491 matches
-
cu Premiul Nobel pentru pace tocmai ca o recunoaștere a fermei sale poziții progresist-umanitare, de apărare susținută a tuturor drepturilor inalienabile ale omului și ale națiunilor lumii. M-ar fi lăsat rece, spun, mulțumindu-mă să-i găsesc pereche acestei enormități pereche în ceea ce privește minciuna grosolană pe care e clădită doar în cealaltă enormitate a anului 1983, cea lansată de domnul Eugen Florescu, după opinia căruia Bernard Henri Lévy e un membru al noii drepte franceze (!?), când Lévy este tocmai cel ce-
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
poziții progresist-umanitare, de apărare susținută a tuturor drepturilor inalienabile ale omului și ale națiunilor lumii. M-ar fi lăsat rece, spun, mulțumindu-mă să-i găsesc pereche acestei enormități pereche în ceea ce privește minciuna grosolană pe care e clădită doar în cealaltă enormitate a anului 1983, cea lansată de domnul Eugen Florescu, după opinia căruia Bernard Henri Lévy e un membru al noii drepte franceze (!?), când Lévy este tocmai cel ce-a deschis vehementa și foarte cunoscuta intelectualilor europeni campanie împotriva respectivei drepte
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
586 î. Hr., care a urmat nimicirii regatului lui Iuda, nu sunt numai teologice. Ele sunt și politice. Odată cu dispariția cultului sacrificial și pierderea unității naționale care rezultă din această distrugere, poporul evreu trebuia să-și regândească relația cu Dumnezeu. Înțelegând enormitatea dezastrului și a tribulațiilor pe care acesta le provocase, autorii biblici se tem și de efectul lui coroziv asupra identității colective a poporului evreu și a felului în care acesta privea lumea. Replicile sunt articulate în termeni naționali pentru a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
râzi, dar ăștia nu râdeau, ci se scremeau să râdă. Unul în fața mea mai avea puțin și răsturna banca. Îi ardea câte o scatoalcă colegului și mai să se scape în pantaloni. Nu cred că mai poți să râzi la enormitățile pe care le debitau poeții în anii ’50. Mai sincer ar fi să te pufnească plânsul. Prostia de cele mai multe ori întristează. Râsul ălora era unul fals, forțat. Să nu cumva să creadă Nicky, cum îi zicea o tipă fleașcă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
casa voastră e locul ăsta, Punctul de lucru 57, localitatea Hotarele. Tata, chiar dacă fără ochelari vedea totul estompat, s-a uitat în stânga, în dreapta, iar ce a văzut, așa, ca prin ceață, l-a consternat, să nu-și creadă urechilor ce enormități susținea „comandantul“: cum adică localitate?, aici nu era nici o localitate, aici erau doar câteva barăci amărâte, înconjurate de sârmă ghimpată. Între timp, comandantul Gicu Petre și-a încheiat brusc discursul: -Hai, vorba lungă sărăcia omului, la treabă, la program. Au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
-i adaug universul "prim" de care m-am îndepărtat. Ar trebui, pentru asta, să încerc să uit câte ceva din ceea ce știu, să uit înțelepciunea învățată căutând viața așa cum mi se arăta la optsprezece ani, când universul era alcătuit dintr-o enormitate de închipuiri și de întrebări. Nu știu da suma de adevăruri solide la care am ajuns, după aceea, și constituie totuși un univers artificial căruia mă supun ca unei legislații. Cred că am dat o bună folosire vieții, însă doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Europei, Tony Judt atrage atenția asupra unei diferențe esențiale: dacă Heider și Bossi, născuți după război, nu înțeleg de ce ar trebui să-și pună cenușă în cap pentru crimele fascismului, Le Pen se mândrește cu Vichy-ul. De aici și până la enormitatea potrivit căreia camerele de gazare au constituit doar „un episod în istorie” nu e un drum prea lung. Din păcate pentru Chirac și Jospin, adaugă Judt, Le Pen este un politician admirabil, cu un discurs charismatic și alte calități care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
regret. Evident, toate regretele trebuie economisite pentru dispariția unor nomenclaturiști angrosiști ca tovarășul Angelo Miculescu. Fără ei, astăzi, oameni ca dl Năstase ar fi fost organizatori de serate dansant-propagandistice la o casă de cultură din Sascut. Mai știi, poate că enormitatea debitată de alteța sa imperială, marchizul de Cornu, a fost luată de haită drept o neașteptată undă verde pentru linșaj. Primele lui episoade nu au întârziat prea mult. (Cotidianul, 20 iunie 2002) Haita (II) Despre răspunsurile strategice (bătaia lungă a demersului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Cristos, singurul Rege al veacurilor, dacă deveniți neprieteni ai Bisericii sale; și de aceea să fiți mulțumiți că jurămîntul de fidelitate nu-i obligă pe supușii voștri împotriva voastră, în momentul în care ați fost împinși spre o astfel de enormitate? Da, da, declarăm; sîntem mulțumiți de toate acestea; știm că este drept ca fiii Bisericii să nu fie conduși de alți fii devotați ai aceleiași Biserici, căci dacă un principe nu este decît un slujitor al lui Cristos, însărcinat să
