2,590 matches
-
nou să-i citesc pagini din Zarathustra, iar el mă întrerupea cînd și cînd ca să-mi demonstreze cît de nereușită e cartea. - Unii au crezut că va fi Biblia vremurilor noi și iată că s-au înșalt. Biblia este o epopee scrisă de sute de ființe și de îngeri, în timp ce Niezsche l-a imaginat singur pe cumplitul Zarathustra, pe Zarathustra care deschide porțile infernului, dar e incapabil să vîre înăuntru pe cineva. Discuțiile noastre despre Zarathustra mă uimeau atît de tare
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
închistarea într-un "românism" scris cu nu știu cîți de R mi s-ar părea chiar un act antipatriotic, pentru că nu ar face decît să ne izoleze, artificial, pe toate planurile. Satira are părțile ei de întristare, așa cum oda sau epopeea nepotrivită au părți de comic penibil... Eu sînt, din acest punct de vedere, de la școala lui Caragiale și, mai presus de toate, de partea literaturii! ... Să răspund însă și unei întrebări care nu mi s-a pus. Cred că noi
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
accept omul lui Faulkner: el e o mască (trompe-l'oeil)... La volubilité de Faulkner, son style abstrait, antropomorfic, de predicator; altă mască (trompe-l'oeil). Stilul său încarcă, îngroașă gesturile cotidiene, le îngreunează, le copleșește de o măreție de epopee, făcându-le apoi să pice cu botul în jos, ca niște cîini de plumb. E o monotonie scîrbită și pompoasă cu tot dinadinsul în acest ritual al cotidianului vizat de Faulkner; gesturile sunt însăși lumea unui nemărginit plictis." (traducere spontană
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
Medioevo rumeno (Roma, Anonima Romana Editoriale, 1928), Ramiro Ortiz zăbovea asupra persistenței unor fenomene culturale (dispărute la unii din vecinii noștri), semn al unei mai pronunțate inerții. Comparîndu-i cu trubadurii occidentali pe scripcarii și cobzarii interpreți (uneori și autori) de epopei, din Ungaria și România, nota: este foarte interesant să constați că în vreme ce cobzarii au dispărut aproape complet din societatea maghiară, ei există și astăzi în România, unde cuvintele ungurești cobză și cobzar au apărut datorită influenței Ungariei vecine (p. 69-70
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
eroului titular: "Europa?! Nu-mi pasă de Europa!". Important e că realizatorul-senator s-a întors oportun în partidul actualmente de guvernămînt pe care-l părăsise într-un timp, motivîndu-și corectarea oscilației prin convingerea că această formațiune politică va asigura reluarea "epopeei cinematografice naționale", glorios reprezentată de sus-citata replică, dacă în ea adăugăm și Restul Lumii. Am închis alineatul. "Globalizarea" e rezolvată original și de pliantele publicitare pentru presă ale caselor de distribuție locale, care, dintr-o prudență foarte specifică, nu specifică
Fețele globalizării by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16360_a_17685]
-
lui. Structura clasică a romanilor din vremea lui Augustus i-a făcut pe aceștia să ia ca model secolul lui Pericle și să disprețuiască Grecia elenistică pe care o considerau decăzută din cauza influențelor orientale; romanticii s-au regăsit în tumultul epopeilor medievale, existențialiștii au cultivat aforismele pesimiste ale antichității. Precedentele dau sentimentul solidarității în ciuda trecerii timpului și conferă legitimitate actelor pe care le întreprindem sau gândurilor noastre, căci, în fond, nu facem decât să reedităm pe scară superioară temporală o experiență
