569 matches
-
limbile folosite fiind îngreunat de nesiguranța decriptării corecte de texte, de identificare de moaște. Numai epoca medievală timpurie a adus primele semne, primele trimiteri care au orientat cercetarea întreprinsă pe drumul cel bun. Citim în cartea părintelui Cezar Vasiliu că episcopatul Sf. Niceta de Remesiana (care a durat cinci decenii) s-ar fi încheiat după 13 decembrie 414. Căci și el este amintit într-o scrisoare a Papei Inocențiu I, adresată episcopilor macedoneni. A reface biografii, a indica fapte, studii și
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
ei în mănăstire de maici. În 1959, este desființată de comuniști, dar maicile revin în 1962, sub „acoperirea” unei secții de covoare. Numele acestei mănăstiri este legat în mare măsură de cel al episcopului Emilian Birdaș de Alba-Iulia. În decursul episcopatului său a fost efectuată o complexă operație de ridicare a bisericii vechi cu 2 metri și 8 centimetri, (astfel fiind salvată de la distrugere) și concomitent a fost construită biserica nouă cu Hramul "Sfinții Apostoli Petru și Pavel", numită și Catedrala
Mănăstirea Râmeț () [Corola-website/Science/310073_a_311402]
-
1670 a fost la Roma, unde a și studiat și a fost numit episcop al armenilor din Ardeal. Între 1672 și 1686 a întreprins unirea bisericească cu Roma a armenilor din Ardeal. În anul 1687 a fost hirotonit (consacrat) întru episcopat de către episcopul armeano-catolic din Liov. Cu aurul armenilor ardeleni a plecat la Viena, pentru a cumpăra un teritoriu pe care să se poată stabili armenii, pentru a-și construi un oraș. Astfel a luat naștere orașul Gherla, unde Auxențiu a
Auxențiu Vărzărescu () [Corola-website/Science/308786_a_310115]
-
unui conte anterior ce a participat la asasinarea ultimului senior viking, Godfrid, Duce de Frizia. Până în secolul XII comitatul s-a aflat în numeroase conflicte din cadrul Sfântului Imperiu Roman, mai exact cu alți seniori din cadrul Ducatului Lotharingia Inferioară. Conflictul cu Episcopatul Utrecht a fost rezolvat în 1101 când Floris al II-lea devine primul conte de Olanda (). Linia casei de Olanda a continuat până la Ioan I ce a domit între 1296-1299. Acesta a reușit să cucerească regiunea Frizia de Vest, aceasta
Comitatul Olanda () [Corola-website/Science/315057_a_316386]
-
cele constatate asupra istoriei construcției, concluzii obținute pe baza investigațiilor cercetătoarei. Poziția retrasă a așezării explică și apariția sa relativ târzie în documente. Abia pe la 1400, ""Alba ecclesia"" (alias Viscri) apare într-un registru al localităților pentru plata impozitului datorat episcopatului, al comitatului de Rupea (Kosd). Pe la 1500, Viscri este enumerată printre comunele libere ale Scaunului de Rupea, cu 51 de gospodării, trei păstori, un dascăl și doi săraci. Aici, ca și în alte comune, vechimea bisericii confirmă că așezarea coloniștilor
Biserica fortificată din Viscri () [Corola-website/Science/326529_a_327858]
-
(n. 30 martie 1924, Vaideiu, Mureș - d. 8 mai 2011, Cluj) a fost între 1990-2002 episcop al Episcopiei de Cluj-Gherla. În ultimii ani de viață a fost decanul de vârstă al episcopatului catolic din România. s-a născut la data de 30 martie 1924 în Vaidei, pe atunci comună în județul Mureș (interbelic), în prezent sat aparținător de comuna Ogra, județul Mureș. A urmat școala primară în satul natal, apoi patru clase
George Guțiu () [Corola-website/Science/299297_a_300626]
-
