501 matches
-
științifică. 4 Un astfel de mesaj este cel privitor la unitatea esențială a tuturor componentelor realului, recuperate sub auspiciile corporale și spirituale ale lui Christos. 5 Indicațiile bibliografice complete se găsesc, firește, în secțiunea finală, plasată după Concluzie. 6 În eposul Milton, poetul se identifică, din punct de vedere ontologic, cu personajul central, Los. Pentru detalii suplimentare, cf. infra. 7 Toate citatele din opera lui Blake, inclusiv din scrisori și din marginalia, vor fi oferite în limba engleză, cu respectarea minuțioasa
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
menționat explicit numele traducătorului, traducerea respectivelor pasaje îmi aparține. 8 Am în vedere mai ales formulă lui Leopold Damrosch, Jr., potrivit căreia "artă lui Blake este în mod fundamental conceptuală", (1980, p. 118). 9 Atrag atenția asupra "mantrei" Bardului din eposul Milton, repetată de nu mai puțin de șase ori în Book the First: cuvântul sau se presupune a fi salvarea noastră (E: 96, E: 98, E: 100, E: 101, E: 102, E: 105). 10 În tratatul sentențios-aforistic The Marriage of
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Patronul artistului englez fusese mănat, fără îndoială, de un scop generos: acela de a-și ajuta protejatul, care avea probleme financiare grave la acea dată. Totuși, din cauza acestor sarcini mărunte, lui Blake i-a fost imposibil să mai termine ambițiosul epos The Four Zoas. 38 Pentru mai multe amănunte, cf. Damon, 1988, pp. 246-54. 39 Pentru detalii suplimentare, cf. Frye, 1990, pp. 338-339 et passim. 40 Cf. E: 116-17. 41 Acest lucru poate surveni ca urmare a pasiunii pentru dialectica nutrita
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ironie aristofanica la Blake. 87 Ahearn discuta pasajul în termenii unui "atac puternic asupra a ceea ce Blake prezintă drept o formă foarte distructiva de religie" (1996, p. 21). 88 Faptul că scrisoarea lui Blake către Butts se referă la compoziția eposului Milton este conjectura lui Damon (pentru mai multe amănunte, cf. Damon, 1988, p. 275). Totuși, în prefață eposului Jerusalem, intitulat To the Public, Blake scrie: "After my three years slumber on the banks of the Ocean, I again display my
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
drept o formă foarte distructiva de religie" (1996, p. 21). 88 Faptul că scrisoarea lui Blake către Butts se referă la compoziția eposului Milton este conjectura lui Damon (pentru mai multe amănunte, cf. Damon, 1988, p. 275). Totuși, în prefață eposului Jerusalem, intitulat To the Public, Blake scrie: "After my three years slumber on the banks of the Ocean, I again display my Giant forms to the Public [...]" (E: 145). În epistola discutată mai sus, poetul utilizează aceeași sintagma: "none can
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
doar două erau terminate până în jurul lui 1808. Restul materialului pare să fi fost transferat către poemul mai lung, Jerusalem, încheiat în preajma lui 1818" (55). Totuși, problema acelui "somn de trei ani de pe malurile Oceanului" ca element catalizator pentru compoziția eposului Milton sau a eposului Jerusalem rămâne, în contextul poiețicii blakeene, o chestiune deschisă. 89 Pentru o prezentare mai tehnică a gravurii în relief, cf. Dabundo, 1992, p. 33. Câteva detalii semnificative se găsesc în partea a treia a cercetării mele
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
până în jurul lui 1808. Restul materialului pare să fi fost transferat către poemul mai lung, Jerusalem, încheiat în preajma lui 1818" (55). Totuși, problema acelui "somn de trei ani de pe malurile Oceanului" ca element catalizator pentru compoziția eposului Milton sau a eposului Jerusalem rămâne, în contextul poiețicii blakeene, o chestiune deschisă. 89 Pentru o prezentare mai tehnică a gravurii în relief, cf. Dabundo, 1992, p. 33. Câteva detalii semnificative se găsesc în partea a treia a cercetării mele. 90 Persoană vizitată, cel
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
sau: "rațiunea este singurul rău sau păcat" (Bentley, Jr., 2004, p. 447), idee reluată în volumul inedit Reminiscences (1852) (Bentley, Jr., 2004, p. 705). 197 Pentru un rezumat util, cf. Frye, 1990, p. 316. 198 Potrivit lui Damon, scopul declarat al eposului blakean este îndreptarea gravelor greșeli ale lui Milton (1988, p. 276), care, dat fiind că sunt încorporate în epopeea Paradise Lost, aparțin mai curând domeniului estetic decât celui etic. 199 Alte forme de eliberare (de sorginte socială, politica, chiar erotică
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Britanie: "From Golgonooza the spiritual Four-fold London eternal / În immense labours & sorrows, ever building, ever falling, / Thro Albions four Forests [...]" (E: 99). 205 Cf. și Damon, 1988, p. 162. 206 Pentru o utilă analiză a celor patru prefețe prezente în epos, cf. Ferguson, 1978, passim. 207 Aceeași aserțiune se găsește în Chapter 3: "And Jerusalem is called Liberty among the Children of Albion" (E: 203). 208 Cele Douăzeci și Șapte de Biserici (Paradisuri) reprezintă pervertirea religiei de către război. Damon opinează (iar