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
exagerare a memoriei excepționale a Mioarei Cremene, sau un artificiu poetic, imaginea acelui adolescent excesiv de poliglot, "un poliglot înnăscut aș zice... (care) vorbea și scria sanscrita, japoneza, împreună cu două duzini de alte limbi și dialecte asiatice" și care "compunea o epopee scrisă în limba vietnameză" (p. 133). Otto Starck, despre care nu știu dacă e același cu autorul omonim al unui volum de schițe apărut în 1968 sub titlul Iedera, și care probabil mai știa și alte limbi orientale, și-a
Scrisori persane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16390_a_17715]
-
cuvântului. Părinții Sfinți au scris când au fost împiedicați să vorbească sau când predicile lor orale nu puteau să atingă mediile pe care zelul lor voia să le convertească. De asemenea, Părinții nu cultivă genurile literare în esență; nu au epopee, nici tragedie; însă, ei au auzit chemarea poeziei, sufletul lor fiind atins de forța creatoare a divinității; chiar și istoria apare la ei doar sub forma unui argument apologetic. În schimb, scriu scrisori, multiplică discursuri, predici sau omilii, redactează apologii
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
80 ai secolului XIX, de către Călinescu după cincizeci de ani sau de I. Negoițescu în deceniile 6-7 ale secolului XX. N-am idee pe cîți cititori mai poate conta în anul 2000 Țiganiada, dar o critică a criticii referitoare la epopeea lui Budai ar conta, fără nici o îndoială, pe destui cititori, mai ales dacă ar fi bine făcută. Nu trebuie să se tragă numaidecît de aici concluzia că arta are o viață mai scurtă decît critica. în definitiv, n-avem destule
Despre istoriile literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16604_a_17929]
-
de tehnica televiziunii ca și de celelalte metode dintre cele mai noi. Omenirea a trăit, un timp, să zicem, ascultînd la foc Scufița roșie, Robinson Crusoe și celelalte povestiri, fără a le mai pune la socoteală pe cele dintîi, miturile, epopeile... Iliada și Odiseea etc. Sau arta de a creea forme, de la picturile rupestre pînă la Capela Sixtină. Sigur, arta ca și literatura vor exista, deși cu alte mijloace narative, descriptive... De la Tacit pînă la gînditorii moderni rasa umană este de
Pe brânci by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16578_a_17903]
-
știre tv recentă, că entuziasmul nu a cuprins și corurile reunite ale PD, PNL, PUR și UDMR, care nu sunt de acord cu alegerile anticipate, dând astfel spectacolului acea tentă de inedit și divertisment, condimentate cu inconfundabilul umor autohton din epopeea națională "Nimeni nu se mai înțelege cu nimeni", în do din ce în ce mai major... Deocamdată, cu Haralampy, ne strofocăm să vedem, în calitate de telespectatori-contribuabili, cam câte procente din miliardele necesare pentru alegeri va trebui să "dăm"... Întrebarea lui Haralampy: -Domnu', am zis eu
De plânsul președintelui și alte știri importante... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11918_a_13243]
-
ale României de azi, am asista la t.v. la o dizertație între Vanghelie, Becali și Dinescu la rubrica A LU, nu știm bine, dacă între timp, nu ne apropiarăm și mai mult de epopeia lui Ion Budai-Deleanu, }iganiada, devenită epopee națională... Gânduri bune de depănat în tihna Aeronavei prezidențiale trecând majestuoasă în zbor peste țările lumii.
