450 matches
-
pian op.23 scrisă de Louis Vierne , un mare compozitor, organist (la Nôtre Dame de Paris) și profesor (la Schola Cantorum )care a trăit între 1870 - 1937, binecunoscut în lumea organistică. Se pare că lucrarea a făcut parte din repertoriul enescian, iar dificultățile, mai ales cele pianistice pun la grea încercare rezistența interpreților. Trebuie amintit că violonistul a cântat totul din memorie, cu 13 Seara a continuat pe aceleași palier celest la Sala Palatului cu Vadim Repin în Concertul pentru vioară
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
dacă ar fi trebuit să recomandăm vreo figură a artei interpretative pentru un prototip al Artistului, cu siguranță alegerea s-ar fi oprit la Gauthier Capuçon. Cu atât mai mare a fost mulțumirea când am asistat la interpretarea acestei pagini enesciene care a fost considerată stranie la data apariției ei, dacă luăm în considerare tot ceea ce se petrecea în muzica vest-europeană în epoca respectivă, și chiar în literatura violoncelistică. Per ansamblu, avem de a face cu o uriașă piesă lirică, în
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
în acord cu gândirea compozitorului. Finalul, cu virtuozitatea-i clasică, a fost abordat cu siguranță, suplețe și de ce nu? grație. Un violoncelist carismatic provenit din cea mai pură școala franceză, un dirijor care trăiește în Franța și un frumos text enescian... Prezența Simfoniei I-a în Re major de Mahler, supranumită uneori și Titanul reprezintă un motiv cât se poate de întemeiat pentru a te afla într-o sală de concert și mai ales când este vorba despre Filarmonica din München
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
premiera concertului-spectacol cu Oedip de Enescu, de la finalul ediției a treia, mai 1975, marcând astfel două decenii de la trecerea în eternitate a compozitorului. Spectacolul rămâne până astăzi, prin inițiativă, dar mai ales prin realizare și interpretare, singular în istoria capodoperei enesciene. Muzicologul și profesorul Mihail Cozmei nota imediat după eveniment: „Afirmând că prezentarea operei Oedip de George Enescu la încheierea celei de a treia ediții a Săptămînii Muzicii Românești a avut ținuta și dimensiunile unui eveniment muzical, înseamnă a spune prea
Festivalul Muzicii Rom?ne?ti, dup? patruzeci de ani! by Carmen Chelaru () [Corola-journal/Journalistic/84202_a_85527]
-
tradiții de adâncă și generoasă dragoste pentru cultura noastră muzicală, a avut loc a cincea premieră [s.n.] a operei Oedip, înseamnă a înregistra evenimentul doar cu orgoliul alinierii Iașului alături de alte centre muzicale care au avut inițiativa prezentării capo- doperei enesciene (Paris, 1936), Bruxelles (1956), București (1958), Stockholm (1975), Iași (1975). Esențial și semnificativ rămâne faptul că opera Oedip, în formula de concert-spectacol și-a început în acest an drumul recunoașterii unanime. Esențial și semnificativ este de asemenea faptul că instituțiile
Festivalul Muzicii Rom?ne?ti, dup? patruzeci de ani! by Carmen Chelaru () [Corola-journal/Journalistic/84202_a_85527]
-
ce vertijuri poate da orizontul, Lontaneitatea? Vertijuri ale Lontaneității? Vertiges de la Lontaneité?» Ecce opus! Cinci căderi în orizont, cinci absorbții în necunoscut, cinci bătăi de inimă, redate sonor prin două oboaie, două clarinete, două fagoturi și doi corni.” În privința Dixtuorului enescian, interpreții au probat mult curaj, inițiativă și valoare interpretativă. Aceasta cu atât mai mult cu cât ultima interpretare (și înregistrare pe disc) a avut loc cu mai bine de treizeci de ani în urmă (în 1980), în ilustra interpretare a
Festivalul Muzicii Rom?ne?ti, dup? patruzeci de ani! by Carmen Chelaru () [Corola-journal/Journalistic/84202_a_85527]
-
