310 matches
-
sinteză”, ST, 1970, 11; Ov. S. Crohmălniceanu, „Descoperirea operei”, RL, 1970, 50; Ion Pop, Disciplina lecturii, TR, 1971, 20; Felea, Poezie, 243-248; Ciobanu, Panoramic, 306-308; Piru, Varia, I, 514-516; Mircea Iorgulescu, „Convergențe”, LCF, 1973, 2; Dumitru Micu, Povestirea și literatura epistolară, CNT, 1973, 8; Al. Căprariu, „Convergențe”. „Povestirea. Destinul unei structuri epice”, TR, 1973, 24; Petru Poantă, „Convergențe”, ST, 1973, 13; Adriana Iliescu, Morfologie literară și timp istoric, LCF, 1973, 29; Voicu Bugariu, „Povestirea. Destinul unei structuri epice”, AST, 1973, 7
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290599_a_291928]
-
partea polițiștilor. De la ferestrele clădirilor din apropiere oamenii aruncau în insurgenți cu obiecte mărunte și pungi cu apă ("2000 Reds" 1). Referitor la același incident, Wilson scria în articolul său semnat la sfârșit (semnătura situată la sfârșitul articolului evocă forma epistolară, mai familiară și, implicit, mai subiectivă), publicat în The New Republic la 11 februarie: "O persoană aflată la un etaj superior al clădirii Sun Building aruncă o pungă de hârtie plină cu apă înspre mulțimea din jurul statuii. Punga se desface
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
atentă la expresia generată de faciesul spectatorului la vizualizarea scenei horror în care mărunțica victimă fugea din calea improvizatului proiectil servind de obicei la colectarea mucurilor de țigară. În acel moment, figura mea nu exprima probabil nimic interesant pentru relatare epistolară întrucât judecam produsul narațional după regulile elementare ale genului. Scenariului îi lipseau elemente diegetice esențiale: (a) ce acte/gesturi/vorbe ale "agresatei" au declanșat contracția musculară care a dus la apucarea obiectului și apoi la elanul cinetic implicat de lansarea
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Mimosa Academica din text este o (im)pură invenție: o verificare a listei bursierilor de la Angers din intervalul respectiv ne va arăta că nu a existat nici o persoană având competențe și performanțe naraționale corespunzătoare istorisirii din "primul ciob". Nici relația epistolară nu este o certitudine, întrucât nu a fost făcută publică în ultimii douăzeci și cinci de ani. Acest fapt legitimează orice obiecție legată de ceea ce apare în "al doilea ciob" și mai departe: vigilența adevărată vizează textul virtual, cel previzibil pe baza
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
a scriiturii moderne și senzualitatea sublimată a lecturii, eseul era referința de bază a analizei sale. Această plăcere nu este lipsită de reflexe narcisiste; mai ales genul eseistic promite sinteza „între confesiunea personală și studiul analitic” (Matei Călinescu). Alături de arta epistolară, eseul vrea să ofere garanțiile unei anumite înțelegeri de sine. Eseul fisurează structura de rezistență a jargonului de specialitate, încercând să reflecte marile dezbateri din spațiul public. Eseul își câștigă pertinența vorbind inteligent despre lucrurile obișnuite. Fără curajul amatorismului și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
1920 între colaboratori figurează Lucian Blaga (Lume), Tudor Arghezi (Oraș medieval), Ion Pillat (Elegie, Recuerdo, Cules), V. Voiculescu (Avariție, Înaintea aurorei, Apocalips), Zaharia Stancu. Dintre prozatori pot fi întâlniți Ioan Slavici (Amurg de viață, Fragmente din jurnalul intim în formă epistolară), D. Anghel (Pelerinul pasionat, Povestea celor necăjiți, Tinereță), Mihail Sadoveanu (Biserica Jitarului), Liviu Rebreanu (Ordonanța domnului colonel, Mărturisire), Gib I. Mihăescu (Squarul), Victor Papilian (P.N.V., Popa ăl bătrân) ș.a. Ion Agârbiceanu este prezent aproape de la început, cu un mare număr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289129_a_290458]
