273 matches
-
Lyotard, Ț. reface un tablou al problematicii legate de limitarea sau ilimitarea comunicării în condițiile eticii societății moderne. Întreaga sa activitate se concentrează asupra decriptării raționale, cu întregul aparat teoretic al modernității, a magiei verbale ce definește textul literar. SCRIERI: Epistemă, ideologie, român: secolul XVIII francez, București, 1982; Pour Cocon Idiotiseanul ou Ce qu’îl est raisonnable de dire de la littérature, București, 2000; Leș Temps qui courent racontés aux littéraires, București, 2000. Traduceri: Nathalie Sarraute, Fructele de aur, pref. Irina Mavrodin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290215_a_291544]
-
unor criterii și valori intrinseci, nu al unui (inexistent) referent universal, aceste noi studii sociale au preluat și metoda ei de analiză: aceea a decupajului static, care a Înlocuit tradiționala restituire a secvențialității dinamice. Astfel a apărut structuralismul. Această nouă epistemă a avut, pentru științele sociale, un rol profund regenerativ, inclusiv - sau, poate, În primul rând - pentru istorie. Efectele ei nu au fost, Însă, numai pozitive. Interesul pentru orice formă de alteritate, prestigiul particularismului și al pluralismului au dus la estomparea
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
stabilesc, dogmatic, necesitatea că literatura să devină oglindă noii stări politice și sociale a țării, precum și codul de sarcini și obiective ale tinerilor scriitori și ale activității unui cenaclu literar, impunând astfel temele, motivele și modalitățile chemate să configureze nouă epistemă a „realismului socialist”. În viziunea autorilor de normative literare - Traian Șelmaru, Mihail Novicov, N. Mihailov, Sergiu Fărcășan, Eugen Frunză, Mihu Dragomir, Vasile Nicorovici, Georgeta Horodinca, Teodor Vârgolici sau Geo Bogza - funcția fundamentală a actului artistic este nonficționalizarea, „redarea” realității în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290048_a_291377]
-
puțin instinctiv, în sensul terorii de atmosferă prefigurate de dramaturgia elisabetană. Explicația acestei intuiții auctoriale rezidă în însăși atitudinea adoptată de literatura gotică incipientă, interpretată curent, în termenii rezumativi, dar fideli realității ai lui Han-yu Huang, drept "reacție transgresivă la epistemele raționaliste din Luminism" (2007: 22). Nu numai conținuturile cunoașterii sunt cele care alimentează interesul deopotrivă al autorilor și al publicului pentru teroarea gotică, ci și condițiile istorice înseși, "climatul revoluționar de la sfârșitul secolului al XVIII-lea" (van Gorp, 2008: 251
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sale în a descrie figura poliedrică a diferențialelor divine în contextul celebrelor lucrări de filosofie și antropologie ale veacului. Seducătoare este analiza arhetipurilor în relația lor cu factorii stilistici, a celor cinci categorii de valori stabilite de Blaga, exponent al epistemei modeniste, ca model al multiplicării lumilor posibile, profet al postmodernității. În spiritul căreia este scrisă această carte, de o eleganță a spiritului și de o rigoare interpretativă depășite doar de voluptatea informației la zi. Maria-Ana Tupan Deconstructivism și dramaturgia lui
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
se prezintă preocuparea Mariei-Ana Tupan pentru modernismul românesc, a cărui evoluție e decelată și urmărită în planul celui european. Primul nostru modernist i se pare a fi însuși Eminescu, prin prisma a ceea ce d-sa numește "deconstrucția metafizicii", cunoașterea "în epistemă și paradigmă", practica "reinscripției și intertextualității". Trecînd, în mod ciudat, peste Macedonski, pe care-l etichetează, spre surpriza noastră, drept un "poet minor", cercetătoarea apreciază, pe bună dreptate că perioada "modernismului înalt" e marcată pe sol românesc de operele Hortensiei
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
crez intelectual, al filozofului că un soi de pelerin spiritual, la început de secol 20, în plină modernitate (penru noi, postmodernii, căci pentru cei de atunci deja începuse "criză" spiritului modern, cum indică și subtitlul acestei cărți), deci în plină epistemă bîntuita atît de obsesiile raționalismului cît și de oroarea față de ele. Ambițiile sale sînt însă, clar, ale unui absolutist în sensul soft, care deși declară infinită diversitate a lumii, se știe capabil să o cuprindă cumva pe dedesubt, din interior
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
Jung, Freud ar fi cel introvertit, iar el cel extravertit, însă regizorul merge mai departe sugerând că intuiția raportului dintre anima și animus i-ar fi livrată de o discuție cu Sabina. Nimic demitologizant în acest fapt, acești creatori de epistemă se comportă ca niște relee care adună informația, o sintetizează și o transformă în concept. Cronenberg nu merge în sensul construirii unor statui, dar nici în cel invers al dinamitării soclului pe care se află în mod meritat aceste două
Sex și caracter by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5025_a_6350]
-