Caragiale despre societatea română by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11954_a_13279]
-
îi deconspiră structuri poematice. Puse cap la cap, aceste povești camuflate cu trenuri absurde, cu oameni mărunți, cu întîmplări periferice sau cu impostori drapați în costume istorice sînt tocmai bune ca leacuri împotriva resemnării și ca început convingător pentru o epopee tragi-comică a unei tranziții eterne. ... și a lui Dumitru Ivan Pictura lui Dumitru Ivan întrunește, simultan, trei caracteristici fundamentale care o scot de sub dependența strictă a limbajului. Mai întîi, ea reprezintă simptomul unei spaime de vid și, simultan, expresia unei
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11991_a_13316]
-
artistică a Bacăului, ar fi o irealitate oglindirea ei ca artist exclusiv regional. Sigur că, dedată hărniciei și harului de a proiecta în universul audibil cântece prețioase, lăuntric și admirabil înmlădiate pe glasul ei, de mulți ani, participă la zidirea epopeei melodice, de frumusețe unică a acestui spațiu etnofolcloric moldovenesc, dar nu mai puțin, artista este înregimentată în garnizoana ultimei fortărețe asediate a culturii sătești românești și melosului popular și folcloric național. Nemaivorbind despre decăderea curajului și creșterea proporțiilor cedării muzicii
MARIA ŞALARU. OFRANDE ARTISTICE URBEI SALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382777_a_384106]
-
stricto senso (sic!) un scriitor, dar nici Homer n-a fost scriitor...", " Oricine va parcurge convorbirile din această carte va constata că ele poartă marca înzestrării speciale, complexității umane și a scriitorului înnăscut...", "Dacă geniul lui Creangă s-a aplicat epopeii satului românesc, al cărei Homer a devenit (după opinia lui Ibrăileanu), talentul lui [...] se aplică unei istorii naționale și universale, văzute și trăite pe scenă...", "Iată de ce cartea de față ni se impune în primul rând ca realitate literară. Cu
Strigoii între ei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16061_a_17386]
-
clasa I. Povesteau că nu vor s-o asasineze cu lecții particulare de pian, șah, topologie diferențială, greacă veche, balet, supraviețuire pe Marte și maniere aristocratice, cum fac alți părinți. Și că n-o vor pune nici să învețe „Luceafărul“, Epopeea lui Ghilgameș, În căutarea timpului pierdut și Sein und Zeit pe dinafară, cum fac alți părinți. „Își face doar lecțiile pentru școală și învață germană în particular, atât“, mi-a explicat maică-sa. „Păi, stai puțin, de ce germană?“, m-am
Pregătirea Tineretului pentru Abandonarea Patriei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19846_a_21171]
-
decât acelea (singurele) pe care le autorizase vechea putere politică. Deci cărți de memorii, jurnale. Ce am spus mai sus nu se poate să nu exemplific, să nu ilustrez fie și numai prin titluri. Am amintit în articolul anterior de epopeea lui Ion Ioanid, Închisoarea noastră cea de toate zilele, de jurnalele unor Mircea Zaciu, M. R. Paraschivescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, de Amintirile lui C. Argetoianu sau, pentru vremuri mai vechi, de Însemnările zilnice ale Reginei Maria. Sau de confesiunile
Jurnalul clandestin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2796_a_4121]
-
propriu. Lui Goe, zăpăcit și îmbătat de perspectiva de-a ajunge repede om mare, îi zboară doar pălăria. Oricum, în sine călătoria cu trenul e asumarea unor peripeții, care par oarecare, însă sunt, pentru eroii lor, mai ceva ca o epopee. Amicul din C.F.R. își rescrie, după ceasornicele de gară, care-i jalonează viața profesională, și viața de familie. Celor în conversația cărora s-a băgat, și care se bucură de un cancan servit pe tavă, nu le iese poanta. Rămâne
Lucruri nelalocul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2802_a_4127]
-
Cât au durat luptele, aproape o lună de zile, moartea sa a fost ținută secretă (a fost îmbălsămat și îngropat sub tron, iar cineva i-a mimat în tot acest timp locul pe patul de moarte). Sfârșit demn de marile epopei și de marile mituri. Dar iată un fragment dintr-o epistolă a îndrăgostitului: „Moscul meu, ambra mea, avuția mea, luna mea strălucitoare / Prietena mea intimă, confidenta mea, avuția mea, sultana mea între frumoase.../ .... sfătuitorul meu, scânteia mea, soarele meu, lumânarea
