1,135 matches
-
întemeiat argumentările pe exemple luate din literatura universală (Homer, Shakespeare, Goethe) și română (Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, V. Alecsandri), din folclorul literar autohton. Cu toată atenția dată conceptului de lege, a avut grijă să delimiteze domeniul esteticii de cel al epistemologiei, bazându-se pe opoziția, socotită de el ireductibilă, dintre artă și știință; cea dintâi ar reda intuirea directă, individuală a naturii, cea de a doua ar reflecta natura prin abstracții generalizatoare. Acordând o importanță deosebită personalității artistului, esteticianul definește arta
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
Acest postulat n-a fost decât tot opera uneia dintre meditațiile carteziene, care a declarat că omul se naște atunci când visele îi mor. În Occident, academiile au început să echivaleze nașterea subiectului cu apogeul transparenței autocritice a rațiunii. În spatele acestei epistemologii stă convingerea că lumea spiritului poate fi cunoscută în totalitate și că această cunoaștere se poate converti în imagini despre lume (Weltanschauungen). De aici pleacă și proiectul umanist al cartografierii credințelor și ideilor religioase, între care arhivele creștinismului istoric alcătuiesc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
rolul structurilor anticipative ale cunoașterii este semnificativ. Proiecția conștiinței în lume (înțeleasă nu ca un conglomerat de obiecte, ci ca o rețea de semnificații) se sprijină pe o comprehensiune anticipativă, intuitivă sau, într-un sens laic, vizionară. Dispare deci iluzia epistemologiei iluministe: cunoașterea obiectivă și exhaustivă a unui obiect sau a unei persoane rămâne un deziderat imposibil de realizat nu doar de un singur subiect cunoscător, ci de o întreagă comunitate pe parcursul unei întregi istorii. Prejudecățile relevate de analiza fenomenologică a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
De la vârsta imitației inocente ne mutăm în sfera rivalităților mimetice, pentru care valori precum eroismul sau creativitatea rămân cardinale. În generația tinerilor formați la începutul anilor ’90, prioritatea convingerilor politice a declinat mereu această prioritate a ordinului etic față de orice epistemologie alternativă. Aspiram mai ușor, din convingere sau printr-o suită de convergențe, la titlul de „golan” mai degrabă decât la cel de „academician” - ambele revendicate glorios de Eugène Ionesco. Discuțiile avute la Asociația Foștilor Deținuți Politici au însemnat mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
se dă mai întâi în gând. Astăzi, vorba lui Edmund Burke, all that is required for evil to triumph is for good men to do nothing... De ce abhor acest potențial je-m’en-fiche-ism? Pentru că știu prea mulți tineri răvășiți de inepțiile epistemologiei relativiste, având suflete cinstite, dar minți necatehizate. Am vorbit cu prea mulți doctoranzi încercând mariajul imposibil între Derrida și mistica dionisiană ori între Levinas și creștinism, pocind în cele din urmă ambele subiecte? Tu îmi spui de riscurile tezismului ideologic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Sunt o nuanță”. La aceasta, eseistul român își adaugă atributul ingenuității, care-i transformă identitatea aparent contradictorie într-un fapt paradoxal. H.-R. Patapievici a scris în ultimii ani cu o egală competență despre lumea lui Dante, istoria fizicii moderne, epistemologie contemporană, istoria ideilor, destinul „cerului” între sinodul de la Niceea și epoca lui Galilei, dar și poeme religioase ori fragmente autobiografice despre imaginarul copilăriei sale. Avid după cărți care angajează idei și tentat mai ales de argumentele analitice, detașat de lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
către zorii modernității rămâne neclară 1, deși istoria ideilor disputate în această perioadă ascunde o istorie plină de tâlcuri. Cum s-a produs întâlnirea între tradiția religioasă iudeo-creștină și spiritul culturii grecești în momentul patristic și cel scolastic? Care sunt epistemologiile subiacente care separă Răsăritul grec de Apusul latin? Cum anume apariția filozofilor arabi (Averroes, în primul rând) pe scena filozofiei occidentale modifică raportul între credință și rațiune? Nu cumva doctrina „dublului adevăr” este indispensabilă pentru înțelegerea adecvată a evoluției gândirii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
3. Clement Alexandrinul a văzut un simplu act de credință în recursul filozofilor la întemeierea principiilor ultime pe o percepție subiectivă 4. În polemica sa cu arianul Eunomie din Cyzic (†393), Sf. Grigorie de Nyssa își exprimă același scepticism cu privire la epistemologia fundaționalistă 5. În situl Revelației, se pare, dialectica nu are credit ultim: de aici geniul retoric, forța persuasivă și autoritatea efectivă a întregii teologii patristice. Între altele, postmodernitatea aduce cu sine proba existenței unei dimensiuni narative în orice act de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Micului Prinț, on a besoin des rites. Despre cele trecute și viitoare, tradiția ne dă dreptul să spunem, cu smerenie, însă lipsiți de ușurătate: „Nu știu”. Din fericire, viața în Biserica apostolică nu distribuie răspunsuri gata făcute pentru orice întrebare. Epistemologia sfinților beneficiază