1,134 matches
-
socioumane din ultimele decenii. Ambele procese sunt guvernate însă de același tip de raționalitate: raționalitatea transversală, care ne învață că se poate reflecta asupra structurii și unității unui domeniu fără a impune tipare din afară. 2. Epistemologia științelor educațieitc "2. Epistemologia științelor educației" Mai întâi, ar trebui să precizăm în ce măsură se mai poate vorbi despre epistemologie, de vreme ce unii autori se referă la demisia acestui domeniu în contextul evoluțiilor din științele contemporane. Se poate vorbi, credem, despre sfârșitul epistemologiei tari, paradigmatice, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
transversală, care ne învață că se poate reflecta asupra structurii și unității unui domeniu fără a impune tipare din afară. 2. Epistemologia științelor educațieitc "2. Epistemologia științelor educației" Mai întâi, ar trebui să precizăm în ce măsură se mai poate vorbi despre epistemologie, de vreme ce unii autori se referă la demisia acestui domeniu în contextul evoluțiilor din științele contemporane. Se poate vorbi, credem, despre sfârșitul epistemologiei tari, paradigmatice, ceea ce nu înseamnă că au dispărut preocupările legate de teoria științelor. Putem vorbi despre imposibilitatea, în
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
științelor educațieitc "2. Epistemologia științelor educației" Mai întâi, ar trebui să precizăm în ce măsură se mai poate vorbi despre epistemologie, de vreme ce unii autori se referă la demisia acestui domeniu în contextul evoluțiilor din științele contemporane. Se poate vorbi, credem, despre sfârșitul epistemologiei tari, paradigmatice, ceea ce nu înseamnă că au dispărut preocupările legate de teoria științelor. Putem vorbi despre imposibilitatea, în context postmodern, a unei epistemologii a logosului universal, a pozitivismului. Pentru pozitivist, lumea se împarte în ceea ce se poate afirma cu claritate
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
referă la demisia acestui domeniu în contextul evoluțiilor din științele contemporane. Se poate vorbi, credem, despre sfârșitul epistemologiei tari, paradigmatice, ceea ce nu înseamnă că au dispărut preocupările legate de teoria științelor. Putem vorbi despre imposibilitatea, în context postmodern, a unei epistemologii a logosului universal, a pozitivismului. Pentru pozitivist, lumea se împarte în ceea ce se poate afirma cu claritate și ceea ce trebuie trecut sub tăcere. Dar aceasta este de fapt o filosofie dintre cele mai absurde, căci nimic - sau aproape nimic - nu
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
directă și eficientă asupra realului, dar nu și o apropriere deplină a sensurilor și semnificațiilor. Considerând așadar, odată cu R. Thom, activitățile științifice ca un continuum cu doi poli, al înțelegerii și al acțiunii, se face un prim pas în depășirea epistemologiei reducționiste în favoarea uneia măcar bipolare, ambivalente. Încercăm să surprindem în continuare câteva consecințe ale acestei orientări asupra educației: • reevaluarea modelului parcelar al științelor educației, caracterizat de împărțirea mai mult sau mai puțin artificială pe (sub)discipline specializate: psihologia educației, sociologia
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
în toate limbile” s-au confruntat cu imperativul realizării unor convenții prealabile, care, nu de puține ori, au mers prea departe, în grupuri prea restrânse. Problema care se ridică ține de asigurarea „vocației globale”, a caracterului transspațial al conceptelor-cheie ale epistemologiei contemporane; - decontextualizarea istorică și mai ales socială a discursului pedagogic a fost provocată în mare măsură de caracterul autoreferențial al limbajului, suficient sieși și rupt de contextul general care produce enunțul și îi determină posibilitățile de operare. În replică, postmodernismul
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
ceea ce Gilbert Hottois numea tehnoștiință își pierd statutul, pentru că noul tip de raționalitate nedeterministă acceptă intervenția imprevizibilului, a accidentalului și haosului. „Recurgerea la hazard nu are o semnificație metafizică, ci mai degrabă pragmatică sau metodologică.” (Boutot, 1997, p. 255) O epistemologie care acceptă aceste noi condiții, care se fundamentează pe aceste noi valori, dorindu-și să se situeze mai aproape de această lume imprevizibilă, populată de indivizi capabili să evolueze și să inoveze (I. Prigogine), trebuie să fie capabilă să țină seama
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
-și propune să studieze toate formele, ci doar pe cele numite de autor fractale. Fractal înseamnă fragmentat, fracționat, neregulat, întrerupt. Încercarea lui Mandelbrot constă în depășirea geometriei parcelare euclidiene, care pierde din vedere complexitatea ansamblului; această teorie nu constituie ceea ce epistemologii numesc „un sistem ipotetico-deductiv”. Nu este construită pe baza unui număr redus de axiome sau postulate cu care pot fi demonstrate numeroase teoreme, ci constituie un limbaj sau o metodă - destul de suplă, în esență - de interpretare a naturii. A studia
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
