236 matches
-
perioadă în Italia -și anume eposul eroi-comic, născut sub influența epopeii comice din Antichitate -, și de un manierism parodic 201, inițiatorul acestui stil fiind italianul Folengo. "În Renaștere", parodia literară străbate "o epocă de mare înflorire, ca semn al inteligenței epicurismului declarat, superiorității aristocrate a spiritului care nu cunoaște tabu-uri. Din punct de vedere stilistic, marchează însă declinul unor valori a căror copilărie și înflorire se petrecuse în Evul Mediu și începutul Renașterii. Luigi Pulci, Girolamo Teofilo Folengo și Lodovico
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
chansons de geste sau romanele cavalerești; dominau deci toposul idilic și cel de aventuri. În opera de față însă, parodia este dublată de punerea în practică narativă vezi prezența numeroaselor dialoguri de această factură a unor filozofii existențiale, cum este epicurismul adoptat din plin de personajele sale. Educația pe care o primise autorul face ca aici să se intersecteze două percepții asupra existenței. În epocă, "dacă urmai pe Platon, făceai loc în gândirea și opera ta miturilor, gravelor arhetipuri de existență
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pozne-a' tale noi. Te rog Să-mi înțelegi intenția corect: Bătrîn, stimabil cată-a fi-nțelept. Ții-o sută cavaleri și scutieri Dezordonați, stricăți și îndrăzneți, That this our court, infected with their manners, Shows like a riotous inn. Epicurism and lust Makes it more like a tavern or a brothel Than a graced palace. The shame itself doth speak For instant remedy. Be then desired By her, that else will take the thing she begs, A little to disquantity
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
most small fault, How ugly didst thou în Cordelia show! Which, like an engine, wrenched my frame of nature From the fixed place; drew from my heart all love, Că-a noastră curte de ei pîngărita Arată-a han chefliu: epicurism, beții Îl fac mai mult taverna ori bordel, Decît palat slăvit. Rușinea însăși vrea Iute-ndreptare. Lasă-mă s-o cer, Eu, care pot să iau ce-acum implor, Să-ți micșorezi puțin alaiul tău, Iar servitorii care mai rămîn
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
duminica trebuia să se mănânce „bine”, de sărbători băutura trebuia să curgă în valuri, „traiul bun”, în sens popular, implicând vesele libațiuni, excese ale plăcerilor palatului... gurii 18. Gargantua făcut de râstc "Gargantua făcut de râs" În mod evident, acest epicurism gargantuesc nu mai este la modă, el și-a pierdut prestigiul, minat de normele sanitare și estetice ale vremurilor noastre. Oamenii nu mai fac chiolhanuri, ci țin regim. Galantarele supermagazinelor sunt încărcate cu alimente „bio”, cu produse degresate, „probiotice” și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
acești termeni, afirmația este discutabilă, nu-i mai puțin adevărat că, începând cu secolul al XVIII-lea, problema fericirii capătă o semnificație nouă și o importanță deosebită în peisajul vieții intelectuale și culturale. Luptând contra tezei coruptibilității naturii umane, reabilitând epicurismul, plăcerile și pasiunile, filosofii iluminiști au ridicat fericirea terestră la rangul de ideal suprem. Din carte în carte, s-a ajuns la enunțarea aceluiași postulat: omul s-a născut pentru a fi liber și fericit. Prima dintre legile „naturale”, căutarea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
întregi de autori, și cu atât mai puțin microlectura - devenită sport național în Universitatea europeană - a unuia sau altuia dintre ei, și nici versiunea definitivă a unei analize a curentelor arhipelagice pe care le scot la iveală - gnosticii licențioși sau epicurismul creștin, libertinii baroci chiar, extremiștii iluminiști, socialismul dionisian sau nietzscheanismul de stânga, printre alte arhipelaguri, în haosul filosofiei ca material brut, viu, evoluând nu atât după principiul descendenței (hegeliene), cât după cel al rizomului (deleuzian). Evident, aș vrea ca această
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pentru a vorbi din nou, aceste fragmente apar câteodată din casa vreunui patrician care avea și bibliotecă. Și se descoperă atunci, în cazul unui proprietar savant sau al unui loc reprezentativ pentru o școală, un ansamblu coerent de volume tematice: epicurismul campanian în vila familiei Piso din Herculanum, cele opt sute de suluri de papirus constituind biblioteca lui Philodem din Gadara, gnosticii egipteni într-un urcior de la Nag Hammadi, plin cu cincizeci de tratate păstrând încă legăturile din piele... Adesea arheologii scot
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Depravare! Lecția? Să refuzi închiderea în termenii alternativei, să recuzi obligația unei alegeri care exclude celălalt mod de existență, să vrei ambele vieți: trebuie să ni-l imaginăm pe Heracle bigam... MOMENTUL AL ȘASELEATC "MOMENTUL AL ȘASELEA" Sub semnul purcelului: epicurismul greco-romantc "Sub semnul purcelului \: epicurismul greco‑roman" XItc "XI" EPICUR și „plăcerea supremă”tc "EPICUR și „plăcerea supremă”" 1 Fiziologia filosofiei. Cu mult înaintea lui Nietzsche, care experimentează și teoretizează această evidență în prefața la Știința voioasă, Epicur afirmă că
