1,174 matches
-
În raport cu fiziologicul. Între echilibrul sufletesc și patologicul evident se Înșiruie exemplare intermediar infinit de variabile așezate pe o regiune care participă din amândouă domeniile. D. Duche deosebește (1964) sinuciderea melancolicului, sinuciderea schizofrenului și cea a epilepticului.( În ce priveste sinuciderea epilepticului, o importanță practică pare să aibă nu atât sinuciderea survenita În timpul unei crize sau a unei echivalente ,cât sinuciderea -reacție-ripostă la boală).Stările depresive reacționale la o boală incurabilă , la o dizgrație fizică nu sunt, În principiu, deosebite de cele
CONSIDERAŢII ASUPRA COMPORTAMENTULUI AUTOAGRESIV (SINUCIDEREA) DIN PERSPECTIVA PSIHOLOGICĂ ŞI PSIHIATRICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Florescu Daniela, Surdu Gabriela, Dobriţa Preda, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1463]
-
cu violență extremă și inutilă obiectele din jur , atacând chiar și diferite persoane. Acest comportament - vandalism, se poate Însoți de vociferări , continuând cu o formă de agitație reziduală , fără finalitate ideatorie sau comportamentală. Aceste manifestări comparativ cu cele din cadrul furorului epileptic au o durată mult mai redusă, apar mai rar , iar manifestările antisociale sunt mai puțin grave. Pacienții pot provoca daune materiale ale avutului obștesc sau personal - al lor personal sau al rudelor prin cheltuieli exagerate , dezordonate , risipirea valorilor materiale. Aceste
MANIFESTĂRI AGRESIVE ÎN TULBURĂRILE AFECTIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Alexandra Boloş, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă , MariaRoxana Şova , R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1471]
-
fiind una complexă, având un rol excitator și unul inhibitor. Agresivitatea este facilitată de nucleii mediali și inhibată de nucleii centrali. Structura rinencefalică, hipocampul și girus cinguli sunt de asemenea implicate În agresivitate (cingulectomia a dus la calmarea violenței). Leziunile epileptice situate În sistemul limbic, implicând hipocampul ventral, amigdala și hipotalamusul medial ar modifica aceste structuri, astfel Încât persoanele devin mai mult sau mai puțin agresive. Rolul modelator Îl are amigdala, În acest fel se ajunge la alterarea comportamentului Într-un mod
ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE ÎN AGRESIVITATEA EPILEPTICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
-
gravă asociată cu un comportament paranoic. La mulți dintre pacienții aceștia există dovada unei leziuni pe creier și o declanșare timpurie a epilepsiei, ambele conducând la un comportament agresiv datorită unui control slab al impulsului și dezvoltării sociale dezordonate. Leziunile epileptice organice situate În sistemul limbic - dar care implică amigdala, hipocampusul ventral și hipotalamusul medial - ar modifica funcționarea acestor structuri În așa fel Încât indivizii vor deveni mai mult sau mai puțin agresivi; mai agresivi dacă funcționarea amigdalei către hipocampusul ventral
ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE ÎN AGRESIVITATEA EPILEPTICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
-
complexe produse de stimularea electrică erau practic mereu asociate cu dereglările locale și răspândite ulterior din zona stimulată În amigdală și hipocampus. Experiențele focale subiective și dereglările ulterioare erau frecvente pentru lobii temporali stâng și drept, indiferent de zona focarului epileptic temporal și de fapt erau cumva produse mai des din zona sănătoasă decât din presupusa zonă afectată. Schimbările mentale subiective pot fi induse dintr-o zonă vastă a lobilor mediani temporali decât dintrunul sau două puncte discrete. În majoritatea exemplelor
ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE ÎN AGRESIVITATEA EPILEPTICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
-
de proiecție. Prin aceasta își depășește atributele sale anatomice devenind un spațiu al experiențelor sufletești. Această manifestare apare în mod deosebit de pregnant în situațiile descrise și analizate de psihopatologie (alcoolism, intoxicații cu droguri psihotrope, psihodisleptice, halucinații, delir, stări ipohondriace, aure epileptice, vis, hipnoză, stările crepusculare isterice, stările de extaz, derealizare, anorexie mintală etc.). J.P. Sartre afirmă că de regulă în condițiile de normalitate „corpul este trăit în tăcere”. H. Tellenbach face aceeași afirmație că trupul reprezintă o zonă mută în raporturilor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