ale unor autori precum Piaget, Dewey și Whitehead, dar și utilizând principiile ordinii haotice și ale atractorilor stranii (vezi Slattery, 1995, pp. 27-28). Această scurtă și sumară incursiune în câteva dintre teoriile artizane ale unui alt mod de a face epistemologie a pornit de la premisa că, și de această dată, evoluțiile din cadrul așa-numitelor „științe tari” vor afecta consistent câmpul științelor socioumane. Teoriile prezentate aduc un argument suplimentar în favoarea orientărilor epistemologiei contemporane, schițate în capitolul 2. Teoriile morfogenetice pot furniza noi
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
dintre teoriile artizane ale unui alt mod de a face epistemologie a pornit de la premisa că, și de această dată, evoluțiile din cadrul așa-numitelor „științe tari” vor afecta consistent câmpul științelor socioumane. Teoriile prezentate aduc un argument suplimentar în favoarea orientărilor epistemologiei contemporane, schițate în capitolul 2. Teoriile morfogenetice pot furniza noi idei, noi perspective, profitabile și valorificabile din punctul de vedere al educației. Aceste teorii ajută la conturarea noului context în care este produsă, difuzată și aplicată cunoașterea. Noul tip de
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
societății și pentru progres: în cunoaștere, viața socială și învățare; - colaborarea între practicieni, în încercarea de a îmbunătăți propriile practici și de a orienta adecvat intervențiile educaționale prin demersuri de cercetare și acțiune. Încheiem aici incursiunea în teoria cunoașterii și epistemologie, pe care am făcut-o pentru a evidenția câteva lucruri importante pentru demersul nostru. Abordarea integrată a curriculumului nu este altceva decât reflectarea - în curriculum - a unor evoluții semnificative de natură gnoseologică și epistemologică. Curriculumul integrat nu este o apariție
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
să-i permită individului relaționarea, comunicarea și integrarea cu succes în diferite tipuri de comunități. Interculturalitatea ar putea fi un instrument semnificativ de apropiere a educației de viața de zi cu zi, de problemele semnificative ale lumii reale. Atât evoluțiile epistemologiei, cât și cele înregistrate în plan social au în comun, în diverse ipostaze și obiectivări, procesele de integrare. Tiparele gândirii și vieții sociale se modifică, promovând flexibilitatea, eclectismul, complexitatea, abordările din mai multe perspective. Considerăm că, dinspre ambele domenii, investigate
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
vorbește despre trei grade de interdisciplinaritate: - un grad aplicativ (integrare aplicativă): în urma transferului de metode, rezultă aplicații practice concrete; - un grad epistemologic (integrare epistemologică): în urma asimilării de metode din alte domenii, în cadrul disciplinei respective se inițiază analize profitabile în privința propriei epistemologii; - un grad generator de noi discipline (integrare hibridă): transferul de metode între două sau mai multe discipline conduce la apariția unui domeniu autonom. Aplicații → analize epistemologice → disciplină nouă (hibrid)tc "Aplicații → analize epistemologice → disciplină nouă (hibrid)" Poate și datorită faptului
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
un întreg, o ființă unitară, complexă; de aceea, curriculumul nu trebuie să se adreseze separat unui aspect sau altuia al dezvoltării copilului, ci să-l privească pe acesta în integralitatea sa. Perspectiva constructivistă face referire, de asemenea, la două aspecte: - epistemologia constructivistă, care susține că elementul sau fenomenul luat ca obiect al cunoașterii nu are o stare finită, dată; el se construiește, se deconstruiește și se reconstruiește pe parcursul investigării sale, se articulează permanent, „prinde formă” odată cu acțiunea de explorare. Cunoașterea „este
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
Project on Cross-curricular Themes, Consortium of Institutions for Development and Research in Education in Europe, Scottish Consultative Council on the Curriculum, Dundee. CIDREE, 2005, Cross-curricular Themes in Secondary Education. Report of a CIDREE collaborative project, Sint-Katelijne-Waver. Ciolan, L., 1996, „Alternativa epistemologiei postmoderne în educație”, Revista de pedagogie, pp. 7-12. Ciolan, L., 1999a, „Elemente pentru o abordare integrată a curriculumului”, Paideia, 1. Ciolan, L., 1999b, „Proiectarea temelor integrate în cadrul curriculumului la decizia școlii”, Învățământul primar, 1. Ciolan, L., 1999c, „Temele cross-curriculare”, Revista
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
care cumpărau și vindeau recoltele. Daca aveau însă vreun ban, îl cheltuiau deîndată”. Incercând să-și explice această lume, psihosociologul de mai târziu admiră empirismul și scepticismul lor, izvorând din experiența nemijlocită și observă că această știință a vieții, această epistemologie a sensului comun „și-a pus amprenta și asupra mea”. Făceam parte, își amintește, din „două colectivități ale căror voci și gesturi se amestecau, din două lumi care se atingeau”. A doua observație importantă pe care avea să o facă
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