un nou statut cultural orașului în care a avut revelația muzicii și a propriei voci, ce avea să o poarte pe toate meridianele lumii. Festival, Concurs și Master Class care au însemnat deceniul renașterii liedului românesc. Artă ilustrată de liedurile enesciene reunite de altfel și interpretate integral de tinerii artiști români, tot la inițiativa Marianei Nicolesco, mai întâi în țară apoi la Expoziția Universală de la Aichi, la Tokio, Nagoya, Praga, Roma, Paris și New York. Artă ce fusese uitată, totuși, în timpurile
Mariana Nicolesco și deceniul renașterii liedului românesc by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/84212_a_85537]
-
Muzicieni români în texte și documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea Viorel COSMA Aniversarea centenarului morții scriitorului și dramaturgului Ion Luca Caragiale (1852-1912), mare meloman, remarcabil critic muzical și prieten apropiat al generației enesciene de muzicieni din pragul veacului al XX-lea, ne prilejuiește semnalarea unui fond de documente inedite din colecția pianistei și profesoarei Cella Delavrancea. Dacă George Ștephănescu, Constantin Dimitrescu, Eduard Wachmann și Eduard Caudella au avut legături profesionale directe cu autorul
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
din anul 2002 a lucrării Pro memoria - Meditații la Enescu III (1996). Structura liberă, poematică este servită de o dramaturgie naturală, un complex de acumulare și detentă tensional-sonoră exprimată la nivelul fiecărui parametru, de la progresia agogică la densitatea orchestrală. „Împrumuturile” enesciene nu sunt la vedere, doar libertatea pulsației și gradația sonoră lentă amintesc de respirația amplă a formei referențiale. Împlinirea lucrării prin intonarea-prelucrarea imnului bizantin „Lumină lină” are valoarea unei sublimări, a unei înălțări spirituale, creată și de interpretarea orchestrei Filarmonicii
Crea?ia simfonic? a compozitorilor ie?eni la Filarmonica de Stat ?Moldova? by Laura VASILIU () [Corola-journal/Journalistic/84237_a_85562]
-
o culminație a intensității inspirației, a tehnicității componistice. Care ar fi intersecțiile stilistice ale celor cinci lucrări/compozitori? Pentru început, se profilează două grupări: 1. Vasile Spătărelu - Viorel Munteanu, comparabili la nivelul parametrului intonațional (aceeași tehnică modală, referințe stilistice comune - enesciană, bizantină - aici avem în vedere și o altă lucrare celebră, poemul „Glasurile Putnei”) și a tehnicii polifonice prioritar tradiționale; 2. Anton Zeman - Cristian Misievici, uniți prin tehnica texturilor orchestrale, prin abstractizarea imaginii muzicale vs concretețea referinței folclorice. Sabin Păutza, cel
Crea?ia simfonic? a compozitorilor ie?eni la Filarmonica de Stat ?Moldova? by Laura VASILIU () [Corola-journal/Journalistic/84237_a_85562]
-
Așa se întâmplă atunci când toți cei implicați își pun dorința de performanță individuală în slujba unei muzici pe care o tratează ca pe un capitol în continuare deschis și nu ca pe o obligație de rutină. Ascultând cele două opusuri enesciene ca și Ciocârlia interpretate de Orchestra Națională Radio la mii de kilometri distanță de casă, realizezi că aspectul care conferă de fapt dimensiunea reală a dezvoltării unui popor la un moment dat este nivelul său cultural. Acest lucru nu poate
Orchestra Națională Radio la Shanghai by Virgil OPRINA () [Corola-journal/Journalistic/84243_a_85568]
-
bucuriei de a cânta o muzică atât de aleasă, ca o mare introducere pentru misterioasele acorduri ale Sonatei în fa# de George Enescu. Acest opus a fost executat cu o mare siguranță, cu naturalețe, cu înțelegerea absolută a logicii scriiturii enesciene, toate acestea fiind rodul unei permanente meditații asupra acestui text căruia i-a descoperit valențe paradoxale, deoarece rareori claritatea unui asemenea discurs, pe care l-am numi tragic, să poată induce o pace filosofică. Partea a doua a recitalului a
