261 matches
-
ocazională - ode, imnuri, unele sonete și meditații - înregistrează evenimentul istoric și cultural, reușitele constructive și civilizatorii. Îndemnul programatic și militant din Prolog. La Patrie (1836) propovăduiește funcția melioristă a artei și a cunoașterii în transformarea obștii. În ton oratoric sau encomiastic, sunt marcate etapele importante ale propășirii naționale: La moldoveni. La restatornicirea domnilor pământeni. 1822, La introducerea limbei naționale în publica învățătură, Restaurarea școalelor naționale în Moldova, Paladiul moldovenilor (la inaugurarea Academiei Mihăilene). Poezia patriotică nu rămâne doar declamativă și conjuncturală
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
drept, ambiguu: G. Călinescu în „Curs de poezie” (1939) și Istoria... (1941). Primul critic-apologet a fost Lucian Boz - tînăr comentator de plan secund al epocii, cunoscut ca emul „ecumenic” al avangardei și al literaturii noii generații. Cele mai importante articole encomiastice sînt „Jocul minții cu moartea”, în Excelsior, I, nr. 18, 4 aprilie 1931, p. 6-8, și „Sub semnul lui Urmuz” în Ulise, anul I, no. 3, octombrie 1932, pp. 2-3. Extrasele pe care le voi prezenta în continuare insistă asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
valoros în Urmuz este astfel pentru că a fost valorificat de alții”. Grila eseistului este una clasicizantă, avînd în centru „marea literatură” și figura geniului-creator-de-opere-monumentale, închise. În orice caz, spiritul său critic „în răspăr” reprezintă o pată de culoare în climatul encomiastic al epocii. Spiritual, criticul îi „pune la punct” în mod avenit și pe comentatorii care deplîng condiția meschină a „obscurului grefier de la Înalta Curte de Casație”: „Amintim că grefierului îi revenea importanta sarcină de a redacta sentința definitivă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de basm, dar a trebuit să moară pentru a fi descoperit cu adevărat în toată plenitudinea și vitalitatea lui”. Urmuz este văzut ca „un Făt-Frumos care contrazice orice regulă a basmului”. Către final, discursul devine delirant, în consonanță cu retorica encomiastică a României ceaușiste: „un profet al vieții a putut (...) să prindă treptat, cu o neiertătoare luciditate, evoluția veacului. (...) Literatura lui, în care imaginarul nu pare a avea nici început, nici sfîrșit, este o infailibilă dovadă a acestei previziuni. A prevăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vrei să-ți cumperi o stație/mergi de la Lizeanu o stație/și ajungi la magazinul Bucur Obor./ acolo găsești măturici și muzicuțe cu schimbător,/acolo sunt raioane speciale/cu giuvaieruri și diamanticale/de plastic/și te servesc vânzătoare cu râset encomiastic/și cu ocheade vâlvoi...”. Chiar și în Georgicele, poezii cu tematică „rurală”, asemănătoare întrucâtva Liliecilor lui Marin Sorescu, dimensiunea metatranzitivă rămâne de natura evidenței. Semnificativ este în acest sens și faptul că titlul ciclului din care face parte poezia trimite
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
să treacă și în domeniul arhitecturii sacre. La noi, biserica ridicată de domnul Ioanide e prima încercare de revoluție..." Dacă scrii astea, ești un om mort. "Școala modernă îndrăzneață", asta este eufemism (Ioanide tăie), zi: "Direcția decadentă nesănătoasă". "Revoluție" sună encomiastic. Toți marii artiști sunt revoluționari (Ioanide șterse). Spune: "prima încercare de răsturnare a valorilor consacrate". - Toată viața te voi binecuvînta! se scânci Hagienuș. Cu toată binecuvântarea dată de Ioanide, ingeniul lui Hagienuș născoci o viclenie și mai subtilă spre a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acestuia din urmă se găsea o expunere satisfăcătoare, întinsă pe două pagini, a domniei lui Ștefan, proclamat drept "cel mai important voievod medieval"140. Manualele tipărite după "scandalul" din 1999 i-au acordat domnitorului atenția cuvenită. Au revenit și aprecierile encomiastice de altă dată: "considerat cel mai important voievod al secolului al XV-lea, Ștefan a marcat apogeul Moldovei medievale"141. Autorii s-au grăbit să prevină astfel orice posibilă culpă, căci la prima ediție, toate manualele alternative aprobate de minister
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
culturii, strada Ștefan cel Mare"192. Au rămas în continuare sensibili la încercările din viața eroului: "era mic de statură și sabia lui era grea"193. Neașteptata lor compasiune pentru marele războinic salvează tacit Eroul de la completa lui mumifiere prin encomiastica de ocazie. Nici elevii din anii terminali ai liceului nu au uitat repertoriul anecdotic asociat domnitorului 194, amintind de faptul că era scund, că purta plete, că a murit din cauza unei săgeți sau că a construit câte o biserică după
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