Un portret greu de uitat by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2699_a_4024]
-
dar și pentru spiritul nostru public” (Caius Dobrescu), astfel încât acest roman-fluviu care circumscrie personaje ale istoriei celor o sută de generații ale umanității, de la Primul („venit pe ape ca Moise Teonomul și ca Sargon Regele”) și până în contemporaneitate este o epopee a umanului surprins în ipostaze semnificative și simbolice. Volumul al unsprezecelea, Cei o sută. Agnus Dei (Editura „Curtea Veche”, 2013), cuprinde destinul a șapte personaje, angrenate în mecanismele unei istorii subiective, cu turnură fluidă, o istorie ale cărei avataruri sunt
Despre eroi și himere by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2708_a_4033]
-
de multiple traume, insuccese sau revelații gnoseologice. Prozator erudit, hiperlucid, conștient de beneficiile, convențiile și riscurile epicului, cu înclinație evidentă spre interferențele dintre referențialitate, ficționalitate și livresc, Gheorghe Schwartz e autorul unei cronici ce consemnează o istorie alternativă, într-o epopee în care sunt reunite obiectivitatea și parodicul, ironia, livrescul și imaginarul. Atent la spectacolul și scenografia istoriei, prozatorul construiește o viziune narativă cumpănit articulată, fundamentată pe reperele unei „arte a supraviețuirii”, asumate, de altfel, programatic. Ce sunt cele o sută
Despre eroi și himere by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2708_a_4033]
-
lăsând să scape tonului neutru pe care-l reclamă natura lucrării, mici accente, diezi și bemoli, articulați in sotto voce. Fără înțelegerea relației dintre cinematografie și politică/ideologie, cariera unor Lucian Pintilie, Alexandru Tatos, Andrei Blaier sau Sergiu Nicolaescu, autorul „epopeii naționale”, cariere care stau sub semnul diferit al unor înfruntări, rezistențe sau dimpotrivă cedări și angajamente ideologice ar rămâne incomprehensibile sau, în bună măsură, falsificate prin omisiune. Mai mult decât oriunde, aici accentele trebuie corect puse și gesturile cântărite atent
Cinematografiștii români, o poveste pe litere by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2737_a_4062]
-
a modului în care ceea ce este universal se îmbină cu ceea ce este marcat chinezesc, dar, chiar dacă exemplele sînt cele ale marilor romancieri ai lumii, tot perspectiva esteticii chineze clasice este cea care domină discursul lui Mo Yan despre romanul lung, „epopee sublimă, care să cuprindă complexitatea sufletului uman” și despre atributele sale definitorii: lungimea, densitatea, dificultatea. „Trăirea de amplitudine, animată de suflul vital aspru și libertin” pare o exprimare preluată direct din celebrul tratat chinez din sec. 5 al lui Liu
Mo Yan, poetica romanului lung by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2739_a_4064]
-
prima ediție tipărită a operei sale complete, aceea a lui Aldus Manus din secolul XV. Ca preceptor al lui Alexandru cel Mare, fondatorul orașului de pe țărmul Mediteranei, Aristotel i-a oferit acestuia prima versiune scrisă, realizată de el însuși, a epopeilor homerice. Înainte de a o depune la Alexandria, împăratul a purtat-o cu sine în Orient, închisă într-un cufăr de aur răpit regelui Persiei, cufăr pe care își sprijinea capul noaptea ca să viseze faptele glorioase ale lui Ahile. Pot fi
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2626_a_3951]
-
cel mai întins efort exegetic depus până atunci de vreun creator român în legătură cu unul universal și, totodată, o contribuție de primă mână la interpretarea scriitorului italian, rămasă, din păcate, necunoscută publicului. În al doilea rând, însuși textul versiunii coșbuciene a epopeii este o work in progress. După cum subliniază studiul introductiv, una dintre explicațiile pertinente ale eșecului lui George Coșbuc de a tipări integral traducerea Divinei Comedii este tocmai permanenta sa întoarcere la text, în încercarea de a oferi o versiune perfectă
Coșbuc pe șantierul Divinei Comedii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2768_a_4093]