3,474 matches
-
poate crede că fascismul (cu toate variantele lui, inclusiv legionarismul) a fost un fel de isterie colectivă, declanșată din senin. În realitate, chiar dacă n-a reprezentat doar o reacție la comunism, fascismul a însemnat și așa ceva. Va rămâne veșnic o enigmă de ce calcă Z. Ornea în vârful picioarelor ori de câte ori se apropie de acest subiect. Cititorul care rescrie fiecare carte Volumul cu titlul Portrete este o culegere de articole, publicate inițial, în ultimii trei-patru ani, în periodice (și în primul rând în
DOUă CăRTI DE Z. ORNEA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17742_a_19067]
-
politică" pentru a-l răpune pe cel ce se declară Fiul lui Dumnezeu. Demnitarii Templului nu pregeta să-l trateze pe prizonier că "într-un gestapou avânt la lettre..." Răstignirea lui Iisus "părăsit pe cruce" rămâne până în zilele noastre o enigmă multiplă. Ipotezele avansate de Ion Murgeanu sunt nu numai captivante dar și tulburătoare că de pildă în privința trupului înviat: "Nu era oare tânărul fugit ădin ela în acea noapte de pe Muntele Măslinilor?" Accente imnice ("Mater Dolorosa") susțin întreaga scriere întemeiata
Carte de reculegere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17746_a_19071]
-
Mediu. Noi nu prezicem și chiar n-avem nici cea mai mica intenție s-o facem; totuși, sîntem înclinați să considerăm că toată această "chestiune religioasă", atît de pregnanta în anul trecut (1873 n.n.), este una dintre cele mai importante enigme ale anului. Luna de luna am făcut în Grajdanin (Cetățeanul, n.n.) dese referiri la această chestiune. Noi vedem problemă în felul următor: ăNon possumusă rostit de papă îl considerăm într-atît de serios, încît vedem în el viață și moartea religiei
Diviziile Vaticanului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17789_a_19114]
-
un rol memorabil, apare Emil Botta, apar, de asemenea, actori remarcabili ai teatrului românesc. Un film cu aparatul în permanență mișcare, în căutare, în cercetare. Titlul care îl impune pe Iulian Mihu că maestru al filmului românesc este adaptarea după "Enigmă Otiliei", Felix și Otilia. Nu pot să spun cât de fermecător este să vezi acest film - fie că ai citit cartea, fie că nu. Este un film de-sine-stătător, un film cu adevarat de autor. Este o interpretare liberă a literei
Despre Iulian Mihu by Savel Stiopul () [Corola-journal/Journalistic/17803_a_19128]
-
miezul problemei. Și nu doar pentru că ar fi un caz complicat - scuză complexității unei chestiuni este totdeauna suspectă - ci din rațiunea locului unde te situezi. Or, locul în cauză este seismic. Iar Omul a fost, este, va fi mereu, o enigmă. Poetul care scria: Focul se bucură de demoni/apă se bucură de mistere și de viață/ aerul se bucură de muzici/ pământul de soare, soarele de noi/ noi nu ne bucurăm de nimic", cel care îi pierduse "pe toți ai
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
regulile artei, încă de pe vremea lui Iliescu. Judecătorii și procurorii formați în buna schizofrenie comunistă lucrau la lumina zilei la cazurile comandate de sus, iar pe întuneric încondeiau temeinic și potlogăriile șefilor. Doar niște înapoiați mintal n-ar putea rezolva enigma acestor dosare cât se poate de limpezi. Dar a lipsit exact ceea ce pretindea electoratul, în 1996, de la aleșii săi: voința politică. Potrivit unei teorii care la Cotroceni era considerată o găselniță genială, nu s-a dat curs dosarelor pentru că, prin
Foloasele schizofreniei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17258_a_18583]
-
