1,343 matches
-
critic (notele și prefață), avînd avantajul de a prezenta, facsimilate, textele scrisorilor teribilei Ludovica Rebreanu. Editură "Bibliotecă Apostrof" a d-nei Marta Petreu are meritul de a fi tipărit această frumoasă, emoționantă ediție. Ludovica Rebreanu, Adio pînă la a doua Venire. Epistolar matern. Ediție îngrijita, prefață și note de Liviu Malita, Editura Bibliotecă Apostrof, 1998.
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
eseul Rodicăi Mureșan sunt convingătoare. SCURTUL articol al lui Adrian Dinu Rachieru este mai drastic în privința judecății valorice a poeziei, recunoscându-i îndeosebi meritul de animator cultural "într-un colț de țară" trasilvană. Prețios pentru datele de istorie literară este epistolarul lui Teodor Murăsanu, cuprinzând scrisori primite de la Romulus Demetrescu, A. Banciu, B. Boitos, Pavel Bellu, Radu Brates, Nae Antonescu și cele trimise lui Aurel Podaru. Cele mai multe sunt de la Romulus Demetrescu și confirmă o prietenie literară ce s-a prelungit în
O restituire by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/18102_a_19427]
-
Grețe Tartler CÂND locuiești în Nord, unde iernile sunt lungi și se întuneca devreme, cât de plăcută se dovedește a fi lectură unei scrisori! Cu atat mai mult, a unui maldăr de scrisori - a unui epistolar, cum am primit de curând de la timișoreanul Dan Negrescu. Pe care-l știam latinist erudit, traducător al creștinilor din primele secole, profesor universitar - dar, iată, s-a lăsat contaminat de nevoia comunicării literare (poate de la vecinii săi Servius Fortis - adica
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
încheie mâine" (ne amintim de una din ă"noimele" lui Brâncuși: azi e mâine). Se înțelege că zeii sunt, în acest caz, stâlpii raționalismului, ajunși în mare decădere odată cu imperiul care "suferea de prea mare întindere", cum spunea Herodot. PROCEDEUL "epistolarului imperial" amintește, prin aluziile la contemporaneitate, de Scrisorile persane ale lui Montesquieu. Bătătoare la ochi în acest sens sunt scrioarea lui Sapiens către arhitectul Silvius Maximus (în legătură cu intenția creștinilor de a construi o biserică imensă, din banii publici) sau cea
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
română, supusă "exact cât trebuie" antecesorului dictator al lui Sapiens, devenită însă mai apoi cu atat mai intransigenta - "mai cu seamă când e vorba de gloria propriului grup, meritata sau nu". Descrierea symposionului literaților e partea cea mai satirica a epistolarului: personajele poartă nume precum Sugens (exeget), Caius Philo Cadaverina (admirator al numai gloriilor trecute), Amens, Scabidus, Aebilitatis etc. Iată, de pildă, biografia semnificativă a marelui filozof și scriitor Aemilius Rabiosus: "Plecase din Italia în tinerețe, pentru a se opri în
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
în trimiteri la clasicii latini; intertextualismul da, pe alocuri, un plus de autenticitate scrierilor. APROPIERI se mai pot face de Umberto Eco (în epilogul-cheie, umilul arhivar al Vaticanului, Giovanni Pietro Salvatorini, reclamă găsirea - într-o nișă din Bibliotecă - a manuscriselor epistolare). Din aceste scrisori se vădește că Împăratul, devenit în dogmă Sfanțul Renatus, trăiește multe contestări, multe îndoieli păgâne - deși el semnase oficializarea noii religii în imperiu. Ce să facă umilul arhivar cu acest manuscris? Să-l pună în circulație? Să
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
nu le-am decriptat), personajele lui Dan Negrescu ne obligă într-adevăr să coborâm "în lumea perfid ignorată a propriei noastre conștiințe". În fluctuantele straturi de încredere și neîncredere, de revoltă și nepăsare, de Orient și de Occident. Dan Negrescu, Epistolar Imperial, Editura Paideia, 1998.