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Muzeul Literaturii Române, sub egida Academiei Române, ediția critică a operei lui Mihai Eminescu. Din 1971 a coordonat împreună cu Constantin Noica ediția Platon la Editura Științifică. După 1989 a condus revista de istorie literară Manuscriptum. SCRIERI ORIGINALE: Norii (Cartea Românească, 1979); Epos și logos (Univers, 1981); Poezia (1983); Pasărea Phoenix (Cartea Românească, 1986); Oglinzile (Humanitas, 1993); Luminile și umbrele sufletului (Univers Enciclopedic, 1995); Catedrala de lumini. Homer, Dante, Shakespeare (Humanitas, 1997); În adâncile fântâni ale mării (Albatros, 1997). TRADUCERI: - din Vechiul Testament: Iov
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
stat în puteri la cultura din care fac parte și de care mă simt adânc legat, adăugând la trecutul ei încă o deschidere către marea literatură a lumii. Așa cum scriam la sfârșitul unui studiu mai vechi, „Despre exotism“ (publicat în Epos și logos, 1981, pp. 214-228): „Fericit este cine poate fi fericit nu altunde, nu altcând și nu altcum, ci în casa lui, înțelegând prin asta nu finitul ostil și opac, în cruda și oarba lui particularitate, oricărui alt finit; nici
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
spațiul și în structura Iliadei, în timpul și în sensul ei, se cuvine să strângem la un loc tot ceea ce poemul, și numai poemul, în desfășurarea sa, ne 25 lasă să întrevedem despre trecutul lui Ahile anterior primului vers al marelui epos și faptelor care urmează. Este fiul - singurul fiu - al lui Peleu și al lui Tetis, care l-a născut în adâncul mării, în palatul tatălui ei, Nereu, Bătrânul mării. Peleu este un muritor, însă nu orice muritor, ci unul de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
din ținuturile vecine, lipsit de brațul său care să-l apere, înspăimântându-i vrăjmașii. Se teme, dar nu știe nimic de soarta părintelui său, și nici Odiseu, întrebat, nu are ce să-i spună, cum nu are ce ne spune eposul întreg despre ultimii ani și despre moartea acestui om părăsit. Iar Tetis, de câte ori e pomenită în Iliada, se află în adâncul mării, la tatăl ei, printre surorile sale, nereidele nemuritoare, sau alături de Ahile lângă Troia, sau pe Olimp, la zeii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
din mâinile oamenilor - case, corăbii, cetăți, arme, veșminte - durează statornic în timp, mereu bine încheiat, bine cioplit, bine țesut. Și este întotdeauna ca un prisos al forței, frumos, făurit de mâini puternice și pricepute. Se simte că lumea care înconjoară eposul este foarte veche, dar e aceeași mereu, și proaspătă mereu, neobosită de timp, neprimejduită în esența ei, nebântuită de părăginire, cum nu e bântuită de uitare sau de lenta agonie a amurgului. În ea nimic nu este palid, stins sau
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
care nu i-au făcut rău. În schimb, spusele lui, de-a lungul întregii epopei, abundă în prețuirea vieții ca bine în sine și a vieții trăite în pace, acasă la tine și printre ai tăi. Într-adevăr, în întregul epos, tocmai Ahile este acela care laudă viața. Pentru că ne este dată o singură oară și, pierdută, nimic nu ți-o poate da înapoi, viața i se pare lui Ahile mai de preț decât toate averile lumii. Iar după ce a pierdut
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
vorbi, dar esențialul este că ecosistemul de luncă adevărată a fost distrus și înlocuit cu unul agricol. Măcar de-ar fi unul de mare productivitate! REPERE ÎN TIMP Urmele materiale semănate de înaintașii noștri pe aceste meleaguri, parte din întregul epos al românismului, reprezintă dovezi ale locuirii acestei părți de țară din cele mai vechi timpuri. În cadrul problemelor pe care le ridică studierea diferitelor aspecte de cultură materială de la sfârșitul epocii bronzului din Moldova, între anii 1960-1965 s-au întreprins
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
să fie așa, de vreme ce tragedia nu descrie "fapte", întâmplări oarecare, ci urmărește mai curând consecințele lor, ca niște ecouri semnificative în conștiință, într-o manieră de maximă tensiune dramatică menită a sugera natura aleatorie a "subiectului", împrumutat tale quale din eposul homeric, din mitologie sau din istorie. În tragedie ("arta îndepărtării" par excellence), evenimentele se petrec undeva, în culise, iar omul concret rămâne practic "invizibil", ca și "psihologia". Dar istoria teatrului modern nu a urmat preceptele constrângătorului ideal estetic trasat de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