alături de alte activități patriotice cum erau cele pentru 1 Mai (ziua internațională a "oamenilor muncii"), 23 August, 30 Decembrie (ziua proclamării Republicii Populare Române)208. Intruziunile propagandistice mergând până la asocierea cu data de 26 ianuarie, când se aniversa tot mai encomiastic ziua de naștere a lui Nicolae Ceaușescu nu au reușit să demonteze popularitatea unirii "mici" și a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Firește, există o distribuție regională preferențială pentru aceste simpatii, mai evidentă după 1990, când inițiativele comemorative nu mai depind
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
una dintre ideile-forță ale manualului, era extrasă în final din presupusa ei istoricitate, devenind o axiomă atemporală: "este veșnică, după cum veșnic este și poporul român"372. După astfel de rânduri, cu greu s-ar mai fi putut inova ceva în encomiastica de gen. Într-adevăr, manualul din 1985, ca și cel din 1989373, erau practic identice cu cel din 1981. Ceea ce autorii înșiși ar fi vrut, poate, să transmită în plus, dincolo de aceste pagini, aflăm din prima ediție postdecembristă a manualului
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cerându-li-se să confirme elogiul construit prin omisiune. Caracterizările laudative abundau și lecția se încheia cu un ultim efort de a fixa în memoria copiilor un tablou greoi, plin de atribute superlative și redus, în final, la o sentință encomiastică: "calitățile sale de mare conducător și serviciile aduse creștinătății au făcut să se bucure de un mare prestigiu" (Ibidem, pp. 46-47). 72 Zoe Petre (coord.), Marilena Bercea, Ecaterina Stănescu, Mihaela Selevet, Silvia Tache, Istorie. Manual pentru clasa a IV-a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Corneliu Dragomir, op. cit., p. 111). 149 Se pare că unii dascăli chiar nu pierdeau nici un prilej de a-și asocia propria autoritate cu aceea a Partidului, luând foarte în serios obligația de a-i învăța pe copii să execute ritualurile encomiastice prescrise: "ce bătaie am mai mâncat de la tovarășa învățătoare până să învăț toate cântecele lor. [...] stătea sărmana bunică-mea să mă învețe cântece cu Ceașcă [Ceaușescu]... Nici nu înțelegeam eu de ce trebuie să le cânt în fiecare dimineață, da' le-
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cea mai mare parte opera doctorului Brăescu. Într-o scrisoare către Epitropia Spitalelor Sfântul Spiridon din Iași, aceeași personalitate spunea că urmașii doctorului Brăescu îi minimalizau inutil importanța, expediindu-i existența în câteva cuvinte, pentru a face loc altor furori encomiastice, temporar poate justificate. Singur, necăsătorit, urmele materiale ale trecerii lui prin viață s-au risipit repede. După război, prin dispariția bustului său, se pierduse ultima imagine fizică al acestui remarcabil pionier al psihiatriei românești. Corespondența lui particulară s-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
stabilind prioritățile și amplasamentul noilor edificii, preluând pas cu pas prerogativele inginerilor proiectanți și ale arhitecților. Ceaușescu nu devine posesorul unor competențe reale, ci al unei competențe În arie simbolică, al unei viziuni puse În valoare din ce În ce mai mult În textele encomiastice. Acest rol simbolic se precizează prin intermediul unei ecuații complexe a puterii, un loc geometric al unor tensiuni și acomodări Între mitologie, ideologie și diferite discursuri și episteme care sunt absorbite și modelate. Voi lua În considerare trei niveluri: unul factual
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
o altă vârstă de aur, aflată - contrar contextului mitologic original 13 - nu Într-un trecut Îndepărtat, ci În prezentul continuu al paradisului socialist. II. Există două dimensiuni esențiale ale rolului simbolic jucat de Ceaușescu și care apar pregnant În producțiile encomiastice: 1) cea eroic-revoluționară și cea de arhitect/ctitor 14. și DEX-ul precizează rolul fondator al ctitorului care vizează o destinație religioasă ori una laică, destinații precizate atât În sensul vechi al termenului, cât și În cel nou15. În seria
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
a construi după propriile sale planuri. În acest caz, termenul ctitor se integrează perfect discursului mitologiei politice (Raoul Girardet), punând Împreună componenta aulică, o expresie a forței acestuia de a edifica printr-un ordin-directivă-indicație, ce va fi transferat În iconologia encomiastică În gest, gestul fondator, și componenta ideologico-utopică prin care potentatul descrie o realitate viitoare și le-o prescrie supușilor săi. Arhitectura este legată mai ales pe această filieră religioasă de elementul fondator, de aici și comportamentul ostil față de concurența celeilalte
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
nou destin românesc, ales omagiu al oamenilor de artă”, prefața albumului O viață de Erou pentru Partid, Popor și Țară constituie un panegiric impresionant unde sunt enumerate ctitoriile președintelui 22. În afara termenului ctitor, un altul foarte des Întâlnit În producțiile encomiastice este arhitect/constructor. În opinia lui Adrian Cioroianu, există trei accepțiuni ale acestui termen: 1) arhitect În sens figurativ este cel care a trasat liniile de dezvoltare, de modernizare a țării; 2) arhitect În sens propriu este cel care dă