violent, visceral, pe viață și pe moarte, contra cronometru: "Tulbură hârtia/ cu sudori de sânge,/ patima, pustia,/ până nu se stânge!". Fidel valorilor sale ce nu țin de tulbureala profană și de vremelnicie, Ion Horea nu pregetă să facă din enigma morții o obsesie a scrisului, încredințând povara atotputerniciei divine. Încă sensibil la miracolul naturii, regretând ruptura artistului de perena ofrandă germinativă, poetul nu se cruță într-un epitaf autoironic exhaustiv: "Ca un nebun/ mă-nvârt în cerc/ și-n tot
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
cum îi ies romancierului cu mult mai vii personajele negative - bătaia de cap a cenzorului din trecut frustrat de îndrăgitul personaj pozitiv, la datorie, e drept, dar cât de firav, de neconsistent, de transparent: o gelatină! Urâte, toate personajele din Enigma Otiliei, cu excepția eroinei condamnată să se retragă într-un destin banal. Urâte toate personajele din Bietul Ioanide, cu excepția eroului însuși, net ratat de autor. Urâtă lumea lui Bruegel, a lui Goya, a lui Picasso, frumoasă, pe cât de irelevantă, aceea a
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
demarcație fermă, ci mai degrabă una de subtilă contiguitate. Mai puțin ispitită de orgoliul textualității și al livrescului de tip épatons le bourgeois, epica "nudiștilor" nu este una inocentă; nutrimentul cultural supraviețuiește ca ingredient, motivație în urzeala epică, în adâncirea enigmei ș.a.m.d. Oricum primează autenticitatea vieții, a mimesis-ului, a limbajului curent. În sensul democratizării mesajului spre cititor și al liberalizării expresiei până la jargonul de "cartier", suprasexuat, la insertul publicitar sau citatul în limbi străine ca tic verbal, reflex al
Desant epic pentru 2000 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17409_a_18734]
-
unei securi/ care-mi despica încet inima înmiit" (Drumul pustiu). Sau gnomic: "ca un cartof în pămînt/ creșteai în memoria mea visînd" (Adăpost). Sau, cel putin, confruntarea ființei actuale cu ipostazele sale infantil-ofensive, impactul indecis al vîrstelor zăvorite "în luminoasă enigmă". Ideea de moarte apare atenuata de ideea anamorfozelor pe care le cunoaște făptura noastră în zarea conștiinței de sine fantaste: "vorbeai cu mirosul tău de floare din băli/ neortodoxa intraductibila aurorală/ iar aceasta vorbire a ta zbura/ labirintic se întindea
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
ar fi trebuit să intre la note. Asupra romanelor, Călinescu n-a mai revenit radical, încît așezarea lor, astăzi, într-o ramă ne varietur n-ar avea de ce să creeze complicații. Surprizele însă nu lipsesc. Abia acum se constată că Enigmă Otiliei a cerut o minuțioasa restaurare a textului, avariat pe parcursul numeroaselor reeditări. Confruntarea minuțioasa cu manuscrisul, efectuată de N. Mecu, dezvăluie erori de lectură din însăși partea tipografului care a cules cartea în 1938. Lecțiunile fanteziste, nebăgate în seamă, adesea
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
ai scriitorului, intervenții sub presiunea cenzurii, vizibil în contrast cu spiritul românului. Prin confruntări succesive între ediții, lucrurile șunt restabilite și repuse în matcă originară, la mai bine de șaizeci de ani de cînd Otilia și ceilalți protagoniști ai intrigilor țesute în jurul "enigmei" sale preocupă conștiința cititorilor. Paralel cu restabilirea critică a textului, merit însemnat al îngrijitorului de ediție, este reconstituit întreg procesul de receptare, de la recenziile și comentariile ocazionate în timp pînă la privirile de sinteză. În mare, românul a avut parte
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
