901 matches
-
coordonatele eticoștiințifice ale expertizei medico-legale psihiatrice prin ceea ce s-a numit „naturalizarea epistemologică de cunoaștere a psihicului uman”, justificată de multitudinea situațiilor din lumea vie, inclusiv mentale, ca și de criteriile etico științifice ce o promovează. Se stabilesc astfel punți epistemice Între actus reus și mens rea, care, deseori, depășind dreptul, promovează drepturile omului la reinserție socio-umană. Premizele etico-științifice ale expertizei medico legale psihiatrice Expertiza medico-legală psihiatrică Își afirmă, În primul rând, conținutul său epistemologic de Înțelegere științifică a structurării și
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, I. Agrosoaie, C. Scripcaru () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1481]
-
de realitate dintre fapta comisă și judecata perturbată ca și prin consonanța de opinii științifice cu puterea de a despuia diagnosticul de lacune și opinii subiective. De aceea realitatea mentală nu trebuie explicată prin sentimentele expertului care susține fără argumentare epistemică disonanța dintre diagnostice. Cerințele epistemice ale acestui gen de expertze se vor obiectiva În analiza de acuratețe științifică privind capacitatea de evaluare și proiectare corectă sau incorectă a consecințelor faptei prin paradigma reprezentării conținutului și consecințelor sale ce include discernământul
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, I. Agrosoaie, C. Scripcaru () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1481]
-
și judecata perturbată ca și prin consonanța de opinii științifice cu puterea de a despuia diagnosticul de lacune și opinii subiective. De aceea realitatea mentală nu trebuie explicată prin sentimentele expertului care susține fără argumentare epistemică disonanța dintre diagnostice. Cerințele epistemice ale acestui gen de expertze se vor obiectiva În analiza de acuratețe științifică privind capacitatea de evaluare și proiectare corectă sau incorectă a consecințelor faptei prin paradigma reprezentării conținutului și consecințelor sale ce include discernământul față de ea. Marker al stării
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, I. Agrosoaie, C. Scripcaru () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1481]
-
de acuratețe științifică privind capacitatea de evaluare și proiectare corectă sau incorectă a consecințelor faptei prin paradigma reprezentării conținutului și consecințelor sale ce include discernământul față de ea. Marker al stării de conștiință la un moment dat, reprezentarea devine o punte epistemică dintre boala mintală și faptă, de natură predominent ontologică, lipsa reprezentării fiind considerată un simptom de boală mintală din care decurge nonimputabilitatea faptei. Expertiza medico-legală psihiatrică Își afirmă, În al doilea rând, viziunea sa ontogenetică privind natura și evoluția comportamentului
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, I. Agrosoaie, C. Scripcaru () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1481]
-
al bolnavului, onestitatea etică față de acesta, neutralitatea științifică drept bază a obiectivității actului expertal, devin pilonii de bază ai acestei discipline de graniță dintre drept și medicină care Își afirmă fără rezerve statutul științific propriu prin criteriile sale nomotetice și epistemice de definire actuală a științelor. Psihiatria medico-legală contribuie astfel la scientizarea dreptului și a practicii judiciare.
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, I. Agrosoaie, C. Scripcaru () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1481]
-
parte din opoziția față de teorii bazate pe fluide subtile în secolul al XVIII-lea și față de teorii atomiste în secolul al XIX-lea - constată un filosof al științei - a fost datorată faptului că metodologia dominantă a epocii contesta buna întemeiere epistemică și stiințifică a teoriilor care lucrează cu «entități inobservabileă”24. Bine cunoscută și mult discutată este opoziția pe care a suscitat-o în cercuri științifice care aderau în mod ferm la filosofia mecanicistă a naturii acceptarea de către Newton a unei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
definiție este utilă și comprehensivă și mai mulți autori s-au referit la acest mecanism folosind termeni diferiți și făcând distincția între mai multe nuanțe de procese bazate pe socializare (social learning, persuasiune, influență socială, presiune normativă, dialog politic, comunitate epistemică și dezvoltare instituțională). Kelley (2004) susține că, mai mult, condiționalitatea ar fi determinantă pentru inițierea proceselor de reformă, în vreme ce mecanismele de socializare capătă relevanță într-o a doua fază, cea de internaționalizare efectivă a normelor. În termeni instituționali conceptul de
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
academice). Borzel și Risse (2003) utilizează conceptul de change agent (agent al schimbării), specificând că există în principal două forme organizaționale care pot lucra ca agenți ai schimbării sau în care se formează actorii singulari potențiali agenți ai schimbării: comunitățile epistemice (Haas 1992) și rețelele de sprijin (advocacy networks). În comunitățile epistemice, noile norme și noile idei sunt legitimate pe baza cunoașterii științifice care se găsește la temelia comunității înseși. Actorii care fac parte dintr-o comunitate epistemică recunoscută vor fi
