 10 zile de la traumatism (Smith, 1993) [27]. Tratamentul empiemului pleural traumatic Circa 2-3% dintre pacienții cu hemotorax cloazonat, în lipsa unui tratament adecvat dezvoltă empiem pleural, care va necesita la rândul său rezolvare chirurgicală. Alți pacienți netratați, vor dezvolta un fibrotorax cu plămân încarcerat și consecințe funcționale nefavorabile. Rolul adjuvant

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Gabriel Cozma (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92093_a_92588]
CTM, iar autorii au apreciat că evacuarea a fost facilă din punct de vedere tehnic în primele 10 zile de la traumatism (Smith, 1993) [27]. Tratamentul empiemului pleural traumatic Circa 2-3% dintre pacienții cu hemotorax cloazonat, în lipsa unui tratament adecvat dezvoltă empiem pleural, care va necesita la rândul său rezolvare chirurgicală. Alți pacienți netratați, vor dezvolta un fibrotorax cu plămân încarcerat și consecințe funcționale nefavorabile. Rolul adjuvant al agenților fibrinolitici este benefic, însă o parte dintre pacienți vor avea în continuare indicație

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Gabriel Cozma (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92093_a_92588]
care va necesita la rândul său rezolvare chirurgicală. Alți pacienți netratați, vor dezvolta un fibrotorax cu plămân încarcerat și consecințe funcționale nefavorabile. Rolul adjuvant al agenților fibrinolitici este benefic, însă o parte dintre pacienți vor avea în continuare indicație chirurgicală. Empiemul pleural după traumatisme toracice are o incidență de 3-4% (Aguilar, 1997) [1] și evoluează, ca orice empiem, în trei faze anatomo-clinice: faza exudativă, faza fibrino-purulentă și faza de cronicizare. CTM este utilă doar în primele două faze de evoluție, fiind

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Gabriel Cozma (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92093_a_92588]
încarcerat și consecințe funcționale nefavorabile. Rolul adjuvant al agenților fibrinolitici este benefic, însă o parte dintre pacienți vor avea în continuare indicație chirurgicală. Empiemul pleural după traumatisme toracice are o incidență de 3-4% (Aguilar, 1997) [1] și evoluează, ca orice empiem, în trei faze anatomo-clinice: faza exudativă, faza fibrino-purulentă și faza de cronicizare. CTM este utilă doar în primele două faze de evoluție, fiind indicată de urgență, în timp ce în faza de cronicizare se recomandă doar tehnicile chirurgicale clasice (decorticare pleuropulmonară prin

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Gabriel Cozma (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92093_a_92588]
Abordul mini-invaziv precoce (Landreneau, 1996) [17], este foarte util la pacienții selectați. Obiectivele CTM sunt: evacuarea lichidului purulent, liza aderențelor, evacuarea depozitelor fibrinoase, desființarea loculațiilor și a spațiilor închise, decorticarea pleuropulmonară (Scherer, 1998) [26]. CTM este net superioară în tratamentul empiemului în primele două stadii de evoluție în comparație cu toracocenteza, pleurotomia minimă sau toracotomia precoce. Mulți autori o recomandă ca prim gest terapeutic (Battistela, Benfield, 2000) [2], cu condiția să poată fi convertită în toracotomie clasică în orice moment, dacă nu se

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Gabriel Cozma (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92093_a_92588]
sau manipulării instrumentarului (lezare plămân, vase intercostale, vase mari mediastinale, lezare diafragm, fractura costală). Complicațiile postoperatorii Sunt mai rare decât cele din toracotomia clasică (1% după Inderbitzi) [15]. Cele mai frecvente complicații sunt: pierderile aeriene persistente, refacerea hemotoraxului, pneumonia, atelectazia, empiemul, hipoestezia, parestezia sau durerea la nivelul peretelui toracic. Mortalitatea postoperatorie este apreciată de Boutin la 0,09% [3]. Drenajul Se face la fel ca în chirurgia deschisă. În principiu, se pun două tuburi în intervențiile prelungite, mai hemoragice, unde s-

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Gabriel Cozma (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92093_a_92588]
Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590

prin tehnica Sauerbruch-Doberer (utilizarea periostului mobilizat de pe coastele adiacente). În prezent se recomandă utilizarea de materiale plastice (GoreTex sau lambouri muscu-locutanate (Filosso, 2001) [6]. SECHELELE PLEURALE Cele mai frecvente sechele întâlnite în practica clinică sunt hemotoraxul organizat, pahipleurita posttraumatică și empiemul posttraumatic. Dintre cele extrem de rare, menționăm splenoza pleurală. Hemotoraxul organizat și pahipleurita Coagularea sângelui acumulat în cavitatea pleurală se produce și când acesta nu vine în contact cu aerul. Factorii favorizanți sunt reprezentați în principal de rupturile pulmonare extensive, rupturile