leziuni medulare (tabesul dorsal); - leziuni cortico-cerebrale, în special cele localizate în zonele parietală, temporală sau occipitală, așa cum sunt ele întâlnite în cursul sindromului Gerstmann și sindromului Anton-Babinski; - membrul fantomă al amputaților; - prosopagnozia; - psihozele toxice, traumatice, infecțioase sau carențiale (pelagra); - aura epileptică. f) Iluziile spațiale apar în legătura cu perceperea deformată a spațiului și ele pot fi de două feluri: - micropsii, constând în reducerea dimensiunilor spațiului sau a obiectelor; - macropsii, constând în creșterea dimensională a spațiului sau a obiectelor cuprinse în acesta
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
zgomote; b) halucinații auditive comune, de tipul unor sunete precise; c) halucinații auditive verbale reprezentate prin cuvinte, fraze sau dialoguri; d) după conținut, halucinațiile auditive pot fi: favorabile, nefavorabile, imperative, episodice, continue. Halucinațiile auditive apar cel mai frecvent în aura epileptică, în cursul delirurilor toxice sau infecțioase, în melancolie, parafrenie sau la surzi. 2) Halucinațiile vizuale sunt legate de percepția patologică vizuală a unor obiecte absente din realitatea externă. Acestea pot fi de următoarele feluri: a) halucinații vizuale elementare de tipul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai rare ca frecvență și ele se asociază, de regulă, cu stările delirante, fiind deosebit de greu de diferențiat de acestea. Ele pot avea un caracter agreabil sau dezagreabil. Sunt întâlnite în leziunile temporale sau bipocampice, în cazurile de schizofrenie, la epileptici, alcoolici sau în intoxicațiile cu cocaină. 4) Halucinațiile tactile sau haptice interesează analizatorul tactil-cutanat și ele sunt mai rare. Pot apărea în stările toxice, în cursul intoxicațiilor cronice cu alcool sau cocaină și la bolnavii schizofrenici. 5) Halucinațiile interoceptive și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
secunde au un caracter paroxistic și debutează brusc. În cursul acestora, bolnavul execută acțiuni coordonate, complexe, urmate, la revenirea stării de conștiință, de o amnezie completă. Ele se termină la fel de brusc cum au apărut, reprezentând tulburări psihice din seria echivalențelor epileptice. Sunt frecvente și aproape specifice, în cursul epilepsiei temporale și intoxicațiilor. 8) Mutismul akinetic, descris de H. Cairns apare în leziunile rostrale ale trunchiului cerebral. Din punct de vedere psihopatologic acesta constă dintr-o tulburare de conștiință însoțită de imobilitate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o stare de excitație generală, o dispoziție emoțional-afectivă exaltată, adesea susținută de o ideie prevalentă. Ea este întâlnită în cursul excitațiilor maniacale, stările de euforie alcoolică, stările delirante onirice, în cursul sindroamelor delirante de tip pasional, în agitația anxioasă, la epileptici. Deliranții mistici au o privire inspirată și adoptă atitudini extatice. La paranoici observăm o atitudine de superioritate, distanță față de cei din jur, orgoliu exagerat, rezervă, precauție. b) Hipomimia este expresia mimică săracă sau negativă întâlnită în cursul stărilor de inhibiție
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
2) Sindroamele afective: depresive, maniacale sau mixte (PMD). 3) Sindroamele din grupa schizofreniei: sindromul hebefrenic, catatonic, paranoid, parafrenic, oneiroid. 4) Grupa de sindroame ale psihozelor simptomatice de natură exogenă: delirul, amenția, starea de obnubilare, starea crepusculară, halucinoza verbală. 5) Sindromul epileptic caracterizat prin următoarele; accesul convulsiv paroxistic, stările crepusculare, dismneziile, tulburările psihice interaccesuale. 