273 matches
-
ale modernității, la construcția unui mediu propice progresului cunoașterii, instituind însă, totodată, și condițiile de posibilitate pentru introducerea unor restricții ale utilizării abuzive a produselor acestei cunoașteri. Trebuie să avem în vedere, bineînțeles, și acele elemente care, deși au influențat epistema liberală, s-au dovedit a fi neviabile în plan practic, plasându-se astfel în zona utopianismului ori în aceea a mitologiei politice 49. De altfel, pentru a răspunde provocărilor postmodernității, care abordează ideologiile particulare născute în modernitate ca pe niște
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
astăzi liberalii, sunt demne de luat în considerare, inclusiv din perspectiva periculozității subordonării descoperirilor științifice unor ignobile scopuri politice sau militare. b) Conservatorismul ca model politico-epistemic În ceea ce privește cea de a doua mare ideologie a modernității, și anume conservatorismul (ca și epistema care îi este proprie), aici problema cunoașterii este discutată în mod explicit, dată fiind regăsirea resurselor sale intelectuale în filosofia empiristă britanică. Deloc întâmplător, și teoreticienii politici contemporani care se înscriu în această epistemă insistă asupra diferenței dintre cunoașterea practică
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
modernității, și anume conservatorismul (ca și epistema care îi este proprie), aici problema cunoașterii este discutată în mod explicit, dată fiind regăsirea resurselor sale intelectuale în filosofia empiristă britanică. Deloc întâmplător, și teoreticienii politici contemporani care se înscriu în această epistemă insistă asupra diferenței dintre cunoașterea practică (knowing-how) și cunoașterea tehnică (knowing-what)51. De pe poziții sceptice cu privire la extinderea posibilităților de cunoaștere până acolo încât aceasta din urmă să devină una "totală", teoreticieni conservatori de talia lui Michael Oakeshott au glisat înspre
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
noastre. De altfel, gânditorul britanic a avertizat cu privire la periculozitatea aplicabilității principiilor raționale în spațiul socio-politic, atrâgând atenția asupra faptului că "raționalismul (...) este atât o modă, cât și o doctrină, o stare a minții și o credință"52. Tocmai de aceea, epistema conservatoare are drept piloni centrali ai demersului său argumentativ idei care vizează failibilitatea cunoașterii umane, neîncrederea față de abstracțiunile produse de rațiune și imprevizibilitatea viitorului, acestea jucând un rol major nu doar la nivel epistemologic, ci și la nivel ideologic. Deși
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
o concepție revoluționară asupra societății, viziune care a fost temperată, însă, în contextul intelectual și ideologic al social-democrației contemporane, începând cu cea de a doua jumătate a secolului trecut. Întregistrarea acestor aspecte negative ale ideologiei socialiste nu anulează, însă, contribuția epistemei corelative la dezvoltarea societății actuale. Cel puțin democratizarea spațiului public, inclusiv în ceea ce privește deciziile politice cu privire la descoperirile științifice și controlul referitor la scopurile în care acestea sunt utilizate devin aspecte ce pot fi atribuite și acestei ideologii, în măsura în care, desigur, același tip
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
reprezentativ al cuvintelor. Arta este deci cea care devine posibilă prin intermediul limbajului...” (apud A. S. Janik, în „Secolul XX”, 1988:232). Rezultă că omul, având limbajul ca mediu de experimentare a cunoașterii, nu poate avea acces decât la opinie (doxa), interpretări; „episteme” nefiind rezervate decât zeilor. Deși critica limbajului făcută de cei doi gânditori este mai mult decât pertinentă vom „comenta” pe marginea afirmațiilor făcute de ei. Chiar dacă „limitele limbajului meu sunt limitele lumii mele” (Wittgenstein), iar „limitele limbajului” evidențiate mai sus
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
imaginației noastre, cu toate acestea limbajul are și o valabilitate epistemoproxiologică întrucât ipotezele (ca enunțuri) se verifică sau se falsifică mai devreme sau mai târziu în practică. În concluzie putem spune că valabilitatea artistică a limbajului este dublată de una epistemo proxiologică, că omul „adevărului artistic” este dublat de omul „adevărului epistemic”. „Retoricul nu e deci o specie a genului <<discurs>>, ținând în mod specific de Retorică: el este esența însăși a limbii, și orice discurs ține, de drept, de retorică
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
putea spune că aceste nuanțări ale adevărului se regăsesc mai mult în științele sociale și mai puțin în științele naturii, predominante în modalitatea apreciativ-evaluativă și cea explicativă, mai puțin în modalitatea designativ informativă și descriptivă. 3.5.3. „Doxa” și „episteme” prin limbaj Încă din antichitate, Platon delimitase între două forme sau finalități ale actului de cunoaștere: doxa (credință sau opinie), pe de o parte și episteme (știință), pe de altă parte; aceasta în dialogul Teetet, dar și în altele. Cunoașterea
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