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în termenii alternativei, să recuzi obligația unei alegeri care exclude celălalt mod de existență, să vrei ambele vieți: trebuie să ni-l imaginăm pe Heracle bigam... MOMENTUL AL ȘASELEATC "MOMENTUL AL ȘASELEA" Sub semnul purcelului: epicurismul greco-romantc "Sub semnul purcelului \: epicurismul greco‑roman" XItc "XI" EPICUR și „plăcerea supremă”tc "EPICUR și „plăcerea supremă”" 1 Fiziologia filosofiei. Cu mult înaintea lui Nietzsche, care experimentează și teoretizează această evidență în prefața la Știința voioasă, Epicur afirmă că filosofăm cu trupul, dar că
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
te schimbi pe tine mai curând decât să schimbi ordinea lumii - ideea va deveni formulă sub pana lui Descartes: ea triumfă deja în proiectul epicurian. Când lumea se prăbușește, când cultura veche dispare, în ceas de crepuscul, zorile se vestesc: epicurismul înflorește într-o epocă de declin. Făurirea de sine ca singur și unic răspuns la dezintegrarea unei lumi - iată ceva ce ne face să ne gândim la alte perioade ale istoriei... Inventator al unor noi posibilități de existență, creator al
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
născut încă din timpul vieții lui. Evident, stoicii pregătesc terenul, ei, care contribuie la afânarea solului creștin, în așa măsură încât dolorismul lor intră în simbioză cu știuta religie a pulsiunii de moarte și o constituie. Patrologia stigmatizează până la exces epicurismul ca fiind o filosofie a plăcerii grosiere, bestiale, triviale, fără să țină seama de viața filosofului și de învățăturile lui, între care există o strânsă relație. Iată faptele: Epicur este autorul unor scrisori licențioase - în realitate, redactate de Diotim stoicul
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
practici epicuriene în secolul al II-lea după Iisus Hristos în Asia Mică. Adică cinci sute de ani de practică neîntreruptă - iată ceva ce poate provoca răutatea multor filosofi abonați la tezele firmelor concurente! Invidii omenești, prea omenești... A reduce epicurismul la o filosofie a pântecelui, mai exact a părții de jos a acestuia, ține mai mult de discursul lui Athenaios din Banchetul înțelepților (Deipnosophistae) decât de realitate: în caz contrar, ce-i de făcut cu elogiile apăsate aduse de Epicur
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
patronimului determină conținutul existenței... -, Epicur pornește la luptă împotriva a tot ceea ce generează frică, teamă, durere, suferință. Ansamblul operei sale decurge din această unică preocupare: eradicarea negativității și definirea pozitivității ca realizare a păcii sufletului și a trupului. Nimic altceva. Epicurismul declară război miturilor, credințelor, ficțiunilor, religiilor, dogmelor, locurilor comune, iluziilor și altor bovarisme prezente în orice epocă. Excelent în medicina preventivă, Epicur îngrijește conform preceptelor chineze, făcând ceea ce trebuie făcut pentru a evita apariția răului. A-ți păstra sănătatea, a
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lumi nevăzute, inaccesibile simțurilor și care pot fi doar concepute - în cel mai bun caz - de către suflet, partea nemuritoare și eternă a unui trup muritor: realitatea coincide foarte exact cu ceea ce vedem, simțim și percepem, cu ceea ce ne arată simțurile. Epicurismul combate aproximările teoretice care recurg la explicații mitologice. Nici în această privință nu ne putem împiedica să ne gândim la fabulațiile platoniciene: Prometeu și Epimeteu în Protagoras, androginul din discursul lui Aristofan sau nașterea iubirii în Banchetul, atelajul înaripat din
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
într-o lume în care zeii sunt indiferenți la această problemă a oamenilor? Cu răul și variațiunile lui pe această temă: durerea, suferința, necazul, negativitatea, întristarea? De altfel, ce se ascunde sub acest termen la Epicur? Cuvântul nu apare niciodată - epicurismul nu este câtuși de puțin o filosofie prescriptivă care ar prezenta Binele și Răul, dezvoltând apoi un arsenal conceptual pentru a-i salva pe adepții primului și a-i afurisi pe complicii celui de-al doilea. Epicur nu gândește atât
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Danaidelor, faptul de a răspunde la aceste dorințe induce permanent reiterarea negativității. Nenaturale și nenecesare sunt vinurile scumpe, mesele bogate, casele costisitoare, hainele de lux, erotica elaborată, pasiunea amoroasă, rafinamentele senzuale, care țin de vârful culturii și al civilizației, în vreme ce epicurismul rămâne pe cât se poate un naturalism - de care Rousseau își va reaminti. Pentru că dorința legată de aceste obiecte inutile și găunoase alienează, îngrădește spiritul, stă în calea libertății, a autonomiei și a seninătății. Odată stabilită această taxonomie, putem efectua un
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