mereu de un corectiv apofatic, diferit de orice agnosticism. Vederea lor deschide o perspectivă infinit generoasă asupra creației, fiindcă pleacă de la credința că nici un Dumnezeu adevărat nu poate arunca blestemul singurătății asupra creației Sale. Dumnezeu ne-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pledoarii pentru integrare, mai multă dezintoxicare postcolonială! În pas de defilare multiculturalistă, nimeni nu are o respirație suficient de amplă pentru a căuta drumul către întrebările cele mai dificile. Însemnătatea neînțelegeriitc "Însemnătatea neînțelegerii" Este aici locul să recunoaștem că, pentru epistemologia modernă, obsesia clarității a fost întotdeauna reversul angajării scientiste în dialogul cu natura. Istoricii s-au îndepărtat de teologie sau metafizică din pricina prestigiului enorm al metodei fizico-matematice, care a colonizat treptat întreg teritoriul științelor umaniste. Consecința imediată a acestei filozofii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
doar paradoxală. Ajunsă în acest plan de imanențe complementare, restituția hermeneutică a „infinitului” celuilalt coincide perfect cu adâncimile apofatice ale „misterului” alterității despre care vorbește teologia patristică. Avem aici de-a face cu mai mult decât o simplă întoarcere la epistemologia „slabă” a adevărului „non-manifest” (K. Popper). Citită în cheia revelației, logica comprehensiunii intersubiective dezvăluie ceva esențial pentru raportul infinit deschis dintre om și Creatorul care, în Eden, a blestemat singurătatea lui Adam. De ce, prin facerea Evei, Dumnezeu a făcut posibil
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
experienței sale de la Cornell, unde a avut prilejul de a-i vedea în (re)acțiune pe radicalii negri, de a observa lașitatea oportunistă a universității și universitarilor. Partea a doua a trilogiei, „Nihilismul în stil american”, scrutează fundamentele filozofice - de la epistemologie la morală și metafizică - ale lumii nord-americane contemporane. Pentru Bloom, aceste fundamente sunt de recentă sorginte europeană, iar figura centrală a transplantului transatlantic este Nietzsche, fondatorul relativismului valoric, care ne îndeamnă să mergem „dincolo de bine și de rău”, proclamă moartea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
previn asupra facturii relativ diferite a studiilor reunite în acest volum. Cele pe teme de filosofie teoretică sunt mai savante. Ele se adresează cititorilor familiarizați nu numai cu scrierile lui Kant în acest domeniu, ci și cu literatura contemporană de epistemologie și filosofie a științei. Dimpotrivă, cele care discută teme ale filosofiei practice sunt, atât prin tonul discuției cât și prin raportare constantă la experiențe familiare, mai bine adaptate interesului unui cerc mai larg de cititori. Îmi iau de asemenea îngăduința
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
este, cum s-a spus adesea, o teorie a cunoașterii, ci o nouă ontologie. În această încercare de resemnificare, Noica pornește de la interpretarea lui Heidegger, despre care spune că arată „fața mai adâncă a criticismului kantian cu trecerea acestuia de la epistemologie la ontologie”69. Punctul de plecare al lui Noica îl constituie întrebarea „ Ce înțelege Kant prin metafizică”. Mai precis, el se întreabă dacă Critica rațiunii pure oferă o nouă metafizică sau respinge pur și simplu pretenția tradițională a metafizicii de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
paradigmă constructivistă a organizației bazate pe cunoaștere, recunoscută ca alternativă viabilă la paradigma pozitivistă tradițională a organizației bazate pe control și autoritate. În tabelul se prezintă cele două perspective asupra demersului managerial, aferente paradigmelor supuse contrastării. Problema de bază a epistemologiei, cea a validității și limitelor cunoașterii, devine o preocupare de actualitate nu numai în spațiul teoriei organizațiilor, ci și la scara organizațiilor concrete 19; fiecare din ele își elaborează și testează continuu reprezentările despre mediul de afaceri, misiunea și competențele
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
Învățarea integrată: fundamente pentru un curriculum transdisciplinar Cuprinstc " Cuprins" Clarificări inițiale 9 Partea I. Fundamentele epistemologice ale abordării integrate a curriculumului 1. Modern versus postmodern în epistemologia și metodologia științelor despre om și societate 13 1.1. Științele socioumane moderne: cunoașterea obiectivă a realității 13 1.2. Alternativa postmodernă 16 2. Epistemologia științelor educației 21 3. Noile teorii din cadrul științelor: răsturnarea tiparelor „gândirii disciplinate” 29 4. Un
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
9 Partea I. Fundamentele epistemologice ale abordării integrate a curriculumului 1. Modern versus postmodern în epistemologia și metodologia științelor despre om și societate 13 1.1. Științele socioumane moderne: cunoașterea obiectivă a realității 13 1.2. Alternativa postmodernă 16 2. Epistemologia științelor educației 21 3. Noile teorii din cadrul științelor: răsturnarea tiparelor „gândirii disciplinate” 29 4. Un nou mod de producere a cunoașterii 34 4.1. Producerea cunoașterii: o schimbare de perspectivă 34 4.2. Caracteristicile noului mod de producere a cunoașterii