-
protagonistului: [Epistola] era scrisă tremurat și cerneala șirurilor era turburată de lacrimi căzute pe hârtie. [...] Acea epistolă conținea toată istoria mea (Eminescu: 2011, II, pp. 156-157). În această lumină trebuie citite creațiile eminesciene rămase în manuscris. Scrierea autenticistă de factură epistolară determină un element de intratextualitate transgenerică: proză/ corespodență. ...și tot astfel, dacă închid un ochi văd mîna mea mai mică decât cu amândoi (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 33). Primele rânduri nu par a fi începutul unei scrieri, ci o
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
istorice”, Craiova, 1943; Cioculescu-Streinu-Vianu, Ist. lit., 116-123; Scarlat Froda, Odobescu și teatrul, București, 1957; Tudor Vianu, Alexandru Odobescu, București, 1960; D. Păcurariu, A. I. Odobescu, București, 1966; Șerban, Exegeze, 56-112; Ist. lit., II, 705-739; Ivașcu, Ist. lit., I, 504-511; Săndulescu, Lit. epistolară, 103-112; Gafița, Fața lunii, 401-429; N. Barbu, Noi și clasicii, București, 1975, 78-87; Nicolae Manolescu, Introducere în opera lui Alexandru Odobescu, București, 1976; Al. Odobescu interpretat de..., îngr. și pref. Rodica Pandele, București, 1976; Cristea, Arcadia, 5-14; Dicț. lit. 1900
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
unele situații particulare sau comentând unele texte biblice cu implicații sau tangențe sociale. A făcut-o aceasta mai ales în numeroasele sale scrisori și în omiliile pe teme biblice, ambele dându-i ocazia să dialogheze cu ascultătorii și cu partenerii epistolari contemporani lui și să se refere la aspecte ale vieții lor curente fie moralizând de pe amvon, fie încercând să dea soluții sau să intervină pentru soluționarea unor necazuri ale cunoscuților și ale păstoriților săi (Plămădeală, 1980, p. 288). "Sfântul Vasile
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
în partide politice, și istoricii (cardinalul Daniélou între alții) evocă în mod spontan "partidul nicean", "extrema stîngă ariană", "o largă coaliție majoritară anti-Arie". Episcopii și șefii de școală ai diferitelor regiuni ale creștinătății în fașă își încep campania sub formă epistolară, dar o termină cu forța militară. În acest interval, un tratat dogmatic; o profesie de credință, în chip de notă diplomatică; un singur calificativ, "asemănător" sau "consubstanțial", cu valoare de ultimatum. N-au fost sinoade care să nu fi prilejuit
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
viabilă, porturi și căi imperiale romane pentru creștinism, porturi și navigație pentru Renaștere, drumuri și fluvii din Europa pentru Reformă, poduri și drumuri pentru răspîndirea Luminilor în Franța și în Europa etc. Citim, de exemplu, eseuri foarte plăcute despre arta epistolară ca exercițiu de intersubiectivitate între un scriitor și un destinatar, ca artificiu retoric, ca subterfugiu etc., care nu spun un cuvînt despre expedierea scrisorilor și despre serviciile de mesagerie existente. Trebuie să amintim că acest uz cultural modern presupune o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
că ați avut o prietenie de aproape douăzeci și cinci de ani cu Iris Murdoch, unul dintre scriitorii pe care i-am citit cu drag în facultate. Ați avut un schimb îndelungat de epistole cu Iris Murdoch. Funcționau oare strategiile de epatare epistolară în relațiile de la distanță? Dacă da, în ce fel? Și cum ați ajuns să vă împrieteniți... de fapt, să-l cunoașteți pe Saul Bellow? Credeți, doamnă Ralian, în prieteniile construite în jurul cărților? Este textul un liant mai bun pentru prietenie
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
