500 matches
-
cercetătorul din afară. Există în fond o psihoterapie clandestină, deseori practicată în cabinete private. Mentalități diverse despre suflete concepute divers întrețin această psihiatrie obscură, clandestină, la limita științei, practic imposibil de controlat și, de fapt, controlul neputând fi justificat filozofic. Empirismul este tot atât de răspândit ca psihiatria științifică. Tot datorită vrăjilor, apar, după credințele poporului din Moldova, unele stări nevrotice, isterice, dar și o varietate de manifestări obsesive coexistă cu psihiatria științifică, concurența între aceste activități fiind o realitate care conține o
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
obiecte care au căpătat o semnificație exclusiv estetică. Epilepsia, de altfel, este atât de mult însoțită de superstiții, încât chestiunea poate constitui ea singură obiectul unui vast studiu. Practicianul cu experiență, cunoscător al realității, știe că, în afara prescripțiilor psihiatriei "științifice", empirismul este o realitate. Dar, în condițiile actuale, în care rezultatele terapeutice sunt încă nesatisfăcătoare, empirismul este greu de combătut, iar strategia acestei acțiuni insuficient de justificată. Circulă însă unele superstiții legate de teama de a nu naște copii anormali sau
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
însoțită de superstiții, încât chestiunea poate constitui ea singură obiectul unui vast studiu. Practicianul cu experiență, cunoscător al realității, știe că, în afara prescripțiilor psihiatriei "științifice", empirismul este o realitate. Dar, în condițiile actuale, în care rezultatele terapeutice sunt încă nesatisfăcătoare, empirismul este greu de combătut, iar strategia acestei acțiuni insuficient de justificată. Circulă însă unele superstiții legate de teama de a nu naște copii anormali sau oligofreni. Gravida nu trebuie să lucreze de Sf. Trif cel Nebun și de Sf. Vasile
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
În mod evident, relatările lor diferă în puncte interesante, care reflectă resursele conceptuale de care au beneficiat.“65 Dincolo de aceste deosebiri - apreciază Sellars - ambii au dezvoltat o filozofie transcendentală care se detașează, în egală măsură, de raționalismul dogmatic și de empirismul naiv.66 Cititorul unei cărți de filozofie socotite importante se așteaptă ca autorul să critice teorii consacrate și să propună o nouă teorie. În cazul Tractatus-ului, o asemenea așteptare va fi înșelătoare. Există, ce-i drept, o față mai vizibilă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Tractatus-ul va fi perceput mult timp drept opera care ar fi dat un impuls hotărâtor unei noi practici a filozofiei, analiza logică a limbajului, în primul rând analiza logică a limbajului științei, așa cum a fost ea ilustrată prin lucrările promotorilor empirismului logic. Altfel spus, drept acea operă care, alături de lucrările lui Frege și Russell, a inaugurat cotitura analitică în filozofie, o reorientare care a devenit aproape o ortodoxie în filozofia academică, profesională de limbă engleză din cea de-a doua jumătate
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fi găsite în scrierile unor filozofi de orientare speculativă, existențialistă, marxistă sau neomarxistă din a doua jumătate a secolului trecut, pornesc de la presupunerea că lucrarea de tinerețe a lui Wittgenstein ar fi constituit punctul de plecare și de sprijin al empirismului logic.78 Dincolo de unele apropieri la suprafață, există deosebiri profunde și ireductibile de orientare a gândirii între Tractatus și acea „reformă a filozofiei“ care a fost proclamată de Cercul de la Viena și promovată ulterior de empirismul logic. Nici programul reducerii
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și de sprijin al empirismului logic.78 Dincolo de unele apropieri la suprafață, există deosebiri profunde și ireductibile de orientare a gândirii între Tractatus și acea „reformă a filozofiei“ care a fost proclamată de Cercul de la Viena și promovată ulterior de empirismul logic. Nici programul reducerii enunțurilor cu sens la enunțuri empiric verificabile, nici distanțarea în spirit pozitivist de metafizica tradițională nu pot găsi sprijin în Tractatus. Impresia că lucrurile stau altfel a fost favorizată de citirea „Introducerii“ lui Russell drept o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sprijină, de fapt, pe o legendă. Este o legendă care îl integrează pe autorul Tractatus-ului în curentul principal a ceea ce Rudolf Haller numește „filozofie austriacă“, o TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 175 tradiție de gândire ale cărei caracteristici distinctive sunt empirismul, adoptarea idealurilor de excelență ale științelor naturii și atitudinea critică față de limbaj, care favorizează un demers de factură analitică.80 Dintr-o asemenea perspectivă se pierde tocmai ceea ce conferă în cea mai mare măsură originalitate și radicalitate acestei scrieri. Cei
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