6) Grupa de tulburări ale sindromului psiho-organic cerebral, în care sunt puse în evidență, leziuni organice cerebrale diferite ca localizări, întinderi, gravitate, așa cum sunt ele întâlnite în cursul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o ereditate psihopatică foarte încărcată. Manifestările au o tendință de apariție ciclică. Posedă inteligență normală sau peste medie. Emotivi, susceptibili, neliniștiți și obosesc ușor. Au o voință slabă. Sunt foarte afectuoși cu unele persoane și reținuți cu altele. h) Instabilii epileptici. La aceștia se notează o ereditate epileptică, trăsături psihopatice, etilism și TBC în antecedente. Au frecvente tulburări de caracter de tipul nervozității asociate cu violență și crize de mânie, stigmate de degenerescentă fizică, somnambulism, emotivitate și frică crescute. Nivelul intelectual
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o tendință de apariție ciclică. Posedă inteligență normală sau peste medie. Emotivi, susceptibili, neliniștiți și obosesc ușor. Au o voință slabă. Sunt foarte afectuoși cu unele persoane și reținuți cu altele. h) Instabilii epileptici. La aceștia se notează o ereditate epileptică, trăsături psihopatice, etilism și TBC în antecedente. Au frecvente tulburări de caracter de tipul nervozității asociate cu violență și crize de mânie, stigmate de degenerescentă fizică, somnambulism, emotivitate și frică crescute. Nivelul intelectual este normal. Manifestă tendință la clastromanie, rup
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
H. Ey descrie următoarele forme de manifestare ale sindromului anxios. a) Crizele anxioase sunt crize de anxietate paroxistică ce pot avea aspecte diferite: stupoare, agitație, onirism confuzional, stare de perplexitate. Ele apar în următoarele situații: stări confuzionale, psihoze periodice, episoade epileptice, în formele de debut ale schizofreniei și demențelor. b) Structura anxioasă poate fi o trăsătură dominantă și fundamentală a unor personalități de tip morbid. Ea se poate prezenta sub următoarele variante clinice: nevroze anxioase și anxietăți constituționale având la bază
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
evocare a propriilor acte comise de acesta în cursul perioadelor sale de confuzie, precum și o amnezie completă a acestora. Cauzele care produc sindroamele confuzionale sunt multiple, iar dintre acestea notăm următoarele: - leziuni cerebrale inflamatorii, vasculare, traumatice, toxice sau tumorale; - paroxisme epileptice (grand mal, petit mal, echivalențele epileptice); - psihogene, de factură emoțională, așa cum sunt ele întâlnite în cursul evoluției psihozelor reactive, a stărilor crepusculare isterice etc. Așa cum afirmam mai sus, tratatele clasice de psihiatrie recunoșteau confuzia mintală ca pe o entitate clinică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acesta în cursul perioadelor sale de confuzie, precum și o amnezie completă a acestora. Cauzele care produc sindroamele confuzionale sunt multiple, iar dintre acestea notăm următoarele: - leziuni cerebrale inflamatorii, vasculare, traumatice, toxice sau tumorale; - paroxisme epileptice (grand mal, petit mal, echivalențele epileptice); - psihogene, de factură emoțională, așa cum sunt ele întâlnite în cursul evoluției psihozelor reactive, a stărilor crepusculare isterice etc. Așa cum afirmam mai sus, tratatele clasice de psihiatrie recunoșteau confuzia mintală ca pe o entitate clinică bine delimitată (Georget, 1820; Delasiauve, 1851
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de slăbire intelectuală. Le vom analiza în continuare. Deteriorarea mintală reprezintă un deficit mintal global, tranzitoriu sau definitiv, consecutiv oricărei atingeri funcționale sau organice a creierului, fie prin procese ireversibile cum sunt atrofiile corticocerebrale, fie prin crize tranzitorii de tip epileptic sau alcoolism (A. Porot). Deteriorarea mintală se pune în evidență prin teste de inteligență sau prin testul vocabularului. Slăbirea intelectuală constă într-un deficit dobândit și definitiv al diferitelor componente ale inteligenței bolnavului. Ea poate interesa și se poate fixa
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