scriitoarea britanică Iris Murdoch - și în mai mică măsură cu Saul Bellow -, am vorbit și am scris atâta, încât nu prea știu cum să fac ca să nu mă repet. În ceea ce privește schimbul meu de scrisori cu Iris Murdoch, strategiile de epatare epistolară n-au func ționat decât unilateral: din partea mea. M-am străduit, chiar din momentul când am cunoscut-o pe Iris Murdoch, s-o epatez, deși poate că „epatez“ e prea mult spus. Să-i demonstrez că mi-am făcut temele
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
că „așa e bărbații“. Mi-a scris o scrisoare în care mi-a comunicat că acum erau trei: el, noua soție și, permanent prezentă între ei, Iris. Altfel spus, ménage à trois. Cu Saul Bellow n-am avut o prietenie epistolară. Și despre el am răspovestit. L-am cunoscut când a venit la București, la puțin timp după ce i se decernase Premiul Nobel. Își însoțea nevasta ro mâncă, transfugă: matematiciana Alexandra Bagdasar, fiica fostului ministru Florica Bagdasar, aflată pe patul de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
-o el însuși la tipar (Jurnalul lui Dracula, tot la Bompiani), acum câțiva ani. Prin jurnalul ex-prințului beznelor, Mincu a dislocat critica, atrăgând figura istorică a acestuia într-o bizară formă de autoanaliză psihanalitică; prin acest nou pro-memoria în formă epistolară (cu inevitabilă fragmentare însă, impusă de opțiunea narativă), el reușește mult mai mult. Îl denaturează pe poetul sexului, îi schimbă conotațiile cântărețului hedonismului terapeutic și al lejerității, neagreat de Augustus, dă peste cap figura playboy-ului retoric inspirat nu atât din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
era niciodată vreme pierdută; co respondența lui cu scris filigranat mai păstra pentru noi ceva-ceva din savoarea și interesul permanent al scrisorilor lăsate de oamenii veacului al XVII-lea și al XVIII-lea (Saint-Évremond, Voltaire, Vauvenargues, Di derot), admirabila artă epistolară pier dută În zilele noastre din neastâmpărul și automatismul funcțiilor noastre pe toate planurile vieții - triumf al omului despuiat de orice personalitate. Cea dintâi manifestare a lui Emanoil Bucuța În public, În ciclul conferințelor Ideii Europene din toamna lui 1922
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Radu Stanca, G. Ciprian, Dimitrie Stelaru. Numărul 3-4/1996-1/1997 este, de altfel, dedicat teatrului, mai ales celui tradus în românește după autori străini. Deosebit de interesantă este corespondența din M. Ilustrată de nume semnificative din cultura română și universală, secvența epistolară evocă, pe de-o parte, laboratoare de creație în care s-au configurat opere fundamentale, literare sau critice, iar pe de altă parte, consemnează aspecte necunoscute din existența personajelor culturale implicate. Astfel, în numărul 1/1970, Corin Grosu publică, sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287999_a_289328]
-
cu inducții patetice, cu rezistență la schimbare și nou, ci ca o atmosferă însuflețită de o bogată trăire interioară, de sentimente adânc umane și de interes pentru natură, mediu, culoare, exuberanță, sensibil, disponibilitate. În literatură, de la memorialistica lirică și eseistica epistolară se ajunge la proza plastică, sugestivă ideologic și poetic, în special la Alecu Russo, la comediile lui Alecsandri, de la Farmazonul din Hârlău și Iorgu de la Sadagura la serialul Chirițelor. Nu rămâne niciun ungher din Iașul mai vechi care să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Clujul, unde frecventează secția de filosofie de la Facultatea de Litere și Filosofie, pe care o va absolvi în 1932. Din această perioadă datează douăsprezece scrisori puse sub semnul „culmilor disperării”, pe care Cioran i le trimite din București. Legătura lor epistolară va continua toată viața - cu întreruperi din cauza regimului totalitar instalat în țară -, ilustrând paradigmatic disjuncția operată de istoria politică în destinul a doi tineri similar dotați și formați cultural, care conturau imaginea virtuală a unui cuplu de complementarități. La Universitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