reflecții existențiale fără legătură cu corpul principal al lucrării și să trateze paragraful 6.54 drept un simplu paradox. A citi Tractatus-ul astfel înseamnă a omite tot ceea ce îl desparte de „orientarea științifică“ din filozofia vremii, acea orientare care promova empirismul în filozofia cunoașterii și a științei, precum și „depășirea metafizicii“ prin analiza limbajului cu instrumentele sintaxei și semanticii logice. Este ceea ce nu au făcut acei membri ai Cercului de la Viena care au identificat în Tractatus tendințe și poziții de care au
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
al semnificației cognitive a enunțurilor, a unui anumit criteriu de demarcație, a unui argument filozofic general. El s-a despărțit însă în mod clar de aceștia, de acea reorientare analitică a filozofiei, pe care au promovat-o mai târziu atât empirismul logic, cât și „filozofia limbajului comun“, prin refuzul de a recunoaște analiza limbajului - a limbajului științei, moralei sau artei - drept „adevăratul obiect“ al cercetării filozofice. Esențială în această privință este afirmația că despre forma logică a 176 GÂNDITORUL SINGURATIC limbajului
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
lui Russell și ale empiriștilor logici.70 Se accepta drept ceva neproblematic că obiectivele gândirii lui Wittgenstein ar fi fost convergente cu orientarea filozofică și ideologică a „filozofiei analizei logice“, o orientare legată de numele lui Russell și al inițiatorilor empirismului logic. Din punctul de vedere al lui Russell și al empiriștilor logici, prin orientarea muncii filozofice spre clarificarea conceptelor de bază ale gândirii prin metode logice va fi depășit contrastul tradițional dintre spiritul cercetării filozofice și cel al activității științifice
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
dorea eliminate în mod vulgar, la niveluri mai joase și de oameni nepotriviți pentru asta.“76 Practica filozofică a lui Wittgenstein reprezintă, fără îndoială, o ruptură cu tradiția. Este ceea ce se poate spune și despre filozofia lui Russell și a empirismului logic. Este un punct comun, care nu semnifică totuși o apropiere. Wittgenstein nu ar fi pretins că opera lui marchează o revoluție în filozofie. Modul în care se desprinde Wittgenstein de tradiția filozofică se deosebește radical de ruptura cu tradiția
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Wittgenstein nu ar fi pretins că opera lui marchează o revoluție în filozofie. Modul în care se desprinde Wittgenstein de tradiția filozofică se deosebește radical de ruptura cu tradiția a unei gândiri ai cărei vectori principali sunt ostilitatea față de metafizică, empirismul, WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 361 încrederea în știință și tehnologie, ca forțe capabile să schimbe în bine lumea. Pentru Russell, ca și pentru empiriștii logici, reperul în constituirea modelului de excelență menit să revoluționeze filozofia era știința modernă. Obiectivul lor programatic
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a fost conceput și aplicat proiectul analizei logice, aceste presupoziții au fost împărtășite de Frege și Russell, de empiriștii logici și apoi de toți cei activi în filozofia analitică de orientare logică, succesoarea legitimă a lui Russell și a filozofiei empirismului logic. Evoluția gândirii lui Russell ilustrează în mod exemplar acea ruptură cu tradiția pe care o reprezintă „filozofia analizei logice“. Russell a revenit de multe ori asupra ideii că la probleme filozofice autentice și la soluții reale ale acestor probleme
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
1935, în „Cuvântul înainte“ al primei ediții a cunoscutei sale cărți Language, Truth and Logic: „Punctele de vedere susținute în acest studiu își au originea în tezele lui Bertrand Russell și Wittgenstein, care, la rândul lor, sunt consecința logică a empirismului lui Berkeley și Hume.“ 71 Au apărut articole și cărți care conțineau asemenea expresii chiar în titlul lor. Reprezentativ este volumul The Revolution in Philosophy, McMillan, London, 1956, care strânge laolaltă textele unor conferințe despre Frege, Russell, Moore, Wittgenstein, Cercul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Spirit of Logical Positivism“, în (eds.) P. Achinstein, St. P. Barker, The Legacy of Logical Positivism, The John Hopkins Press, Baltimore, 1969, p. 3.) 74 Identificând drept trăsături distinctive ale „filozofiei austriece“ cerința caracterului științific și acceptarea idealurilor științelor naturii, empirismul și atitudinea critică față de limbaj, Rudolf Haller lasă să se înțeleagă că ele pot fi regăsite în gândirea tânărului Wittgenstein. (Vezi R. Haller, Fragen zu Wittgenstein und Aufsätze zur österreichischen Philosophie, Editions Rodopi, Amsterdam, 1986, pp. 38-39.) Mai nuanțate sunt
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
o certitudine superioară aceleia pe care o au concluziile care pornesc de la premisele sceptice. Dar, deși în domeniul teoriei cunoașterii Moore se situează pe o poziție de esență empiristă, el respinge concluziile sceptice la care s-a ajuns uneori prin empirism, relația exactă dintre datele senzoriale și lucrurile materiale rămînînd mereu enigmatică. Orientarea sa novatoare în problema cunoașterii a înrîurit însă gîndirea unor urmași precum Bertrand Russell și Ludwig Wittgen-stein, în opera cărora chestiunile care privesc limba au căpătat un spațiu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