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
preot bucovinean de țară, cu preocupările sale preoțești, dar și cu cele ale intelectualității românești din provincie la care lua parte, mereu respectat și, de aceea, invitat. Aș adăuga imediat că aceste calde scrisori sînt și o pildă despre stilul epistolar al unui bătrîn cărturar, care pot fi studiate ca atare. Pentru că am pomenit despre participarea sa la viața politică românească din Bucovina subjugată, să relatez despre anul 1871, cînd îndemnat de Alecu Hurmuzaki de a se înscrie candidat român la
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
Morariu folosește un stil vădit pumnist, deși expresia de epocă "mă avorbiră frumos" merită reținută. Voia să-și scrie memoriile, încercînd să-l evoce, cu deosebire, pe Ciprian. Dar tot amînînd proiectul, a rămas de izbeliște cu totul. Modelul său epistolar sînt scrisorile către fiica sa Marioara. Să citez dintr-o primă epsitolă, nedatată, fiind însemnată de editoare ca fiind a cincea din acest ciclu: "Advorbirile " Dragă Tătuță" și "Dragi copii" să rămînă de acum - dă Doamne totdeauna între noi!... Că
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
în final, o splendidă scrisoare, din octombrie 1893, către ginerele său, soțul iubitei Mariorica: "Iubite Dumitrache! Chiar bătu orariul meu 12 noaptea. Eu adormisem și mă trezii prin vis. Venii la ma D-na Nina Cionca a descoperit acest fond epistolar și l-a publicat cu bună știință a transcrierii. A adăugat ediției o prefață și o densă, utilă biografie, care trebuie să-i fi luat destulă vreme și cheltuire de energie. E, în totul, o ediție bună și mult folositoare
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
Henri Zalis Dialogul epistolar Vianu-Călinescu, dincolo de cateva umbre, uzează de fine gesturi ceremoniale, semn că, ăn pofida incisivității, partenerii de dialog se percep corect. Totuși este de notat că ănceputul se petrece sub semnul unor relații nu tocmai bune ăntre cei doi. Am gasit
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
timp, avansează pe teritoriul modalității amplu narative și adanc tipologice, prin Cartea nunții și Enigmă Otiliei. După instaurarea stalinismului, impune cu Bietul Ioanide, ăn 1953, atrăgăndu-si atacuri violente din partea dogmaticilor. Acum, să examinăm ce am ănceput a contura: raporturile lor epistolare directe, de astă dată an aerul rarefiat al demnității fiecăruia. an mod limpede urcăm la un etaj superior iar dezbaterea nu ne apare nici ăntepenită an false solemnități nici frivol impresionista. Va fi de cuprins intervalul 1945-1954, extrem de agitat, la
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
oglindă. Cartea Irinei Grigorescu Până aruncă o lumină subtilă, penetranta, asupra psihologiei destăratului, aterizat în deceniul nouă, din Sud-Estul european încă acoperit de pâcla ideologică a dictaturii, într-un tărâm antipodal, prin definiție al alterității. Cele o sută de vignete epistolare ce compun volumul sunt adresate unei surori (închipuite, de fapt moartă în copilărie) a autoarei, o narrataire cu care se stabilește de la început un dialog peste mări și țări, un dialog al memoriei imaginare care este esența exilului. Scrisă în
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
persecutare a autorului, în calitatea sa de aspirant la postul de asistent universitar, de către Marian Papahagi, sub a cărui conducere s-a desfășurat concursul de ocupare a postului respectiv. Ultimul capitol este constituit din lungi - si obositoare pentru cititor - dialoguri epistolare între Laszlo Alexandru și Ion Solacolu și, în continuare, între Laszlo Alexandru și Paul Goma, acest din urmă dialog transformându-se, cum era previzibil, într-o ceartă între Paul Goma și partizanul sau de la Cluj (Laszlo Alexandru se simte vexat
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
din snobism cu Marin Preda (nu mă omor după românul rural)". Oricum, Cezar Petrescu are șansa de-a deveni un "caz", adică un proces redeschis. Ne propunem a-l comenta în rîndurile ce urmeaza în calitate de personaj al propriei sale literaturi epistolare. E vorba de un set consistent de scrisori pe care Cezar Petrescu le-a adresat Georgettei Ciocâlteu, a treia sa soție, cu peste două decenii mai tînără decît el, de care s-a îndrăgostit pe cînd era elevă de pension
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
exilul ex-sotiei, tribulațiile scriitorului rămas captiv în mediul totalitar, care n-a pregetat a-i face dificultăți, în pofida unor încercări ale acestuia de a-l sluji. Cea dinții a și cea mai cuceritoare a postura a lui Cezar Petrescu din epistolarul în chestiune o reprezintă figură îndrăgostitului fugos, de sorginte romantică. Cuadragenarul cunoaște o îmbătătoare regresiune în timp, etalîndu-si sinceritatea năvalnica, adolescentina: Totul s-a petrecut în mine atît de năvalnic și în afară de orice rațiune! Am uitat tot ce m-a
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
editor să-mi văd și eu cartea odată tipărită. Căci odată tipărită, nu mă mai interesează. E a publicului. Nu-mi mai aparține. Dar pînă atunci îți poți tu imagina toate durerile crispate ale nașterii?". În partea a doua a epistolarului, facem cunoștință cu etapă de declin a lui Cezar Petrescu. Ni-l amintim și noi, unica oară cînd l-am putut vedea, în toamna anului 1954, la București, vorbind la tribuna unei adunări de "lupta pentru pace", slab, cu o
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
în "viteza" lui specifică "de refacere", care "a scandalizat medicii", Cezar Petrescu ne descoperă surprinzătoare afinități cu... Camil Petrescu: febrilitatea intelectualului, propensiunea analitică, ambiția de autodepășire, energia, abnegația literară și, nu în ultimul rînd, stăpînitorul miraj erotic. Cezar Petrescu: Georgetta (epistolar inedit), ediție de Dumitru Vacariu și Lucian Vasiliu, Ed. Junimea, 1998, 200 pag., preț 14280 lei.
