314 matches
-
adevărate pogromuri intelectuale, începînd prin a-i anatemiza pe Anna Ahmatova și Mihail Zoșcenko, în discursul său din 1946 consacrat revistelor Zvezda și Leningrad. O isterie a denunțurilor, o campanie împotriva "comploturilor" au fost deopotrivă aporturile ideologului sovietic și ale emulului său de pe malurile Dâmboviței. Sub egida unei strategii leninist-staliniste de distrugere a "vechii culturi" și de edificare a uneia noi, orientate de "umanismul" comunist, Leonte Răutu și-a propus a teroriza umanismul tradițional din România, de facto marea majoritate a
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
care a trecut legea lui Ticu Dumitrescu. Scăpați de rușinea posibilă, foștii încep să vadă treptat o onoare în faptul că instituția pe care au servit-o, în secret, odinioară, se dovedește, citez: "la fel de puternică, azi ca și ieri, recondiționîndu-și emulii și adaptîndu-i vremurilor noi. În plus, aceștia au acum libertatea de a nu se mai ascunde, de a putea ieși la lumină, îmbrăcați în toate culorile politice. Parlamentarul, șeful de partid și primarul, chinuiți pînă mai ieri de secretul pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17310_a_18635]
-
a vreunei idei filosofice particulare". Pentru a-și extinde sinecdoca reflexivă printr-o largă acoladă existențială: "Poezia lirică este corul în drama vieții - lumea. Poetul liric este un cor alcătuit armonios din tinerețe, bătrînețe, bucurie, simpatie și înțelepciune". La rîndu-i, emulul român al autorului Diotimei își varsă asocierile vizionare, cu tonalitate de rugă, în potirul salutar al muzicii: "Dacă aș rămîne în vidul ce de acum înainte are / A nevăzuților mișcare / Și în sine strălucește pe cînd mă contemplă / Cu văpaia
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
călătorește aleatoriu, intersectîndu-se cu alte personaje ciudate dintre care o blondă căreia vrea să-i povestească accidentul fatal pe care l-a avut, dar nu izbutește. Regizor și coscenarist, Fésös András, la cei 39 de ani ai săi, se declară emul al lui Wim Wenders, de la care a împrumutat laitmotivul umanității în derivă, pe care-l tratează însă cu un exces de prețiozitate gratuită. Autor a peste 300 de producții tv., laureat în competiții naționale și internaționale care au adus și
Senzor II: Szeged by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16492_a_17817]
-
lumânare, cu trăsături masculine accentuate, mereu atent la ținuta vestimentară - de regulă sobră, ocolind orice extravaganță -, Piru ar fi fost tipul bărbatului ideal, de n-ar fi avut un nas teșit, de boxer. Prin tot ce făcea, părea să fie emulul profesorului Călinescu, pe care întotdeauna l-a avut ca model. Cu timpul, devenise chiar omul său de casă, solicitat și pentru treburi mai domestice. Era o adevărată enciclopedie de literatură, cu răspunsuri prompte la orice întrebare privind evoluția scrisului românesc
Scrisori în aparté by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4763_a_6088]
-
să fie, cum scrie Virgiliu Florea, un „avocat” al spiritualității și cauzei românești. Mai mult decât atâta, i-a impulsionat și pe alții să se alăture nobilei cauze românești. Volumul la care ne referim prezintă tocmai un asemenea caz, de emul al lui Gaster, Agnes Kelly. Până la apariția unui articol al lui Mircea Anghelescu, Un folclorist necunoscut. Agnes Kelly Murgoci (în „Transilvania”, 1984, nr. 4), s-a mai semnalat un singur articol despre aceasta, acela al lui Iuliu Moisil, Doamna Agnes
Mozes Gaster în cultura română by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/13157_a_14482]
-
și de transfigurat prin descompuneri moderniste, peisajul Herței, al provinciei moldoveneș ti sau al Sinaiei rămîne, totuși, peisaj local concret, la fel de intim asimilat ca și tradiția iudaică și biblică - evident, departe de bucolismul grațios al lui Francis Jammes sau al emulului acestuia Ion Pillat. Prefața retrospectivă a Priveliștilor (Cîteva cuvinte pădurețe) este o falsă desolidarizare, echivalentă cu recuperarea identității românești „defuncte”. Fondane îl lasă moștenire publicului din România pe Fundoianu, prin ce are mai reprezentativ și mai adînc „specific” ca identitate
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
decît la acest artist „baudelairian” și „rimbaldian” format în mediile iconoclasmului estetizant patronate de Al. Bogdan- Pitești. În treacăt fie spus, B.-P. l-a marcat decisiv pe tînărul Fundoianu, moșia sa de la Vlaici, unde își invita verile cercul de emuli moderniști, inspirînd și un ciclu al Priveliștilor... O ediție-eveniment, începutul unei recuperări exemplare a personalităț ii fundoiene și, totodată, o propunere majoră de reconsiderare critică. Rezultatele ei se vor vedea, sunt convins, în timp.