I s-au recunoscut vîrtuți ce țin de realismul clasic și doar filiațiile au diferit, căutîndu-se jaloane cînd în Balzac, cînd în Stendhal. Odată depășit stadiul cronicii de întîmpinare, au început forările în profunzimi, cu scop de a identifica în Enigmă Otiliei niscaiva secrete ale scriitorului, straturile ascunse, tulburi, ale personalității sale contradictorii. Începutul l-a facut Ov.S.Crohmălniceanu, încurajat chiar de o intenție a autorului, la început, de a-și intitula românul Părinții Otiliei, de unde tentația de a descifra în
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
te aștepți la ceva cît mai de necrezut. Există, în felul acesta, o ramă foarte interesanta a întîlnirii dintre Străinul sosit în această lume, si băștinașii ei: fiecare reprezintă, pentru celălalt, o ciudățenie, și cumva un mic miracol, ori o enigmă de neînțeles, pe care nu îți rămîne decît să o contempli, la care te uiți cu maximă mirare, dar și cu secretă admirație și încîntare totodată. În engleză există un cuvînt pentru acest sentiment care califica întîlnirea dintre cele două
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
în cel mai bun caz, măceluri la scară regională (vezi tragedia iugoslavă), a face din toiagul mioritic singurul element de legitimitate națională e nu numai contraproductiv, dar poate deveni catastrofal. Problemele lumii de azi nu se mai împiedica în dezlegarea enigmelor de genul "Ștefan cel Mare a fost un sfânt, sau un bezmetic, afemeiat și iresponsabil?" Istoria se evaluează după cu totul alte criterii. Și, din păcate pentru noi, ele nu sunt criteriile spațiului Mioritic, ci criteriile spațiului Schengen! Nu e
Spatiul mioritic si spatiul Schengen by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17979_a_19304]
-
evaluate, clasificate și depuse în muzeul literaturii - că: Zburătorul de Ion Heliade Rădulescu, Adela de Garabet Ibrăileanu, Ciocoii vechi și noi de Nicolae Filimon, Duduca Mămuca de Bogdan Petriceicu Hașdeu, Coana Chiriță de Vasile Alecsandri, Pâlnia și Stamate de Urmuz, Enigmă Otiliei de G. Călinescu, Adam și Eva de Liviu Rebreanu sau Rusoaica de Gib Mihăescu - sunt rotite, asemenea unor prisme de cristal, în lumina, pentru a-și trimite spre privitor irizații neașteptate. În plus, literatura însăși, în ansamblul ei, își
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]
-
au refuzat, cu o încăpăținare nemaipomenită, evidență: și anume că nici o orînduire n-a rezolvat într-o măsură mai mare decît aceea burgheza problemele materiale și morale ale oamenilor. Sfîrșitul istoriei, de care vorbea Fukuyama, chiar aceasta înseamnă. Rămîne o enigmă de ce, în locul unei postistorii pașnice, intelectualii preferă o istorie sîngeroasă.Chiar și după ce pilula lui Murti-Bing și-a făcut efectul monstruos, în aproape toate țările lumii, intelectualii continuă a voi să nimicească valorile burgheze și preferă capitalismului o a treia
Cine l-a creat pe Murti-Bing by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18019_a_19344]
-
își justifică cel mai bine acest statut cînd e alături de parteneri și nu cînd o ia la fugă spre avanscena. Crimă din strada Lourcine nu evocă în mintea spectatorului nici un fel de cadavru, ci doar bunadispozitie iscata de o falsă enigmă. Este un divertisment superior, spectatorul simțindu-se solidar cu privirea inteligență a regizorului. Că întotdeauna prezența lui Vlad Mugur pe afișul unui spectacol da garanția stilului, a unei teatralități moderne atît în substanță cît și în forma ei. Spectacolele lui
O crimă fără cadavru by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/18040_a_19365]
-
comunice și alții care rămîn secreți chiar în cadrul comunicării. Și mai exista misterul în stare să precipite dincolo de senzația celorlalți că au înțeles totul". Perfecțiunea simplității spre care tinde, epurînd epitetele inutile, măștile stilistice, substituirile, adăpostește o capcană, o nouă enigmă, de care e avizata și de care poate profita paradoxal. Ancorat în sfîrșit la acest țărm, mă văd nevoit să dau lămuriri cititorilor textului de față de ce n-am înfățișat mai amplu aici tocmai fructele fertilității, prin care Ana Blandiana