explicativă, mai puțin în modalitatea designativ informativă și descriptivă. 3.5.3. „Doxa” și „episteme” prin limbaj Încă din antichitate, Platon delimitase între două forme sau finalități ale actului de cunoaștere: doxa (credință sau opinie), pe de o parte și episteme (știință), pe de altă parte; aceasta în dialogul Teetet, dar și în altele. Cunoașterea sau cunoștințele (ca informații despre lumea reală) - fie de ordinul credinței, opiniei, fie de cel al științei - își găsesc în limbaj mediul propice de constituire și
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
cu lumea socială sau fizică. Argumentarea are un caracter procesual, reprezentând actul discursiv de a convinge sau persuada, și un caracter dialetic, deconstruind anumite teze și propunând altele. Tezele vehiculate argumentativ țin în general de opinabil și mai puțin de “episteme” proprie demonstrației. Acest opinabil dă seama de subiectivitatea și imprevizibilul argumentării, acestea implicând imposibilitatea stabilirii unei căi standard de a impune aceeași opinie la mai mulți interlocutori. Eficiența unei argumentări în impunerea unei opinii ține de mai mulți factori: personalitatea
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
și persuadarea, în funcție de natura argumentelor și operațiilor sau mecanismelor predominante în secvența discursivă. 4.3.2. A convinge și a persuada Se pare că distincția convingere-persuadare ce ține, în prezent, de domeniul discursivității, își are origine în distincția anticilor între episteme (știință) și opinie (părere), care ținea de domeniul cunoașterii. Tot în sfera cunoașterii va rămâne distincția și la Kant pentru care convingerile sunt rezultatul considerării a ceva ca adevărat în baza unor principii sau temeiuri ale raționalității umane iar persuasiunea
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
ceva mai liber, mai elastic și mai puțin convențional, valorificând intuițiile unor gânditori poststructuraliști ca Foucault, Deleuze sau Derrida care, folosind metafora fluxului, arată că lumea nu poate fi prinsă în întregime în țesătura interogației științifice și vorbesc despre discurs, epistemă sau amânare pentru a atrage atenția asupra limitelor cunoașterii. Există aici un câmp dialogic al concurenței de idei susținut de Marie-Laure Ryan și David Rudrum în paginile revistei Narrative. Aceste puncte disparate de plecare permit compararea unor răspunsuri cu răspunsuri
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
să le coreleze altfel decât până atunci (în spiritul unei etici profesionale respectuoase față de laboratorul științei și de obiectul de studiu, cum solicita istoricul Jerzy Topolsky), în încercarea de a ajunge la imagini viabile ale trecutului. În cadrul unei astfel de episteme a fost posibil să inserez o nouă propunere teoretică cu privire la imaginar. Cum noțiunea de mental, difuză și ambiguă, nu mai răspundea în ultimul deceniu presiunilor de ordin metodologic din cadrul domeniului, am căutat să valorific și să resituez mentalitățile (structuri ideatice
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
narrative, moderately involved, situated, non- abstract, and not marked for persuasion". Gerard Steen, "Genres of Discourse and the Definition of Literature" în Discourse Processes, Lawrence Erlbaum Associates, 1999, 28 (2), pp. 109-120. 40 Cunoașterea este împățită în teoretică, definită de episteme, și practică, definită de techne și phronesis. 41 Forma originară a noțiunii de romance este înțeleasă în sens larg ca "roman cavaleresc". 42 Tzvetan Todorov, The Fantastic: A structural Approach to a Literary Genre, Cornell University Press, New York, 1975, p.
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
valorii tuturor metodelor științifice și raționaliste de explicare a politicii. Nu poate exista un studiu rațional al comportamentului internațional, ci numai reflecții instructive care să sprijine diferite forme prudente de decizie. „știința” politicii nu este, în consecință, nimic altceva decât episteme politike, o știință practică necesitând atât angajare, cât și distanțare. E nevoie de distanțare în sensul că politicianul trebuie să-și folosească pachetul de cunoștințe condiționat din punct de vedere filosofic, dar generat empiric pentru a ajunge la o evaluare
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Îl vom regăsi În nomenclatura lui Linné, din secolul al XVIII-lea. Dintr-o astfel de perspectivă, singurele schimbări ce se pot concepe sunt cele legate de naștere, Îmbătrânire și moarte. La Începutul secolului al XIX-lea apărea o nouă epistemă. Aceasta se baza nu doar pe diversitatea propriu-zisă a ființelor vii, ci mai ales pe ipoteza evoluției de la o categorie la alta. Clasele Încetau să mai fie etanșe; schimbările se efectuau, după cum se credea, dinspre simplu Înspre complex, Într-o
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
