310 matches
-
măsurii. Mai puțin vulnerabil când se referă la creatori intrați în conștiința publică (Eminescu, Alecsandri, Macedonski, Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, Coșbuc), criticul tinde spre exagerare și spirit sectar când comentează producțiile scriitorilor din cenaclul său. Panait Cerna devine pentru circumstanță un emul al lui Eminescu, superior lui O. Goga; Ion Dragoslav are „genialitate”, fiind alăturat lui Ion Creangă. Criticului chiar și adversarii i-au recunoscut o certă capacitate analitică, exercitată în seminariile Facultății de Litere sau la Institutul de Literatură. Aici se
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice. De mai multe ori primar al Iașilor, deputat și senator în câteva legislaturi, vicepreședinte al Camerei și al Senatului, G. a mai fost desemnat președinte de onoare al Societății pentru Abolirea Sclaviei Negrilor (Paris). Emul al lui Gh. Asachi, scrie asiduu la „Albina românească”, semnătura lui fiind întâlnită și în calendare și almanahuri („Almanah pentru români”, „Almanah de învățătură și petrecere”). Proprietar de tipografie, devine el însuși întemeietor de gazete. Astfel, împreună cu Al. Fotino și
GUSTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287390_a_288719]
-
colegii de generație printr-o pondere mai redusă a elementului ironic, se apropie de ei prin utilizarea pe scară largă a intertextualității: trimiterile la poezia lui Paul Valéry sau Ezra Pound, Ion Barbu sau Gellu Naum sunt ușor de recunoscut. Emul al lui Stéphane Mallarmé în realizarea unei poetici cristalografice, L. poate fi citit și ca un autor postmodernist, dispus să experimenteze toate tehnicile spre a le nega în final, pentru care poezia se reduce la actul textualizării, cum remarcă Marin
LEFTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287770_a_289099]
-
cu cele ale lui Leonid Dimov. Asemănarea este uneori atât de mare, încât s-ar putea conchide, în grabă, că e vorba despre un fenomen de influențare sufocantă ori de epigonism. Poetul e însă un dimovian legitim și original, un emul, un adevărat succesor al lui Dimov. Creator de universuri onirice „paralele”, de lumi ficționale fascinante, a căror contemplare seduce, e un „arhitect de paradisuri” - cum sună titlul unui ciclu de poeme din Provincia pedagogică (1996) -, mânuitor dibaci al unei „mașini
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
dominante, Petre Schlemihl fiind, din această perspectivă, piatra de hotar între producția românească și cea în limba franceză. Prin această schimbare la față V. a devenit dintr-un omolog (concurat cu succes de Stephan Roll) al lui Robert Desnos, un emul al lui Paul Éluard, angajatul politic, ca și al tuturor poeților antifasciști militanți. Cu o influență care nu se restrânge la spațiul românesc, lui V. îi sunt debitori, în grade diferite, toți poeții de după 1930 formați (și) sub steaua lui
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
care le animă cu o fervoare colcăitoare. Nuntirea, fecundația și germinația, petrecute la limita dintre elementele neînsuflețite (noroiul etc.) și viață (larvară, dar orgiastică totodată), prilejuiesc imagini poetice alunecoase, uneori șocante, deseori tulburătoare. Modelul barbian nu l-a „sufocat” pe emul, Poemul Salamandrei având un sunet propriu: „Din soare curat / Și nedeocheat / De flori și jivine, / De-a nopții stihine./ O, zărilor, zări, / Aprinse chemări, / Rostiți să vină / Din vis și lumină/ Cel Mire-nsetat/ De-ntâi sărutat/ La plaiul de
STRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289975_a_291304]
-
fost diferită. Vocile critice ale anilor ’50 au amuțit curând; odată cu implementarea de noi rezultate ale cercetării psihologice și pedagogice, teoria modernă a curriculumului s-a optimizat continuu. Cea mai consistentă contribuție științifică a venit din partea unui notoriu eficientist și emul al lui Tyler, Benjamin Bloom, care, în 1956, a publicat Domeniul cognitiv al vestitei sale Taxonomii de obiective pedagogice 21. Taxonomia lui Bloom permitea designul unor curricula centrate pe obiective comportamentale consistente, promițând chiar o știință riguroasă a curriculumului și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Wexler” s-a abătut asupra așa-numitei „noi sociologii” în Social Analysis of Education: After the New Sociology (1987)69. După el, reprezentanții noii sociologii educaționale sunt, de fapt, reacționari. Îi avea în vedere pe Bourdieu, Passeron, Bernstein și pe emulii lor americani. În legătură cu Apple și Giroux, nu i s-a părut suficient calificativul „reacționari”, considerându-i pur și simplu „schizofrenici”. În anii 2000, Wexler și-a nuanțat această poziție vehementă. În 1989 s-a auzit o „voce cu alt timbru