Recital Sandu Sandrin by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84264_a_85589]
-
sentimentul românesc al ființei”. Atmosfera pendulează permanent între gravitate, solemnitate și atmosfera de chermeză populară. Din această perspectivă, putem vedea Frenesia lui Dan Dediu ca o contrapondere, într-un arc peste timp, după 112 ani, față de cele două rapsodii enesciene. Un gând de mulțumire pentru materializarea proiectului editorial se cuvine redactorului Costin Aslam, care a asigurat realizarea în condiții impecabile a fiecărei partituri și a scurtelor note introductive. Nutresc convingerea că toate lucrările ale căror partituri au apărut cu acest
Noi partituri din crea?ia rom?neasc? by Lavinia COMAN () [Corola-journal/Journalistic/84304_a_85629]
-
Dumitru Avakian S-au împlilnit recent cincizeci de ani de când, pe scena primului teatru liric al țării, luminile rampei au marcat prima montare românească a "Oedipe"-lui enescian, una dintre cele câteva capodopere ale teatrului liric european din prima jumătate a secolului trecut. Opera bucureșteană deține un titlu de glorie în a fi găzduit această montare realizată cu concursul unei echipe de aur, artiști de primă linie în
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]
-
în a fi găzduit această montare realizată cu concursul unei echipe de aur, artiști de primă linie în galeria marilor muzicieni ai timpului, artiști de autentică anvergură europeană a anilor '50 și '60. De atunci și până astăzi "Oedipe"-ul enescian și-a găsit treptat loc în repertoriul unor importante case europene de operă, în peste douăzeci de montări și viziuni regizorale. Este un prilej pentru comentarea câtorva interpretări regizorale privind relația dintre personajul titular al operei, pe de-o parte
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]
-
în mod evident, continentul Nord-American, mai precis Manhatan-ul new-yorkez și Statuia Libertății. Cu totul alta este viziunea regretatului Götz Friedrich - în montarea de la Berlin și Viena, montare reluată și la București în anul 2001. Friedrich consideră că personajele tragediei lirice enesciene aparțin întregii umanități, din antichitate și până în epoca actuală. Sfinx-ul are picioare de lut și murind se dezarticulează sub imperiul energiei spirituale emanate de personajul titular. Viziunea regizorului este deloc participativă față de drama eroului său. Puternic vizualizată, versiunea lui
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]
-
datele versiunii regizorale m-am întrebat dacă spectacolul îi aparține lui Enescu sau lui Ionescu? Este o dilemă pe care nu o poți evita. Este o evoluție spectaculoasă și spectaculară impresionantă, compozită; este un spectacol care folosește în subsidiar partitura enesciană și libretul lui Edmond Fleg. Compoziția regizorală este amplă, este magistral coordonată; întâlnești aici faustica "noapte valpurgică", "Venusberg"-ul wagnerian, basoreliefuri și elemente de arhitectură, de artă greacă antică, costumație ce amintește de fastul curții faraonilor Egiptului antic, scene de
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]
-
Sfinxului este percepută drept un accident. Sfinx-ul dispune de imaginea unei stranii zeități egiptene marcată de un kitsch voit provocator. Logică se dovedește a fi fost versiunea oferită de englezul Graham Vick; este una dintre ultimele montări ale operei enesciene; spectacolul a văzut luminile rampei în sudul Italiei, în Sardinia, la "Teatro Lirico di Cagliari", în primele zile ale anului 2005. Mă refer la premiera italiană a operei. Prin intermediul Sfinx-ului, Destinul asistă chiar din primul act, din Prolog, la
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]
-
