260 matches
-
publicate de Sadoveanu după război sînt, cu excepția unei povestiri din volumul Fantezii răsăritene (scrisă, totuși, înainte) și a romanului Nicoară Potcoavă, lipsite de orice valoare. Au fost, cu toate acestea, lăudate în cor și în orice împrejurare de către o critică encomiastică. Și chiar dacă, spre sfîrșitul vieții scriitorului, nimeni nu mai vorbea despre Mitrea Cocor, G. Călinescu îi făcea octogenarului, la Academie, un elogiu delirant, publicat apoi ca prefață la ediția bibliofilă. S-a întîmplat după moarte cu Sadoveanu ce s-a
Sadoveanu, azi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15808_a_17133]
-
de un deceniu în urmă, o nouă biografie a părintelui revoluției din 1917. Tradusă abia de curând în Franța (nu avem cum să verificăm dacă există și o versiune românească), cartea propune un portret inedit al lui Lenin, nici acela encomiastic al tradiției sovietice, nici acela în tușe întunecate de la Papini. Cel mai interesant lucru îl reprezintă în cartea lui Service precizările documentare. Nu cunoșteam, de exemplu, identitatea persoanelor care l-au însoțit pe Lenin în trenul, nu blindat, cum se
Biografia lui Lenin () [Corola-journal/Journalistic/4219_a_5544]
-
Ajuns la București, poetul dă ochii cu Iorga și cu regina Maria, întîlniri care, sub un condei înzestrat, ar fi putut da pagini memorabile, numai că Blaga nu are talent de portretist și nici fler psihologic. Se pierde în epitete encomiastice și ratează șansa unor încondeieri cu har. De vină e natura binevoitoare a unei firi politicoase care își închipuie că rostul unor mărturii e să-și flateze contemporanii. Din acest motiv, cînd evocă oameni, Blaga împarte indulgențe, risipinduse în abstracții
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
două ucronii, una veche, Cu neputință aici, de Upton Sinclair, cealaltă mai nouă, Complot împotriva Americii, de Philip Roth. La noi, însă, el a avut o materialitate insuportabilă și până și în ziua de azi i se consacră o literatură encomiastică de neconceput pe alte meridiane (ea este principalul obiect de activitate a două sau trei edituri, cărți din această categorie sunt încununate cu premii oficiale, numai săptămâna asta au fost popularizate în emisiunea „Parte de carte” două sau trei apariții
Bagatelizarea fascismului by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5805_a_7130]
-
o veritabilă revelație»". Concluzia e de-o justă severitate: "Ilie-{tefan Rădulescu oferă cititorilor, sub forma unei cărți, ceea ce a spus în treacăt, pentru flatarea unor autori. Este ca și cum ar pune în vînzare cutii cu chibrituri arse". În proximitatea tratării encomiastice a producțiilor foarte oarecari, putem vorbi și de un bombasticism teoretic, cum ar fi bunăoară cel ce pleacă de la conceptul de "paradoxism": "O stafie bîntuie literatura română: paradoxismul. Pretins curent literar, inventat de pretinși scriitori, paradoxismul este luat în serios
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
știi să spui? Un om puternic? Un ticălos? De obicei, un roi de muște grase se așază pe cadavrul omului mare. Cu Jung nu s-a întâmplat așa. L-au stors de sânge când încă mai trăia. Dacă nu e encomiastică, adică de aruncat la coș, și fără să fie agresivă biografia scoate la iveală ceea ce autobiograful trece sub tăcere, măcar și din bun simț. Rezultatul: cu egoismul lui hiperbolic, Jung m-a îmbolnăvit. Mi-a pierit orice chef. Ioan Es
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4787_a_6112]
-
moștenite odată cu poveștile familiei. Gabriel Badea-Păun scrie despre „regina îndepărtatei Românii“ (desprind sintagma din chiar prima frază a introducerii cărții), iar tonul biografiei păstrează ceva convențional, de istorie „de curte“ aș zice, îngroșînd liniile. Nu neapărat în sensul unui ton encomiastic, cît mai degrabă în sensul unei fascinații față de subiect care, senzație falsă poate, e ușor construită. Altfel, scriitura lui Gabriel Badea-Păun are calități literare. Un portret, deloc clișeizat: „Rămasă în veșnica admirație a întregii Europe, vizitată ca un adevărat monument
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13589_a_14914]
-
tonalitate, reproșul nu trebuie adus nici lui Emil Condunachi. Volumul De la Zamolxe la Gengis-Han a fost și este apreciat de specialiști și astăzi. E drept că, atât eseul lui Dumitru Micu, cât și cel al lui Emil Condurachi au mante... encomiastice. AAAr trebui "amendată" replica lui Miron Constantinescu la recenzia lui Dumitru Micu. Sub un titlu aparent neutru și inofensiv (Considerații metodice și istorice) diriguitorul comunist impunea aplicarea obligatorie a marxismului tuturor creațiilor literare și filosofice. începând cu 16 iulie 1970
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