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Orații (1972) de pildă, poetul încearcă să cânte cu tot dinadinsul „noul”, Pillat și Blaga sunt uitați cu totul și banalitățile goale își fac locul de îndată. „Meșter” neoparnasian într-ale prozodiei, P. încearcă să se sincronizeze cu mai tinerii emuli ai lui Miron Radu Paraschivescu, inovând în sensul lui Ion Caraion sau al lui Geo Dumitrescu, adoptând și el disimetria în versificație și mai ales expresia violent prozaică, ca în Baladă a dimineților cenușii, dedicată filosofului Ion Petrovici: „La cinci
POSTOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288987_a_290316]
-
se critică neobosit, dar fără subțirimea de spirit cu care era discutată literatura la „Moftul român”. Acest scepticism este și sursa lipsei de pătrundere cu care sunt ironizate, batjocorite chiar, eforturile de înnoire poetică făcute de Al. Macedonski și de emulii săi. E o adevărată campanie, preluată în liniile ei mari tot de la „Moftul român”, împotriva poeziei „mistico-simboliste”, „decadente-orientale”, „instrumentaliste” etc. Alături de poetul Nopților, sunt ironizați Cincinat Pavelescu, Mircea Demetriade, C. Cantilli și Ion Theo (Tudor Arghezi), acesta pentru exotica poezie
MOS TEACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
stadiu de proiect au mai rămas un volum de versuri - Poezii nouă - și cele ce ar fi cuprins tălmăcirile piesei lui Augier și a poemului lui Mistral. Înregimentat mișcării sămănătoriste și apreciat de N. Iorga, N. este, în fond, un emul întârziat al tânărului V. Alecsandri. Dragostea pentru meleagurile natale (zugrăvite în ciclul Moldova), nostalgia după gloria lor de altădată - „Când Moldova era-n floare” -, evocată într-un alt ciclu, intitulat Din cronici, într-un Imn lui Ștefan cel Mare și
NAUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288376_a_289705]
-
care tiranizau „academiile” de studiu teologic din perioada interbelică. Cele mai savuroase comentarii ale lui Gh. Racoveanu însoțesc vânătoarea de „perle” produse de I. Popescu-Mălăești, neavenitul decan al Facultății de Teologie din București. Cine ar putea îndrăzni astăzi să fie emulul Predaniei fără a primi o condamnare fără remușcări din partea aliaților sistemului de învățământ criticat? Înțeleasă în sensul ei profund, ca albie a trecerii Duhului în istoria creației, predania nu slujește amestecului sau promiscuității. Tradiția nu le apare teologilor interbelici - aici
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Iași, 1999). Faptul remarcabil că Noica se gândea la o școală filozofică alternativă în 1944, când România era o democrație cu universități credibile (în ciuda devastărilor pricinuite de război), indica respingerea sinceră de către filozof a educației instituționalizate. Cristian Bădiliță, unul dintre emulii de după 1990 ai „modelului Păltiniș”, vede în școala lui Noica un echivalent contemporan (dar superior, pentru că evita greșelile trecutului, din vremuri imemoriale până la Kant și Heidegger) al grupurilor formative din Antichitate, cum ar fi școlile lui Platon, Aristotel sau Plotin
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
rezistentă, cu toate că istoria ne-ar putea învăța că societățile fără conflict nu există decât în discurs: însuși Karl Popper, poate cel mai radical critic al „ingineriei sociale utopice” - pe care o găsea peste tot, de la Platon la Marx și la emulii lor -, credea că poate exista un consens rațional cel puțin asupra a ceea ce contează ca problemă într-o societate; fapt și mai curios, Popper socotea că dificultatea principală legată de consensul rațional nu ar fi atât diversitatea pozițiilor morale ale
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
previzibil: americanii, care lasă să le scape din snobism câte un cuvânt franțuzesc (de regulă pronunțat aiurea), sunt foarte atenți ca alții să nu facă la fel. E vorba de un indiciu lingvistic al snobismului, la care snobii adevărați și emulii lor mitocani sunt la fel de sensibili. Un episod cu mai multe grade de ironie, evocat și de fotografia de pe coperta ediției americane a romanului, este descinderea lui „Abe” și „Chick” la Café de Flore, cândva o citadelă a culturii de stânga
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
politically correct din cele mai multe universități americane, de unde, după regresul global al răspândirii cunoștințelor de limbă franceză, sunt preluate în toată lumea ideile franceze - în ultimii ani, chiar și la „francofoni” ca noi. Cei ce nu cunosc direct cultura „hexagonală” devin astfel emulii și promotorii unui model la mâna a doua, pe care-l slujesc devotat și militant, poate invers proporțional cu înțelegerea lui, transformându-l într-o armă de luptă ideologică. O armă utilă, fiindcă poate închide la nevoie gura celor ce
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
regimurilor interbelice de dreapta, autoritare ori dictatoriale, încă intens discutate. În plus, de multe ori, autorii instrumentați ideologic sunt la antipodul intelectual și etic al celor care-i utilizează (îndeobște cinic); simțindu-se manipulați și recuperați, unii iau distanță față de emulii abuzivi - dacă nu se lasă prinși în vârtejul vanității și în „jocurile schimbului” (onorarii astronomice pentru conferințe, emisiuni radio și TV; visiting professorships, tiraje lucrative, subvenții de cercetare pentru ei și echipele lor etc.). Nimic nou sub soare nici în privința