se provoacă reciproc. Există în această montare, la Graham Vick, un traseu de natură spirituală, traseu care prin simbolistica sa străbate spațiul și timpul scenic de la începutul și până la sfârșitul spectacolului. La București, momentul inițial al ediției viitoare a Festivalului enescian va fi dedicat acestei unice în felul ei capodopere a teatrului liric. Va fi preluată recenta producție - datează din toamna acestui an - a casei "Théâtre du Capitole", din Toulouse. Sub conducerea dirijorului Pinchas Steinberg, a regizorului Nicolas Joel, cu participarea
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]
-
acestui an - a casei "Théâtre du Capitole", din Toulouse. Sub conducerea dirijorului Pinchas Steinberg, a regizorului Nicolas Joel, cu participarea bas-baritonului Franck Ferrari - spectacolul a văzut luminile rampei de cinci ori. Presa cotidiană europeană a remarcat calitățile muzical-dramatice ale partiturii enesciene, calitățile performanței muzicale, ale orchestrei, ale corului. Au fost exprimate rezerve asupra viziunii regizorale. Joel a promis că anul viitor, o dată cu numirea sa în importanta poziție de director al Operei din Paris, va relua spectacolul enescian într-o versiune nouă
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]
-
calitățile muzical-dramatice ale partiturii enesciene, calitățile performanței muzicale, ale orchestrei, ale corului. Au fost exprimate rezerve asupra viziunii regizorale. Joel a promis că anul viitor, o dată cu numirea sa în importanta poziție de director al Operei din Paris, va relua spectacolul enescian într-o versiune nouă. Periplul "Oedipe"-ului enescian continuă.
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]
-
ale orchestrei, ale corului. Au fost exprimate rezerve asupra viziunii regizorale. Joel a promis că anul viitor, o dată cu numirea sa în importanta poziție de director al Operei din Paris, va relua spectacolul enescian într-o versiune nouă. Periplul "Oedipe"-ului enescian continuă.
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]
-
pentru copii, în domeniul artelor plastice, o sală de concert în care săptămânile trecute, la început de septembrie, a concertat celebrul Trio Beaux Arts, muzicieni pe care i-am putut audia și la București, în programele ultimei ediții a Festivalului enescian; totul reprezintă un ansamblu coerent, funcțional. Sunt expuse lucrări ce adună aproape jumătate din întreaga operă a lui Klee, o donație de 700 de creații ce provin în marea lor majoritate din partea familiei artistului. Sunt picturi și desene ce trădează
Itinerariu helvet by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8017_a_9342]
-
coerentă din punct de vedere profesional și adevărată din punct de vedere artistic. Reușita a fost deplină! "Preludiul la unison" a fost intonat de grupul corzilor cu claritatea unui inspirat parlando rubato, iar polifonia "Menuet-ului lent" din prima Suită enesciană a dispus de echilibru, de flexibilitate; realizarea simfoniilor a 2-a de Beethoven și "Italiana" de Felix Mendelssohn Bartholdy s-a constituit în magistrale cursuri de orchestră, de muzică, de inspirată concentrare a expresiei, de logică privind construcția frazei; iar
Enescu și muzica lumii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8128_a_9453]
-
manifestări festivaliere ce sărbătoresc - an de an, aici, la Sinaia, în a doua parte a lunii august - ziua de naștere a lui George Enescu. Concomitent au avut loc concertele Festivalului. Entuziasm, bună dispoziție, profesionalism, programe de concert inspirat alcătuite, creații enesciene și nu numai, muzică de largă adresare, dar și lucrări ce solicită o participare de atentă concentrare din partea publicului. Sunt, de ani buni, concertele acestui festival situat la răscruce de drumuri enesciene, între Vila "Luminiș", de pe Cumpătul, și Salonul de
Enescu și muzica lumii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8128_a_9453]