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
d) politică, de directivă-ordin prezidențial: În acest caz se subliniază caracterul legislativ al indicației devenite directivă - sintagmei „conform indicațiilor date de tovarășul secretar general” i se poate substitui o alta: „conform directiveloră”. Indicația va intra În bagajul fundamental al discursurilor encomiastice. III. În paginile ziarului Scânteia poate fi urmărită trecerea de la momentul inițial al salvării oamenilor la necesitatea repartizării lor În noi locuințe, la reconstrucția În zonele afectate și la dezvoltarea acesteia Într-un nou ansamblu urbanistic, care buclează prin necesitatea
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
al reprezentărilor omagiale se rezumă la o efigie Înconjurată de câteva clișee plastice. Conducătorul și portretistul său nevăzut: cazul pictorului Eugen Paladetc "Conducătorul Și portretistul său nevăzut \: cazul pictorului Eugen Palade" În domeniul artelor plastice omagiale - sau al discursului vizual encomiastic -, pictorul Eugen Palade ocupă un loc privilegiat, mai ales prin cantitatea lucrărilor. După părerea mea, nu se poate neglija nici calitatea tablourilor sale, chiar dacă În acest context termenul calitate comportă o conotație puternic circumscrisă omagiului care este rațiunea sa de
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
aici, mâine-n Focșani”. În viziunea lui D. Drăghicescu (1907/1995, p. 221), fluctuația apare în forma „continuului acces de isterie”, „convulsiunilor și spaimelor la intervale scurte”. În atitudinile față de ființa lor etnică, românii pendulează între critică excesivă și etnocentrism encomiastic. 2.3. Schimbarea ca scop în sine Istoria românilor apare ca un lung șir de schimbări la față, acceptate de oameni pentru a-și asigura supraviețuirea. Nu este o schimbare planificată, cu un scop, ci una dictată, impusă, adusă din
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
lumânare, femeia de zidit, femeia de murit etc. etc. primesc onoarea de a fi transformate, din simplu obiect al dorinței ("memoria dorințelor" este formularea exactă a poetului), în subiect al meditației poetice învăluitoare, îndrăgostite, ce împrumută cel mai adesea tonul encomiastic: "ay, ay, ay, floare de cactus,/ femeie, de mii de ori femeie!" Ciclul următor, femeile lumii de suprafață, răstoarnă perspectiva, preluând și năzuind să revalorizeze estetic alte fețe ale animei, arhicunoscute, căci de mult transformate în bunuri culturale de cea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sentimentul național, nemulțumirea mărinimoasa și mărinimoasa aspirație, durerea universală de durerea patriei, câștigând astfel admirația unora.61 Criticile crociene sau, în cel mai bun caz, afirmațiile sale prea puțin laudative îndreptate cu precădere împotriva prozei ofereau o contrapondere la tonul encomiastic cu care Micile opere morale și culegerea Zibaldone erau preamărite, în anii douăzeci, în paginile revistei 'La Ronda'. Portretul complet al acelui Leopardi novecentesc ce își va face simțită prezența în scrierile noilor creatori se contura la confluenta dintre valorizarea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
modelului antic, trâmbițat în capitala cu mai mult aplomb decât în restul teritoriului, se avea în vedere crearea unei autarhii alimentate de aspirații imperialiste. Cenzură impusă de regim și necesitatea de a produce un număr mare de poezii și cântece encomiastice au determinat scindarea panoramei literaturii italiene în funcție de disponibilitatea sau refuzul de a sluji puterea. Ca reacție la apariția modelului de autor implicat activ în promovarea fascismului a luat naștere tipul intelectualului care protesta în tăcere, preferând izolarea în locul conflictului. Dintre
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
până la extrem conține o inspirație subtilă tot mai sterilă, destinată să se stingă; că forța lui Quasimodo, tânăra, atentă, măsurată, deține cele mai alese atribute ale noii arte. Dorința exegetului de a-si laudă prietenul l-a împins spre exagerări encomiastice, aflate uneori departe de adevăr: El, după cum bine spune Natoli, nu a preluat nimic de la crepusculari, futuriști, vocieni, avangardiști (ca să nu mai vorbim despre Pascoli și D'Annunzio!). Această afirmație, oare nu este cea mai bună recunoaștere, a personalității sale
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lentoare moldovenească. Și Cioculescu aducea un aer nou. E.M.: Dar despre spiritul critic moldovenesc în sensul definit de Ibrăileanu ce părere aveți? Eu aș crede că dintotdeauna, chiar și astăzi, la Iași ești oarecum silit să pui surdină unei atitudini encomiastice mai pronunțate, de care ai fi tentat uneori. E.S.: Este în asta o cumințenie moldavă. Să știți că spiritul critic ieșean datorează totuși foarte mult, înainte de toate, Junimii și lui Maiorescu. Pentru că aici au apărut "Convorbirile", aici s-a instaurat
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]