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
al schimbării), specificând că există în principal două forme organizaționale care pot lucra ca agenți ai schimbării sau în care se formează actorii singulari potențiali agenți ai schimbării: comunitățile epistemice (Haas 1992) și rețelele de sprijin (advocacy networks). În comunitățile epistemice, noile norme și noile idei sunt legitimate pe baza cunoașterii științifice care se găsește la temelia comunității înseși. Actorii care fac parte dintr-o comunitate epistemică recunoscută vor fi deosebit de eficienți în influențarea decidenților (policy-makers) și a acțiunilor acestora. În
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
ai schimbării: comunitățile epistemice (Haas 1992) și rețelele de sprijin (advocacy networks). În comunitățile epistemice, noile norme și noile idei sunt legitimate pe baza cunoașterii științifice care se găsește la temelia comunității înseși. Actorii care fac parte dintr-o comunitate epistemică recunoscută vor fi deosebit de eficienți în influențarea decidenților (policy-makers) și a acțiunilor acestora. În rețelele de sprijin (advocacy networks), normele și ideile sunt legitimate pe baza valorilor puternic împărtășite, mai ales prin cunoașterea științifică. Acest tip de organizație face apel
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
toate zonele cruciale pentru funcționarea sistemului judiciar" (Ziua, 12 martie 2005). Curriculum-ul lui Macovei confirmă și ipoteza că prezența unui agent al schimbării ar fi rezultatul direct al procesului de socializare a figurilor politice și/sau profesionale în cadrul comunităților epistemice sau de network internaționale (Finnemore și Sikkink 1998; Börzel și Risse 2003). În ceea ce privește rezultatul primului pas al RA, putem pe drept cuvânt să-l considerăm pozitiv: acțiunea UE în cele două sectoare este considerată credibilă și este posibil să identificăm
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
general, o noțiune destul de vagă. Aceste considerații teoretico-practice ne conduc la concluzia că nu există adevăr absolut, ci doar adevăruri parțiale și relative. Însă, Caracterul parțial și limitat al acestui adevăr se referă la faptul că modelul rezultat din procesul epistemic dă o reprezentare eronată și distorsionează unele aspecte ale segmentului de realitate modelat. Dar, prin iterații adecvate, la trecerea pentru cercetarea În anduranță a fenomenului urmărit, ne apropiem de atingerea scopului determinat de cercetarea experimentală. 4.3.1. Modelarea sistemică
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
general, o noțiune destul de vagă. Aceste considerații teoretico-practice ne conduc la concluzia că nu există adevăr absolut, ci doar adevăruri parțiale și relative. Însă, Caracterul parțial și limitat al acestui adevăr se referă la faptul că modelul rezultat din procesul epistemic dă o reprezentare eronată și distorsionează unele aspecte ale segmentului de realitate modelat. Dar, prin iterații adecvate, la trecerea pentru cercetarea În anduranță a fenomenului urmărit, ne apropiem de atingerea scopului determinat de cercetarea experimentală. 4.3.1. Modelarea sistemică
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
pe Eminescu într-un mod vizibil situat, la fel ca și cel de-al doilea: din perspectiva unei estetici conservând emfatic memoria experienței moderniste. De aici decurge o altă diferență în raport cu eminescologia antecedentă: interesul pentru plasarea fizionomiei creatoare în orizonturi epistemice ample. Indiferent de obiectul lor imediat, interpretările din carte rămân constant la nivelul relației simptomatice dintre un intelectual (Eminescu) și timpul său. În perspectiva conceptualizantă a lui C., eminescianismul devine o categorie largă de sensibilitate, care anticipează o serie dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
climat psiho social particular. Astfel, profesorul. Este pus în situația de a acționa într-un câmp de factori constanți dar și variabili. Situată la intersecția pregătirii culturale și științifice de specialitate a profesorului cu aria capacității sale pentru probleme socio - epistemice, interpersonale și socio - afective ale activității cu elevii care conferă o anumită coloratură stilului său „competența didactică centrată pe aptitudinea pedagogică joacă rolul de instrument de unificare și exprimare în afară, sub forma 2 M. Stroe (coord.), Competența didactică, Editura
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
4234 AUREL CODOBAN SEMN ȘI INTERPRETARE O introducere postmodernă în semiologie și hermeneutică EDITURA DACIA Cluj-Napoca, 2001 Introducere >3' 1. Noua epistemă: tematizarea comunicării Prezentarea marilor tematizări și soluții ale filosofiei occidentale nu este în această introducere atât istorică, cât epistemică. Ea nu are ca scop decât să ne aducă pe calea cea mai scurtă la starea de azi a filosofiei. De cel mai mare ajutor în schematizarea epistemică a istoriei filosofiei occidentale, în funcție de marile socluri tematice, marile probleme și marile
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