și care încropesc un fel de portret, profesional, moral și temperamental mai cu seamă, fraze de o sagacitate și intuiție ce nu pot decât să le admir. M-a bucurat mai ales faptul că nu mi-a închinat un articol encomiastic, un panegiric cum de atâtea ori întâlnim cu prilejul unor aniversări antume. Dens, scris cu un talent care se impune din capul locului, percutant și deloc concesiv ci dimpotrivă, articolul lui Șușară s-a dovedit de o eficiență promptă la
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
uomo sul tetto. Mircea Eliade e la "storia delle religioni". Autorul acesteia, Pietro Angelini, predă istoria religiilor și antropologie culturală la Istituto Orientale din Napoli și este semnatarul a numeroase studii în domeniul științelor antropologice și religioase. Nu în scopuri encomiastice am folosit calificativul "spectaculoasă", ci pentru a sublinia tocmai "normalitatea" criteriilor epistemice pe baza cărora profesorul Angelini a gândit această biografie Mircea Eliade. Astfel, L'uomo sul tetto. Mircea Eliade e la "storia delle religioni" și-a propus să prezinte
Moștenirea lui Mircea Eliade by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/11634_a_12959]
-
lauda lui Ceaușescu date la iveală recent de EVENIMENTUL ZILEI (22 martie) dintr-o arhivă a rușinii naționale. Mîncătorii de rahat se intitulează articolul din 22. O distincție, Cronicarul simte totuși nevoia să facă. E vorba de două feluri de encomiastică partinică. În unele discursuri, articole etc., ne întîlnim cu simplul elogiu demagogic al liderului suprem. Sînt clișee însușite de toți activiștii PCR și repetate fără variațiuni stilistice. O variațiune sau două aduc în acest concert lăudătorii din rîndul scriitorilor. Activiștii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12968_a_14293]
-
talent ca cel al Roxanei s-a înhămat la traducerea masivă a lui Freud în limba română, supunîndu-și darurile unei îndeletniciri de pe urma căreia scriitoarea poate ieși în pierdere. Oricum, textul despre Leonardo da Vinci e frumos, informat și viu. Deloc encomiastic, fără a ni-l înfățișa pe Leonardo după detestabila schemă a geniului providențial lipsit de cusururi, studiul Roxanei Melnicu ne pune în fața unui renascentist proteiform și contradictoriu: pe de o parte, cărturar, om de știință, artist, vrăjitor, inventator, mag, inginer
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
chiar și când n-au fond.” Cameleonismul nu este numai al dramaturgului, ci și al ziarului acuzator deopotrivă, căci o dată numit în funcția de director al Teatrului Național din București, detractorii de mai devreme se întrec în articole pe tonuri encomiastice. Dar să nu uităm că ne aflăm încă la porțile Orientului, „ou tout est pris à la légère!” Față de reacțiile caustice ale presei bucureștene, ziarele din provincie, cu precădere cele din Iași, nu scapă nici o ocazie de a consemna și
Oglinzi fidele și contrafăcute by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13410_a_14735]
-
mereu surprinzătoare și provocatoare pendulare între curente și viziuni, tendințe și atitudini dintre cele mai diverse. Să luăm numai ultimii ani și vom vedea că Horia Andreescu a actualizat o sumă de partituri ce definesc plenar, categoric, într-o tonalitate encomiastică școala românească de compoziție. Verva de Dan Dediu, Concertul pentru violoncel și orchestră de Călin Ioachimescu, Pomenire de Ștefan Niculescu, Simfonia a III-a de Tiberiu Olah sunt doar câteva dintre opusurile cu care dirijorul a con-sonat, manifestând afinități particulare
Dirijatul ca proba de viata by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10142_a_11467]
-
declarații de principiu și la confesiuni cărora Biddle le pune la îndoială conformitatea cu adevărul. Wayne Biddle și-a asumat misiunea ingrată de a reconstitui ceea ce nu se știa sau fusese trecut sub tăcere. Concepută ca o replică la scrierile encomiastice, cartea lui nu-și propune nici ea să țină dreapta cumpănă. Partea luminată a Lunii, contribuția majoră a lui von Braun la cucerirea spațiului cosmic de către americani și mai ales la câștigarea cursei spațiale, după ce primul Sputnik îi iritase la
După ștergerea urmelor by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6144_a_7469]
-
Ceea ce nu exclude unele articole „pe linie”, chiar și în anii în care acestea nu mai erau obligatorii. Una peste alta, ca și poezia, publicistica lasă impresia unui Arghezi care trăiește o a doua tinerețe, întunecată doar de amintitele articole encomiastice, și adumbrită uneori de apariția, între subiecte, a celor ce țin de memorialistică, semn indubitabil al senectuții. Calitativ, însă, volumul de față ne oferă dovezi incontestabile pentru o analiză rece, nesentimentală, a adevăratelor raporturi dintre poet și regimul comunist. În
Arghezi sub vremi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5383_a_6708]
-