rețea de curieri secreți (în special prin valiza diplomatică franceză). Această bogată corespondență, descoperită după moartea Monicăi Lovinescu în casa ei din strada François Pinton 8, face obiectul publicării în ediția de față. Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu trăia sufletește numai prin legătura epistolară cu fiica ei. Își limitase orizontul afectiv, social și intelectual la lucrurile și la persoanele care aveau legătură cu Monica Lovinescu. Exproprierea Mumei și pierderea casei părintești de la Crușeț, bolile ei înseși și ale celor din familie, sărăcia, excluderea din
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
scaun de păpușe, în picioare, îmbrăcată în lizeuza roz de lână, vrând să aprinzi tu pomul tău de Crăciun? Dar „Mo-Cătun, Mo-Că tun, nu mai ’ta pe d’um, vin’ la noi apum“? [...] Iată, sfârșitul acestei hârtii determină efuzia mea epistolară de astăzi. Nu înainte de a-ți spune că aștept scrisorile tale, cu viclenie față de mine însămi. Trec prin fața cutiei și mă fac indiferentă, mă uit cu ochelarii - și fără - și apoi plec mâhnită, resemnată și totuși fericită că aștept, că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
jurnalul” nu este ficțiune, nu este roman! O spun cu atât mai clar cu cât eu Însumi, În acel text publicat de mine În Viața Românească În care Îi luam apărarea Epistolarului său, avansam ideea că Liiceanu propune o „proză epistolară”, un gen hibrid, Între memorialistică și jurnal, pamflet literar sau anchetă de opinie. „Jurnalul” ca gen secund este interesant când este semnat de o autoritate Într-una din speciile majore ale culturii - filosofie, roman, eventual știință. Sigur, aceste vreo două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
este azvârlit pentru ispășirea „păcatului” de a fi nepotul unui boier - care s-a sinucis nemaisuportând umilințele din partea comuniștilor - și pentru vina de a scrie împotriva regimului instituit prin crimă și minciună. Ca procedeu narativ, S. face apel la tehnica epistolară, pretextul fiind calsic: medicul psihiatru care l-a îngrijit pe Radu Șendrea încredințează unei edituri, spre publicare, scrisorile primite de la acesta. Totodată, unul din volumele trilogiei conține, alternativ, epistole trimise recent, după anul 2000, de Șendrea, din diferite colțuri ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289868_a_291197]
-
n-ar dori să se instaleze într-o eventuală Palestină independentă. Este din Nazaret își propune să rămână aici. Pentru el, idealul pe termen lung ar fi existența a două state, dar, pentru moment, este prea ocupat cu gherila lui epistolară și juridică dusă împotriva confiscărilor, cacialmalelor și exproprierilor fără despăgubiri, cu mulțimea de jalbe adresate miniștrilor și judecătorilor. "Sub Rabin, lucrurile s-au îmbunătățit mult. Asasinarea lui a însemnat un dezastru și pentru noi. Ne-am înțeles întotdeauna mai bine
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
României la religie și teologie, de la diverse planuri de carieră la argumentele centrale din felurite publicații (ale noastre, ale altora), de la detaliile existențelor noastre private la marile decupaje ale istoriei universale. Parcurgând recent tot ce posed din bogata noastră arhivă epistolară, în care s-au adunat sute de mesaje, de la câteva pagini la câteva rânduri, schimbate prin poștă "clasică" și "rapidă", fax și e-mail am trecut împreună prin toate revoluțiile tehnologice recente ale genului epistolar, abținându-ne numai de la SMS și
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]