al domiciliului” (A. Joffroy și R. Dupouy). A. Marie distinge următoarele forme de vagabondaj: a) Vagabondajul de origine economică sau socială la șomeri, exilați, profesiuni ambulante, condamnați și recidiviști care se ascund de lege. b) Vagabondajul morbid la nevrotici, isterici, epileptici, oligofreni, psihopați, alcoolici. c) Vagabondajul etnic sau migrator specific unor populații care nu se pot fixa într-un anumit spațiu geo-social. d) Vagabondajul mascat, specific omului modem, manifestat prin turism, mișcările Hippies etc. e) Vagabondajul cultural reprezentat prin pelerinajele rituale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
rapidă sau cronică, de regulă incurabile, letale, în cazul bolilor psihice atitudinea anturajului se modifică, în sensul că manifestările acestuia față de suferința bolnavului se pot manifesta prin următoarele: dezgust și antipatie (în cazul alcoolicilor și a toxicomanilor), teamă (pentru bolnavii epileptici), rejecție, dorință de izolare (stările de agitație coleroasă, bolnavii deliranți), sentimente de compasiune sau de culpabilitate (în cazurile cu depresii, melancolii, acte suicidare), dorința de separare a bolnavului de anturajul acestuia (în cazurile cu evoluție cronică, irecuperabile, oligofreni), abandonul bolnavului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
organizare” sau o „slăbire congenitală”, ci o stare de „degradare, o slăbire a facultăților psihice complet formate” (E. Régis). Tabloul clinic al acestora este reprezentat prin demențe: a) demențe primitive (demența senilă, demența ASC, PGP), b) demențe secundare (demența vesanică, epileptică sau alcoolică). Conceptul de degenerescență are un caracter prea general ca să poată fi admis și aplicat în mod curent în clinica psihiatrică (J. Fabet, J. Rogues de Fursac, E. Régis). El nu corespunde niciunei noțiuni nosologice bine definite (A. Gilbert-Ballet
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
punct de vedere clinico-psihiatric, PGP poate lua mai multe aspecte psihopatologice cum ar fi: forma expansiv-excitantă, de factură hipomaniacală-moriatică, prin afectarea lobilor frontali; forma depresivă, forma apatică sau demențială; forma epileptoidă cu crize paroxistice de pierdere a cunoștinței de tip epileptic; forma medico-legală cu tulburări de comportament antisocial, delictual, cu caracter absurd. III) Epilepsia Epilepsia este un vast ansamblu nosologic care grupează accidente neuropsihice cu caracter paroxistic, de origine centrală rezultând dintr-o descărcare hipersincronă a unei populații neuronale (H. Gastaut
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihopatologică a epilepsiei o reprezintă accesele paroxistice. Din punct de vedere clinico-psihiatric crizele de epilepsie sunt de două tipuri: 1) Criza „grand mal”, sau ictusul comițial, este o criză tonico-clinică generalizată. Ea se compune din următoarele faze clinice: a) Prodromul epileptic cuprinde tulburările care preced cu mult timp înainte declanșarea accesului convulsiv și ele constau în neliniște, iritabilitate, tulburări de concentrare a atenției etc. b) Aura epileptică reunește tulburările care preced imediat, cu câteva minute sau secunde, declanșarea atacului convulsiv. Ea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este o criză tonico-clinică generalizată. Ea se compune din următoarele faze clinice: a) Prodromul epileptic cuprinde tulburările care preced cu mult timp înainte declanșarea accesului convulsiv și ele constau în neliniște, iritabilitate, tulburări de concentrare a atenției etc. b) Aura epileptică reunește tulburările care preced imediat, cu câteva minute sau secunde, declanșarea atacului convulsiv. Ea se manifestă prin dureri acute de mare intensitate, halucinații vizuale sau auditive, dar și olfactive sau impresii de straneitate, derealizare, stări de angoasă sau de extaz
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Ea se manifestă prin dureri acute de mare intensitate, halucinații vizuale sau auditive, dar și olfactive sau impresii de straneitate, derealizare, stări de angoasă sau de extaz etc. c) Atacul convulsiv propriu-zis, este aspectul vizibil cel mai dramatic al crizei epileptice și care produce o puternică impresie emoțională la persoanele care asistă. El constă dintr-o pierdere bruscă și completă a cunoștinței cu căderea bolnavului datorită scăderii tonusului muscular. Corpul cade inert și rigid. Imediat urmează o fază de contracturi ritmice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]