textele literaturii vechi sunt apreciate astăzi într-o modalitate care le desprinde de contextul lor istoric, de acel „sistem de cunoaștere specific unei anumite epoci”. În acest fel, textele respective, citite cu un ochi modern, sunt plasate într-o altă epistemă și rupte „de acumulările care le-au generat”. Comparându-se cu plastica medievală, cu iconografia respectivă de pildă, a cărei simbolistică nu poate fi înțeleasă dacă nu i s-au descifrat codurile și nu i s-au reconstituit regulile, nici
Modelul inorogului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2786_a_4111]
-
care pot trezi interesul și chiar admirația unor cititori de peste veac - cam așa cum citea Nichita Stănescu pe Anton Pann, într-un alt registru, și găsea că el anticipează poezia modernă -, ci să adune și să structureze documente ale constituirii unei episteme, după expresia lui Foucault pe care o preia Bogdan Crețu, unui teren, unui pat germinativ care pregătește și, în același timp, anunță literatura care va să vină. Toate acestea sunt cadrul care face posibile micile preludii anunțând simfoniile viitorului: versuri
Modelul inorogului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2786_a_4111]
-
pe creangă în Marele Oraș. Doar corpul - marcă bună, „54 H” - Pornește dimineața din ce în ce mai greu. Deși îi port de grijă: jogging, fitness, masaj, Femei (doza prescrisă), fibre, ginseng (la greu)... E dragostea supremă - cea dintre Eu și Eu - A noii episteme: Textul fără Mesaj. De ce-aș visa? O treabă de luzări, prostovani Ce n-aveau avioane, video, celulare... Modele depășite, cu softuri de copii, Care-au trăit degeaba atîtea mii de ani. Care credeau în vise: simplă defragmentare A creierului
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
acut sentiment că există un oarecare resentiment față de acest fenomen, de unde și tonul bășcălios și minimalist. Rareori se depășesc prejudecățile culturale binecunoscute. Dincolo de faptul că fiecare încearcă să priceapă ce e canonul plecând de la definiții de dicționar (model, listă, paradigmă, epistemă, ierarhie etc.), efect al lipsei de informație teoretică, canonul nu e privit, în general, ca un proces de durată, ca o acțiune colectivă, o revizuire complexă ce ține de însăși esența literaturii, ci mai degrabă ca o strategie subversivă a
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
minimalist. Are această schemă o dimensiune diacronică? A spera că ea se poate limita la una strict sincronică e, firește, utopie curată. A-i limita dimensiunea diacronică în funcție de cea sincronică, altfel spus de un Zeitgeist cu ale sale frămîntări și episteme înseamnă a reasocia cultura cu știința, taman ceea ce y Gasset nu dorește. În principiu, mi se pare destul de de la sine înțeles că un profesionist, medic, ca să iau exemplul lui y Gasset, nu are de ce să-și bată capul cu dilemele
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
originalitate perfectă nu există. G. Călinescu refuză termenul, propunând, în schimb, sintagma „putere de creație”. În legătură cu Hortensia Papadat-Bengescu, nu se poate vorbi de influență în sensul curent al cuvântului. Despre imitație, doar de dragul insolitului mult promovat mai de curând de epistema postmodernă. Imitația e în firea omenească. În domeniul creației, ea are diferite etaje, de la imitația pur și simplu, la imitația necesară (canonul din muzică), până la ideea de imitatio dei . Dar cu toată condiția demiurgică a artistului mare, creația/noutatea nu
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
în adîncul ființei sale, provocîndu-i un sentiment de uimire (thaumazein). Uimirea e o dispoziție prin excelență contemplativă, adică starea de spirit cea mai prielnică gîndirii, ea dispărînd de îndată ce cauți s-o preschimbi în dexteritate practică (tehne) sau în cunoaștere teoretică (episteme). De aceea, nu omul gîndește în lume, ci divinul trezește în om gîndirea, grație uimirii pe care i-o provoacă. Cînd un filozof gîndește, Dumnezeu se folosește de el ca să se gîndească pe sine. De aceea, subiectul gîndirii nu e
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
comunist” (p.332). În acest context, al figurilor atacate constant de către critic, N. Steinhardt se află la loc de mare cinste. Și bineînțeles că acest fapt își are și el cauzele sale. În primul rând, Marino refuză din start orice epistemă în care Steinhardt ar putea fi așezat, dinlăuntrul literaturii române: el are o aversiune, o fixație apriorică, lipsită de vreun temei, în primul rând, față de memorialistica închisorilor, apoi față de creștinism, față de eroism, românism, misticism, paradoxuri sau față de soluția iertării („Aș
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
față de eseism (aici, se întâlnește, fără să vrea, cu Noica). Pe scurt, pentru Marino, toate categoriile înșirate mai sus intră într-un singur sac: Antiliteratura. Or, pentru cine cunoaște poziția estetică și ideologică a lui N. Steinhardt, e limpede că epistemele menționate mai sus îl conțin, îl reprezintă și îi compun... portretul. Scriitorul-monah se poate recunoaște în idiosincraziile lui Marino ca într-o oglindă. Evident că acesta din urmă le exagerează, dar, în linii mari, adevărul nu este altul. Astfel, ceea ce