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
sângerarea s-a oprit și poate fi efectuată după 1-3 zile de la traumatism, pentru a evita riscul de resângerare (Graeber, 2005) [7]. După 3 săptămâni de evoluție, se impune extirparea cheagului și decorticarea ple-uropulmonară prin toracotomie clasică (fig. 3.43). Empiemul posttraumatic Acumularea puroiului în cavitatea pleurală se produce cel mai frecvent prin infectarea unui hemotorax sau hemopneumotorax posttraumatic, prin evoluția unor leziuni nerecunoscute esofagiene sau traheobronsice, sau reprezintă una dintre complicațiile drenajului pleural (fig. 3.44). Problema infectării hemotoraxului suscită

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
de loculare. Printre cauzele infecției au fost identificate vechimea exudatului, corectitudinea tratamentului, organizarea sub forma de loculație, drenajul pleural precoce. Necesită un tratament energic. Primul gest chirurgical este drenajul pleural, la care se asociază spălături cu antibiotice și antiseptice. În empiemul precoce, abordul toracoscopic este o soluție recomandată. În formele cronicizate, se procedează la toracotomie cu decorticare pleuro-pulmonară. Splenoza pleurală Splenoza toracică definește autotransplantarea țesutului splenic în cavitatea pleurală, dar și în cavitatea peritoneală (O’Connor, 1998) [15]. Țesutul splenic crește

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609

în 1/3 din cazuri. Examenul computer tomograf evidențiază mai bine topografia leziunii și densitățile diferite (grăsime, mușchi, alte țesuturi, aspect chistic), precum și calcificările (fig. 7.45). Complicații evolutive Sunt infecția, ruptura în arborele traheo-bronșic (tricoptizie), ruptura în pleură cu empiem, sau ruptura în pericard cu tamponadă cardiacă. Tratament Indicația chirurgicală este de principiu. Calea de abord recomandată este toracotomia, sau sternotomia (în chistele mici). Excizia completă este dificilă, datorită aderențelor strânse cu parenchimul pulmonar, vasele mari, timus, perete toracic, structurile

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600

care îmbracă aspectul pseudogripal ce trenează 1-2 săptămâni. Debutul acut este de obicei brutal, cu tablou de pneumonie gravă, expectorație purulentă abundentă și hemoptizii repetate. Dacă pleura este cointeresată precoce, tabloul clinic are aspect de supurație pleuro-pulmonară sau chiar de empiem pleural „primitiv” [15, 22, 44]. Menționăm că există și abcese pulmonare cu debut asimptomatic [44]. La majoritatea cazurilor apare, în medie după 1-2 săptămâni de la aspirație, expectorația purulentă, abundentă și fetidă la 60% din cazuri. Excavarea focarului de pneumonie necrotică

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
toracelui înregistrează în zona de proiecție a focarului un sindrom de condensare incomplet: submatitate percutorică, diminuarea respirației și raluri umede. Sindromul cavitar tipic este foarte rar întâlnit. Dacă supurația este pleuro-pulmonară apar semne de revărsat lichidian pleural în caz de empiem pleural sau semne hidroaerice în caz de piopneumotorax [44, 65]. Investigații paraclinice Examenul radiologic Examenul radiologic al abcesului pulmonar în faza de formare arată, atât pe radiografia simplă cât și pe tomografia clasică o opacitate omogenă, rotundă sau ovalară, cu

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
al abcesului. Aproximativ 30% dintre bolnavi decedau prin una din complicațiile grave: gangrenă pulmonară, septicemie, abcese metastatice, piopneumotorax, hemoptizie, tuberculizare, cord pulmonar. Tratament - Drenajul postural împiedică retenționarea puroiului în focar și prin reducerea fenomenelor septice augmentează acțiunea antibioticelor; asocierea unui empiem pleural impune puncția pleurală evacuatorie, urmată de lavaj. - Pleurotomia à minima este obligatorie atunci când nu se poate obține evacuarea prin puncție datorită topografiei particulare sau închistării empiemului [52, 54, 55]. - Bronhoaspirația repetată la 3-7 zile interval, uneori mai frecvent, chiar

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
puroiului în focar și prin reducerea fenomenelor septice augmentează acțiunea antibioticelor; asocierea unui empiem pleural impune puncția pleurală evacuatorie, urmată de lavaj. - Pleurotomia à minima este obligatorie atunci când nu se poate obține evacuarea prin puncție datorită topografiei particulare sau închistării empiemului [52, 54, 55]. - Bronhoaspirația repetată la 3-7 zile interval, uneori mai frecvent, chiar zilnic, este indicată când drenajul postural este ineficace datorită stenozelor bronșice și dopurilor mucopurulente. Manevra este urmată de oxigenoterapie și administrarea unor substanțe bronhodilatatoare și fluidificante. La