actuale, reprezentând mare parte din provinciile actuale Liège, Limburg și o parte din provincia Namur. Teritoriul medieval era organizat sub forma a 23 de orașe ("Bonnes Villes"), 15 "cartiere" ("quartiers") și o serie de seniorii (aproimativ 62). Acestea erau: Originile episcopatului de la Liège sunt reprezentate de fondarea diocezei catolice de Tongeren în secolul IV. Aceasta se aparținea de dioceza de la Trier și mai apoi de cea de la Köln dar din a doua jumătate a secolului al IV-lea devine o dioceză
Principatul episcopal Liège () [Corola-website/Science/314978_a_316307]
-
începutul secolului VIII. Episcopii ce i-au urmat lui Lambert au pus bazele unei catedrae în locul martiriului acestuia, capitala diocezei mutându-se treptat spre Liège. Spre sfârșitul secolului al X-lea episcopii de Liège au consolidat în mod deosebit puterea episcopatului. În perioada episcopului Notger de Liège, episopatul primește de la împărăteasa Teophanu, mama împăratului Otto III și regenta acestuia, Comitatul Huy. Astfel episcopul devine în același timp prinț (sau conte) al domeniului său, având pe lângă puteile ecleziastice și puteri temporale, dar
Principatul episcopal Liège () [Corola-website/Science/314978_a_316307]
-
Meuse-Inférieure, Jemmapes, Sambre-et-Meuse conținând porțiuni din teritoriul principatului. Prin Tratatul de la Lunéville din 1801 Imperiul recunoaște cuceririle franceze din Țările de Jos (inclusiv cea a principatului), iar prin Concordatul de la 1801 Biserica Catolică recunoaște dispariția Principatului episcopal și un nou episcopat este format la Liège, cu autoritate asupra departamentelor Ourthe și Meuse-Inférieure.
Principatul episcopal Liège () [Corola-website/Science/314978_a_316307]
-
care a fost canonizat ulterior de papa Pius al XII-lea în 1950. La conciliu au participat din partea Bisericii Române Unite cu Roma mitropolitul Ioan Vancea și episcopul Iosif Pop Silaghi. Mitropolitul Vancea a făcut parte, împreună cu majoritatea covârșitoare a episcopatului din Austro-Ungaria, din gruparea care s-a opus adoptării dogmei infailibilității papale. Favorabili infailibilității au fost doar trei episcopi din Austria și unul singur din Ungaria, respectiv episcopul unit de Oradea Mare, Iosif Pop Silaghi. Episcopii romano-catolici de Oradea, István
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
apusene în 913. Mai mult decât atât, teritoriul lui Conrad a fost expus neîncetatelor raiduri ale triburilor maghiarilor, intensificate după bătălia de la Pressburg din 907, fapt ce a condus la declinul clar al autorității sale. Tentativa sa de a mobiliza episcopatul din Francia răsăriteană condus de Unni de Bremen pentru a adera la cauza sa în 916 cu ocazia sinodului de la Hohenaltheim nu a întrunit rezultatul scontat. După câteva ciocniri armate, Conrad a reușit cel puțin să ajungă la negocieri cu
Conrad I al Germaniei () [Corola-website/Science/325403_a_326732]
-
în localitățile în care există două sau mai multe lăcașe de cult. Această inițiativă a fost completată de senatorul Corneliu Turianu și adoptată de Senat în data de 12 iunie 1997, fapt care a dus la o reacție aprinsă din partea episcopatului Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, reacție amplificată de parlamentarii PUNR. Legea Boilă-Turianu a fost tergiversată la Camera Deputaților timp de patru ani și în cele din urmă respinsă pe 25 septembrie 2001, în noua legislatură dominată de PDSR (devenit PSD
Matei Boilă () [Corola-website/Science/303897_a_305226]
-
a tuturor umilirilor și privațiunilor prin care a trecut și le-a îndurat 14 ani și jumătate, toate acestea i-au zdruncinat sănătatea și l-au determinat să renunțe la o viață activă cu sarcini de mare răspundere, cum e episcopatul, și să-și petreacă ultimii ani ai vieții retras, rămânând în continuare la Năsăud, în familia surorii sale. La 12 martie 1990 papa Ioan Paul al II-lea, reglementând problema ierarhiei Bisericii Catolice din România, atât a celei de rit