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în... Portugalia, va mătura străzile Lisabonei și le va face lună, lună le va face, el, academicianul român ajuns în țări străine măturător, cum va scrie pe o pancartă pe care și-o va agăța de gât: „academician măturător“. Asemenea enormități le debita inflamat în fața unor înalți funcționari de partid, îngroziți de ce le auzeau urechile, faptul întâmplându-se în incinta Comitetului Central. Eu însumi am fost odată martor, de față mai fiind Jebeleanu, Horea și Adrian Păunescu, la o astfel de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
băieți „Nicolae Bălcescu“. Profesorul Ciuntu intrase în mitologia școlară brăileană și întruchipa reunirea spiritului cazon cu viclenia, a morozității cu un fel de-a fi hâtru, care mai degrabă înspăimânta decât înveselea. Cultiva - poate fără să știe - umorul negru. Debita enormități fără să clipească și cu un aer definitiv, care-i descumpănea întotdeauna pe interlocutori, aruncați în cea mai adâncă nedumerire în legătură cu ceea ce susținea profesorul Ciuntu: vorbea serios sau glumea? Generațiile de elevi brăileni și au transmis unele altora spusele în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
etalon modest! Jocul trebuia dus însă până la capăt. Acum câtva timp mi-ai cerut să nu-l văd pe Mihai, acum pe inginer. Nu, zău, îți repet, dragul meu, devii un tip imposibil! Bietul Atti păru cu adevărat pătruns de enormitatea preten țiilor sale... — Uite ce e, continuă Pierre, îți fac o propunere: renunț la inginer, în schimb mi-l dai pe Mihai! Sâmbătă îmi serbez ziua de naștere, invită-l din partea mea. Atti stătu la îndoială, chibzuind propunerea. Inginerul, oricât
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
savurați cupiditatea momentului cu ovații nemeritate . Revenim la amănunte din cartea “Iași 14 decenbrie ’89 începutul revoluției române ? Pag. 290 - “... Planul de acțiune era relativ simplu . Cuvântul de ordine era :“Primăvara cade joi”, (consemnul “se vând portocale” se răsuflase) . Două enormități iraționale, ridicole , de prost gust, întâlnite în practici ilariante la spitalul de nebuni Socola . (N.n). “Membrii organizației trebuiau să sprijine discursurile cu lozinci : jos comunismul, jos dictatura, vrem democrație. Ștefan Prutianu a ezitat să preia conducerea acțiunii, temându-se
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
din memorie) : „Eu care sunt un geniu (vă rog, vă implor, credeți-mă ; sunt un geniu !)...”. Vorbele acestea, care nu puteau fi luate atunci în cel mai bun caz decât drept o jactanță juvenilă, cum și erau, inofensivă prin însăși enormitatea ei, surprind acum prin clarviziune. Cerea să fie crezut pur și simplu pe cuvânt, dar vedem azi că avea dreptate. Chiar dacă vroia doar să șocheze (cum a părut și un an sau doi mai târziu cu volumul Nu) și oricât
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
capul locului și pe întreaga lor suită. Cum de nu s-a văzut că este în ele o imensă forfanterie juvenilă, un ton perpetuu enjoué, un haz necontenit și o evidentă auto-ironie ? Revendicarea titlurilor princiare este intenționat burlescă, prin însăși enormitatea ei. Micul cinism e pe jumătate jucat. Bârfa și mica cronică scandaloasă a vieții mondene au un haz naiv și plin de prospețime. Tabloul societății bucureștene (și berlineze) a epocii este extraordinar de viu și de pregnant. Detaliile, portretistica și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
am ales pe voi doisprezece? Și unul dintre voi este diavol. Zicea despre Iuda al lui Simon Iscariotul. Acesta avea să-l trădeze (paradidomi), unul dintre cei doisprezece”. Ioan descrie o relație foarte tensionată Între Învățător și ucenici. Șocați de „enormitatea” pretențiilor lui Isus, mulți (polloi) dintre ei „dau Înapoi”, părăsindu-L fără nici o ezitare. Isus nu-i cruță nici pe cei doisprezece, punând degetul pe rană: unul dintre ei nu va fi posedat, ca În Evanghelia după Luca, ci este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
sau diavolului? Într-atât de contopiți par a fi cei doi. Totuși, posedarea ia sfârșit În clipa În care Isus ajunge În fața lui Pilat. În acel moment, spune Origen, diavolul se retrage din sufletul lui Iuda, iar apostolul realizează, brusc, enormitatea răului pe care l-a comis. Iuda acționează deci În transă? Da, putem afirma acest lucru, dar transa survine abia după ce a hotărât să se despartă de Isus, din proprie voință, prin liberul său arbitru, astfel spus, printr-un proces