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
loc drenul. Rezultatele obținute cu ajutorul puncției-drenajului percutanat au demonstrat că această procedură este sigură și eficace cu condiția unei indicații și execuții corecte. Este utilă colaborarea bolnavului dacă acesta este conștient [63, 73, 103]. Puncția-drenaj percutanat se complică rar cu empiem, hemoragie sau fistulă bronhopleurală sau bronhopleurocutanată. Deși numai un număr redus de pacienți supuși puncției-drenajului percutanat dezvoltă fistule bronhopleurale, majoritatea acestor fistule se închid spontan odată cu rezoluția cavității abcesului [18]. Puncția-drenajul percutanat mai poate fi folosită în stabilizarea și pregătirea

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
plămânul la perete. Procedeul nostru are următoarele avantaje:- se poate executa la bolnavii critici, cu probe funcționale la limită, la care rezecția pulmonară este contraindicată;- evită riscul tehnic vascular al rezecție pulmonare, al fistulei postoperatorii de bont bronșic și al empiemului lojei de rezecție, deoarece nu abordează arterele, venele și bronșia;- rezolvă problema fistulelor bronșice, folosindu-le elegant ca o cale naturală de drenaj a secrețiilor;- prin plicaturare înlătură pericolul infectării în continuare a marii cavități pleurale, întrerupându-se comunicarea dintre

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
cu neoplasmele pulmonare [35]. Aspergiloza pleurală Este rară și apare ca urmare a extensiei pleurale a aspergilozei pulmonare; poate fi uni- sau bilaterală. Tratamentul este medicamentos și constă în terapie antifungică. Tratamentul chirurgical este indicat pentru aspergiloza pleurală complicată cu empiem, cu sau fără fistulă bronho-pleurală; se practică drenajul pleural. Tratamentul chirurgical trebuie aplicat numai pacienților simptomatici [44]. COCCIDIOIDOMICOZA Coccidioidomicoza este o boală infecțioasă supurativă granulomatoasă cu sediu primar pulmonar; la pacienții imunocompromiși infecția fungică se generalizează, putând avea evoluție fatală

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
fi mai eficienți. Coccidioidomicoza persistentă Coccidioidomicoza persistentă sau coccidioido-micoza pulmonară cronică apare prin persistența bolii peste 6-8 săptămâni. Pacienții prezintă tuse, febră, hemoptizii, scădere ponderală. Imagistic apar multiple imagini nodulare pulmonare apicale sau cavități, asemănătoare tuberculozei [35], pneumotorax, fibroză, pleurezie (empiem) [40]. La 5% din pacienții infectați rămâne boală pulmonară reziduală: noduli pulmonari = coccidioidoame, sau cavități pulmonare. Tratamentul antifungic cu azoli sau amfote-ricină B este indicat în următoarele situații [35]: prevenirea diseminării bolii; controlul infecției cavitare la pacienții care prezintă culturi

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
unui cancer pulmonar cavitar. Ca procedeu chirurgical se recomandă lobectomia. Deși controversată, este prudentă administrarea perioperatorie de amfotericină B, mai ales la pacienții cu ruptură cavitară, piopneumotorax sau la imunocompromiși [35]. Complicațiile postoperatorii citate sunt pierderile aeriene persistente, fistula bronho-pleurală, empiemul, reapariția cavității pulmonare [40]. Coccidioidomicoza extrapulmonară diseminată Apare la aproximativ 0,5% din pacienții infectați. Prezintă risc crescut pacienții imuno-compromiși, pacienții cu timectomie, corticoterapie, dar și transplantați, cei cu leucemie, pacienții infectați cu HIV; alte grupe de risc sunt copiii

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
dovedită [6]. Esofagita candidozică se poate trata per os cu nistatin în formele ușoare-medii; formele severe au indicație de fluconazol și, în caz de eșec, amfotericină B. În stenoza esofagiană se practică dilatații sau stentare; fistula esofagiană cu mediastinită sau empiem necesită tratament chirurgical specific și terapie intensivă. Mediastinita candidozică după chirurgia cardiacă este o complicație gravă și necesită tratament chirurgical (debridare, drenaj mediastinal cu lavaj, eventual închidere per secundam după plasare de lambou pediculat) asociat cu amfotericina B și 5-fluorocitozină

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
suspiciunii de actinomicoză, probele biologice nu vor elucida diagnosticul. Tratamentul chirurgical de rezecție pulmonară este indicat în caz de distrucție parenchimatoasă; rezecția în totalitate a traiectului fistulos și a abcesului parietal sunt rareori posibile, dată fiind fibroza masivă perilezională. Pentru empiemul actinomicetic (rar) se poate practica pleurotomia minimă și drenajul pleural cu lavaj sau decorticarea pleuro-pulmonară. În caz de hemoptizii masive se poate practica în urgență rezecția chirurgicală; embolizarea arterelor bronșice nu prezintă rată de succes satisfăcătoare [39]. A fost citată

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]