Ioan Cherteș () [Corola-website/Science/305257_a_306586]
-
Desiderius, a fost de asemeni duce al Bresciei. În 774 Carol cel Mare a cucerit orașul și astfel a luat sfârșit Regatul Lombard din nordul Italiei. Notingus a fost primul prinț-episcop (în 844) care a purtat titlul de conte (vezi Episcopatul Bresciei). Mai tarziu autoritatea de episcop ca reprezentant imperial a fost gradual refuzată de către cetățenii și nobilii locali, Brescia devenind o comună liberă cam pe la începutul secolului al XII-lea. Ulterior ea și-a extins domeniul, la început pe seama propietarilor
Brescia () [Corola-website/Science/297310_a_298639]
-
pentru la "Villa Celimontana" pentru gustare, conversare și pentru repaus. În unul din aceste pelerinaje, în 1563, întâlni pe Carlo Borromeo (sfântul de mai târziu) născându-se între ei o stimă și prietenie reciprocă. Filip insistă ca Borromeo să accepte episcopatul la Milano pentru a împlini reforma și în acest mare oraș. Devenit episcop de Milano Carlo insistă timp de mai mulți ani ca Filip să își mute Oratoriul de la Roma la Milano însă fără succes. Între timp, în 1564, după
Filip Neri () [Corola-website/Science/306662_a_307991]
-
fost cazuri ca cel al prepozitului Theodoricus din anul 1245 care îndeplinea simultan și funcția de preot la Sebeș. În anul 1219 papa Honoriu al III-lea a pus bazele organizării ecleziastice a Țării Bârsei, în scopul înființării unui nou episcopat neafiliat episcopatului Transilvaniei, numind un decan propriu. În plus a fost înființată Episcopia Milcoviei, pusă sub protecția cavalerilor teutoni, a căror inițiativă era creștinarea cumanilor așezați pe aceste pământuri. A urmat înființarea de capituli și decanate în toate teritoriile săsești
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
ca cel al prepozitului Theodoricus din anul 1245 care îndeplinea simultan și funcția de preot la Sebeș. În anul 1219 papa Honoriu al III-lea a pus bazele organizării ecleziastice a Țării Bârsei, în scopul înființării unui nou episcopat neafiliat episcopatului Transilvaniei, numind un decan propriu. În plus a fost înființată Episcopia Milcoviei, pusă sub protecția cavalerilor teutoni, a căror inițiativă era creștinarea cumanilor așezați pe aceste pământuri. A urmat înființarea de capituli și decanate în toate teritoriile săsești cuprinzând în
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
inițiativă era creștinarea cumanilor așezați pe aceste pământuri. A urmat înființarea de capituli și decanate în toate teritoriile săsești cuprinzând în administrare mai puține sate decât districtele și scaunele. Prea puțini capituli erau afiliați prepoziturii Sibiului, majoritatea lor aparținând de episcopatul Transilvaniei. Țara Bârsei, ca de altfel toți capitulii care nu aparțineau de episcopatului Transilvaniei, aparținea Arhiepiscopiei de Strigoniu. A urmat o perioadă în care capitulii și-au consolidat autonomia în secolele al XIII-lea și al XIV-lea, pentru ca o dată cu
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
și decanate în toate teritoriile săsești cuprinzând în administrare mai puține sate decât districtele și scaunele. Prea puțini capituli erau afiliați prepoziturii Sibiului, majoritatea lor aparținând de episcopatul Transilvaniei. Țara Bârsei, ca de altfel toți capitulii care nu aparțineau de episcopatului Transilvaniei, aparținea Arhiepiscopiei de Strigoniu. A urmat o perioadă în care capitulii și-au consolidat autonomia în secolele al XIII-lea și al XIV-lea, pentru ca o dată cu adoptarea Reformei luterane, în secolul al XVI-lea, să reușească înființarea unui episcopat