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
stupoarea cu care noi îi citim epistola la distanță de un mileniu, căci la origine volumul a fost o scrisoare pe care Damianus, ajuns episcop de Ostia, i-o trimite în anul 1067 lui Desiderius, abatele Mănăstirii Monte Cassino, prilejul epistolar fiind provocat de o discuție pe care cei doi clerici o avuseseră cu un an mai devreme în marginea unei controverse de factură pur academică: poate Dumnezeu să modifice trecutul? Judecată cu umoarea cinică a intelectualului contemporan, controversa pare cu
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
carte, cuprinde un istoric al acestei practici în spațiul românesc, din secolul XVII și până în prezent. Exegetul vorbește din nou în cunoștință de cauză, citând zeci de documente de epocă (pravile, cataloage, rapoarte etc.), ca și scrieri moderne (istorice, memorialistice, epistolare etc.) El ne prezintă evoluția cenzurii ca instituție, făcându-ne să înțelegem cum anume a funcționat ea, în fiecare perioadă. Din această prezentare reiese, printre altele, că în timpul comunismului controlul ideologic a devenit complet, împiedicând mass-media să-și îndeplinească funcția
DIN NOU DESPRE CENZURĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16729_a_18054]
-
o pledoarie pentru modernizare, împotriva tradiției monotone, încremenite, a limbajului bisericesc exclusiv arhaic, hieratic, adesea prea puțin orientat spre comunicarea cu ascultătorii. Libertățile de asociere a registrelor sînt însă mult mai firești și practicate de mai multă lume în stilul epistolar, în scrisorile amicale. Scrisorile lui Steinhardt din volumul recent apărut (Dumnezeu în care spui că nu crezi..., Scrisori către Virgil Ierunca, 1967-1983, Humanitas, 2000) sînt interesante tocmai pentru modul în care reafirmă o formulă stilistică personală, stabilă în aparenta ei
Echilibru stilistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16843_a_18168]
-
în țară. Acesta refuză s-o primească. Apoi evenimentele se precipită. În 1927 mor, succesiv, la distanțe relativ apropiate, regele Ferdinand și Ionel Brătianu. Carol, în loc să se înapoieze, pentru a urca pe tron, la sfîrșitul anului 1927 îi cere Elenei, epistolar, divorțul. Conducătorii țării au fost împotrivă, mai nimeni negîndindu-se la voința părăsitei Elena. De abia în iunie 1928 divorțul se oficializează. Elena avea 30 de ani și era regina mamă fără ca acest titlu să-i fie acordat oficial. Părea o
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
lor atât Goethe, cu care-i familiarizase Blaga, cât și - ne atrag atenția autorii - antologia lui Börries von Münchausen, Meisterballaden. După ce Revista Cercului n-a mai putut apărea, Ion Negoițescu lansează ideea "euphorionistă" (v. Ion Negoițescu, Radu Stanca - Un roman epistolar, București, Ed. Albatros, 1978), care pleda pentru "europenizarea" spațiului spiritual românesc, în sensul unui transplant selectiv, al valorilor majore, de la antichitatea greco-latină la Goethe și Schiller. "Euphorionismul", asupra căruia insistă studiul de față, ar milita așadar pentru o "clasicitate absolută
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
a creației lui Ion D. Sârbu. Iar corespondența acestui autor (nici despre scrisorile "cerchiștilor" nu aflăm mare lucru din paginile lucrării de față), una dintre cele mai bogate, nuanțate și expresive din literatura română - unii au vorbit chiar despre "geniul epistolar" al lui Gary -, l-ar fi determinat, cu siguranță, pe G. Călinescu să-și schimbe opiniile în legătură cu "rafinamentul clasic" de care scriitorii noștri nu se puteau prevala, cândva. Eugen Ionescu spunea odată că am devenit prea neînsemnați pentru a mai
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
făcut public un stoc masiv de corespondență - 93 scrisori inedite - purtînd semnătura lui Mihai Eminescu. Ce poate egala în valoare o astfel de senzațională descoperire? Cred, îndrăznesc să cred, că nimic. Sînt scrisori eminesciene către Veronica Micle, întregind romanul lor epistolar de dragoste. Fiicele Veronicăi Micle au decis să nu încredințeze publicității acest tezaur epistolar, socotindu-l o chestiune strict privată de familie. Depozitara a devenit fiica mai mare a Veronicăi, Valérie (care moștenise de la mama ei plina voce de mezzo-soprană
Un excepțional eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16929_a_18254]