soluții ale filosofiei occidentale nu este în această introducere atât istorică, cât epistemică. Ea nu are ca scop decât să ne aducă pe calea cea mai scurtă la starea de azi a filosofiei. De cel mai mare ajutor în schematizarea epistemică a istoriei filosofiei occidentale, în funcție de marile socluri tematice, marile probleme și marile soluții, este ceea ce s-a numit trilema lui Gorgias. Trilema, dilema cu trei alternative a celebrului sofist grec, poate fi formulată astfel: mai întîi, nu există nimic; apoi
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
principiul. Apoi filosofia modernă, care a tematizat cunoașterea, afirmă: ba putem cunoaște, și dă prioritatea cuvenită ideii. în fine, filosofia actuală care tematizează comunicarea pare să ne spună: ba putem comunica, dar singura realitate este semnul. Desigur, cele trei socluri epistemice nu se succed fără a afecta major problematica filosofiei. "Ceea ce este" din prima filosofie devine realul din cea de-a doua etapă a filosofiei, respectiv semnificabilul din cea de-a treia; ultimele două etape sunt critice, produc critici ale cunoașterii
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
că lucrurile, forțele au numai o consistență de semne. Este adevărat că logos-ul care fixează norma inteligibilității lumii noastre s-a întors din nou la semne dar el se joacă acum cu semnificații dezamorsate. 16 I. Semiologie 3. Situs-ul epistemic al semiologiei (Delimitarea obiectului și problematicii; programul) Chiar dacă o istorie mitologizantă a oricărei discipline teoretice tinde să îi găsească origini absolute, trebuie să spunem clar că o semiologie așa cum este ea înțeleasă astăzi își are originea în tematizarea contemporană cu
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
toate aceste poziții de gândire, aparent, creștinismul ar fi trebuit să ofere semnului un loc privilegiat. Există oare, ca posibilitate măcar, în filosofia creștină un alt loc al semnului? Tocmai calitatea de lucru a semnului împiedică constituirea lui ca obiect epistemic autonom. Ordinea existenței, a gândirii și a rostirii fac una, nu sunt despărțite. 17 O dată cu a doua tematizare, a cunoașterii, ceea ce este devine relativ la ceea ce cunoaștem. Adică ceea ce nu cunoaștem nu există în mod real pentru noi. Există aici deja
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
moda și literatura, pictura, mitul, tragedia etc. c) mai extins, dilatând granițele civilizației până la acelea ale societății și chiar dincolo, în plină extindere spre natură, în care regăsește cultura (ca în codul genetic, spre exemplu). în formularea conștiinței de sine epistemice, semiologia pare să ezite între a se defini ca: - disciplină printre altele sau hiperteorie; - teorie sau metodă; - teorie/metodă preluabilă în fiecare domeniu sau interdisciplinaritate; Puncte de plecare axiomatice și deschideri problematice pe care le oferă sunt multiple. Axioma filosofic
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
paradigma sa, teoria semnului specifică fiecărei epoci, fiecărei episteme. Această interpretare se susține prin cele vecine ale lui Levi-Strauss și Althusser. "Gîndirea sălbatică" despre care vorbește Levi-Strauss este de fapt Epistema Renașterii regăsită în sistemul cunoașterilor omului arhaic, iar "tăieturile epistemice" care marchează nașterea noilor științe în epistemologia lui Althusser, explicitează apariția formațiunilor discursive. Arheologia cunoașterii a lui Foucault este orientată semiologic pentru că avem aici de-a face cu o lectură care tratează discursul nu ca document, adică semn al altui
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
să dispară, împotriva interminabilelor discuții pe tema antiumanismului structuralist, este astăzi evident că Foucault a avut dreptate. Dizolvarea imaginii clasice a omului ca subiect conștient și autonom este fapt împlinit în filosofiile și teoriile modernității târzii. II. Hermeneutică 10. Situs-ul epistemic al hermeneuticii Cea de-a treia tematizare filosofică, cea a comunicării, este cea care schimbă locul hermeneuticii de la o disciplină filosofică auxiliară la una de prim plan, respectiv conferă interpretării un rang prim între procesele intelecției acestei lumi de semne
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
un anumit moment istoric. în ordine cronologică, Schleiermacher și Dilthey sunt precedați de F. Ast și F. Schlegel, respectiv A. Boeckh și J. G. Droysen. Ast publică în 1808 cartea Liniile de bază ale gramaticii hermeneutice critice, în care situează epistemic, hermeneutica între gramatică și critica de text. El reia doctrina tradițională a scopus-ului - a intenției autorului -, dar o îmbogățește printr-o precizare nouă: orice idee trebuie înțeleasă în lumina totalității de spirit căreia îi aparține. Recursul la aceste "totalități de
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
pe calea hermeneuticii propria explicitare a propriei ființe. Dar totodată el se implică hermeneutic în mișcarea comprehensiunii. 121 Schimbarea pe care Heidegger o aduce în planul hermeneuticii, comparabilă cu arbitrarietatea semnului a lui Saussure în planul semiologiei, este refuzul concepției epistemice asupra înțelegerii. Heidegger răstoarnă situația considerând, invers, cunoașterea drept secundară și ea izvorând dintr-o comprehensiune mai elementară care este departe de a fi strict cognitivă. Este ceea ce se numește pre-înțelegere sau pre-comprehensiune (Vorverstăndnis), adică structura de anticipare a înțelegerii
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]