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
încearcă să țină pasul, dar și-a pierdut principalele poziții instituționale din câmpul cultural, cucerite de „optzeciști”. Cu toții, în sfârșit, încearcă să câștige „inimile și mințile” Generației 2000, așa cum au făcut până nu de mult cu Generația ’90, cea a emulilor direcți, între timp emancipați. Generația 2000, despre care am scris cu alt prilej, este și cea mai diversă, incluzând un vast evantai de opțiuni ideologice și stilistice - stagiile formative în străinătate, uneori îndelungate, își arată efectele. (Utilizez „conceptul” de generație
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
care retrăiesc melancoliile portului dunărean, și arborii lui, și adolescenții lui. Nu voi releva nici inevitabilele stângăcii ale începutului. Cartea «există», e o carte vie - și în literatură lucrul acesta e cel mai important” - recomandă Mircea Eliade, surprinzător, pe un emul al adversarului său din tinerețe, Anton Dumitriu. Romanul este unul cu tentă autobiografică și își desfășoară acțiunea la Turnu Severin, în anii interbelici. El înfățișează, în tablouri dramatice, dominate de evidentă deznădejde, anii de creștere și adolescență ai lui Daniel
BUMBESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285947_a_287276]
-
om, dar, dincolo de orice exercițiu de afecțiune și de admirație, tânărul trebuie să mențină o anume distanță critică, să nu asculte ori să preia orbește sfaturi, atitudini, un anume fel de-a scrie. Orice mentor este supus greșelii și orice emul care își divinizează fără măsură maestrul sfârșește prin a nu mai fi el însuși. În definitiv, model sau maestru poate fi oricine: șef, coleg, ziarist de la o altă publicație. Poate fi chiar și un ziarist descoperit în arhive: Brunea-Fox, Teodorescu-Braniște
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
în 1930, cu volumul Nod ars, caracterizat de G. Călinescu ca fiind „de influență barbiană”. Versul scurt, ritmul sacadat, melodicitatea ce duce spre incantație, jocul copilăresc sau descântecul, ca și numeroasele tente exotice îl recomandă într-adevăr ca pe un emul al lui Ion Barbu. Există însă la el și o aplecare spre miniatură (în genul Elegiilor pentru ființe mici ale lui Eugen Ionescu), dar și spre prețiozitate și cadență gravă, stimulate probabil și de admirația pentru opera lui Mateiu I.
BREZIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285881_a_287210]
-
de la Adam la atom.(Leonard Louis Levinson); „Istoria este cea dintâi carte a unei nații. Într-însa ea își vede trecutul, prezentul și viitorul.( Nicolae Bălcescu); Istoria este ecoul a tot ce cade pe drumul neamului omenesc.(Lamartine); Istoria este emulul timpului, depozit al acțiunilor, martor al trecutului, exemplu și înștiințare a prezentului, avertisment al viitorului.(Miguel de Cervantes în Don Quijote de la Mancha); Istoria este martorul care confirmă trecerea timpului; iluminează realitatea, vitalizează memoria, oferă călăuzire în viața de zi cu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93065]
-
în această curte a miracolelor. Ca și Moretta, Sven este prins în maelströmul unei conspirații ce aspiră să dea Revoluției și lui PeauNoire, comandantul ei suprem, ocazia de răsturna ordinea americană din Caraibe. Umbra republicii Haiti se întinde asupra narațiunii. Emuli ai lui Che, revoluționarii naționalizează prada lui Moretta, iar Bonbon este stratregul acestei mișcări îndrăznețe. Ființă cu mii de fețe, enigmatică și senzuală, Bonbon pare a fi entitatea ce aduce împreună energiile revoluției din Europa, Americi și Caraibe. Moretta nu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
surdă, adică mută. Voia cumva să mă Îndepărteze de o carieră de om de litere ale cărei dificultăți, capcane, probleme practice, și Înainte de toate financiare, el le cunoștea mai bine ca mine? Se temea oare să descopere că crescuse un emul al lui Casanova? Ar fi trebuit să mă supăr! Ar fi trebuit să-i scriu: „Fiul tău Îți aduce la cunoștință că scrie un roman. Datoria ta e să-l Încurajezi“. Sincer vorbind, cu ce anume Îl deranja acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
adversar al „formulelor artistice perimate”, al „clișeelor deprinse de pe băncile școlilor” și un adept al artei care trece „dincolo de legile naturii”, în vreme ce tînărul Gala Galaction, teolog de stînga și, mai tîrziu, prozator cu tentă moralizantă, era la acea dată un emul al extravaganțelor decadentiste; împreună cu „ereticul”, „anteclericalul” Tudor Arghezi (acesta din urmă - fost călugăr la Mănăstirea Cernica, eliminat din monahism pentru legătura cu profesoara de etnie evreiască Constanța Zissu - debutatase ca poet la periodicul Liga ortodoxă al lui Alexandru Macedonski). Primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]