complexe, exhaustive, uneori disperant de amănunțite, egoiste în note până a nu lăsa altuia bucuria unui adaos.” Splendidul portret pe care i-l face G. Călinescu lui Nicolae Iorga, în Istoria literaturii române de la origini până în prezent, nu este deloc encomiastic. Fără să facem, Doamne ferește!, protocronism, astăzi ne este mai limpede decât în 1941 că geniul lui Iorga a intuit, cu ani și chiar decenii mai devreme, câteva dintre direcțiile noii istoriografii, ce va apărea în siajul școlii de la Annales. Și
Iorga, feminist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4878_a_6203]
-
victima vreunei discriminări sau a vreunei maladii care să ne trezească compasiunea, e greu de crezut că pe umerii lor vor poposi vreodată laurii unei largi consacrări publice. Cartea lui Bernstein are meritul de a nu se număra printre pietrele encomiastice puse din inerție la temelia soclului lui Einstein. Am fi avut atunci încă una din multele cărți plate care au dus la demonetizarea numelui lui. Dimpotrivă, volumul de față nu ni-l înfățișează pe Einstein ca pe un ucenic vrăjitor
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]
-
dosar pe tema Mitul lui Eminescu, contemporanul nostru. De la "antibibliografia" de nerecomandat, cuprinzând un soi de best of al mai tuturor stupidităților scrise despre poetul național & naționalizat la discuția foarte bine pusă la punct privind editarea defectuoasă și incompletă, tratarea encomiastică în articolul din Dicționarul General al Literaturii Române, studiul de caz propus de Marius Chivu se arată excelent. Iar exemplele, savuroase. Unul, însă, extras dintr-o carte a lui Pompiliu Crăciunescu pare a le-ntrece pe toate: "Într-o operă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9932_a_11257]
-
pînă la grad de autoritate dincolo de care începe prestigiul. Și cum prestigiul păstrează fatal o tentă misterioasă, nu poți să nu te întrebi în ce constă el în cazul Anei Blandiana. Nu am nici o intenție de a-i închina dulcețuri encomiastice, cu atît mai mult cu cît, potrivit propriei mărturisiri din Fals tratat de manipulare, autoarea nu doar că detestă laudele, dar în genere are o mefiență principială față de tot ce înseamnă cronică de carte, bună sau rea. Bănuiala pe care
Puterea indirectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2812_a_4137]
-
concluzia că ne îndreptăm spre un nou proletcultism. Autorul articolului folosește cuvîntul din urmă într-o accepție proprie, limitată la adularea liderilor politici, ceea ce e departe de adevăr. Uită totodată să facă diferența dintre un regim totalitar care impunea scriitorilor encomiasticele lor opinii și un regim democratic în care scriitorul e liber să opteze politic. Nu-și dă seama că scriitorii care îl apreciază pe președintele Băsescu nu doar n-o fac din obligație ori din constrîngere, dar nu cîștigă nimic
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9321_a_10646]
-
pentru atragerea maselor, pentru mișcarea a ceea ce era, în fond, o crudă realitate prezentă. "Mesajul" lui NC a fost publicat în ziare (cele puține, ale "Partidului" sau oficiale, de stat, singurele care puteau exista) și a fost comentat prin aprecieri encomiastice ca fiind "un text foarte important", iar întregul eveniment a avut parte de o înaltă evaluare, datorită contribuției personale a lui NC. S-au trimis și "telegrame" lui NC, cum era obiceiul, și au fost publicate în ziare, ca și când ar
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
mai puțin adevărat că ceea ce ne ofera ea - cotidianul domestic al unui geniu, bizareriile lui, "pudoarea extremă" au un anumit tip de intimitate - este în același timp extraordinar, irepetabil și, cum spuneam, inestimabil. Cartea se citește pe nerăsuflate, purtată de encomiastica inocentă a fidelei doamne Albaret, de montajul expert al domnului Belmont și de toate acele detalii (mai savuroase decît orice ficțiune) privitoare la viața lui Proust - cel care își trimitea șoferul (Odilon, soțul dnei Albaret) după bere rece de la restaurantul
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
ce a fost dominant la noi. Cînd spun asta mă gîndesc că, pînă la plecarea din țară a lui Petru Dumitriu, despre prozator s-a scris elogios, pentru ca, după plecare, să nu se mai scrie deloc. După 1990 această tradiție encomiastică a fost reluată. Din nou, Petru Dumitriu a fost prezentat ca un scriitor mare a cărui Cronică de familie este o capodoperă literară. În realitate, felul în care a fost tratat l-a deservit profund. Oana Soare se rupe de
Premiile pentru Debut ale României literare by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/7283_a_8608]
-
decît după ce s-a făcut de rîs. Și astfel, alunecînd pe toboganul exagerărilor, Nietzsche, hotărît să-l eclipseze pe Wagner în urma comparației cu un alt geniu al muzicii, ajunge să-l contrapună lui ... Bizet. Urmarea este un portret atît de encomiastic că pînă și Beethoven ar fi fost invidios pe autorul operei Carmen. "Am ascultat ieri - mă veți crede? - pentru a douăzecea oară capodopera lui Bizet. Din nou am stăruit pînă la capăt într-o blîndă reculegere, din nou am reușit
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]