a devenit necesară o modalitate de legitimare, ea poate fi foarte bine o modalitate ficțională. Brook Thomas trimite la o analiză a lui Blumenberg asupra metaforismului naufragiilor, de la Lucretius la Otto Neurath, din Cercul de la Viena. Blumenberg compară acolo dilema epistemologiei moderne cu sarcina navigatorilor care se văd În situația de a-și repara corabia pe mare, În lipsa pământului stabil. Thomas comentează că, În decursul secolului XX, distanța dintre locul naufragiului și cel al observatorului lui s-a micșorat până când observatorul
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fantasmaticul drept niște realia, niște componente ale unei realități În care distincția dintre posibil, virtual și real nu mai funcționează. Mai mult, am avut impresia că Mihaela Încearcă să demonstreze că ficționalizarea este pe cale să devină, dacă nu chiar o epistemologie, ceea ce e mult spus, cel puțin o tehnică cognitivă alternativă. De aceea i-aș fi sugerat ca În locul titlului „O lume de ficțiuni”, care are o componentă metaforică ce diluează sensul problemei, să caute un titlu mai pregnant, ceva de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
participarea urmărește accesul la experiențe și la depășirea aparențelor sau a constructelor menite să blocheze accesul la realitate. Prin tehnicile observării se ajunge la cunoașterea profundă a contextului, iar cercetătorul dobândește o cunoaștere intimă a fenomenului. Observarea directă izvorăște din epistemologia intimității, a familiarizării profunde cu dimensiunea culturală a ființei umane (unde produsele, producătorii și producția În ansamblu se constituie În factori analitici). Observarea presupune evaluarea de situație (sau ceea ce În arheologie se numește evaluarea de sit). Această observare poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și vidul, bineînțeles, dar și în legătură cu opțiunile, refuzul, scopurile și criteriile, starea de sfințenie, zeii, iubirea și faptele bune, simulacre și imagini, muzică și justiție, monarhie, viziuni, pipăit... Sistemul epicurian n-a lăsat nimic la o parte: fizica, etica, religia, epistemologia, estetica, politica - viziunea asupra lumii propusă de filosoful Grădinii oferă alternativă integrală gândurilor spiritualiste, idealiste și analiste care triumfă odată cu creștinismul. Este de înțeles că doctrina lui Epicur a devenit simbolul a tot ceea ce trebuie detestat: hedonismul, materialismul, necredința. De
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
zilele de retenție a urinei? firește, dar în felul acesta el vrea să gândească bolile în general, corpul, legătura dintre suflet și trup, moartea... Autobiografia nu-i un scop în sine, ci mijlocul de a ajunge la niște idei - O epistemologie. Căutând, se găsește; găsește chiar mai mult și mai bine decât propria persoană; o viziune asupra lumii și a lucrurilor. Idealiștii vorbesc despre suflet? Montaigne se ocupă de trupul său. Ei se înfierbântă vorbind despre Dumnezeu, despre Cer, despre Idei
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
etician integrist, el nu se încurcă cu activități inutile pentru a ajunge la binele suveran, la plăcere. Astfel, el renunță bucuros la matematică, fizică, astronomie și la toate activitățile științifice cu care pierzi un timp enorm. Nihilist în materie de epistemologie, el își concentrează toate eforturile asupra moralei. Aceasta și nimic altceva. Așadar, în concepția lui Aristip, nu e nicio nevoie să fii geometru, poți intra în edificiul său și fără să dispui de documente științifice în regulă; de asemenea, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
arta de a o urma pe Venus, de a te inspira de la ea, pentru a stânjeni, atât cât se poate, voința și capriciile zeului războiului. -8- Rafinarea unei rațiuni polemice. Pentru a duce un război contra războiului, Lucrețiu propune o epistemologie radical demistificatoare. Instrumentul lui? O rațiune polemică, în sensul primar al cuvântului: cine pleacă la luptă, conduce asalturi, dă lovituri crâncene și se hrănește cu cadavre părăsite pe câmpul de bătălie intelectual. Poemul expune o odisee marțială contra a tot
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cumpănite a rațiunilor, să extragi principiile, să expui toate aspectele și contextul unei cauze materiale, imanentă fiecărui efect, oricare ar fi el. Acolo unde domnește misterul, rațiunea are cuvântul ei de spus pentru a risipi tenebrele și a elimina indefinitul. Epistemologia lucrețiană vizează îndepărtarea fricii. Legile naturii, imuabile, asigură derularea armonioasă a tot ceea ce se întâmplă. Nu zei, nu forțe oculte sau puteri întunecate, ci înlănțuiri de cauze reductibile printr-un efort al spiritului. Când se amestecă și inteligența, apar relații
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
parte, o consecință a faptului că proprietățile enunțurilor supuse acestei "funcții poetice" sunt de la bun început structurale: metrul, rima, strofele ... depind de un principiu structural, ele permit stabilirea rețelelor de echivalențe. Astfel, există o corespondență remarcabilă între enunțurile poetice și epistemologia structuralistă, fondată pe opoziții paradigmatice. Este suficient să ne gândim la un roman sau la o piesă de teatru pentru a înțelege de ce progresele datorate lingvisticii structurale au fost atât de reduse în ceea ce privește acest tip de corpus: nici romanul, nici
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]