1996). Toate aceste cercetări sugerează inexistența unui tip pur și pun În evidență, În funcție de epocă, regiune și cu variabile legate de condițiile exterioare, un proces de diversificare sau de uniformizare (care poate merge până la constituirea de grupuri izolate). O nouă epistemă Apariția unei episteme a diversității impune problematizări metodologice și epistemologice. Nu mai este de-ajuns să admitem, premisă stânjenitoare, dar inevitabilă și de care ne debarasăm imediat după aceea, ca În științele umane cercetătorul să fie simultan și alternativ subiectul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cercetări sugerează inexistența unui tip pur și pun În evidență, În funcție de epocă, regiune și cu variabile legate de condițiile exterioare, un proces de diversificare sau de uniformizare (care poate merge până la constituirea de grupuri izolate). O nouă epistemă Apariția unei episteme a diversității impune problematizări metodologice și epistemologice. Nu mai este de-ajuns să admitem, premisă stânjenitoare, dar inevitabilă și de care ne debarasăm imediat după aceea, ca În științele umane cercetătorul să fie simultan și alternativ subiectul care Întreprinde cercetarea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și prin transformarea subliminală a produsului publicitat într-o formă de trăire afectivă euforică, de plăcere/acceptare/aderare/cumpărare, astfel încît decizia/alegerea receptorului devine una de ordin emoțional. Prin complexitatea ei, practica publicitară se suprapune cursului actual al civilizației, epistemei contemporane, atît din punct de vedere mental și afectiv, cît și estetic. A n a l i z a d i s c u r s u l u i abordează relația dintre emoție și rațiune, iar cercetările întreprinse în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lucruri (sau a cuvintelor legate la stările de lucruri, ceea ce trece, totuși, dincolo de simpla adecvare, fiind vorba, aici, despre "corespondență") nu era nouă. Numai că Aristotel o așează într-un alt orizont (discursiv). Parmenides, spre exemplu, discutând despre cunoașterea veritabilă (episteme) și cunoașterea opinativă (doxa), implica ideea adecvării; în virtutea acesteia, cunoștința veritabilă exprimă (are drept "obiect") însăși ființa; ea are calitatea veritabilității tocmai datorită adecvării sale la propriul obiect, ființa sau ceea-ce-este; exprimând ceea-ce-este, acest fel de cunoștință ajunge la deplinătatea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
posibilă, așadar, folosind instrumentele și tehnicile din orizontul dictaturii judicativului; de altminteri, odată consumată, ea poate fi recunoscută cu greu în acest orizont; totuși, poate fi recunoscută. Tocmai de aceea, în orice act de cunoaștere îndreptat către dobândirea cunoștinței veritabile (episteme) ce are în structura sa cunoașterea celuilalt și recunoașterea de sine, potrivit scenariului platonician sesizăm și umbrele ("adumbririle") unei "logici non-judicative". Umbrele acestea sunt, de fapt, ale logos-ului care, deși rămâne ascuns, încearcă pătrunderea în spațiul epistemic, acolo unde
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al sistemului de reguli al judicativului constitutiv: noncontradicția, dar nu prin sine, ci prin opozițiile contradictorii care se instalează în zona de fundamente ale gândirii, rostirii, făptuirii, dintre care cea mai importantă, în perspectivă judicativă, este aceea dintre cunoașterea veritabilă (episteme) și cunoașterea părelnică (doxa); în cea de-a doua parte, va fi evidențiată însăși mișcarea constitutivă a structurii logice originare, S P, întâi în sensul "cunoașterii veritabile", adică al dobândirii principiilor raționamentului științific (apodictic) și, pe baza acestora, a cunoștințelor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cauză constituie doar reflexul natural al încercării de a lămuri o altă chestiune? Căci tradiția aporetică a filosofiei păstrează un fapt care pare, acum, a avea legătură cu problema noastră: diferența dintre "cunoașterea părelnică" (doxa; opinia, părerea) și "cunoașterea științifică" (episteme; cunoașterea veritabilă, știința). Își propune Aristotel să lămurească diferența din urmă? Este el atras de o astfel de temă, altminteri cu un statut aporetic limpede în filosofia prearistotelică ce a tematizat condiția "logicului", vecinătatea acesteia cu adevărul, în genere, natura
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
elementele" raționamentului, formele logice, condițiile adevărului, adică regulile logice (din care se detașează principiile logice) etc. și pătrunde într-un orizont în care capătă sens probleme noi, toate însă legate de "condiția" de opinie (doxa) și de cea de știință (episteme). Suntem, prin aceste noi probleme, dincolo de simpla distincție formală dintre raționamentul corect și cel sofistic. În plus, dată fiind metoda de lucru a lui Aristotel utilizată deseori de el și constituită printr-o raportare "critică" la istoria gândirii grecești, ceea ce
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ideea diferenței dintre analitică și dialectică așa cum ea ne-a apărut până aici ca fiind, sub aspect pragmatic, susținută, întâi, de diferența dintre raționamentul corect și cel sofistic, arătându-se, apoi, ca fiind susținută și de diferența dintre cunoașterea veritabilă (episteme) și cea părelnică, opinativă (doxa) -, nu poate fi ocolită o problemă ce rezultă, întâi, din sistematica aristotelică a logicii, apoi din problemele pe care filosoful atenian le pune în discuție, iar în ultimă instanță, din ideile ce susțin teoria aristotelică
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]