plăcerea epicuriană rămâne mult sub pericolele care i se pun în spate sau forțele distrugătoare a căror presupusă purtătoare este. Modul de întrebuințare al Grădinii seamănă până la confuzie cu regulile vieții monahale: singura diferență importantă rămâne planul de imanență al epicurismului. În afara acestei chestiuni, etica ar putea fi împărțită: reducere a dorințelor, interpretare ascetică a plăcerii, practicarea blândeții și a cumpătării, exercițiul spiritual efectuat în comunitate, egalitarism în izolare, frugalitate și sobrietate, austeritate, sărăcie. De ce ar neglija cineva în așa măsură
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
preferate unei plăceri imediate, dar care va provoca un neajuns viitor. Această preferință pentru răul care duce la bine nu este niciodată scoasă în evidență când e vorba de Epicur. Totuși, sublinierea acestui punct ar permite aprecierea adevăratei naturi a epicurismului: o forță considerabilă, o înțelegere a situațiilor, o gândire proiectivă, iată niște calități care conturează o asceză riguroasă și dezvăluie o etică exigentă. Excesele la masă sau în pat, abuzurile de tot felul, pasiunile libidinale sunt tot atâtea mici plăceri
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
la periferia Atenei. Grădina lui Epicur este Anti-Republica lui Platon. Căci Cetatea autorului dialogului Phaidon e perfectă pentru că este ideală și inexistentă, ea scânteiază, dar cu sclipirile bijuteriilor false, strălucește, dar precum decorurile de teatru, unde nu poate locui nimeni... Epicurismul creează real, fie el și modest, acolo unde platonismul fabrică ficțiune - și încă una grandilocventă... Platon dorește ierarhie, ordine, supunerea producătorilor față de casta filosofului-rege, cele două comunități neîntreținând altă relație decât aceea mediată de ordinea războinică? Epicur realizează o comunitate
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
păstrat numele câtorva așa-zise filosoafe printre pitagoricieni - Theano, Perictione, Phintys, Melissa și Myia; ele străluceau în sărăcia intelectuală, profesând supunerea față de soț, virtuțile tăcerii, perfecțiunea în ascultare, toleranța față de isprăvile soțului și alte asemenea prostii aferente domesticității conjugale. Istoria epicurismului păstrează numele unor Mammarion, Hedeia, Erotion și Nikidion, Leontion și Themisa, tot atâtea pretinse curtezane cu care, dacă e să-i credem pe adversarii săi, hedonistul Epicur chefuia, evident... Mai probabil, ele au filosofat absolut de la egal la egal cu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
consacrate moralei concrete - viața, moartea, avuțiile, sănătatea, mânia, lingușeala, sinceritatea, stilurile de viață, politica -, esteticii - retorică, muzică, poezie -, logicii - despre semne și despre inducție -, teologiei - pioșenia, zeii, religiozitatea -, precum și istoriei ideilor și a filosofiei. Ansamblul ne oferă o variantă a epicurismului din secolul I î.Hr. 2 Arhitectul, mecenatul și filosoful. Vila - numită de atunci „a Papirusurilor” - se dovedește a fi plină de statui de monarhi din epoca elenistică, de busturi ale unor filosofi - trei ale lui Epicur, dar și ale lui
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
trece drept una dintre cele mai somptuoase din întreaga lume latină. Structurile arhitecturale grandioase, decorațiunile magnifice, picturile prețioase, bibelourile de valoare, operele de artă de mare calitate, ieșite din cele mai pricepute mâini, semnifică un nou mod de a trăi epicurismul. Spiritul Grădinii, dar probabil nu și litera: o comunitate existențială de prieteni, desigur, dar fără austeritatea la care Magistrul îndemna cu severitate. Prin această casă excepțională, asistăm la un anumit mod de a trăi epicurismul. Ea povestește trecerea la act
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
nou mod de a trăi epicurismul. Spiritul Grădinii, dar probabil nu și litera: o comunitate existențială de prieteni, desigur, dar fără austeritatea la care Magistrul îndemna cu severitate. Prin această casă excepțională, asistăm la un anumit mod de a trăi epicurismul. Ea povestește trecerea la act filosofică și arată desăvârșirea geniului latin: preocuparea pentru real, pasiunea pentru concret, voința pragmatică. Ce ne spune această vilă? Trecerea de la cultura elenistică la civilizația romană. În această parte a Campaniei se vorbește și se
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Insesizabil, abia marcat, geniul se deplasează spre Roma, centrul unic al unei lumi care-și schimbă încet-încet axa. Înaintea acestei nebuloase epicuriene, filosofia nu exista pe teritoriul roman. Cicero stoicul, Lucrețiu epicurianul vor umple această perioadă. 3 Departe de Epicur, epicurismul. Comunitatea epicuriană constituită în jurul lui Piso și al lui Philodem răspunde, poate, instalării altor microsocietăți filosofice în împrejurimi. În epocă, școlile concurente sunt antrenate într-o luptă fără cruțare unele contra altora. Polemicile livrești și teoretice stau mărturie în acest
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]