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Marin Preda, Ion Caraion a cerut să plece iar în Franța. Securitatea i-a cerut, înainte de plecare, o „declarație“ despre Virgil Ierunca și Monica Lovinescu. O va da, în februarie 1981. Delațiunea lui, în care câte 20 de pagini cu enormități erau rezervate fiecăruia dintre soții Lovinescu-Ierunca, a fost apoi publicată de Eugen Barbu în Săptămâna când s a aflat că Ion Caraion decisese să rămână în exil. Scandalul pe care l-a declanșat publicarea acelor pagini de așa-zis jurnal
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
bag hîrtia în mașină și treaba merge”. Mi-a precizat că scrie pentru omul de pe stradă. Îi plac lui însuși autorii cu succes de public. În schimb îi citește cu greutate pe Bălăiță, pe Buzura, pe Sălcudeanu. „Am să susțin enormitatea că Vasile Baran e mai bun decît Bălăiță”, mi-a declarat. La autorul Lumii în două zile crede că sînt urme din Márquez: de pildă, copilul din Albala care mănîncă pămînt, se umflă și crapă. „Aici nu-i spirit românesc
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mîrîit. Nu de mult, un exces asemănător s-a petrecut și la Comitetul de Cultură: s-a dat dispoziție ca fiecare instituție componentă să plătească o coroană pentru contabilul David. La început, Genoiu s-a opus, declarînd, fără să realizeze enormitatea vorbelor sale: „Dacă murea Titi Popa, dădeam, căci ăsta a făcut ceva pentru cultură, dar pentru David care, cînd era controlor, ne-a imputat diverse sume - nu dau!” Apoi a lăsat-o mai moale. Dincolo de mîrîieli și ciondăneli, e de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
marcată de o nesfârșită și agonică debilitate ? Mi-este greu să cred în a doua ipoteză, că atributul „vederii” se poate transforma în obiect al ei, și că autorul vizionează monstruozitatea societății în care trăia, cu toate excesele, exagerările și enormitățile ei de care nu încetează să se și să ne amuze. Prin urmare, Caragiale ne înscrie în memorie un avertisment, iar în fibra cea mai intimă a acestui mesaj labirintic se află Minotaurul. Asupra unei alte etimologii mi-a atras
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
aten- ția contemporaneității pe Caragiale nu este nici direcția naturalistă, nici cea a povestirii fantastice sau a celei orientale, nici drama, ci comediile și momentele, devenite un depozit inepuizabil de citate reprezentative. Tocmai amfibologiile, expresiile absurdiste, sau într-un cuvânt „enormitățile” debitate de personajul caragialian au trecut bariera timpului, fiind vehiculate în registrul cult ca mărci de recunoaștere, ca mărci identitare. Cei care le vehiculează le acordă tocmai această supremă valoare de întrebuințare, ele fixează în ceea ce o situație are abnorm
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
niciun detaliu jenant, amin- tind chiar de un istoric dificil al acestor nașteri în familia sa. Apetitul discuționist al interlocutorului este diminuat considerabil de aceste amănunte, însă ceea ce pare să-i elimine orice disponibilitate în privința continuării dialo- gului este această enormitate cuprinsă într-o frază pe care Nae o livrează nonșalant. În treacăt fie spus, această hemo- ragie verbală este poate cel mai bine caracterizată prin ceea ce Petru Creția numea divagație asociativă „care constă în a o lua razna fie plecând
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
simplu de la un cuvânt oarecare, putând funcționa ca declanșator al unei serii total distincte” . Ne vom întoarce la acest punct de inflexiune al dispozitivului hermeneutic. În ce constă discuția dintre cei doi „amici” sau, mai precis, există vreun sens al enormităților pe care le debitează Nae ? Întâlnirea dintre cei doi are loc după miezul nopții într-un București supus unei călduri toride. Căldura mare generează la Caragiale un efect de reducere la absurd a reacțiilor și a discursului. Pe acest fond
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
al creșterii și descreșterii emoțiilor. Negativ și pozitiv stau față în față în momentul imediat următor când adierea zefirului este îndepărtată de norul de praf stârnit de mătu- roiul serviciului municipal. Recursul la idee al personajelor caragialești conduce adesea către enormități emasculate de conținutul grav. Nae sosește dintr-un periplu nocturn, se află în circuit, berăria la care îl întâlnește pe narator nefiind decât o stație printre atâtea altele. Invocarea noutății tipică pentru debu- tul unei conversații declanșează listarea discursivă a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]