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
doar în comentariile exclusiv binevoitoare (deși nu adulatoare) pe care le-a emis, "șterse" prin marea lor luminozitate, ci și în personajul pe care l-a construit, discret pînă la abulie, totalmente dezarmat, am putea zice oblomovian. Un personaj opus emulilor săi steliști, în primul rînd redundanței lui A.E. Baconski, mult diferit însă și de diplomația locvace a lui Aurel Rău, ca și de retractilitatea ironică, nu lipsită de-o anume morgă, a lui Aurel Gurghianu. Omul era mai curînd
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
luară și dreptul la mormânt. O spânzurat ridicol îți înțeleg durerea Și, cu infama-ți soartă fraternizând deplin, Îmi strevezește dinții, născut din vechiu-mi chin, Ca o vomitătură, un râu amar ca fierea. În fața ta biet diavol, care îmi ești emul, Simții din nou în mine iscându-se acele Pliscuri de corbi și boturi hulpave de pantere Ce altădată carnea mi-o sfîșiară dur. - Era în pace cerul și marea albăstrie Dar mie-mi părea totul cernit și sângeros, Iar inima
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
Gâgă nud. Se pare că acesta din urmă a contribuit decisiv la succesul acțiunii de strângere de fonduri, fanii mobilizându-se pentru a vedea proiectul acestei pioniere a unui alt fel de artă dus la îndeplinire. Spre bucuria numeroșilor ei emuli.
Bunica performance -ului () [Corola-journal/Journalistic/3308_a_4633]
-
conștient de către autor, si anume acela că ideile scriitorilor și gînditorilor cu pricina au marcat destinul istoric, politic, social și moral al omenirii într-o mai mică măsură decît temperamentele și comportamentele lor. Paradox cu atît mai uimitor, cu cît emulii, epigonii sau adversarii acestor intelectuali s-au preocupat mult mai insistent de ideile lor, promovîndu-le sau contestîndu-le, și uneori încercînd să le aplice în realitate, decît de carentele lor de etică, sau de omeneștile lor slăbiciuni. Destule dintre acestea din
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17689_a_19014]
-
și libertate, au fost de obicei distorsionate, pînă la a deveni contrariul lor, uneori în modul cel mai periculos cu putință. Cazul rousseauismului ori al tolstoianismului este, în această privință, instructiv. Distorsiunea n-a survenit doar în postumitate, prin contribuția emulilor; adesea sîmburele de răstălmăcire se găsește în chiar gîndirea originară, la Brecht sau la Sartre. O carte profund pesimista și care dă de gîndit.
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17689_a_19014]
-
dominant peste orice fel de adunătură, e limpede. Chiar dacă-i ascundeau destule lucruri, serviciile secrete îl informau cu siguranță despre mișcările mahărilor politici. Dar faptul de a fi capacul oalei în care dospea scârnăvia se pare că-i procura fostului emul al lui Ceaușescu reale plăceri estetice. Setea de putere l-a dezumanizat într-un asemena hal încât ar fi acceptat orice compormis, doar să se știe băgat în seamă. Pe de altă parte, nu cred că influența lui Iliescu în
Un țar de tranziție by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11759_a_13084]
-
care împlinea 89 de ani, pe 15 ianuarie, unul din ultimii mohicani ai psihanalizei postbelice, J.-B. Pontalis, fost pacient al lui Lacan, autor al unui inconturnabil Vocabular al psihanalizei, scris în colaborare cu Jean Laplanche. A fost și un emul al lui Lacan, dar și al lui Merleau-Ponty, prin care a ajuns la CNRS, și al lui Sartre, care l-a angajat din prima clipă, în 1944, la revista Temps modernes. La Gallimard a dirijat colecția „Cunoașterea inconștientului”. N-a
A murit J.-B. Pontalis () [Corola-journal/Journalistic/3953_a_5278]
-
disperarea exprimate prin scrijelitul cu unghia ș.a. abdicarea de la real și recviem (cu versul "avem o moarte la fundu’ sticlei") sunt cover-uri perfecte, în timp ce ideea imposibilității călătoriei, a drumului circular, în labirint din celebrul poem Nănești este reluată de tânărul emul în câteva (cam multe) variante: trenul de trei douăștrei, vârtoapele, roata sau ’76. E-adevărat însă și că Teodor Dună merge mult mai departe printr-un soi de onirism horror, aș zice, cu viziuni mult mai întunecate, unele terifiante de-
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13680_a_15005]
-
general: Lettres des deux amants. Attribuées ŕ Héloďse et Abélard, în traducerea și prezentarea lui Sylvain Piron, si Héloďse. L'amour et le savoir de Guy Lobrichon. ,Noua istorie", termen folosit pentru prima dată de Jacques Le Goff și de emulii săi, grupați în anii '80 în redacția revistei Annales. Économies, Sociétés, Civilisations, a impus, pe lângă interesul arătat realității sociale și tematica axată pe grupurile sociale și pe continuitățile, permanentele și evoluțiile lente, privilegierea ca domeniu de cercetare a Evului Mediu