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
orice fel (și implicit al structuralismului care nu ar face altceva decât să „încețoșeze” demersul hermeneutic), rezervat în fața erudiției și al „supradoctoratelor”, dacă acestea nu sunt dublate de o categorie care pare a proveni, totuși, din o cu totul altă epistemă: „bunătatea sufletească”. În al doilea rând, puși față în față, N. Steinhardt și Adrian Marino sunt eminamente diferiți. În plus, Steinhardt și tipul său de lectură critică nu ar putea să provoace decât derută unui intelectual „cu ambiția construcției și
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
statut (cel mai adesea ierarhic) și proprietăți definitorii. Stabilirea unor ierarhii era suficientă pentru a legitima o ordine axiologică corespunzătoare unei ordini dictate de dispoziția de gust, perisabilitatea celei de a doua reflectând stabilitatea cele dintâi. Muzicologia romantică propunea o epistemă bazată nu pe diversitatea propriu-zisă, ci pe evoluția muzicii de la o formă la alta, de la o categorie la alta. Genurile încetau astfel să fie etanșe, schimbările efectuându-se dinspre simplu înspre complex, într-o liniaritate istorică a progresului. Indiferent dacă
Prudenta diversitatea by Liviu D?NCEANU [Corola-journal/Journalistic/83974_a_85299]
-
critic in statu nascendi cunoaște, la începuturile lui o perioadă de ucenicie, în care „își face mâna” recenzând fugace cărți din actualitatea imediată. Indiferent dacă, mai departe, acesta va „naufragia” în istorie literară, în teorie sau în alte vecinătăți de epistemă, acest prim stagiu e, se înțelege, obligatoriu. Raționamentul e simplist și a înregistra meticulos excepțiile (tot atât de numeroase ca și cazurile-standard) devine inutil. Puțini sunt cei care și-au făcut din comentariul imediatului o vocație. Vianu a dezertat din pricini personale
Cronică literară and beyond by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2727_a_4052]
-
creându-și astfel, cu cheltuială puțină, iluzia plăcută de a fi făcut o ispravă"17. Recunoaște, din nou, că în gazetărie, mai mult decât ideologiile și telegramele politice îl interesează "telegramele de simple fapte diverse". Disocierea îl plasează într-o epistemă devenită odată cu trecerea timpului familiară: "Nimic nu este mai banal decât un mare eveniment istoric. Și, dimpotrivă, nimic nu este mai expresiv decât un mic incident de viață. Oamenii pot fi cunoscuți din faptele lor mărunte, dar niciodată din gesturile
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
care, într-un articol intitulat Eflorând o Carte fericită (!), din revista Argeș (nr. 9/ 2006), scrie cuvinte mari, foarte mari și extrem de mari, despre Christian Crăciun: "Întreaga carte șIntrări în labirintț, dincolo de inerenta prefigurare temporală, nu face decât să pregătească epistema acestei secrete rupturi de nivel în care foșnește pădurea de metafore; nu face decât poate să înfioare cu aripa Daimonului vălul tăcerii postpoematice."; " Închei, lăudând, iarăși, simplitatea, finețea, concizia, franchețea, Ťasprimeať, echilibrul și circularitatea temelor și a tonului general al
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10230_a_11555]
-
cît și prin faptul că, axată, în mod programatic, pe coordonatele tematologice sau, mai exact, motivice ("consonanta semnificațiilor"; clasificarea "axelor motivice a poemelor și expresiilor din proxomitatea lor"; "recuperarea valorilor adăpostite în trama lirico-epico-dramatică a paginilor de referință subscrise acestor episteme artistice"), exegeza are la bază o abordare sub aspectul poeticii, autoarea insistînd, pe tot parcursul analizelor întreprinse, pe astfel de elemente specifice ale literaturii romantice, cum sînt mitul, simbolul, oniricul, fantasticul, elemente ce nu doar dau culoare operelor scrise în cadrul
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
zonă: ele sunt în stare să povestească, uneori consistent și talentat, gândurile bărbaților filosofi. Și mie problema nașterii nu mi-a părut că ar avea „demnitate filosofică”. Și mie mi s-a părut că există subiecte private și nedemne de episteme și subiecte „cu adevărat importante”. Ieșirea „nimicurilor femeiești” din anonimat și trecerea lor în vizibilitatea filosofică, teologică, politică, estetică, sociologică, juridică, a fost o mare descoperire și a însemnat momentul în care am avut revelația - acum îmi pare copilărească - a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
de funcționare ale organizației sau în directive. Autoritatea deontică este autoritatea persoanei numite și este fundamentată pe reguli și regulamente care trebuie acceptate ca adevărate pentru simplul fapt că ele sunt oficiale; Autoritatea epistemică este autoritatea specialiștilor (în limba greacă, episteme înseamnă știință, cunoștințe), a profesioniștilor, autoritatea științei (Bochenski, 1992, pp. 52-53). Este autoritatea persoanei ale cărei afirmații în legătură cu un anumit domeniu sunt considerate corecte. Ea trebuie obținută și menținută prin aserțiuni corecte (decizii corecte, soluții, cunoștințe exprimate, date, informații etc.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]