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
episcopatului Transilvaniei, aparținea Arhiepiscopiei de Strigoniu. A urmat o perioadă în care capitulii și-au consolidat autonomia în secolele al XIII-lea și al XIV-lea, pentru ca o dată cu adoptarea Reformei luterane, în secolul al XVI-lea, să reușească înființarea unui episcopat propriu. Prin Diploma andreană din anul 1224, emisă de regele Andrei al II-lea al Ungariei, s-au desființat toate comitatele transilvănene cu excepția Comitatului Sibiului, acestuia din urmă atribuindu-i-se ca teritoriu component și pământurile cuprinse între Orăștie și
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
Reformei: Alte scrieri: Calvin a publicat, între altele, și diverse volume de comentarii ale Bibliei. Calvin nu recunoaște decât două sacramente ("Taine"): Botezul și Comuniunea (Împărtășania). Respinge dogma prezenței reale a "trupului și sângelui Domnului" în împărtășanie, invocarea sfinților, instituția episcopatului, etc. Predicatorii sunt aleși de către credincioși și fiecare din bisericile calviniste este condusă spiritual de un consiliu ales. Calvin crede într-o predestinare absolută a aleșilor și celor condamnați la "judecata din urmă", respingând astfel complet liberul arbitru. Publicațiile lui
Jean Calvin () [Corola-website/Science/297534_a_298863]
-
dreptul să-i ungă) și au desfășurat în zonă o activitate greu de supravegheat de către misionarii catolici. Marea invazie Mongolă de la 1241 a distrus prelungirea autorității papalo-maghiare reprezentată de Episcopia de Milcov, astfel că în vidul de autoritate lăsat de episcopatul cuman, autoritatea ortodoxă a Vicinei s-a putut probabil extinde și mai temeinic, sprijinită sau tolerată fiind, de tătari. Conform aceluiași Vitalien Laurent, ridicarea la rangul de mitropolie s-a produs cel mai probabil în perioada 1250-1261, momentul cel mai
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
walași) ce-și desfășura viața religioasă într-un cadru temeinic organizat, așa după cum rezultă din scrisoarea papei Grigore al IX-lea trimisă în 1234 principelui maghiar Bela. În acest document se afirmă existența mai multor "episcopii schismatice", între care și episcopatul Milcoviei, numit al cumanilor, a cărui autoritate se extindea și asupra "Țării de Jos". Precizăm însă că este vorba de o organizare bisericească din perioada anterioară constituirii statului feudal independent, organizare ce nu poartă girul factorului politic dar care pune
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
să credem că Alexandru cel Bun a constituit cele două episcopii (de la Roman și Rădăuți) în perioada 1408-1413. Este greu de presupus că Episcopia Rădăuților s-a constituit înaintea celei de la Roman din moment ce există numeroase probe din care rezultă întâietatea episcopatului de Roman față de cel din Rădăuți. Chiar Dimitrie Cantemir subliniază că episcopul de Roman ... s-a chemat arhiepiscop, fiindu-i îngăduit ca, la liturghie, să poarte mitră, el stând totdeauna în dreapta mitropolitului și fiind singurul care avea paterițe (cârje) ferecate
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
odată cu înființarea bisericii Saint-Vincent de către episcopul de Tongeren. Din secolul al IX-lea orașul se află sub influența contelui de Namur și al episcopului de Liège iar din secolul al XI-lea devine unul dintre cele 23 de orașe ale episcopatului princiar Liège, în a cărui sferă de influență a rămas până în secolul al XVIII-lea. A fost implicat în Războiul vacii din secolul al XIII-lea. Situarea strategică de-a lungul văii fluviului Meuse a expus orașul Dinant la numeroase
Dinant () [Corola-website/Science/297392_a_298721]