Moderna Héloise by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11243_a_12568]
-
este imensă. Cu atât mai mult, cu cât scrisoarea în care Vladimir Tismăneanu era amenințat cu moartea conținea și tăieturi din publicațiile "Tricolorul" și "România Mare". Iată la ce se poate aștepta o personalitate de talia lui Vladimir Tismăneanu din partea emulilor unui partid extremist. Iată unde s-a ajuns datorită iresponsabilității unor partide politice obsedate doar de căpătuirea membrilor săi, de menținerea la putere și de perpetuarea aranjamentelor oneroase de la un ciclu electoral la altul. Pe fondul luptelor oarbe pentru avantaje
Asasinii printre noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9577_a_10902]
-
altfel există exegeți care au legat viziunea tragică a lui Beckett de cea a unor texte străvechi care vă sună deosebit de dragi, de pildă cartea lui Iov". Să menționăm că obiecțiile autorului Meditațiilor critice nu-i lasă deoparte nici pe emulii săi, membrii Cercului literar de la Sibiu. Fără a intra în detalii, ne oferă o mostră a disocierii, în acest cadru socotit atît de omogen, chiar în ultimul său interviu, acordat de pe un pat de spital, lui Nicolae Prelipceanu: "Au fost
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
Bourdieu, care identifica în autoritatea pedagogică o „violență simbolică”, altfel zis, „impunerea de către o putere arbitrară a unui arbitrar cultural”. Nu-l cruță nici pe Foucault, care scria într-o carte, „A supraveghea și a pedepsi”, care a făcut numeroși emuli: „De ce să ne mirăm că închisorile seamănă cu fabricile, cu școlile, cu spitalele și cazărmile, dacă toate acestea seamănă cu închisorile?” Problema care ni se pune acum, explică Finkielkraut, este inversul celei de odinioară: cum restabilim autoritatea. „În cazul educației
„Pe față“ () [Corola-journal/Journalistic/4276_a_5601]
-
aproape legic, în devenirea unei arte endemice, cum ar fi, de pildă, pictura românească. De la ivirea ei, oricum dibuită, pînă la fixarea, tîrzie, a specificității ce-i asigură originalitatea. Pare firească "anularea" unui Grigorescu de către un Andreescu, al doilea, deși emul al primului, "depășindu-l" în voință de stil, în ""desprindere". Cum tot așa, succesorul lui Luchian, un mult mai tîrziu Tonitza, îl "anulează" pe primul prin radicalizarea/detașarea imaginii compuse. Dacă așa par a sta lucrurile într-o devenire organică
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
Paciurea și Brâncuși. Binom paradigmatic în ocolirea "anulărilor". Dacă lumea ar fi evoluat în gustul lui Paciurea, probabil că Brâncuși n-ar mai fi fost ce este azi pe plan mondial. Ar fi rămas în formula, oricum novatoare, a unui emul rodinian (paciurian, de ce nu?), dar nu atît de novatoare încît să pulverizeze, aproape isteric, tot ce existase pînă atunci. Lumea însă - lumea artelor - a curs în sensul lui Brâncuși. Paciurea - prin viziunile sale șocant himerice - ar fi avut toate atuurile
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
mari pornesc a cerne De-ai zice că în ceruri se bat sfinții cu perne. De la Caleidoscopul lui A. Mirea la poezia lui Topîrceanu nu era decît un pas, cel din urmă declarîndu-se el însuși, în Răspunsul micilor funcționari, un emul al cuplului Anghel-Iosif: Voi atingeți culmea, noi suntem în mers". Un referat despre parodiile lui Topîrceanu va deveni nucleul lucrării de diplomă a lui Cazimir: Despre arta parodiei în literatura română, susținută în iunie 1955. Conducătorul științific al tezei, Ov.
Arta parodiei by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12051_a_13376]
-
în 1963 Roland dezvăluie prezența sa în lagăr, constatând că " Viața era ca peste tot." El se simte responsabil pentru alt lagăr, Flossenbürg. Credința profesorului de religie de la Auschwitz este că " Nici o religie nu poate fi tolerantă." Antisemit fățiș, pretins emul al lui Nietzsche, Roland este o minte prea înfierbântată, spre deosebire de Capesius, care e o minte rece. El explică nazismul ca "un fel de religie", anume religia germană, a cultului morților, strămoșilor, a rasei pure, diferită de cea evreiască, așteptând întoarcerea
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
ei. Eroarea este aceea de a vedea în lumea comunistă o lume a forțelor în echilibru, o lume bună, într-un progresiv meliorism. Autorități literare, ca aceea a lui G. Călinescu, au aderat la această mistificare sociologică, atrăgând nu puțini emuli. V. Duda, într-un articol (Implicarea personajului, în "România literară", 31/1976), scris la cerere sau nu, îl citează pe G. Călinescu nu o singură dată, ci de trei ori. Reproduc doar cel de-al treilea citat din Călinescu, marxist
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]