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
și unul de mobilizare în privința identificării celor mai bune modalități de reformă a curriculumului din perspectiva interdisciplinarității. Partea Itc "Partea I" Fundamentele epistemologice ale abordării integrate a curriculumuluitc "Fundamentele epistemologice ale abordării integrate a curriculumului" 1. Modern versus postmodern în epistemologia și metodologia științelor despre om și societatetc "1. Modern versus postmodern în epistemologia și metodologia științelor despre om și societate" 1.1. Științele socioumane moderne: cunoașterea obiectivă a realitățiitc "1.1. Științele socioumane moderne\: cunoașterea obiectivă a realității" „Deci, dacă
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
curriculumului din perspectiva interdisciplinarității. Partea Itc "Partea I" Fundamentele epistemologice ale abordării integrate a curriculumuluitc "Fundamentele epistemologice ale abordării integrate a curriculumului" 1. Modern versus postmodern în epistemologia și metodologia științelor despre om și societatetc "1. Modern versus postmodern în epistemologia și metodologia științelor despre om și societate" 1.1. Științele socioumane moderne: cunoașterea obiectivă a realitățiitc "1.1. Științele socioumane moderne\: cunoașterea obiectivă a realității" „Deci, dacă obiectul este genial, dacă obiectul este fatal, noi ce-am mai putea face
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
ipoteze (cu o cât mai pronunțată incidență empirică), asumarea unei realități obiective, independente și testarea teoriei. Cel mai „fundamentat” mod de obținere a unei cunoașteri valide, de testare a ipotezelor și de relevare a unor „adevăruri științifice” este cercetarea experimentală. Epistemologia și metodologia moderne manifestă o încredere totală în rațiune și raționalitate, având criterii și convenții clare pe baza cărora poate fi evaluată cunoașterea. Această poziționare a fost preluată în cea mai mare parte și de către științele despre om și societate
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
1959, în Rosenau, 1992, p. 116). Acesta este un prim moment important în evoluția teoriei științelor moderne. Alte momente de referință sunt legate de numele lui Th. Kuhn, P. Feyerabend și L. Wittgenstein. Kuhn a consolidat două concepte fundamentale ale epistemologiei moderne: paradigma și revoluția științifică. Teza lui Kuhn susține că, atunci când savanții lucrează în cadrul unei paradigme constituite, ei participă la „știința normală”, încercând să rezolve probleme nerezolvate de teoria ai cărei adepți sunt. Necesitatea unei revoluții științifice apare când paradigma
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
de rigid, în funcție de care trebuie să se constituie orice ansamblu de cunoștințe cu pretenții de științificitate. Chiar dacă acest mod dur de raportare a mai fost permeabilizat și flexibilizat de intervențiile celor trei autori menționați, caracterul represiv al „vocii unice” specifice epistemologiei și metodologiei moderne s-a păstrat, el constituind unul dintre punctele principale ale criticilor postmoderne. 1.2. Alternativa postmodernătc "1.2. Alternativa postmodernă" „Sfârșitul modernității nu înseamnă că nu mai au loc evenimente, ci că evenimentul nu mai e considerat
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
Vattimo, Sfârșitul modernității Un punct puternic de sprijin pentru ieșirea din concepția epistemologică modernistă este reprezentat de ideile lui R. Rorty. După ce constrângerile empirismului au fost, rând pe rând, dezavuate sau subminate de către diferiți autori (vezi 1.1), posibilitatea unei epistemologii fundaționaliste în domeniul științelor socioumane a devenit problematică. Autorul menționat vorbește despre un spațiu cultural lăsat liber prin demisia epistemologiei, situație generată de pierderea treptată a orientărilor, standardelor și criteriilor raționaliste ale acestei științe. O contribuție semnificativă în același sens
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
Rorty. După ce constrângerile empirismului au fost, rând pe rând, dezavuate sau subminate de către diferiți autori (vezi 1.1), posibilitatea unei epistemologii fundaționaliste în domeniul științelor socioumane a devenit problematică. Autorul menționat vorbește despre un spațiu cultural lăsat liber prin demisia epistemologiei, situație generată de pierderea treptată a orientărilor, standardelor și criteriilor raționaliste ale acestei științe. O contribuție semnificativă în același sens o are lucrarea Construirea socială a realității, a autorilor P.L. Berger și Th. Luckman. Fără a intenționa să fie mai
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
să fie mai mult decât o sociologie a cunoașterii, lucrarea are meritul de a „dezvrăji” cunoașterea, prin coborârea ei la nivelul vieții cotidiene. Asupra acestui aspect vom reveni în contextul analizării fundamentelor sociale ale abordării integrate a curriculumului. Revenind la epistemologie, sesizăm poziții diferite ale autorilor postmoderni. P.M. Rosenau (1992) distinge între perspectiva postmoderniștilor afirmativi și cea a postmoderniștilor sceptici. Viziunea asupra realității este cea care îi diferențiază pe postmoderni, ei luînd în considerare, indiferent de orientarea din care se revendică
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]