către" creează o relație psiho-obiectuală. Deci eu percep nu de dragul percepției, ci pentru a mă orienta, pentru a mă ocupa de ceva anume. Aceasta ar fi fenomenologia, explicată așa, mai naiv, surprinderea fenomenului. Sloganul fenomenologiei e "Către lucrurile însele !". Spre deosebire de empirism, ea nu are neapărat nevoie de experiență. Ei bine, în opinia mea, ceea ce face Max Weber e tot o fenomenologie, anume una a ideilor și credințelor religioase. Weber a remarcat faptul că fiecare religie implică inclusiv o luare de poziție
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
din partea filosofiei utilitariste. Von Wieser își proclamă și el independența, cînd vorbește despre așa-zisa sa lege a "raționalității subiective". Dar toți acești autori evidențiază caracterul empiric al principiului utilitarist. După Marshall, majoritatea economiștilor abando nează acest principiu, în pofida autoinvocatului empirism și pregătesc, într-un fel sau altul, venirea lui Keynes. Princi palele principii marshaliene sunt: trebuie să obținem maximum de satisfacție cu cele mai mici eforturi; utilitatea totală scade pe măsură ce cantitatea de bunuri crește; aplicarea legii randamentelor descrescătoare, în special
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
mod paradoxal, această îndrăzneală fără precedent a fost subminată de preferința exclusivă pentru gândirea rațională concentrată în dictonul baconian „știința este putere”. Extraordinara soluție a eliberării de constrângerile naturale s-a dovedit în timp catastrofala soluție a încarcerării în material. Empirismul a spart zăgazurile construite în jurul cunoașterii raționale de gândire în ipostazele mitice, magice sau mistice, dar s-a blocat în propriile-i limitări procedurale. Accesul la adevăr s-a făcut exclusiv prin instrument. Ce nu putea fi experimentat nu exista
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
care gândește) a fost deposedat (a fost alungat) de (din) natura umană! Cezura semnifică renunțarea la situarea ad absurdum pentru a înțelege și explica, la unilateralizarea pornită din fundamentarea cunoașterii pe principiul parcimoniei excesive. Totodată, această perspectivă asupra cunoașterii repune empirismul în rândul firesc al mulțimii metodelor (o metodă între altele și o metodă de folosit împreună cu altele). Empirismul nu este și nici nu poate fi mai mult decât este în fapt: o metodă de a căuta soluții la problemele reale
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
absurdum pentru a înțelege și explica, la unilateralizarea pornită din fundamentarea cunoașterii pe principiul parcimoniei excesive. Totodată, această perspectivă asupra cunoașterii repune empirismul în rândul firesc al mulțimii metodelor (o metodă între altele și o metodă de folosit împreună cu altele). Empirismul nu este și nici nu poate fi mai mult decât este în fapt: o metodă de a căuta soluții la problemele reale, dar care eșuează (nu mai asigură consistența consecințelor) când vede teoria-cadru (sau ipoteza fondatoare) ca invariabilă (ca infailibilă
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
nu a descoperirii de idei noi care ar schimba radical, ar fractura esențial procesul, chiar evoluția. Economia, ca și științele sociale în general, constituie o conceptualizare mai degrabă a observării realității decât a testării de laborator ca în științele experimentale. Empirismul implicat în științele sociale este unul ce ține de puterea de analiză a observatorului a ceea ce se întâmplă în realitate și nu într-un context artificial, de stație-pilot. De aici derivă ceva ce incomodează spiritele fiziciste: cogniția în Economie este
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
experimentală demnă de acest nume. Ansamblul poemului în versuri solicită cunoașterea directă prin experiență, iar apoi folosirea dreptei rațiuni pentru a extrage raporturile logice, pentru a imagina inducțiile ipotetice și a elabora raționamentele spiritului - tot atâtea expresii presărate în text. Empirismul domină: să-ți folosești cele cinci simțuri, să privești, să observi, să detaliezi ceea ce ne învață și ne arată natura, să studiezi în mod rațional, să procedezi conform ordinii bine cumpănite a rațiunilor, să extragi principiile, să expui toate aspectele
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ce pot fi ușor schimbate dacă se dovedesc nefuncționale, inițiativa personală și ideile deviante de la normă, flexibilitate și adaptabilitate, toleranță, atitudine relaxată față de timp, munca văzută ca o necesitate, dar, în același timp, leneveala acceptată ca plăcută, regionalism, internaționalism, relativism, empirism. Oamenii gândesc așa: „Ce e diferit stârnește curiozitate” (Hofstede, 1984, p. 119). Conform studiului efectuat de Hofstede în 1984, următoarele țări evită incertitudinea: Grecia, Portugalia, Belgia, Japonia, fosta Iugoslavie; Singapore, Danemarca, Suedia, Hong Kong, Irlanda acceptă incertitudinea. Măsurătorile din 1997 arată
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]