respinge îndeosebi "fatalismul", cu retorica imuabilului și stereotipiile adiacente), adresându-se în schimb psihologiei/ sensibilității publicului, "gustului" comun, variabil, bineînțeles, după mode și timp. De altminteri, Aristotel însuși leagă posibilitatea producerii catharsis-ului, pe lângă sfera estetică a tragediei, și de epos, muzică, sau chiar de comedie de unde și concluzia unanim acceptată mai târziu că, indiferent de gen, arta are prin sine un efect "purificator". Stagiritul condiționa, în fapt, producerea catharsis-ului de niște reguli relevabile mai curând într-o formă artistică
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
logica ei deterministă, să salveze efectiv viața, transformând-o într-un spectacol? Ca în tragedie, de pildă, unde oamenii mor doar pentru a trăi mai mult, în eternitate. Și fiindcă tot am adus vorba, să nu uităm că "poveștile" din eposurile homerice erau "dramatizate", ca simplu material diegetic (mituri, legende etc.), în forma cristalină, sublim estetică, a tragediilor care (nota bene!) dezvoltau "subiectul" sau "tema" în "cicluri" mai ample (trilogii sau tetralogii). Autorul de tragedii nu "inventa" nimic sub raport epic
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
arătătorul acestui ceas al durerii.// Iau liniștea drept truc al urletului; // te văd,/ înveșmântată în cărnuri scumpe/ cum treci, smucită de/ animalul frumos/ de la celălalt capăt al nervilor” (Doamna cu cățelul). Alte poeme (numite balade), muzicale, melancolice, merg pe linia eposului baladesc: „Eu sunt o mahala/ cu gloduri și cu țațe, cu babe/ atârnate de-o andrea,/ cu țigănime și/ veșnice borțoase, sunt/ singura tristețe cu cișmea” (Mahala). Volumul este eclectic din punct de vedere valoric, dar și ca tonalitate. Abia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287080_a_288409]
-
temporale ale existenței; mitul iubirii, între retorica celebrării și „războiul” între sexe; scriitorul - magister ludi; impactul scriiturii asupra trăitului; intertextualitate, pastișa, ironie, „ordinul ironic” etc. „Cum poate viața să devină esențială?” este întrebarea la care încearcă să dea un răspuns eposul eroic. În jurul acestei interogații sunt construite părțile unui eseu, sintetizate în două sintagme preluate din Homer: „bărbații Ares” și „fabricanții de ecouri”. „Bărbații Ares”, metaforă pentru tipologia eroica, subsumează personaje ale vârstei mitice (Ghilgameș, Ahile, Ulise) și istorice (Alexandru Macedon
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289119_a_290448]
-
lor este exemplaritatea și dobândirea nemuririi. Nemurirea înseamnă înfrângerea limitelor temporale, precum în scenariul inițiatic din Epopeea lui Ghilgameș sau din basmul Tinerețe fără bătrânețe si viata fara de moarte, fie perpetuarea unui „nume bun după moarte” - țelul personajelor din eposul homeric. Este apoi analizat cazul deschizătorului seriei eroilor din vârstă istorică: Alexandru Macedon. Acesta inclusese, printre membrii expediției sale, istorici și scriitori, înțelegând că numai textul scris poate conferi nemurire numelui său. „Fabricanții de ecouri” sunt autorii de ficțiuni și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289119_a_290448]
-
oile, la propriu și la figurat, prin integrarea în „lumea nouă”, își plasează epicul în lunca Dunării, tărâm păstrător de datini străvechi și de practici magice. Invocarea lor și înfățișarea unor confruntări ale localnicilor cu puhoaiele apelor revărsate preludează viitorul epos al bălții din proza lui Fănuș Neagu și a lui Ștefan Bănulescu. Cu Oraș de provincie (1954) prozatorul trece în mica lume a „târgurilor unde se moare”, dar nu pentru a descoperi „moartea cotidiană”, ci tocmai pentru a semnala înfrângerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290580_a_291909]
-
dramatic propriu-zis, piesa este o sinteză unică în evoluția teatrului istoric românesc, realizată sub semnul tutelar al romantismului și în care se produce armonizarea unor elemente aparent divergente. Înscenarea are autenticitate psihologică, istorică și, contrapunctic, aură mitică, hieratică, precum în eposul popular. Dramatismul fiind generat mai mult de atmosferă decât de acțiune, cuvintelor, țesute în largi monologuri ori în dialoguri repezi, li se acordă un rol esențial. Cuvântul, capabil să suscite trăiri, emoții intense, valorizat ca resort dramatic, apare folosit cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
nici celui de „ambiguitate”), în maniera elementară a unui „suflet simplu”. Propriile sale acțiuni huliganice în stilul lui Marinetti - de o grosolănie tipică psihologiilor tinere ale perioadei industriale și bunăstării neocapitaliste - apar în ochii lui Valcarenghi ca un fel de epos, atât de puternic „autoghetizat” - după cum sună incredibila expresie folosită de Goffredo Fofi4 într-o altă anexă a cărții -, încât nu mai au nici o legătură cu vreo altă realitate înconjurătoare. Valcarenghi a trăit din ’66 ca într-un fel de coșmar
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]