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
creații tot atît de durabile cît cele precedente iar, în 1957, cînd revine, cu Un om între oameni, la român avea să înregistreze un eșec de prestigiu. În 1939, Călinescu, mare critic literar și autor a doua române, dintre care Enigmă Otiliei era remarcabil, îi răspunde polemic lui Camil Petrescu, cu eseul Camil Petrescu, teoretician al românului. Partizan al românului realist de tip balzacian (cel definit de dl. Nicolae Manolescu, în Arca lui Noe, de tip doric), din 1935, de cînd
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
era remarcabil, îi răspunde polemic lui Camil Petrescu, cu eseul Camil Petrescu, teoretician al românului. Partizan al românului realist de tip balzacian (cel definit de dl. Nicolae Manolescu, în Arca lui Noe, de tip doric), din 1935, de cînd pregătea Enigmă Otiliei, cronicile sale literare erau aglomerate de pledoarii pentru românul realist, fiind evident că nu agreează opera lui Proust și entuziasmul pentru creația romancierului francez, care, la noi, se bucură de atîta vogă. În eseul sau, Călinescu socotea că argumentele
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
sfîrșit, sau fiindcă nu-i cunoșteam autorul. Mai tîrziu am descoperit că bucuria îmi fusese provocată de Maxim Gorki. Dar nu am descoperit din întîmplare! Oare editorii de la Institutul European gustă și ei asemenea lecturi cu aer de clandestinitate și enigmă, pe care însă nu vor să o spulbere? Personal, să zicem că îi înțeleg, mă tem însă că în profesiunea cu pricina lucrul e inadmisibil. O idee vagă despre identitatea scriitorului romanului din pod am avut eu, aproape imediat: mi-
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
Viața lui Eminescu", si an succesiune de "Opera lui Eminescu", recompunerea biografica include și pe I. Heliade-Rădulescu, Gr. Alexandrescu, Ion Creangă și alții. Iată că, ăntre timp, avansează pe teritoriul modalității amplu narative și adanc tipologice, prin Cartea nunții și Enigmă Otiliei. După instaurarea stalinismului, impune cu Bietul Ioanide, ăn 1953, atrăgăndu-si atacuri violente din partea dogmaticilor. Acum, să examinăm ce am ănceput a contura: raporturile lor epistolare directe, de astă dată an aerul rarefiat al demnității fiecăruia. an mod limpede urcăm
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
posturi de radio din Timișoara și București, unde era ora nouă seara, în acel moment. Așadar, am ocolit zona „superelectrizată” și m-am oprit nu departe, la editura Boréal unde am cumpărat cartea de mare succes a lui Dany Laferriere „Enigma întoarcerii” și am început să o răsfoiesc cu multă curiozitate. Mi-a plăcut de la primele rânduri. Stilul haiku, versuri amestecate cu narațiunea și un subiect comun fiecăruia dintre noi: „vestea care cade în miez de noapte, apelul telefonic fatal, pe
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
mort aproape nebun, în singurătate, întrun mare oraș. Își continuă drumul spre Haiti, de unde a plecat în exil, tânăr reporter, aflat pe lista celor ce urmau să fie asasinați. După 33 de ani de exil se întoarce, el însuși o enigmă, purtând ca o umbră, enigma tatălui, cel niciodată reîntors acasă. Acolo găsește aceeași lume, rămasă pentru el în nemișcarea unei fotografii de tinerețe: „femei care nu privesc niciodată marea, echipaje care aproape nu știu să înoate, pentru că marea era interzisă
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]